IMPORTANTA DREPTULUI PRIVAT ROMAN

IMPORTANTA DREPTULUI PRIVAT ROMAN

Inca din epoca renasterii. Romanistii s-au preocupat sa venereze importanta istorica a dreptului roman, deoarece dreptul privat roman a supravietuit societatii care l-a creat si s-a aplicat atat in Evul Mediu cat si in societatea moderna., spre deosebire de celelalte sisteme de drept ale antichitatii care au ramas simple documente arheologice si nu au o importanta istorica ci numai o importanta culturala ( au importanta istorica acele valori care au fost preluate din Antichitate in societatea moderna).

Acest fenomen cu totul neobisnuit a fost explicat de cercetatorii fie prin factori de natura obiectiva, fie prin factori de natura subiectiva, inclusiv de natura psihologica.

Fenomenul acesta a fost posibil intrucat dreptul privat roman este expresia juridica generala si abstracta a relatiilor dintr-o societate care se intemeiaza pe proprietatea privata si pe economia de schimb, astfel incat orice societate care cunoaste proprietatea privata si economia de schimb, gaseste gata elaborate in dreptul privat roman toate procedeele juridice necesare in vederea reglementarii relatiilor din aceea societate.

Dreptul privat roman este un vast teren de verificare a doctrinelor cu privire la aparitia si evolutia dreptului deoarece societatea este un ansamblu organizat, un sistem format din mai multe componente intre care si componenta juridica.

Toate aceste componente se afla intr-o stransa relatie de interconditionare, iar aparitia si evolutia dreptului privat roman ne ofera prilejul sa urmarim dialectica relatiei dintre componenta juridica si celelalte componente ale sistemului social cum ar fi cea religioasa, politica, etc.

Romanii sunt aceia care au creat un sistem de concepte, distinct de limbajul comun, destinat exprimarii ideilor juridice. Aceste concepte sunt denumite "alfabetul dreptului", "limbajul dreptului" sau "terminologia dreptului".

Pe aceasta cale romanii au creat un criteriu de natura formala, lingvistica, pe baza caruia putem distinge intre cea ce tine de domeniul dreptului si cea ce este in afara dreptului. Toate celelalte popoare nu au fost in masura sa creeze un asemenea limbaj si nu au exprimat toate categoriile de norme sociale prin aceeasi terminologie.

De aceea celelalte popoare ale antichitatii nu au reusit sa realizeze distinctia dintre drept, religie si morala.

Pentru noi romanii, dreptul privat roman prezinta o importanta speciala, deoarece dreptul romanesc s-a format si a evoluat sub influenta dreptului privat roman.

In Cadrul acestei evolutii distingem trei momente definitorii:

1. Momentul formarii "legii tarii" pe fondul juridic daco-roman.

2. Momentul elaborarii dreptului feudal romanesc scris.

3. Momentul elaborarii operei legislative a lui Alexandru Ioan Cuza.

In legatura cu primul moment, in Dacia Traiana s-a realizat o impletire pana la contopire intre dreptul privat roman si dreptul geto-dac. Din aceea impletire s-a nascut un nou sistem de drept, un sistem de drept original , in fizionomia caruia institutiile juridice romane au dobandit noi functii si noi finalitati.

Acest sistem de drept a fost denumit "dreptul daco-roman".

La inceputul feudalismului, pe acest fond juridic s-a format dreptul feudal romanesc nescris denumit "Legea Tarii", "Obiceiul Tarii" sau "Obiceiul Pamantului".

Cercetatorii moderni au constatat ca intre institutiile dreptului privat roman si cele ale "Legii Tarii" exista elemente comune, iar unitatea de continut a celor doua randuieli sau sisteme juridice s-a explicat prin faptul ca valorile juridice romane au ajuns in "Legea Tarii" prin dreptul daco-roman care se afla la temelia sa.

In al II-lea moment s-au elaborat legiuirile feudale scrise. Toate aceste legiuiri s-au inspirat din dreptul bizantin, iar dreptul bizantin nu este altceva decat opera legislativa a imparatului Iustinian, adaptata la realitatile societatii feudale bizantine.

De aceea se afirma ca dreptul feudal romanesc scris a receptat, a preluat influenta dreptului privat roman prin filiera bizantina adica prin intermediul dreptului bizantin.

In al III-lea moment Alexandru Ioan Cuza a elaborat o uriasa opera legislativa care a marcat formarea sistemului de drept romanesc modern. In cadrul acestei opere, locul central devine Codului Civil, iar Codul Civil cuprins in acest cod a preluat conceptele si institutiile romane in forma pura, adica fara adaptari.