INCETAREA ADOPTIEI

INCETAREA ADOPTIEI

Art. 54 din lege prevede ca adoptia inceteaza prin desfacere sau desfiintare.

Desfiintarea adoptiei

Nulitatea actului juridic al adoptiei, ca act de dreptul familiei, sau nulitatea hotararii judecatoresti de incuviintare a adoptiei duce la desfiintarea acesteia. Cauzele de nulitate trebuie sa fie anterioare sau concomitente hotararii judecatoresti de incuviintare a adoptiei. Legea nr. 273/2004 nu reglementeaza cauzele care determina nulitatea adoptiei, in concluzie aplicandu-se dispozitiile din dreptul comun in materie.

In ce priveste nulitatea absoluta a adoptiei, aceasta poate fi invocata de orice persoana interesata (ex.: participantii la adoptie, autoritatea tutelara, serviciul public specializat de ocrotire a minorilor, procurorul, instanta judecatoreasca), nu poate fi acoperita prin confirmare, iar actiunea privind constatarea nulitatii absolute este imprescriptibila. Nulitatea relativa a adoptiei poate fi invocata de catre persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau carora consimtamantul le-a fost viciat, acestea avand posibilitatea de a confirma adoptia. Actiunea in declararea nulitatii relative se prescrie in termen de trei ani. Totusi, instanta poate respinge aceasta cereri, daca mentinerea adoptiei este in interesul adoptatului, conform art. 56 alin. 2 din lege.

Cazuri de nulitate a adoptiei:

Art. 56 din lege prevede ca adoptia este nula daca a fost incheiata in alt scop decat cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu incalcarea oricaror conditii de fond si de forma prevazute de lege, ca de exemplu:

lipsa consimtamantului uneia dintre persoanele chemate de lege sa consimta la adoptie (parintii firesti, adoptatorul, adoptatul in varsta de 10 ani - nulitatea absoluta; sotul persoanei care adopta sau tutorele - nulitate relativa);

adoptia multipla cu privire la aceeasi persoana, fie concomitent, fie succesiv, cu ecxeptia cazului cand adoptia este facuta de catre doi soti (nulitate absoluta);

adoptia unei persoane majore care nu a fost crescuta in timpul minoritatii de adoptator (nulitate absoluta);

lipsa conditiilor cerute de lege in persoana adoptatorului, adica o capacitate de

exercitiu deplina si diferenta de 18 ani, respectiv 15 ani, intre el si adoptat (nulitate absoluta);

rudenia in linie dreapta si colaterala, adica adoptia intre parintii firesti si copii lor si adoptia intre frati (nulitate absoluta);

adoptia intre soti (nulitate absoluta);

adoptia a doi soti sau fosti soti (nulitate absoluta);

incalcarea scopului adoptiei (nulitate absoluta), ca de exemplu, adoptia incheiata

pentru a obtine avantaje materiale si a eluda dispozitiile legale privind dreptul la mostenire;

viciile de consimtamant (nulitatea relativa), ca de exemplu, eroarea asupra identitatii

fizice a adoptatului sau asupra naturii juridice a actului (crezandu-se ca s-a incheiat un contract de intretinere).

Procedura:

Actiunea in constatarea nulitatii absolute a adoptiei si actiunea in pronuntarea nulitatii relative a adoptiei este de competenta tribunalului. Sunt citati adoptatorul, adoptatul in varsta de 10 ani, directia de specialitate in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului sau Oficiul Roman pentru Adoptii, in cazul adoptiilor internationale.

Hotararile judecatoresti ramase irevocabile se comunica oficiului de catre directie pentru efectuarea mentiunilor cuvenite in Registrul national pentru adoptii.

Efectele:

Nulitatea are efecte retroactive, astfel incat se considera ca rudenia civila nu a existat niciodata, ca si vocatia succesorala. Ocrotirea parinteasca este redobandita de parintii firesti, insa instanta poate decide instituirea tutelei sau a unei alte masuri de protectie a copilului. Actele juridice patrimoniale incheiate cu tertii in cursul adoptiei raman valabile. Fostul adoptat revine la numele anterior incheierii adoptiei, dar numai pentru viitor. Domiciliul adoptatului nu va mai fi la adoptator, iar obligatia de intretinere intre acestia inceteaza pentru viitor. Impedimentele la casatorie rezultate din adoptie dispar. Cetateanul roman cu varsta sub 18 ani, adoptat de unul strain, se considera ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana. Cetateanul strain adoptat de unul roman, daca are varsta sub 18 ani si domiciliaza in strainatate, este considerat ca nu a fost niciodata cetatean roman. In schimb, daca a implinit 18 ani sau are domiciliul in Romania, pastreaza cetatenia romana.

Desfacerea adoptiei

Decesul adoptatorului sau al parintilor adoptatori ori incuviintarea unei noi adoptii reprezinta, conform art. 55 din lege, cazuri de desfacere a adoptiei. In trecut, desfacerea adoptiei era considerata o sanctiune. In prezent, daca adoptatorul este neglijent sau abuziv fata de adoptat, instanta poate dispune decaderea acestuia din drepturile parintesti sau instituirea unei masuri speciale de protectie a copilului.