IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

Izvoarele dreptului civil

In literatura juridica notiunea de izvor al dreptului civil a primit doua acceptiuni: izvor de drept in sens material si izvor de drept in sens formal.

In sens formal prin izvor de drept civil se intelege forma specifica de exprimare a normelor de drept civil.

Norma de drept civil este definita ca fiind regula generala si abstracta, care reglementeaza conduita subiectelor in raporturile juridice civile.

Izvoarele formale ale dreptului civil, respectiv totalitatea actelor normative emise de organele de stat, in ordine ierarhica sunt: legile, decretele, hotararile si ordonantele Guvernului, ordinele, instructiunile si regulamentele conducatorilor organelor centrale ale administratiei de stat, acte normative emise de autoritatile administratiei publice locale.

a. Legile sunt acte normative elaborate de catre Parlamentul Romaniei si sunt de trei categorii: legi constitutionale, legi organice si legi ordinare (art. 72 alin. 1 din Constitutie).

Legea fundamentala a statului este Constitutia, toate celelalte acte normative trebuind sa fie de acord cu ea.

Constitutia este importanta pentru dreptul civil roman fiindca:

unele din drepturile fundamentale ale cetatenilor inscrise in Constitutie sunt drepturi subiective civile;

normele juridice din Constitutie care reglementeaza organele statului, sunt si de interes pentru drept civil, respectiv pentru regimul juridic al persoanelor juridice.

Daca in categoria legilor constitutionale mentionam chiar Constitutia, legile organice dezvolta si detaliaza principiile cuprinse in Constitutie (reglementate de art. 72 din Constitutie).

Cu titlu de exemplu de legi organice ar fi cele care reglementeaza regimul general al proprietatii si mostenirii, organizarea invatamantului, regimul general privind raporturile de munca si protectie sociala, etc.

Legile ordinare sunt toate celelalte legi adoptate de Parlamentul Romaniei si promulgate prin decret de Presedintele Romaniei.

& Codul civil a fost elaborat si pus in aplicare in timpul domniei lui Al. I. Cuza.

In cadrul legilor ordinare mentionam si codurile dintre care cel mai important este Codul civil.

Codul civil roman a fost adoptat in 1864 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 1865, avand ca principal izvor de inscriptie Codul civil francez de la 1804 cu modificarile ulterioare.

Codul civil este principalul izvor al dreptului civil roman, el cuprinzand 1914 articole, fiind structurat intr-un titlu preliminar si trei carti:

titlul preliminat "Despre efectele si aplicarea legilor in genere";

cartea I "Despre persoane" (in prezent abrogat);

cartea a II-a "Despre bunuri si despre deosebitele modificari ale proprietatii";

cartea a III-a "Despre diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea".

Tot legi ordinare, ce sunt izvoare pentru dreptul civil, sunt si Codul comercial, Codul familiei, Codul vamal, Codul de procedura civila.

Dintre alte legi civile speciale, ce reglementeaza raporturile juridice civile mentionam: Legea fondului funciar nr. 18 / 1991 (republicata), Legea nr. 16 / 1994 privind arenda, Legea nr. 7 / 1996 privind cadastrul funciar si publicitatea imobiliara, Legea locuintei nr. 114 / 1996, Legea nr. 19 / 1996 privind actele de stare civila, etc.

b. Decretele sunt izvoare de drept civil daca reglementeaza raporturi juridice civile.

Potrivit art. 99 din Constitutie: "In exercitarea atributiilor. Presedintele Romaniei emite decrete", insa numai acele decrete sunt izvoare de drept civil ce contin norme generale (nu si cele individuale), desigur reglementand raporturi juridice civile.

In legislatia actuala s-au mentionat si unele decrete anterioare anului 1989 ce isi au aplicabilitate prezenta: Decretul nr. 31 / 1954, privind persoanele fizice si persoanele juridice, Decretul nr. 167 / 1958 privitor la prescriptia extinctiva, etc.

Atat inainte de evenimentele din 1989 cat si dupa, pana la alegerea noului Parlament s-au elaborat decrete - legi, dintre care unele sunt izvoare de drept civil (Decretul - Lege nr. 314 / 1944 privind dreptul de mostenire a sotului supravietuitor, etc.).

c. Hotararile si ordinele Guvernului precum si ordonantele de urgenta ale Guvernului sunt acte normative adoptate de acest organ, potrivit art. 107 din Constitutie sau a unor legi speciale de abilitare din partea Parlamentului.

Desigur ca unele din aceste acte normative ale guvernului sunt izvoare de drept civil (Ordonanta de Urgenta cu privire la adoptie nr. 25 / 1997, Hotararea nr. 280 / 1990 privind vanzarea de marfuri, prestarea de servicii si executarea de lucrari cu plata in rate, etc.).

d. Alte acte normative ce contin reglementari juridice privind raporturile de drept civil ce pot fi ale organelor centrale ale administratiei publice (ordine, instructiuni, regulamente, etc.), si acte ce pot fi emise de autoritatile publice locale (hotarari ale consiliilor locale, ordine ale prefectilor, dispozitii ale primarilor).

e. Acte normative cu denumiri specifice ce emana de la organele abilitate de a elabora acte normative, dar au o denumire speciala: statut, regulament, contract - tip sau contract cadru, norme, standard.

Literatura juridica a luat in considerare de analizat daca pe langa izvoarele de drept civil rezultate din acte normative mai exista si alte izvoare de drept civil, respectiv daca obiceiului, moralei, doctrinei si jurisprudentei li se pot sau nu atribui calitatea de izvoare distincte de drept.

Obiceiul sau cutuma constituie o regula de conduita stabilita de-a lungul vremii in practica vietii sociale, devenita regula obligatorie, putand fi socotita ca izvor de drept numai in masura in care legea face trimitere expresa la ea.

Unii autori au incercat sa sustina ideea ca obiceiul nu este un izvor distinct al dreptului civil, argumentand ca desi regula de conduita este data de cutuma, sanctiunea pentru nerespectarea ei este data de lege, iar abrogarea legii ar pierde obligatia respectarii obiceiului.

Contrar, s-a argumentat ca daca textul de lege face trimitere la cutuma, (obicei), regula de conduita este data de aceasta si nu de norma legala.

Art. 600 din Codul civil, referindu-se la dreptul de ingradire dispune ca "inaltimea ingradirii se va hotari . dupa obiceiul obstesc". Art. 607 din Codul civil interzice sadirea de arbori inalti la o departare fata de proprietatea vecinului, mai mica decat cea hotarata . de obiceiurile consacrate si recunoscute".

Cat priveste morala sau regulile de conduita sociala, literatura juridica a impartasit opinii contrare.

S-a apreciat ca ea este izvor al dreptului civil in completarea sau individualizarea aplicarii normelor juridice exprese.

Exemplificand donatia ca act juridic civil, este lovit de nulitate actul juridic de donatie intocmit cu incalcarea regulilor de convietuire sociala (donatia ce ar ascunde o imoralitate, etc.).

Alti autori au sustinut ca morala nu reprezinta un izvor de drept, intrucat ea se integreaza in ipotezele si dispozitiile normelor de drept civil, in masura in care aceste norme fac trimitere expresa la ea.

S-a recunoscut ca exista totusi posibilitatea ca trimiterea la regulile de convietuire sociala (morala) sa nu se faca prin trimiterea expresa a legii ce ar fi completata cu aceasta, situatie in care se va face aplicarea art. 1 din Decretul nr. 31 / 1954 ("Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a satisface interesele personale, materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire.").

Cat priveste jurisprudenta si doctrina, in general s-a sustinut ca ele nu sunt izvoare ale dreptului, fiind denumite de unii autori izvoare indirecte ale dreptului.

Intrucat hotararile instantelor de judecata se refera la cazurile concrete, deduse judecatii, lor nu li se poate conferii gradul de generalitate si impersonalitate recunoscute normelor juridice.

Atat literatura interbelica, cat si actuala nu au retinut jurisprudentei calitatea de izvor de drept, argumentand chiar cu textul de lege (art. 4 Cod civil): "Este interzis judecatorului de a se pronunta in hotararile pe care le da, pe cale de dispozitii generale si de reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse".

Desi unele prevederi legale, confera Curtii Constitutionale, Curtii Supreme de Justitie posibilitati decizionale ce confera grad de generalitate si chiar obligativitate, s-a concluzionat ca practica acestor instante contribuie in mod deosebit la aplicarea unitara a legii, insa nu constituie izvor de drept.

Putem afirma ca atunci cand legea este lacunara, sau nu reglementeaza raportul dedus judecatii, practica instantei este creatoare de drept.

Doctrina juridica sau literatura de specialitate este compusa din opiniile specialistilor in interpretarea normelor de drept si are mare valoare prin interpretarea acestora, argumentarea si metodele de interpretare in sustinerea unor solutii, precum si la sistematizarea si explicarea institutiilor ramurilor sistemului de drept.

Desi nu este un izvor de drept, ea se impune prin autoritatea si specialitatea in interpretarea normelor juridice.

In literatura juridica s-a mai pus problema daca "principiile de drept in general si cele de drept civil in special" sunt sau nu izvor de drept civil, raspunzandu-se negativ cu argumentul ca ele se gasesc in textele expuse de actele normative.

Unii autori au sustinut ideea ca ar fi izvor de drept si "principiile generale ale politicii economice", ce s-ar oferi chiar in conditiile actuale ale economiei de piata, putand fi invocate in completarea unor legi lacunare sau inlocuirea unor norme juridice vechi.

La fel se pune si problema aplicarii echitatii de catre judecator cand legea este lacunara sau cand "simpla aplicare largita a legii nu mai este suficienta fiindca scapa previziunilor celor mai largi ale legiuitorului".

Apreciem ca atat "principiile generale ale politicii economice" cat si "echitatea" ajuta pe judecator in solutionarea unor cauze concrete deduse judecatii, nefiind insa izvoare de drept".