Infractiunile in domeniul comercial potrivit legii nr. 31/1990

Infractiunile in domeniul comercial potrivit legii nr. 31/1990

1 Aspecte generale

Activitatea societatilor comerciale reprezinta, prin ponderea ce o detin, unul din principalele sectoare de activitate ale economiei nationale, definite in art. 135 alin. 1 din Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003[1], drept"economie de piata".

Legala constituire si buna functionare a societatilor comerciale sunt asigurate, in principal, pe calea implicarii instantelor judecatoresti si a altor autoritati constitutive - incepand cu incuviintarea sau autorizarea, dupa caz, a constituirii societatilor comerciale, continuand cu solutionarea diferitelor probleme ivite pe parcursul functionarii societatilor si terminand cu fuziunea, dizolvarea, lichidarea si falimentul acestora - precum si pe calea autocontrolului activitatii societatilor, exercitat prin organele proprii (adunarea generale si cenzorii)[2].

Cand normele cuprinse in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale si in Codul comercial roman, care este aplicabil in completarea legii respective, nu sunt respectate, savarsindu-se fapte periculoase atat pentru societatile comerciale, cat si pentru cetateni, in general, este firesc sa intervina raspunderea juridica a celor vinovati, inclusiv raspunderea penala, daca faptele prezinta pericolul social al unei infractiuni, sunt savarsite cu vinovatie si sunt inscrise in lege ca infractiuni, adica sunt intrunite trasaturile generale ale unei infractiuni (art. 17 C. pen.)[3].

Infractiunile prevazute in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale republicata in Monitorul Oficial nr. 33 din 29 ianuarie 1998, formeaza obiect de reglementare in Titlul VIII ai legii, intitulat "Infractiuni", respectiv, art. 256-267.

2 Specificul infractiunilor reglementate de Legea nr. 31/1990

1. Infractiunea prevazuta de art. 265 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 265 din Legea nr. 31/1990, republicata, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:

□ prezinta, cu rea-credinta, in prospectele, rapoartele si comunicarile adresate publicului, date neadevarate asupra constituirii societatii ori asupra conditiilor economice ale acesteia sau ascunde, cu rea-credinta, in tot sau in parte, asemenea date;

□ prezinta, cu rea-credinta, actionarilor/asociatilor o situate financiara inexacta sau cu date inexacte asupra conditiilor economice ale societatii, in vederea ascunderii situatiei ei reale (punctul 2 al articolului 265 a fost modificat prin Legea nr. 161/2003);

□ refuza sa puna la dispozitia expertilor, in cazurile si in conditiile prevazute la art. 25 si 37 din Legea nr. 31/1990, republicata, documentele necesare sau ii impiedica, cu rea-credinta, sa indeplineasca insarcinarile primite.

Obiectul special al infractiunii il constituie relatiile sociale care apara interesele unei societati comerciale prin sanctionarea penala a faptelor de dezinformare a publicului cu privire la conditiile in care a fost constituita si la situatia economica a acesteia, sau ascunderea cu rea-credinta, in tot sau in parte, asemenea date. Prin incriminarea acestor fapte se apara increderea publicului in societati le comerciale, ca forma juridica de organizare a activitatii de comert.

Aceasta infractiune nu are si un obiect material asupra caruia sa se exercite actiunea ilicita.

Latura obiectiva a acestei infractiuni consta in: aratarea, in prospectele, in rapoartele si in comunicarile adresate publicului a unor date neadevarate referitoare la constituirea societatii si la conditiile economice ale acesteia, in ascunderea acestor fapte ori situatii, in tot sau in parte, cu rea-credinta; prezentarea, cu rea-credinta, actionarilor/asociatilor a situatiei financiara inexacte sau cu date inexacte asupra conditiilor economice ale societatii, in vederea ascunderii situatiei ei reale; in ultima varianta, fapta poate fi savarsita prin refuzul de a pune la dispozitia expertilor documentele necesare sau ii impiedica, cu rea-credinta, sa indeplineasca insarcinarile primite.

Din definitia laturii obiective rezulta ca aceasta se poate savarsi in una din urmatoarele modalitati alternative:

Subiectii activi ai acestei infractiuni pot fi doar: fondatorii, administratorii, directorii, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, asa cum rezulta in mod expres din continutul legal al infractiunii stabilita de art. 265 din Legea nr. 31/1990, republicata.

Actiunile sau inactiunile, care constituie modalitati de savarsire a acestei infractiuni trebuie sa se savarseasca in legatura cu indeplinirea obligatiilor legale aratate.

Pentru existenta laturii obiective a acestei infractiuni, legea nu cere producerea unei urmari materiale; o urmare socialmente periculoasa exista totusi, si aceasta consta in crearea pericolului de pagubire a actionarilor sau a asociatilor, dupa caz, prin faptele ilicite ale fondatorilor, administratorilor, directorilor, cenzorilor sau lichidatorilor, dupa caz; urmarea si raportul de cauzalitate intre fapta si urmare sunt prezumate, nefiind necesara stabilirea si dovedirea acestora de catre organele judiciare.

Consumarea infractiunii, care este formata, de pericol are loc in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii in una sau mai multe din modalitatile aratate, respectiv in momentul darii publicitatii sau a prezentarii actionarilor/asociatilor a prospectelor, rapoartelor sau a comunicarilor cu date neadevarate referitoare la constituirea societatii sau la situatia economica a acesteia. Intreruperea actiunii (incercarea de savarsire a infractiunii) constituie tentative, care nu este pedepsita de lege.

Latura subiectiva a infractiunii consta in vinovatie sub forma intentiei, directe sau indirecte, indiferent daca fapta este comisiva sau omisiva, deoarece legea a prevazut expres "reaua-credinta", care are semnificatia intentiei, chiar cand este vorba de modalitatea "ascunderii", fapta omisiva prin definitie.

Subiect activ principal (autor) al acestei infractiuni nu poate fi orice persoana fizica responsabila penal, ei doar persoanele care au o anumita calitate, o anumita functie, si anume functia de fondator, administrator, director, cenzor sau lichidator, fiecare in raport de atributiile ce le are in cadrul societatii sau care si le-a asumat (cu ocazia constituirii societatii). fiind vorba de un subiect calificat, co-autoratul la aceasta infractiune va fi posibil numai intre persoane care au una dintre functiile aratate; in schimb, complicitatea si instigarea pot fi savarsite de orice persoana.

2. Infractiunea prevazuta de art. 266 din Legea nr. 31/990

Potrivit art. 266 din Legea nr. 31/1990, republicata, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:

dobandeste, in contul societatii, actiuni ale altor societati la un pret pe care il stie vadit superior valorii lor efective sau vinde, pe seama societatii, actiuni pe care aceasta le detine, la preturi despre care are cunostinta ca sunt vadit inferioare valorii lor efective, in scopul obtinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societatii;

foloseste , cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect;

se imprumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administreaza, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controleaza societatea pe care el o administreaza sau face ca una dintre aceste societati sa ii acorde vreo garantie pentru datorii proprii;

raspandeste stiri false sau intrebuinteaza alte mijloace frauduloase care au ca efect marirea sau scaderea valorii actiunilor sau a obligatiunilor societatii ori a altor titluri ce ii apartin, in scopul obtinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societatii;

incaseaza sau plateste dividende, sub orice forma, din profituri fictive sau care nu puteau fi distribuite, in lipsa de situatie financiara ori contrarii celor rezultate din aceasta (punctul 5 al art. 266 a fost modificat prin Legea nr. 161/2003);

incalca dispozitiile art. 178, care prevede ca din profitul societatii se va prelua, in fiecare an, cel putin 5% pentru formarea fondului de rezerva, pana ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social (alin. 1 - art. 178, modificat prin Legea nr. 161/2003);

Acestea constituie modalitatile in care poate fi savarsita infractiunea prevazuta de art. 166. din Legea nr. 31/1990, republicata, si formeaza latura obiectiva a infractiunii,

Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care apara patrimoniul societatilor comerciale, interesele legitime ale creditorilor acestora, precum si ale statului prin sanctionarea penala a incasarii sau platii dividendelor fara a exista profit real sau un profit pe masura dividendelor platite, ceea ce constituie un abuz (cand se savarseste in pofida unei situatii financiare reale) sau o inselaciune (cand se savarseste pe baza unui situatii financiare false).

Subiect activ principal (autor) al acestei infractiuni nu poate fi decat persoana fizica responsabila penal care are una din urmatoarele calitati (functii): fondatorul, administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii

Modalitatea "incasarii dividendului", nu poate fi savarsita decat de catre persoanele cu functiile aratate daca acestea sunt, in acelasi timp, asociati sau actionari (evident, este vorba de savarsirea respective in calitate de autor sau coautor al infractiunii, nu si in calitate de instigator sau complice, calitate ce o poate avea orice persoana fizica, indiferent de functie). In schimb, modalitatea "platii dividendului" (catre ceilalti asociati sau actionari, care nu au functiile aratate) poate fi savarsita si de catre cei care nu au calitatea de asociat ori de actionar (exemplu, de catre directorii executivi). Actionarul sau asociatul, dupa caz, care incaseaza dividendul, stiind ca aceasta operatiune este facuta nelegal, consideram ca va raspunde penal in calitate de instigator (daca a savarsit acte de determinare in vederea efectuarii platii) sau de complice la infractiunea savarsita de catre cel care face nelegal plata dividendului.

Subiectul pasiv al acestei infractiuni este, de regula, societatea comerciala pagubita prin incasarea sau plata nelegala a dividendului, dar poate fi si orice alta persoana fizica sau juridica lezata (exemplu, tertii creditori ai societatii comerciale, alti asociati sau actionari ai societatii, care nu au incasat dividendul, sau chiar statul, cand prin plata nelegala a dividendului se urmareste o evaziune fiscala).

In ceea ce priveste modalitatea prin care se raspandesc stiri false sau se intrebuinteaza alte mijloace frauduloase care au ca efect marirea sau scaderea valorii actiunilor sau a obligatiunilor societatii ori a altor titluri ce ii apartin, in scopul obtinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societatii, trebuie facute mai multe precizari.

Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care asigura apararea patrimoniului societatilor comerciale prin sanctionarea penala a faptelor de pagubire a acestora pe calea cumpararii sau a vinderii unor actiuni la preturi nereale.

Obiectul material al acestei infractiuni il constituie actiunile emise de societatile comerciale pe actiuni sau in comandita pe actiuni si care pot fi detinute, la un moment dat, de catre orice persoana fizica sau juridica.

Latura obiectiva a acestei infractiuni consta in fapta fondatorului, administratorului, directorului executiv sau reprezentantului legal ai societatii, care de a dobandi, in contul societatii respective, a unor actiuni ale altor societati la un pret pe care il stiu ca vadit superior valorii lor efective, ori de a vinde pe seama societatii la care functioneaza, actiuni ale acesteia la preturi despre care stiu ca sunt vadit inferioare valorii lor efective, pentru a procura, lor sau altora, un castig in paguba societatii la care functioneaza.

Din definitia laturii obiective rezulta ca pentru existenta acesteia se cer intrunite, cumulativ, urmatoarele conditii (cerinte):

sa se savarseasca una din urmatoarele actiuni alternative: dobandirea, pentru societate, a unor actiuni ale altor societati comerciale ori alte titluri de valoare mobiliara, la preturi vadit mai mari decat valoarea lor reala sau vanzarea unor actiuni sau titluri de valoare, detinute de societate, la preturi vadit mai mici decat preturile lor reale;

faptuitorul sa stie ca preturile cu care cumpara sau vinde, dupa caz, titlurile de valoare sunt in vadita discordant cu valoarea reala a titlurilor respective pe piata titlurilor de valoare mobiliara;

prin actiunea savarsita, faptuitorul sa urmareasca scopul obtinerii unui castig, pentru sine sau pentru altul;

castigul faptuitorului sau al altei persoane pentru care a actionat faptuitorul, sa se produca prin producerea unei pagube materiale in patrimoniul societatii comerciale in numele careia sunt facute operatiunile de dobandire sau de vanzare, dupa caz.

Aceasta paguba consta in diferenta dintre valoarea reala a actiunilor sau titlurilor, pe piata titlurilor de valoare mobiliara, dobandite sau vandute, dupa caz, si pretul practicat de faptuitor.

Prin "dobandirea unor actiuni" se intelege: obtinerea, capatarea, castigarea actiunilor, fie prin cumparare, fie prin schimb, fie pe orice cale cu titlu oneros; daca dobandirea s-a facut cu titlu gratuit (exemplu, prin donatie) nu va exista infractiune, societatea neputand fi pagubita printr-o astfel de dobandire.

Prin "preturi vadit mai mari sau mai mici decat valoarea actiunilor", cumparate sau vandute, dupa caz, trebuie sa se inteleaga un pret care este evident, dovedit, dar, lamurit pentru oricine ca fiind in discordante cu valoarea reala a actiunilor sau titlurilor de valoare mobiliara, cumparate sau vandute, dupa caz; comparatia nu se va face intre pretul (dat sau luat, dupa caz), pe de o parte, si valoarea nominale a actiunilor sau titlurilor (cumparate sau vandute, dupa caz), ci intre pretul (dat sau luat, dupa caz) si valoarea reala, de circulatie pe piata titlurilor de valoare mobiliara, a actiunilor sau titlurilor respective, din momentul efectuarii operatiunii. Sarcina stabilirii diferentei vadite intre pretul practicat de faptuitor si pretul real pe piata titlurilor de valoare mobiliara, revine organelor judiciare care vor trebui sa verifice preturile reale ale actiunilor sau titlurilor ce au facut obiectul material al infractiunii, eventual in raport de alte operatiuni facute cu acelasi fel de titluri de valoare mobiliara si in aceeasi perioada. Aceleasi elemente de apreciere vor fi avute in vedere si pentru stabilirea imprejurarii ca faptuitorul a stiut, a cunoscut caracterul vadit disproportionat al pretului dat sau primit, dupa caz, fata de valoare atinge minimum a cincea parte din capitalul social (alin. 1 art. 178, modificat prin Legea nr. 161/2003);

Acestea constituie modalitatile in care poate fi savarsita infractiunea prevazuta de art. 166. din Legea nr. 31/1990, republicata, si formeaza latura obiectiva a infractiunii,

Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care apara patrimoniul societatilor comerciale, interesele legitime ale creditorilor acestora, precum si ale statului prin sanctionarea penala a incasarii sau platii dividendelor fara a exista profit real sau un profit pe masura dividendelor platite, ceea ce constituie un abuz (cand se savarseste in pofida unei situatii financiare reale) sau o inselaciune (cand se savarseste pe baza unui situatii financiare false).

Subiect activ principal (autor) al acestei infractiuni nu poate fi decat persoana fizica responsabila penal care are una din urmatoarele calitati (functii): fondatorul, administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii

Modalitatea "incasarii dividendului", nu poate fi savarsita decat de catre persoanele cu functiile aratate daca acestea sunt, in acelasi timp, asociati sau actionari (evident, este vorba de savarsirea modalitatii respective in calitate de autor sau coautor al infractiunii, nu si in calitate de instigator sau complice, calitate ce o poate avea orice persoana fizica, indiferent de functie). in schimb, modalitatea "platii dividendului" (catre ceilalti asociati sau actionari, care nu au functiile aratate) poate fi savarsita si de catre cei care nu au calitatea de asociat ori de actionar (exemplu, de catre directorii executivi). Actionarul sau asociatul, dupa caz, care incaseaza dividendul, stiind ca aceasta operatiune este facuta nelegal, consideram ca va raspunde penal in calitate de instigator (daca a savarsit acte de determinare in vederea efectuarii platii) sau de complice la infractiunea savarsita de catre cel care face nelegal plata dividendului.

Subiectul pasiv al acestei infractiuni este, de regula, societatea comerciala pagubita prin incasarea sau plata nelegala a dividendului, dar poate fi si orice alta persoana fizica sau juridica lezata (exemplu, tertii creditori ai societatii comerciale, alti asociati sau actionari ai societatii, care nu au incasat dividendul, sau chiar statul, cand prin plata nelegala a dividendului se urmareste o evaziune fiscale).

In ceea ce priveste modalitatea prin care se raspandesc stiri false sau se intrebuinteaza alte mijloace frauduloase care au ca efect marirea sau scaderea valorii actiunilor sau a obligatiunilor societatii ori a altor titluri ce ii apartin, in scopul obtinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societatii, trebuie facute mai multe precizari.

Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care asigura apararea patrimoniului societatilor comerciale prin sanctionarea penala a faptelor de pagubire a acestora pe calea cumpararii sau a vinderii unor actiuni la preturi nereale.

Obiectul material al acestei infractiuni il constituie actiunile emise de societatile comerciale pe actiuni sau in comandita pe actiuni fi care pot fi detinute, la un moment dat, de catre orice persoana fizica sau juridica.

Latura obiectiva a acestei infractiuni consta in fapta fondatorului, administratorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al societatii, de a dobandi in contul societatii respective, a unor actiuni ale altor societati la un pret pe care il stiu ca vadit superior valorii lor efective, ori de a vinde pe seama societatii la care functioneaza, actiuni ale acesteia la preturi despre care stiu ca sunt vadit inferioare valorii lor efective, pentru a procura, lor sau altora, un castig in paguba societatii la care functioneaza.

Din definitia laturii obiective rezulta ca pentru existenta acesteia se cer intrunite, cumulativ, urmatoarele conditii (cerinte):

sa se savarseasca una din urmatoarele actiuni alternative: dobandirea, pentru societate, a unor actiuni ale altor societati comerciale ori alte titluri de valoare mobiliara, la preturi vadit mai mari decat valoarea lor reala sau vanzarea unor actiuni sau titluri de valoare, detinute de societate, la preturi vadit mai mici decat preturile lor reale;

faptuitorul sa stie ca preturile cu care cumpara sau vinde, dupa caz, titlurile de valoare sunt in vadita discordanta cu valoarea reala a titlurilor respective pe piata titlurilor de valoare mobiliara;

prin actiunea savarsita, faptuitorul sa urmareasca scopul obtinerii unui castig, pentru sine sau pentru altul;

castigul faptuitorului sau al altei persoane pentru care a actionat faptuitorul, sa se produce prin producerea unei pagube materiale in patrimoniul societatii comerciale in numele careia sunt facute operatiunile de dobandire sau de vanzare, dupa caz. Aceasta paguba consta in diferenta dintre valoarea reala a actiunilor sau titlurilor, pe piata titlurilor de valoare mobiliara, dobandite sau vandute, dupa caz, si pretul practicat de faptuitor. Prin "dobandirea unor actiuni" se intelege: obtinerea, capatarea, castigarea actiunilor, fie prin cumparare, fie prin schimb, fie pe orice cale cu titlu oneros; daca dobandirea s-a facut cu titlu gratuit (exemplu, prin donatii) nu va exista infractiune, societatea neputand fi pagubita printr-o astfel de dobandire.

Prin "preturi vadit mai mari sau mai mici decat valoarea actiunilor", cumparate sau vandute, dupa caz, trebuie sa se inteleaga un pret care este evident, dovedit, dar, lamurit pentru oricine ca fiind in discordante cu valoarea reala a actiunilor sau titlurilor de valoare mobiliara, cumparate sau vandute, dupa caz; comparatia nu se va face intre pretul (dat sau luat, dupa caz), pe de o parte, si valoarea nominale a actiunilor sau titlurilor (cumparate sau vandute, dupa caz), ci intre pretul (dat sau luat, dupa caz) si valoarea reala, de circulatie pe piata titlurilor de valoare mobiliara, a actiunilor sau titlurilor respective, din momentul efectuarii operatiunii. Sarcina stabilirii diferentei vadite intre pretul practicat de faptuitor si pretul real pe piata titlurilor de valoare mobiliara, revine organelor judiciare care vor trebui sa verifice preturile reale ale actiunilor sau titlurilor ce au facut obiectul material al infractiunii, eventual in raport de alte operatiuni facute cu acelasi fel de titluri de valoare mobiliara si in aceeasi perioada. Aceleasi elemente de apreciere vor fi avute in vedere si pentru stabilirea imprejurarii ca faptuitorul a stiut, a cunoscut caracterul vadit disproportionat al pretului dat sau primit, dupa caz, fata de valoarea reala, pe piata, a titlurilor cumparate sau vandute, dupa caz, pe seama societatii.

Obiectul material al acestei infractiuni il formeaza bunurile si creditul societatilor comerciale, indiferent de forma lor juridica.

Prin termenul de "bun" se intelege, in context (in sens economic), obiect sau valoare care are importanta in circulatia economica (spre exemplu, obiecte mobile sau imobile, drepturi de creanta, titluri de valoare mobiliara etc.).

Prin expresia "creditul societatii", fara vreo alta precizare in textul incriminator, va trebui sa intelegem sensul economic al acestei expresii, iar nu sensul figurativ (de consideratia de care se bucura cineva, influente, trecere, autoritate); in sensul economic, notiunea de "credit" este definita ca fiind, dupa caz: o forma de miscare a valorilor; vanzarea marfurilor facuta cu plata in rate ori vanzarea pe credit, adica pe datorie; transferarea temporara de bani, cu titlu de imprumut; miscarea capitalului sub forma imprumutului, in scopul desfasurarii unei activitati profitabile, a efectuarii unor investitii, dotari, plata unor datorii anterioare etc.; notiunea de "credit" se mai regaseste in expresii ca: "scrisoare de credit" (scrisoare prin care se autoriza purtatorul acesteia de a ridica o suma de bani); "a da pe credit" (a vinde fara a primi bani imediat, a vinde, eventual, cu plata in rate); "cumparare pe credit" (fara plata imediata); "deschidere de credit" (punerea la dispozitia unei persoane fizice sau juridice a unei sume de bani, in anumite limite si conditii, cu plata unei anumite dobanzi, cu constituirea unor anumite garantii) etc.

La stabilirea continutului juridic al acestei infractiuni trebuie sa avute in vedere toate sensurile economice ale notiunii de "credit", iar nu numai cel de imprumut a unei sume de bani, deoarece fiecare din sensurile economice ale acestei notiuni releva un interes economic legitim al unei societati comerciale, de care se pot folosi abuziv, cu rea-credinta, administratorii, directorii sau lichidatorii.

Latura obiectiva a infractiunii consta in fapta fondatorilor, administratorilor, directorilor sau reprezentantilor legali ai unei societati comerciale, de a folosi, cu rea-credinta, bunurile sau creditul societatii (in acceptiunea aratata mai sus), intr-un scop contrar intereselor acesteia, in interesul propriu al faptuitorului sau pentru a favoriza o alta societate, in care faptuitorul este interesat, direct sau indirect.

Prin termenul de "interes", termen utilizat in mod repetat in text, se intelege, in context, un avantaj, un folos, un profit; in consecinta, prin "scop contrar intereselor societatii" se intelege un scop contraproductiv, aducator de pagube in loc de profit, aducator de profituri mai mici decat cele normale si posibile in cazul in care faptuitorul nu ar savarsi fapta ilicita; prin expresia "folos propriu" al faptuitorului se intelege un avantaj, un profit personal al faptuitorului; prin expresia "interes direct" al faptuitorului intr-o societate comerciala se intelege ca faptuitorul este actionar sau asociat al acesteia, ori are relatii de afaceri, sau este salariatul acestei societati, primind, sub o forma sau alta, o parte din beneficiul societatii respective; prin expresia "interes indirect" al faptuitorului intr-o societate se intelege implicarea unei rude ori a altei persoane care joaca doar rolul de intermediar al faptuitorului (asa-zisul "om de paie"); prin "a favoriza" o alta societate inseamna a-i crea avantaje, a o ajuta, in context, cu bunurile sau creditul societatii in care actioneaza faptuitorul, a o sprijini, a-i da concursul pentru a obtine reusita in competitie cu propria societate a faptuitorului si in dezavantajul acesteia; formele si modalitatile de favorizare a altor societati pot fi extrem de variate, de multe ori mascate, insidioase, greu de stabilit, constituind modalitati tipice de concurenta neloiala.

Specific acestei infractiuni este faptul ca actiunea ilicita cunoaste o singura modalitate de savarsire, actiunea de "folosire", ca unul din acele atribute ale proprietatii, ceea ce inseamna ca faptuitorul procedeaza la scoaterea temporara din patrimoniul societatii a unor valori, timp in care societatea proprietara este lipsita de atributul folosintei; alaturi de actiune si impreuna cu aceasta mai trebuie indeplinite urmatoarele conditii (cerinte), cumulative, pentru a exista latura obiectiva:

actiunea sa fie savarsita cu "rea-credinta", ceea ce inseamna o atitudine incorecta, necinstita, perfida, relevand legatura indisolubila ce exista intre latura obiectiva si cea subiectiva a acestei infractiuni;

prin actiunea savarsita, contrara intereselor societatii comerciale, sa se creeze acesteia un dezavantaj material, care poate fi evaluat in bani, prin privarea societatii, chiar si temporar, de folosinta bunurilor sau a creditului de care are dreptul sa dispuna;

corespunzator pagubei create societatii comerciale, sa se creeze un folos ilicit, alternativ sau concomitent, fie in favoarea faptuitorului, fie in favoarea unei alte societati comerciale in care faptuitorul are un interes, direct sau indirect.

Din conditiile aratate rezulta, implicit, ca aceasta infractiune este o infractiune materiala, de rezultat. Urmarea materiala directa ceruta de lege fiind producerea unei pagube (un dezavantaj patrimonial) societatii comerciale a carei bunuri sau credit sunt folosite ilicit, concomitent cu un folos material (un avantaj ilicit) reflectat in patrimoniul faptuitorului, a unei alte societati comerciale sau a altor persoane, fizice ori juridice.

Intre fapta si urmarea materiala trebuie sa existe un raport de cauzalitate directa; urmarea si raportul de cauzalitate, trebuie stabilite si dovedite de catre organele judiciare, nefiind prezumate de lege. Lipsa oricareia dintre cerintele aratate, atrage inexistente laturii obiective, iar neproducerea urmarii materiale face ca fapta sa ramana in faza de tentative, care nu este sanctionata de lege.

Consumarea infractiunii are loc in momentul producerii rezultatului material; prin definitie, actiunea de folosire (a bunurilor sau a creditului) poate continua, in timp, si dupa consumare, ori poate avea chiar un caracter continuat, cand fapta de folosire priveste mai multe bunuri materiale; intr-o astfel de situatie va surveni si un moment al epuizarii infractiunii (la data incetarii actiunii de folosire, ori la data ultimului act material de folosire).

Latura subiectiva a acestei infractiuni consta in vinovatie sub forma exclusiva a intentiei directe, intentie calificata de scop (obtinerea unor foloase in paguba societatii comerciale).

Subiect activ principal (autor) al acestei infractiuni poate fi numai persoana fizica responsabila penal care are calitatea de administrator sau director (potrivit art. 194 pct. 5), ori de lichidator (potrivit art. 202 alin. 1); la societatile in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata cu mai multi asociati, care nu au administratori sau directori, aceasta infractiune poate fi savarsita de catre asociati, deoarece acestia exercita atributiile administratorilor, precum si de catre lichidatori.

Subiect pasiv al acestei infractiuni nu poate fi decat o societate comerciala, indiferent de forma sa juridica.

Aceasta infractiune este susceptibila de participatie sub orice forma, cu mentiunea ca nu vor putea fi coautori decat cei care au una din calitatile speciale aratate.

3. Infractiunea prevazuta de art. 267

Potrivit art. 267 din Legea nr. 31/1990, republicata, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:

emite actiuni de o valoare mai mica decat valoarea lor legala ori la un pret inferior valorii nominale sau emite noi actiuni in schimbul aporturilor in numerar, inainte ca actiunile precedente sa fi fost achitate in intregime;

se foloseste , in adunarile generale, de actiunile nesubscrise sau nedistribuite actionarilor;

acorda imprumuturi sau avansuri asupra actiunilor societatii;

preda titularului actiunile inainte de termen sau preda actiuni liberate in total sau in parte, in afara de cazurile stabilite de lege, ori emite actiuni la purtator fara a fi achitate integral;

nu respecta dispozitiile legale referitoare la anularea actiunilor neachitate;

emite obligatiuni fara respectarea dispozitiilor legale sau actiuni fara sa cuprinda mentiunile cerute de lege.

Acestea constituie si modalitatile de savarsire a faptei, care formeaza latura obiectiva a infractiunii.

Obiectul juridic il constituite apararea relatiilor sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii unei societati comerciale in ceea ce priveste emiterea actiunilor, la valoare lor legala si la modul de emitere a obligatiunilor cu respectarea dispozitiilor legale sau actiunilor asa cum prevede legea.

Subiectul activ al infractiunii nu poate fi decat administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii.

4. Infractiunea prevazuta de art. 268

Asa cum dispune art. 268, modificat prin Legea nr. 161/2003[4], se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:

indeplineste hotararile adunarii generale referitoare la schimbarea formei societatii, la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, inainte de expirarea termenelor prevazute de lege;

indeplineste hotararile adunarii generale referitoare la reducerea capitalului social, fara ca asociatii sa fi fost executati pentru efectuarea varsamantului datorat ori fara hotararea adunarii generale care ii scuteste de plata varsamintelor ulterioare.

5. Infractiunea reglementata de art. 269

Potrivit art. 269 din Legea nr. 31/1990, in forma modificata, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda administratorul care[5]:

incalca, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispozitiile art. 145; Art. 145 modificat prin Legea nr. 161/2003[6], stabileste ca administratorul care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii trebuie sa ii instiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau pe auditorii financiari si sa nu ia parte la nici o deliberare privitoare la aceasta operatiune.

nu convoaca adunarea generala in cazurile prevazute de lege sau incalca dispozitiile art. 188 alin. 2;

incepe operatiuni in numele unei societati cu raspundere limitata, inainte de a se fi efectuat varsamantul integral al capitalului social;

emite titluri negociabile reprezentand parti sociale ale unei societati cu raspundere limitata;

dobandeste actiuni ale societatii in contul acesteia, in cazurile interzise de lege.

Aceeasi pedeapsa (inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda) se aplica si asociatului care incalca dispozitiile art. 126 sau ale art. 188 alin. 2. Din dispozitiile legale aratate, rezulta ca subiect activ ai infractiunii nu poate fi decat o persoana care are calitatea de administrator sau asociat intr-o societate comerciala.

6. Alte infractiuni prevazute de Legea nr. 31/1990 (art. 270, 271, 272, 273, 274).

Art. 270 din Legea nr. 31/1990, modificata[7], statueaza ca se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda cenzorul care nu convoaca adunarea generala in cazurile in care este obligat prin lege.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani, in sensul art. 271 din Legea nr. 31/1990, persoana care a acceptat sau a pastrat insarcinarea de cenzor, contrar dispozitiilor art. 156 alin. 2, sau persoana care a acceptat insarcinarea de expert, cu incalcarea dispozitiilor art. 38.

Alin. 2 a acestui articol arata ca hotararile luate de adunarile generale in baza unui raport al unui cenzor sau expert, numit cu incalcarea dispozitiilor art. 156 alin. 2 si ale art. 38 din Legea societatilor comerciale, nu pot fi anulate din cauza incalcarii dispozitiilor cuprinse in acele articole.

Cu aceeasi pedeapsa (inchisoare de la 3 luni la 3 ani) se pedepseste si fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv si cenzorul care exercita functiile sau insarcinarile lor cu incalcarea dispozitiilor legii referitoare la incompatibilitate.

Art. 272 instituie norma potrivit careia dispozitiile art. 265-271 se aplica si lichidatorului, in masura in care se refera la obligatii ce intra in cadrul atributiilor sale.

In acest sens, se pedepseste cu pedeapsa prevazuta la art. 269 lichidatorul care face plati asociatilor cu incalcarea dispozitiilor art. 250.

Potrivit continutului legal al art. 273[8] din Legea nr. 31/1990, modificata, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda actionarul sau detinatorul de obligatiuni care:

voteaza, in adunari generale, in situatia aratata mai sus, ca proprietar de actiuni sau de obligatiuni care in realitate nu-i apartin;

trece actiunile sau obligatiunile sale pe numele altor persoane, in scopul formarii unei majoritati in adunarea generala, in detrimentul altor actionari sau detinatori de obligatiuni;

in cazurile nepermise de lege, isi ia - in schimbul unui avantaj material - obligatia de a vota intr-un anumit sens in adunarile generale sau de a nu lua parte la vot.

In intelesul legii, persoana care determina pe un actionar sau pe un detinator de obligatiuni ca, in schimbul unei sume de bani sau al unui alt avantaj material, sa voteze intr-un anumit sens in adunarile generale ori sa nu ia parte la vot se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

In fine, art. 274 arata ca constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani, in afara de raspunderea pentru daunele pricinuite, prin operatiunile sale, statului roman si tertilor, cel care exercita un comert in favoarea si pe seama unor societati constituite intr-o tara straina, in cazurile in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru functionarea acelor societati in Romania.

3 Aspecte procesuale

Activitatea de tragere la raspundere penala a oricaror persoane care au savarsit o infractiune care priveste activitatea societatilor comerciale se desfasoara in mod organizat in cadrul unui proces penal, care reprezinta o succesiune de activitati determinate, desfasurate intr-o ordine prestabilita menita sa asigure realizarea justitiei penale si la care participa organe de specialitate ce isi indeplinesc atributiile potrivit Codului penal si Codului de procedura civila.

Realizarea scopului procesului penal nu se poate face decat prin punerea in miscare si exercitarea actiunii penale, care constituie instrumentul, mijlocul juridic cu ajutorul caruia, orice persoana care a savarsit o fapta penala este trasa la raspundere penala in fata organelor de judecata, fiind obligata sa suporte toate consecintele faptei sale ilicite[9].

Actiunea penala la infractiunile prevazute in aceasta lege se pune in miscare din oficiu. Urmarirea penala este de competenta agentilor de politie, sub supravegherea procurorului, solutionarea cauzei, in prima instanta, revenind in competenta judecatoriei.