SOLUTIONAREA RECURSULUI SI EFECTELE ACESTEIA

SOLUTIONAREA RECURSULUI SI EFECTELE ACESTEIA

Solutiile instantei de recurs.

Desi Codul de procedura Civila nu prevede in mod expres, instanta poate adopta

diverse solutii :

Solutii ale instantei de recurs a urmare a examinarii fondului hotararii atacate:

Respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate, daca aceasta este legala.

Admiterea totala sau partiala a recursului atunci cand hotararea atacata este nelegala

Solutii care nu sunt rezultatul examinarii fondului hotararii atacate care pot fi

adoptate de catre instanta de recurs :

Respingerea recursului ca inadmisibil - de exemplu in cazul atacarii cu recurs a unei hotarari pronuntate de prima instanta , susceptibila de apel, dar care nu a fost apelata intrucat recursul nu poate fi exercitat omisso medio.

Respingerea recursului ca tardiv introdus adica dupa expirarea termenului de recurs prevazut de lege pentru aceasta cale de atac face ca hotararea sa devina irevocabila.

Respingerea recursului introdus de o persoana fara calitate -de exemplu in cazul recursului declarat de o persoana care nu a participat la judecata in apel chiar daca a fost parte la judecata in prima instanta.

Respingerea recursului ca nesustinut - un exemplu in acest sens il poate constitui prevederile art 619 alin 2 C.proc.Civ. care prevede ca recursul impotriva hotararii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesustinut daca la judecata se prezinta numai paratul.

Respingerea recursului ca netimbrat - art 20 din Legea 147/1996

Respingerea recursului neregulat introdus

Respingerea recursului ca nemotivat - conform art. 306 alin 1 si 2 C.proc.Civ.

Respingerea recursului ca neavenit - daca aceasta cale de atac nu a fost exercitata si de partea in favoarea careia s-a formulat cererea de interventie - art 56 C.proc.Civ.

Constatarea perimarii recursului - perimarea nu opereaza daca cererea de recurs , fara vina recurentului , nu a ajuns la instanta competenta sa-l solutioneze.

Inchiderea dosarului

Intereseaza insa distinct solutiile instantei de recurs ca urmare a examinarii fondului

hotararii atacate ,adica respingerea si admiterea recursului .

1.Respingerea recursului - este o solutie care nu ridica probleme deosebite. Ea se

pronunta in toate acele cazuri in care instanta gaseste hotararea atacata ca fiind legala inclusiv sub aspectul unor motive de ordine publica pe care ea le-ar fi putut invoca din oficiu. In acest caz hotararea atacata devine irevocabila si dobandeste " deplina autoritate de lucru judecat". O atare solutie este rezultatul examinarii hotararii atacate in raport cu motivele de recurs invocate de recurent sau in raport cu cele ridicate de instanta din oficiu. De aceea , in practica in asemenea imprejurari instanta dispune respingerea recursului ca nefondat.

S-a opinat ca instanta de recurs poate sa respinga recursul si atunci cand hotararea atacata , in raport cu probele pe care s-a sprijinit instanta care a pronuntat hotararea apare ca nelegala daca reapreciindu-se probele administrate, eventual in lumina noilor inscrisuri depuse instanta gaseste solutia legala. In doctrina si in practica instantelor s-a considerat ca atunci cand solutia data prin dispozitivul hotararii este justa iar eroarea savarsita de instanta de fond consta intr-o motivare gresita sau nemotivare , instanta de recurs va respinge recursul , mentinand hotararea atacata dar va inlocui motivarea in drept sau in fapt cu propria motivare sau va motiva hotararea. Aceasta solutie este posibila numai daca greseala facuta priveste exclusiv motivarea fara ca rea sa reflecte si o incalcare a legii in ce priveste modul de judecata.

2.Admiterea recursului - se produce atunci cand hotararea atacata va fi considerata nelegala, iar rezultatul admiterii va fi dupa caz :

Modificarea hotararii atacate

Casarea sau desfiintarea hotararii in tot sau in parte.

Acestea sunt solutii expres precizate de art 312 alin 2 C.proc.Civ. Aceasta

reglementare este clarificatoare si sub aspectul determinarii cazurilor in care se pronunta modificarea si a cazurilor in care se pronunta casarea hotararii.

Modificarea hotararii - se pronunta pentru motivele prevazute de art 304 pct. 6,7,8,9,10 C.proc.Civ. si anume:

Daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut , ori ceea ce nu s-a cerut.

Cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.

Cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

Cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii.

Casarea hotararii - se pronunta pentru motivele prevazute de art 304 alin 1,2,3,4,5

C.proc.Civ. si anume :

Cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale.

Cand hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea in fond a pricinii.

Cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei alte instante.

Cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.

Cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin 2 C.proc.Civ.

Casandu-se hotararea aceasta nu mai are nici o putere conform prevederilor art 311

alin 1 C.proc.Civ. Actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept daca instanta de recurs nu dispune altfel.

Pricina se rejudeca in fond de catre Curtea de apel sau de tribunal fie la termenul cand a avut loc admiterea recursului situatie in care se pronunta o singura decizie fie la un alt termen stabilit in acest scop.

Este posibil insa ca recursul sa fie admis pentru mai multe temeiuri, dintre care unele atrag modificarea , iar altele atrag casarea hotararii atacate. In aceste situatii nu se pot pronunta ambele solutii caci acestea se exclud in mod logic. Prin prevederile art 312 alin 3 C.proc.Civ. prevede insa solutia casarii in intregime a hotararii atacate, spre a se asigura o judecata unitara.

Desi in vechea reglementare nu se vorbea despre casarea totala sau partiala totusi

aceste forme ale casarii erau profesate in doctrina si jurisprudenta. Acum ,in actuala reglementare, art 312 alin 2 C.proc.Civ. precizeaza ca in caz de casare aceasta poate fi in tot sau in parte. In baza art 82 din legea organica a Inaltei Curti de Casatie, potrivit careia " hotararea judecatoreasca casata se socoteste ca si cum nu ar fi fost si nu are nici o putere" , s-a facut observatia ca distinctia dintre casarea totala si casarea partiala este contestabila " in masura in care hotararea de fond a fost atacata cu recurs si in masura in care recursul a fost admis ea este scoasa din viata juridica, puterea ei este nimicita si odata acest efect dobandit, partile au deplina libertate , nu numai de a repune vechile lor concluzii dar de a se intemeia pe mijloace noi, trase fie din fapte indeplinite , fie din hotarari pronuntate in urma deciziei casate, singura restrictiune ce va trebui respectata de parti fiind aceea de a nu schimba obiectul pricinii"

2.Formele casarii.

Din prevederile art 312 C.proc.Civ. rezulta ca instanta de recurs, casand hotararea atacata, poate proceda dupa cum urmeaza :

Sa retina cauza pentru a judeca pricina in fond;

Sa trimita cauza pentru rejudecare instantei care a pronuntat hotararea sau unei alte instante de acelasi grad.

Prin urmare formele casarii pot fi considerate urmatoarele:

casarea cu retinere

casarea cu trimitere

1.Casarea cu retinere - constituie regula pentru tribunale si curtile de apel deoarece art

312 alin 1 C.proc.Civ. stabileste :"Curtile de apel si tribunalele, in caz de casare, vor judeca pricina in fond" In situatia in care partile au pus concluzii numai cu privire la recurs se va pronunta o decizie de casare, se va acorda termen in vederea judecarii fondului iar dupa judecata se va da o noua decizie care este irevocabila. In cazul insa in care partile sunt prezente la judecata recursului si pot pune concluzii pe fond, iar probele socotite necesare pot fi indata administrate judecate in fond dupa casare se poate face in aceeasi sedinta in care s-a judecat si recursul, pronuntandu-se o singura hotarare care este irevocabila.

2.Casarea cu trimitere- ca solutie de exceptie intervine numai in cazurile limitativ

prevazute de lege. Primele 3 sunt prevazute expres de art 312-313C.proc.Civ. iar cel de-al patrulea rezulta din economia prevederilor art 305 C.proc.Civ. Cele patru cazuri sunt :

a. Cand instanta a carei hotarare este recurata, a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului.

b. Cand judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata, atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului

c. Cand instanta a carei hotarare este recurata nu era competenta.

e. Cand este necesara administrarea de probe , altele decat inscrisurile.

In continuare se impune o analiza a cazurilor mentionate :

a. Necercetarea fondului - reprezinta o situatie anormala in procesul de administrare a justitiei. O atare situatie este de natura sa priveze partile de beneficiul celor doua grade de jurisdictie. Ea se poate produce in cele mai varii situatii iar obligatia judecatorului este aceea de a solutiona cauza in fond si de a pronunta p solutie justa. In situatia necercetarii fondului se poate ajunge in acele situatii in care instanta a solutionat cauza pe baza unei exceptii peremtorii, fie ea de fond sau de procedura : cazul respingerii actiunii ca fiind prescrisa, pe motiv de putere de lucru judecat, lipsa de calitate procesuala , pentru inadmisibilitatea, prematuritatea sau netimbrarea actiunii ori pentru lipsa de interes. Casarea cu trimitere a hotararii se dispune in mod evident numai in acele cazuri in care se constata ca instanta a carei hotarare a fost recurata a solutionat in mod gresit cauza pe baza unor asemenea exceptii.

Cu o necercetare a fondului cauzei echivaleaza si acele situatii in care instanta a carei hotarare a fost atacata a luat act in mod negresit de renuntarea reclamantului la judecata sau la dreptul pretins.

Tot in prima situatie - necercetarea fondului - trebuie integrate si situatiile in care instanta a carei hotarare a fost recurata nu a examinat toate capetele de cerere ale actiunii sau acelea pe care instanta trebuia sa le examineze din oficiu. Aceste solutii sunt justificate deoarece instanta nu a cercetat intreg fondul procesului ci numai o parte din el.

Cu toate acestea casarea cu trimitere nu se poate dispune in acele cazuri in care instanta a carei hotarare a fost recurata a omis sa cerceteze unele pretentii privitoare la cheltuieli de judecata , dobanzi la suma solicitata , majorari legale sau penalitati deoarece acestea sunt cereri accesorii sunt o consecinta a rezolvarii problemelor de fond.

O ultima solutie ce poate fi integrata in primul caz este si aceea a lipsei oricarei dovezi a judecarii fondului. Doctrina citeaza printre alte imprejurari ce s-ar integra intr-o atare situatie : lipsa incheierii de amanare a pronuntarii , lipsa incheierii de la termenul la care a avut loc judecata in fond, lipsa minutei sau chiar a hotararii de finalizare a procesului. Consemnarea modului de desfasurare a sedintei de judecata in diferite acte de procedura este destinata sa asigure certitudinea unei judecati impartiale si sa ofere posibilitatea realizarii unui control eficient al hotararilor atacate. Lipsa acestora face imposibila verificarea modului in care s-a facut judecarea inclusiv a faptului daca a avut loc o adevarata judecata de fond.

b. judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbatarea fondului

Casarea cu trimitere se impune si in acest caz pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdictie. Necitarea regulata a partilor la unul din momentele procesuale vizate de art 312 alin 5 C.proc.Civ. care prevede "Cu toate acestea, in cazul in care instanta, a carei hotarare este recurata, a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad."- este de natura sa nesocoteasca principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare.

Pentru a se pronunta casarea cu trimitere trebuie ca partea neregulat citata sa fi lipsit fie in tot cursul procesului , fie la cele doua momente procesuale - administrarea probelor si dezbaterea fondului. Pentru respectarea principiilor mai sus mentionate ne inclinam spre solutia casarii cu trimitere chiar daca partea din , din cauza neregulatei citari, a lipsit numai la administrarea probelor sau numai la dezbaterea fondului opinia nu s-ar putea sprijini pe actuala reglementare care obliga la o interpretare strict gramaticala: partea sa fi lipsit " atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului". Asadar fiind, de lege lata , instanta poate dispune casarea cu trimitere numai cand partea, cumulativ, a lipsit la ambele momente procesuale. Daca a lipsit numai la unul din aceste momente casarea se va face cu retinere. Prin parte urmeaza a se intelege reclamantul, paratul , tertii participanti la proces si procurorul nu insa si alti participanti la procesul civil.

Casarea cu trimitere trebuie dispusa si in cazul incalcarii altor forme de procedura prevazute sub pedeapsa nulitatii de art 105 alin 2 C.proc.Civ. precum si in cazul incalcarii altor principii ale procesului civil decat acelea privitoare la dreptul la aparare, contradictorialitate si egalitatea partilor.

Casarea cu trimitere nu se poate pronunta atunci cand un organ trebuie citat spre a fi audiat sau consultat doar asupra unei anumite probleme ce formeaza obiectul judecatii. In acest sens s-a decis ca necitarea autoritatii tutelare spre a fi ascultata in procesul de divort determina casarea cu retinere a hotararii, iar nu cu trimitere.

c. Cand instanta a carei hotarare este recurata nu era competenta

Casarea pentru lipsa de competenta a instantei nu ridica probleme deosebite in practica. Indiferent daca este vorba de transgresarea regulilor competentei generale sau ale competentei jurisdictionale solutia va fi casarea cu trimitere prin aceasta urmarindu-se ca partile sa fie judecate de catre judecatorii lor firesti.

In cazul necompetentei jurisdictionale cauza se va trimite la instanta competenta potrivit legii. Daca au fost nesocotite regulile competentei generale cauza se va trimite la organul cu atributii jurisdictionale competent legii. In cazul in care solutionarea cauzei a fost de competenta unui organ fara atributii jurisdictionale sau a unei jurisdictii straine solutia care se impune este aceea a casarii hotararii pronuntate cu nesocotirea normelor de competenta generala sau internationala si respingerea actiunii. Cazul necompetentei jurisdictiei romane solutia respingerii actiunii este prevazuta in mod expres de legea nr 105/1992 in art 157 care prevede " Instanta sesizata verifica, din oficiu, competenta sa de a solutiona procesul privind raporturi de drept international privat si, in cazul in care nu este competenta nici ea si nici o alta instanta romana, respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor romane"

Daca cu prilejul solutionarii cauzei instanta de recurs constata ca ea insasi este competenta sa solutioneze cauza in prima instanta sau in apel va casa hotararea si va solutiona cauza conform competentei sale.

In cazul casarii pentru depasirea atributiilor puterii judecatoresti solutia finala pe care o impune art 312 alin 6 C.proc.Civ. este respingerea cererii ca inadmisibila. In materia conflictelor de drepturi mai exista si unele solutii particulare. Astfel potrivit legii nr 168 /1999 (privind solutionarea conflictelor de munca) care prin art 81 alin 1 prevede ca : "in caz de admitere a recursului, instanta va judeca in fond cauza ". Prin edictarea acestei dispozitii legea a consacrat regula potrivit careia, in materia conflictelor de drepturi , regula o constituie judecarea in fond a cauzei de catre instanta de recurs.

De la aceasta regula art 81 alin.2 din Legea 168/1999 admite 2 exceptii care vizeaza urmatoarele ipoteze:

solutionarea cauzei de instanta de fond s-a facut cu incalcarea prevederilor legale referitoare la competenta.

judecata in fond a avut loc in lipsa partii care nu a fost legal citata

Prima exceptie constituie practic o reiterare partiala a art 312 alin 6 C.proc.Civ. Este vorba de o reiterare partiala deoarece textul nu mentioneaza si instanta sau organul jurisdictional la care urmeaza sa se trimita dosarul. Prin urmare textul se completeaza cu dispozitiile art. 312 alin 6 C.proc.Civ.

A doua exceptie vizeaza doar situatia in care judecata de fond a avut loc in lipsa partii care nu a fost legal citata. Din interpretarea textului de lege, exceptia este incidenta doar in cazul in care sunt intrunite cele doua conditii cumulativ, si anume : judecata de fond sa fi avut loc in lipsa partii si partea sa nu fi fost legal citata. Situatia vizata de art 81 alin 2 lit.b din Legea nr. 168 / 1999 difera esential fata de ipoteza consacrata in art 312 alin 5 C.proc.Civ. intrucat in ultima situatie casarea cu trimitere se dispune doar in cazul cand judecata fondului s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata atat la administrarea probelor cat si la dezbaterea fondului.

Nici in acest caz art. 81 alin 2 din Legea nr.168/1999 nu se face referire la instanta care va rejudeca cauza. Trimiterea spre rejudecare se va face la instanta care a pronuntat hotararea atacata.

In cazul in care recursul este de competenta Curtii Supreme de justitie, aceasta , casand hotararea atacata, trimite cauza spre o noua judecata instantei care a pronuntat hotararea casata ori atunci cand interesele bunei administrari a justitiei o cer altei instante de acelasi grad, cu exceptia cazului casarii pentru lipsa de competenta, cand cauza se trimite instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii. (art 313 C.proc.Civ.) Daca regula pentru Curtea Suprema de justitie este casarea cu trimitere, art 314 C.proc.Civ. stabileste totusi ca ea hotaraste asupra fondului pricinii in toate cazurile in care se caseaza hotararea atacata numai in scopul aplicarii corecte a legii la imprejurari de fapt ce au fost deplin stabilite. Acest aspect trebuie pus in discutia partilor pentru ca daca ar decide acest aspect dupa inchiderea dezbaterilor, in camera de consiliu , s-ar incalca principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare din moment ce nu s-a discutat in sedinta asupra legii aplicabile si imprejurarilor de fapt care sunt considerate deplin stabilite.

4. Cand este necesara administrarea de probe , altele decat inscrisurile

Din cuprinsul prevederilor art 305 C.proc.Civ. potrivit carora in instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, deducem inca o situatie cand casarea se face cu trimitere :

cand solutionarea litigiului, dupa casare implica administrarea de probe, altele decat inscrisurile.

Dispozitiile art 312 C.proc.Civ. precizeaza ca , in caz de casare, instanta de recurs va judeca pricina in fond. Dar potrivit art 305 in instanta de recurs nu se pot produce probe noi. Totodata art 304 pct 10 C.proc.Civ. permite partii sa ceara casarea pentru omisiunea instantei de a se pronunta asupra unui mijloc de aparare ori asupra unor dovezi "administrate" care era hotaratoare pentru dezlegarea pricinii.

Din economia acestor reglementari se poate deduce ca, pe de o parte s-a parasit sistemul casarii pure dominat de ideea ca stabilirea situatiei de fapt este atributul suveran al instantei de fond, instanta de recurs putand acum sa judece pricina in fond, pe baza probelor administrate si eventual a unor inscrisuri noi; dar pe de alta parte instanta de recurs nu poate administra probe noi cu exceptia inscrisurilor impiedicandu-se transformarea recursului in apel sau transformarea instantei de recurs intr-o a treia instanta care sa judece latura faptica a procesului. In consecinta fara a avea putere sa decida - prin administrarea de noi probe sau readministrarea probelor existente la dosar - asupra existentei sau inexistentei unui fapt ori asupra veracitatii unui mijloc de probatiune, instanta de recurs le poate declara indoielnice si in cazul cand ele constituie elemente de baza in solutionarea procesului, sa constate ca fondul cauzei nu a fost cercetat si sa caseze cu trimiterea cauzei la prima instanta pentru judecarea fondului.

3.Instanta de trimitere

Art 312 alin 5 C.proc.Civ. prevede ca instanta de recurs dupa casare trimite cauza spre rejudecare "instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad" Situatia prevazuta de art 312 alin 5 C.proc.Civ. prin care instanta de recurs trimite cauza spre rejudecare altei instante de acelasi grad are in vedere ipoteza cand din diferite cauze exceptionale instanta care a pronuntat hotararea casata nu s-ar mai putea alcatui in mod legal completul de judecata pentru a solutiona pricina trimisa spre rejudecare caci astfel s-ar eluda dispozitiile de ordine publica din materia stramutarii pricinilor.

In functie de obiectul recursului, de motivul de casare invocat si de intinderea casarii instanta de recurs va trimite cauza fie primei instante, fie instantei de apel. Probleme apar cand motivele de casare sunt imputabile atat primei instantei cat si instantei de apel. Coreland prevederile art 312 C.proc.Civ. cu cele ale art 297 alin 1 C.proc.Civ. pentru celeritate si pentru economie de mijloace in actuala reglementare, cauza se trimite spre rejudecare instantei de apel care are dreptul sa evoce fondul.

In cazul in care tribunalul sau curtea de apel au fost investite cu solutionarea recursului prin stramutare si se dispune casarea cu trimitere, instanta de trimitere va fi una din raza de activitate a tribunalului sau curtii de apel dupa caz iar nu la instanta a carei hotarare a fost casata.

4.Efectele casarii

Art 311 C.proc.Civ. prevede in ceea ce priveste hotararea care a facut obiectul recursului ca "hotararea casata nu are nici o putere". Acelasi articol prevede ca "actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept , daca instanta de recurs nu prevede astfel. Prin desfiintarea hotararii se desfiinteaza si efectele ei iar partile sunt repuse in situatia anterioara solutionarii litigiului. In context intereseaza mai ales faptul daca hotararea a fost casata in intregul ei sau in parte precum si principiul non reformatio in pejus.

I    a) Daca hotararea a fost casata in intregul ei litigiul va fi judecat din nou sub toate aspectele lui intrucat hotararea care a facut obiectul recursului nu a dobandit autoritate de lucru judecat in nici una dintre chestiunile litigioase dezlegate.

b)Daca dimpotriva hotararea a fost casata numai in parte aceea hotarare conserva autoritatea lucrului judecat in privinta chestiunilor dezlegate de instanta de fond si care n-au fost deduse in judecata recursului sau ale caror motive au fost respinse. Prin urmare in caz de casare partiala se rejudeca numai ceea ce s-a desfiintat, restul hotararii devenind irevocabila.

Datorita faptului ca art 312 alin 2 C.proc.Civ. se refera numai la " actele de executare sau de asigurare" rezulta ca toate celelalte acte si dispozitii ale instantei isi vor produce efectele in fata instantei de trimitere, daca iregularitatea lor n-a fost pronuntata de instanta de casare deoarece ceea ce s-a anulat este numai modul in care, prin hotararea casta s-a solutionat fondul procesului.

Efectele casarii se rasfrang in principiu numai asupra partilor care s-au judecat in recurs. De la aceasta regula exista insa si exceptii :

a.) Prima exceptie se refera la proprietatea comuna a sotilor asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei. Intr-o asemenea imprejurare recursul declarat numai de catre unul dintre soti profita si celuilalt, intrucat se prezuma ca recurentul a operat in baza mandatului tacit reciproc consacrat de art 35 din C. Fam. care prevede "Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot". Mandatul poate fi restrans insa prin vointa sotilor iar aceasta poate fi conventionala sau unilaterala.

b.) A doua exceptie se refera la coparticiparea procesuala obligatorie. Principiul coparticiparii procesuale obligatorie este enuntat in art 48 alin 2 C.proc.Civ. si se concretizeaza in rasfrangerea efectelor favorabile ale actelor de procedura cu privire la toti reclamantii si paratii. O aplicatie a acestui principiu poate fi intalnita in cazul obligatiilor indivizibile si solidare. In materia recursului calea de atac declarata de oricare dintre creditorii sau debitorii solidari va folosi si celorlalti in sensul ca efectele casarii se vor extinde si asupra partilor care nu au declarat recurs. De asemenea efectele admiterii recursului se vor extinde si asupra coparticipantilor care au exercitat calea de atac iar recursul acestora a fost respins fara a fi solutionat in fond, ca tardiv, neregulat introdus, anulat ca netimbrat,

c.) Ultima exceptie se refera la modul de solutionare a cererilor de chemare in garantie. In cazul cererilor de chemare in garantie admiterea recursului declarat de reclamant impotriva hotararii prin care s-a respins actiunea, si pe cale de consecinta si cererea de chemare in garantie formulata de parat repune in discutie cererea de chemare in garantie. In ipoteza admiterii recursului tertului chemat in garantie solutia este aceeasi. De data aceasta se va impune rediscutarea raporturilor din cadrul actiunii principale, caci numai in acest fel se poate proceda la o solutionare unitara a litigiului dintre toate partile.

Casarea hotararii determina rejudecarea in fond a pricinii de catre insasi instanta de recurs sau de catre una dintre instantele de fond, dupa cum casarea este cu retinere sau cu trimitere. Indiferent insa de instanta care rejudeca, regulile aplicabile sunt cele de la judecata in prima instanta sau in apel, cu precizarea ca in caz de casare cu trimitere se pronunta dupa caz o sentinta care poate fi din nou atacata cu apel (susceptibila de recurs) sau numai in recurs iar in caz de casare cu retinere o decizie care este irevocabila (nesusceptibila de recurs).

Daca art 311 alin 1 C.proc.Civ prevede ca hotararea casata nu are nici o putere, aceasta priveste numai hotararea propriu zisa nu insa si dovezile administrate care raman dobandite cauzei.

Obligativitatea deciziei de casare. Potrivit art 315 alin 1 C.proc.Civ. decizia de casare este obligatorie, pentru instanta care rejudeca asupra punctelor de drept dezlegate. Daca insa in urma rejudecarii dupa casare , cererea nu a fost rezolvata in fond ci de exemplu s-a perimat, decizia instantei de recurs in ceea ce priveste punctele de drept dezlegate nu constituie putere de lucru judecat intr-o pricina ulterioara, obligativitatea ei pentru instanta de rejudecare ramanand fara obiect. Modul in care a solutionat instanta de recurs problema de drept pusa in discutie este obligatoriu pentru instanta care rejudeca.

Starea de fapt urmeaza sa fie stabilita definitiv numai de instanta care rejudeca, care poate ajunge din nou dupa rejudecare la aceeasi concluzie ca in prima hotarare. Chiar daca instanta de recurs a retinut anumite situatii de fapt, acestea, in raport cu dispozitiile din art 315 alin 1C.proc.Civ. nu sunt obligatorii pentru instanta care rejudeca ci au doar valoare orientativa. Cu toate acestea sunt obligatorii pentru instanta care rejudeca indicatiile referitoare la probe, deoarece ele atrag atentia instantei de rejudecare asupra necesitatii de a clarifica alte imprejurari de fapt prin administrarea de noi probe in vederea pronuntarii unei solutii legale si temeinice

Dispozitia art 315 alin 1 C.proc.Civ. ca si aceasta obligatie decurg din organizarea ierarhica a instantelor, in cadrul careia instantele superioare au obligatia de a supraveghea activitatea de judecata a celor inferioare, indreptand, prin mijloace procesuale prevazute de lege, erorile de judecata.

In cazul in care instanta care rejudeca nu s-a conformat dezlegarii date problemei de drept de catre instanta de recurs, hotararea este casabila.

In sensul prevederilor art 311 alin 1C.proc.Civ. si art 315 alin 1C.proc.Civ. sunt fara putere numai acele hotarari casate prin care s-au solutionat anumite chestiuni de drept deduse in recurs si in privinta carora instanta de recurs a decis astfel decat instanta de fond nu si hotararile incidente incorporate in cele dintai, prin care s-au transat chestiuni nesupuse recursului si care nici nu au fost discutate pe cale de aparare in instanta de recurs, ramanand ca atare definitive.

Cand hotararea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale ,judecata va reincepe de la actul anulat -art 315 alin 2 C.proc.Civ. Asadar nu este necesara refacerea actelor de procedura anterioare actului anulat. Totusi trebuie avut in vedere efectul extensiv al "nulitatii proprii" care, in ambianta interdependentei actelor procedurale, se poate obiectiva in una sau mai multe "nulitatii derivate".

Casarea cu trimitere la instanta a carei hotarare a fost recurata atrage incompatibilitatea judecatorilor care au pronuntat hotararea casata. Art 24 alin 1 C.proc.Civ. precizeaza in acest sens ca judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate lua parte la judecarea aceleiasi pricini in apel sau in recurs, " si nici in caz de rejudecare dupa casare". Incompatibilitatea presupune ca judecatorul sa fi participat anterior la adoptarea unei hotarari prin care s-a dezlegat fondul pricinii sau o alta problema litigioasa.

9. Aplicarea principiului "non reformatio in pejus"

Spre deosebire de codul de procedura penala care in art 372 alin1 prevede ca " instanta de recurs solutionand cauza nu poate crea o situatie mai grea pentru partea care a declarat recurs" legislatia procesuala civila nu reglementeaza in mod expres acest principiu. Dar teoria si practica judiciara sunt unanime in a considera ca el isi gaseste aplicare si in procesul civil ca masura de logica juridica si de echitate. Neaplicarea acestui principiu ar putea determina partile sa nu exercite calea de atac chiar daca hotararea este nelegala si prin ea i s-a lezat un drept subiectiv, ceea ce desigur ar fi contrat interesului general de aflare a adevarului si asigurare a respectarii legii prin desfiintarea hotararilor pronuntate cu incalcarea ei.

Principiul neagravarii situatiei in propriu recurs se aplica atat la judecata recursului cat si cu prilejul rejudecarii in fond dupa casare, deoarece rejudecarea intervine ca urmare a initiativei partii de a declansa controlul judiciar.

In literatura s-a subliniat insa ca acest principiu nu are caracter de ordine publica, recurentul putand renunta la aplicarea lui. P aceeasi linie in practica s-a precizat ca este o chestiune de apreciere in fapt, prin prisma intereselor partii care a exercitat calea de atac, daca si in ce masura acest principiu se respecta ori se incalca.

Principiul se aplica si in cazul exercitarii recursului de catre procuror in favoarea unei parti. Deci instanta admitand un asemenea recurs nu va putea casa hotararea in defavoarea acelei parti . Ea va putea proceda in acest fel numai in cazul in care procurorul ar fi transformat, inauntrul termenului de exercitare a caii de atac, recursul declarat initial intr-un recurs in favoarea celeilalte parti.

Prevederile art 311 alin 2 C.proc.Civ. care prevede ca "Actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel" priveste casarea totala. In caz de casare partiala textul este aplicabil numai cat priveste partea din hotarare care a fost casata, cealalta parte dobandind, asa cum am mai spus , irevocabil puterea lucrului judecat.

In urma casarii hotararii , daca aceea hotarare, anterior casarii, a fost pusa in executare se va pune problema intoarcerii executarii, adica a restabilirii situatiei anterioare. Art 404 ¹ C.proc.Civ. arata ca in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii.,"prin restabilirea situatiei anterioare acesteia"; "bunurile asupra carora s-a facut executarea se vor restitui celui indreptatit" , iar daca executarea silita s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile intoarcerea executarii se va face prin restituirea de catre creditor a sumei rezultate din vanzare cu exceptia situatiei cand isi gaseste aplicare art 449 C.proc.Civ. "Nici o cerere de nulitate sau de stricare a vanzarii nu se va primi in contra celui asupra caruia s-a adjudecat lucrul si care a platit pretul, afara numai de nu a fost viclesug din parte-i. Cererea partii vatamate va fi numai in contra celui ce a urmarit sau a executorului judecatoresc, ori a celorlalti ofiteri publici ce au executat, dupa imprejurari, in caz de rea-credinta sau neindeplinirea formelor cerute de lege pentru executare "

Modalitatea prin care urmeaza a se realiza intoarcerea executarii este stabilita de art 404²-404³ C.proc.Civ care evoca urmatoarele ipoteze si solutii:

a. Daca instanta a desfiintat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune prin aceeasi hotarare si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii.

b. Daca instanta care a desfiintat hotararea executata a dispus rejudecarea in fond a procesului si nu a luat masura restabilirii situatiei anterioare executarii aceasta masura se va dispune de instanta care rejudeca fondul.

c. Daca nu s-a procedat in una din formele aratate , cel indreptatit va putea cere instantei judecatoresti competente restabilirea situatiei anterioare executarii.

d. Daca titlul executoriu emis de un alt organ decat o instanta a fost desfiintat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instantelor judecatoresti, iar modalitatea restabilirii situatiei anterioare executarii nu este prevazuta de lege sau desi este prevazuta nu s-a luat aceasta masura ea se va putea obtine pe calea unei cereri introduse la instanta competenta potrivit legii. In aceasta situatie urmeaza sa se aplice regulile de drept comun, adica trebuie sa introduca o actiune separata de intoarcere a executarii, actiune introdusa in termenul de prescriptie prevazut de art 3 din decretul 167 - 1958 privitor la prescriptia extinctiva, daca nu este vorba de un drept imprescriptibil.

5.Hotararea instantei de recurs

Hotararea instantei de recurs se redacteaza in termen de cincisprezece zile de la pronuntare. Dispozitiile art. 261 se aplica corespunzator aceasta solutie desprinzandu-se din trimiterea pe care o face art 316 C.proc.Civ. la dispozitiile care reglementeaza materia apelului unde art 298 C.proc.Civ. trimite la prevederile legale aplicabile la judecat inaintea primei instante.

Motivarea instantei de recurs este necesara din urmatoarele considerente :

pentru a putea stabili felul si limitele casarii precum si pentru a arata instantei care rejudeca fondul dupa casare care sunt dezlegarile date problemelor de drept

pentru ca impotriva acestei hotarari pot fi exercitate caile de atac de retractare unele din motivele de exercitare a acestora desprinzandu-se numai din considerentele hotararii, cum ar fi cazul cand instanta a omis sa solutioneze un motiv de casare .

Solutia data recursului are consecinte si asupra cheltuielilor de judecata. Astfel daca recursul se respinge, la cererea intimatului, instanta va obliga prin hotarare si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea recursului. Daca recursul se admite lui se caseaza hotararea atacata pricina se rejudeca si numai partea care va castiga irevocabil procesul va avea dreptul la cheltuielile de judecata

Hotararea pronuntata de instanta de recurs este irevocabila, indiferent de situatia la care s-a oprit instanta de recurs - respingerea recursului ca nefondat ori in temeiul unei exceptii procesuale , modificarea hotararii, casarea cu trimitere sau cu retinere.

Din caracterul irevocabil al hotararii instantei de recurs decurg doua consecinte:

- Hotararea pronuntata de catre instanta de recurs nu este ea insati susceptibila de recurs. Recursul la recurs nu este admisibil.- art 377 pct 4 C.proc.Civ.

- Hotararea instantei de recurs este susceptibila de atac, in formele si in conditiile prevazute de lege, prin caile extraordinare de atac:

Contestatia in anulare

Revizuirea

Recursul in anulare