Testamentul olograf

Testamentul olograf

Testamentul olograf este testamentul scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului (art. 859 C.civ.). Cu toate ca nu necesita indeplinirea unor formalitati speciale, fiind confectionat ca inscris sub semnatura privata, testamentul olograf la fel ca si orice alt testament, este un act solemn. Scrierea integrala, datarea si semnarea de mana testatorului sunt prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, deci ad solemnitatem, iar nu ad probationem sau pentru opozabilitate. Toate cele trei cerinte de solemnitate trebuie sa fie indeplinite de mana testatorului si trebuie sa fie indeplinite cumulativ, in lipsa oricareia dintre ele testamentul fiind considerat nul.

Testamentul olograf prezinta o serie de avantaje cum ar fi cel al gratuitatii, al simplicitatii si al pastrarii secretului asupra existentei si continutului sau. De asemenea poate fi revocat oricand, fie prin redactarea unui alt testament, fie prin distrugerea lui materiala, facuta in mod voluntar de testator. Acesta este supus formalitatilor celor mai simple si de aceea prilejuieste cele mai putine nulitati de forma, poate fi intocmit oricand, oriunde si fara ajutorul nimanui. Apoi data fiind simplitatea formei sale nu necesita cheltuieli pentru intocmirea sa. Are si unele dezavantaje care rezulta chiar din simplitatea acestei forme pe care o are testamentul olograf, astfel el poate fi usor sustras sau distrus dupa moartea testatorului sau in timpul vietii sale, dar fara cunostinta sa. De asemenea acest tip de testament usureza captatia si sugestia, inlesneste falsul, poate fi usor defaimat ca fals, caz in care beneficiarul testamentului trebuie sa faca dovada ca provine de la de cujus . Acest gen de testament mai poate avea printre dezavantaje si faptul ca este redactat intr-o maniera defectuoasa care duce la greutati de interpretare sau chiar la nulitate. Pentru a fi valabil testamentul trebuie sa intruneasca anumite cerinte referitor la scriere, data si semnatura. Nerespectarea acestor forme atrage sanctiunea nulitatii.

a)   Scrierea

Prima conditie prevazuta de art. 859 Cod civil, sa fie "scris in totde mana testatorului". Scrierea manuscrisa poarta intotdeauna amprenta personala a autorului, iar prin aceasta se garanteaza ca testamentul a fost redactat de de cujus. In situatia in care se contesta scrierea se va proceda la verificarea de scripte (art. 177-184 C. pr. civ.) in cazul in care dubiul asupra apartenentei scrierii persista, testamentul nu este valabil. Scrierea se poate realiza prin orice mijloace (cerneala, pasta, vopsea, carbune, sange etc.) si pe orice material (hartie, panza, lemn, piatra, perete, sticla) si in orice limba cunoscuta de testator chiar daca este o limba moarta. Ca scriere poate fi folosita atat scrierea obisnuita, cu caractere de mana sau tipar, cat si stenografia, ideogramele sau cifrele . Testamentul poate fi scris pe mai multe foi separate cu conditia ca intre acestea sa existe o legatura intelectula. De asemenea este acceptata scrierea pe etape a testamentului nefiind nevoie de formula de testament sau testament olograf, singura conditie este ca acesta sa exprime ultima vointa a defunctului.

Testamentul scris la calculator sau la masina de scris nu este valabil chiar daca este semnat de testator sau daca cuprinde mentiunea ca reprezinta ultima sa vointa sau daca se dovedeste prin alte mijloace de proba ca tastele masinii au fost actionate de testator, deoarece oricine ar actiona tastele masinii o asemenea scriere ar ramane impersonala, adica identica, sau nediferentiata. Pentru aceste ratiuni testamentul facut in scrierea speciala Braille pentru nevazatori nu este valabil, de asemenea nici testamentul scris cu mijloace informatice nu este valabil.

In legatura cu scrierea se pun unele probleme in situatia in care testatorul este asistat de catre o terta persoana la redactarea testamentului. In acest sens testatorul poate apela la ajutorul unei persoane care poseda cunostintele necesare in ceea ce priveste forma actului, dar este esentialmente necesar ca libertatea de redactare sa ramana libera, vointa testatorului sa nu fie viciata. La redactarea testamentului tetatorul poate sa se foloseasca de un model intocmit de altcineva daca este constient de ceea ce face si de insemnatatea actului. Cu alte cuvinte ajutorul intelectual al unui tert este permis atata timp cat validitatea acestuia nu este afectata si testamentul exprima vointa libera a acestuia.

Testamentul este nul insa daca testatorul este analfabet si acesta nu face altceva decat sa reproduca mecanic un testament scris de altcineva, fara a intelege semnificatia semnelor pe care le reproduce. In aceasta situatie nulitatea este atrasa de lipsa formei iar nu de lipsa consimtamantului, ceea ce inseamna ca odata dovedit faptul ca dispunatorul era analfabet, sanctiunea nu poate fi ocolita pe motiv ca testamentul ar exprima vointa dispunatorului. In cazul testamentului facut cu mana ghidata a testatorului de catre un tert, jurisprudenta si doctrina fac distinctie dupa cum tertul doar sustine mana slabita de boala sau batranete a dispunatorului ori aseaza mana acestuia pe pagina, si situatia in care mana testatorului este folosita de tert ca un instrument pasiv, scrierea fiind acestuia din urma. In prima situatie se considera ca testamentul este valabil deoarece scrierea testatorului isi pastreaza individualitatea, iar in ceea de-a doua situatie testamentul nu este valabil deoarece scrierea nu mai apartine testatorului aceasta fiind a tertului si prin urmare vointa testatorului este viciata. In consecinta interventia unei terte persoane care sustine mana slabita de boala de boala a dispunatorului fara a se substitui acestuia nu viciaza testamentul in privinta formei, adica a conditiilor exterioare de manifestare a vointei, dar din punctul de vedere al conditiilor de fond, liberalitatile pot pune probleme legate de influenta tertului legate de influenta tertului asupra vointei dispunatorului de a gratifica . In cazul unui litigiu in care ar fi ridicate astfel de probleme, cel care critica testamentul pe acest motiv trebuie trebuie sa dovedeasca acest fapt, pana la proba contrarie testamentul face el insusi dovada vointei dispunatorului de a gratifica.

In cazul care un testament olograf prezinta in cuprinsul acestuia adaugiri, stersaturi, sau chiar modificari se pune problema consecintelor juridice pe care le au asemenea interventii. In aceat sens trebuie sa facem distinctie intre mai multe situatii care se pot ivi. Daca testatorul este cel care a facut interventiile respective, in functie de momentul in care ele se ivesc pot sa aduca atingere vointei testatorului si in consecinta testamentul nu este valabil, sau dimpotriva testamentul se considera valabil vointa testatorului nefiind afectata de acestea. Interventiile facute inaintea semnarii testamentului , lucru care se prezuma, fac corp comun cu acesta si nu se cere semnarea si datarea lor separata. In schimb interventiile facute dupa semnarea testamentului lucru care intotdeauna trebuie sa fie dovedit, sunt tratate diferit dupa cum sunt de fond sau numai de forma. Interventile de fond prin care se revoca dispozitii testamentare sau se adauga noi dispozitii testamentare, in aceasta situatie avem de-a face cu un nou testament, si in consecinta acesta trebuie sa intruneasca toate conditiile prevazute de art. 859. C. civ. , adica trebuie sa fie scrise datate si semnate de testator sub sanctiunea considerarii lor ca nescrise . Interventiile privitoare la forma prin care se aduc clarificari, se fac interpretari sau se aduc unele corecturi dispozitiilor anterioare, acestea trebuie sa fie scrise de testator, nu este necesara si datarea sau semnarea acestora separata.

In legatura cu situatia in care in cuprinsul testamentului apar interventii apartinand unei persoane straine se impun unele precizari. Astfel atunci cand interventia nu are legatura cu cuprinsul testamentului sau a fost facuta fara stirea testatorului, acestea nu se iau in considerare. Daca interventiile au legatura cu continutul testamentului, au fost facute cu stirea acestuia la momentul intocmirii sale si se refera la dispozitii testamentare, testamentul este nul intrucat nu mai reprezinta opera exclusiva a testatorului .

b)  Data

A doua conditie este ca testamentul sa fie datat de mana testatorului. Prin urmare data nu poate fi imprimata sau mentionata de catre un tert. Necesitatea datarii se impune din mai multe motive.

In primul rand, in functie de data redactarii testamentului se poate verifica daca testatorul avea capacitate de a testa. In al doilea rand, in cazul testamentelor succesive sau cu dispozitii contrare sau incompatibile se va putea determina care anume vor fi avute in vedere tinand cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a testatorului produce efecte, revocand dispozitiile anterioare. De asemenea data mai poate contribui fie la interpretarea testamentului, dispozitiile ambigue sunt mai usor de interpretat daca avem in vedere data redactarii testamentului, si eventualele manopere de captatie si sugestie care sunt exercitate asupra testatorului. Trebuie sa mai mentionam ca spre deosebire de scriere si semnatura, data nu este in mod real un element de esenta testamentului olograf , motiv pentru care practica judiciara si doctrina admit atenuarea rigorii sanctiunii nulitatii absolute atrase in mod obisnuit de nerespectarea actului juridic.

Codul civil nu cuprinde dispozitii referitoare la modul in care trebuie datat testamentul. In mod obisnuit se considera ca datarea testamentului necesita indicarea anului, lunii si zilei cand a fost redactat, dar e posibil sa se indice prin expresii echivalente, ca de exemplu " Anul Nou 2007" sau prin indicarea unui eveniment cunoscut, de exemplu Ziua nationala a Romaniei, ori cu referire la evenimente care pot fi perfect localizate in timp ( in ziua nasterii fiului meu). Precizarea orei nu este necesara. In caz de litigiu spre exemplu sunt doua testamente contradictorii din aceeasi data, ora se va dovedi prin orice mijloc de proba. Nu are importanta locul unde a fost scrisa data la inceputul, in cuprinsul testamentului sau la sfarsitul testamentului. Este necesar sa se poata stabili o legatura intelectuala intre continutul testamentului si data acestuia. Se admite chiar ca data valabila a testamentului cea figurand pe plicul in care a fost introdus testamentul, cu conditia ca plicul si testamentul sa formeze un tot.

In principiu lipsa datei sau datarea incompleta atrage nulitatea absoluta a testamentului. Echivocul asupra datei rezultand de pilda din mai multor date in testament sau din caracterul ilizibil al datei echivaleaza si el cu absenta datei. In situatia in care testamentul are trecuta o data dar care este ilizibila datorita unei scrieri defectuoase, instantei de judecata ii revine sarcina de a stabili continutul acelei mentiuni care, indiscutabil exista, pentru aceasta putand apela chiar exclusiv la elemente exterioare testamentului, nefiind constransa de regula necesitatii coroborarii probelor extrinseci cu cele intrinseci cum se intampla in cazul datei incomplete sau nedatarii testamentului, nulitatea este pronuntata doar daca nici in aceste conditii data testamentului nu poate fi probata.

Ce se intampla cu testamentul care are o data incompleta, falsa sau eronata?

Data falsa atrage intotdeauna nulitatea testamentului chiar daca nu a fost o intentie frauduloasa daca antedatarea sau postdatarea s-a facut in mod deliberat . In caz de captatie sau de alta frauda, falsitatea datei va putea fi dovedita cu orice fapte, chiar dinafara testamentului . Daca nu se dovedeste frauda, falsitatea si caracterul ei eronat nu vor putea fi dovedite decat cu elemente intrinseci testamentului.

Daca data este incompleta, sau inexacta datorita unei erori involuntare a testatorului, testamentul va fi valabil, daca instanta va putea intregi data prin hotarare judecatoreasca. Astfel in practica, persoanele care dispun prin testamente, de multe ori din eroare sau din cauza uitarii omit sa dateze sau dateaza incomplet testamentul. In asemenea situatii, jurisprudenta si doctrina admite validitatea testamentului daca data poate fi reconstituita pornind de la elemente intrinseci testamentului completate eventual cu probe extrinseci. In acest sens , in dreptul nostru s-a decis ca este valabil un testament datat incomplet, astfel ca testamentul scris pe o carte postala care avea trecuta doar mentiunea marti, in cuprinsul sau vorbindu-se de faptul ca a fost intocmit de testator cu doua zile inaintea operatiei. In aceasta speta elemente intrinseci au fost coroborate cu faptul ca plicul in care a fost introdusa acea carte postala purta stampila postei cu data de 7 ianuarie 1957 care constituie un element extrinsec .

In cazul in care s-a stabilit ca testatorul a inlaturat cu buna stiinta unele elemente componente ale datei spre a induce in eroare sau a crea confuzii cu privire la momentul intocmirii testamentului olograf ascunzand astfel lipsa lui de capacitate, validarea lui nu se mai poate face prin determinarea timpului cand a fost conceput. Uneori insa enuntarile testamentului olograf, chemate sa serveasca la completarea datei, o identifica numai indirect prin referirea pe care o fac la evenimente sau circumstante usor de situat cu precizie in timp. In acest caz se coroboreaza elementele intrinseci cu imprejurarile de fapt pe care le vizeaza in mod clar.

De asemenea data poate fi indiferenta, in aceste situatii sanctiunea inexistentei datei nu va opera daca ratiunile de fond pe care forma este chemata sa le le protejeze cum sunt capacitatea de a testa si revocarea printr-un testament ulterior nu sunt puse in cauza. Practica judiciara si doctrina admite ca testamentul care nu contine nicio data poate fi validat printr-o reconstituire partiale (luna si anul), daca se dovedeste ca in decursul perioadei in care testamenul a putut fi redactat testatorul nu a fost niciun moment in stare de incapacitate si nu a redactat un testament contrar.

In situatia in care data este inexacta, dovada acestei inexactitati atrage nevalabilitatea testamentului cand antedatarea sau postdatarea s-a facut intentionat, indiferent daca testatorul a actionat cu intentii frauduloase ori fara, aceasta echivaland cu lipsa datei. Inexactitatea datei nu va atrage nevalabilitatea testamentului daca a fost involuntara, iar data reala poate fi dovedita in conditiile mentionate mai sus, caci daca este ingaduita completarea datei trebuie admisa si rectificarea acesteia. Cu toate ca inexactitatea datei este o chestiune de fapt, proba acesteia nu este libera, doar in caz de frauda, adica prin exceptie.

Regula in materia probei inexactitatii datei, este ca dovada, afara de cazul recunoasterii legatarului, nu poate fi facuta decat cu elemente intrinseci, completate eventual cu probe extrinseci. In schimb inexactitatea datei testamentului nu poate fi probata exclusiv cu elemente extrinseci acestuia, care nu se sprijina pe niciun element intrinsec. Exceptia de la aceasta regula o constituie proba acestei date in caz de frauda. In acest caz proba inexactitatii datei testamentului poate fi facuta prin orice mijloc de proba, fapt care odata dovedit atrage nulitatea testamentului, fara a se admite rectificarea datei acestuia.

c)   Semnatura

Rolul semnaturii in cazul actelor sub semnatura privata este de a permite identificarea autorului actului. Semnatura are acelasi rol si in cazul testamentului, desi acest rol este mai atenuat, deoarece scrierea ce precede semnatura are aceeasi menire. Pe langa aceasta, semnatura mai are si rolul de a face proba angajamentului propriu-zis, adica a faptului ca actul respectiv nu este un simplu proiect nedefinitiv . Cu alte cuvinte un act nesemnat poate constitui un simplu proiect care nu exprima vointa destinata de a produce efecte juridice.

Legea nu prevede forma semnaturii sau locul ei. In mod obisnuit se semneaza la sfarsitul actului, aceasta demonstrand suficient de credibil faptul ca testatorul si-a insutit continutul sau. Totusi nimic nu impiedica ca semnatura sa fie pusa in orice loc al testamentului, la inceputul acestuia sau in cuprinsul actului daca prin legatura materiala sau intelectuala ca exista intre semnatura si testament se dovedeste ca testatorul a inteles sa-si insuseasca intregul cuprins. Disputa asupra valabilitatii sau nevalabilitatii semnaturii puse pe plicul in care este introdus testamentul, se solutioneaza de la caz la caz, fiind considerata o problema de fapt nu una de drept, in consecinta este necesar sa se dovedeasca legatura dintre testamentul propriu-zis si plicul semnat in care este introdus.

Daca testatorul si-a scris testamentul pe mai multe foi nu e necesar sa fie semnata fiecare.

Se considera ca data marcheaza momentul prin care testatorul estimeaza ca testamentul sau va fi finalizat, iar semnatura semnifica vointa sa de a aproba dispozitiile testamentare. In mod obisnuit exista o coincidenta intre punerea datei si semnarea testamentului. In cazul in care intre punerea semnaturii si redactarea testamentului nu exista o coincidenta, trebuie sa facem distinctie dupa cum semnatura este ulterioara sau anterioara redactarii testamentului. Astfel, daca semnatura este ulterioara redactarii, actul devine un testament efectiv odata cu semnarea acestuia, iar in situatia in care semnatura este anterioara, semnatura nu este valabila deoarece nu se poate concepe aprobarea unei vointe care inca nu a fost exprimata.

In ce priveste forma semnaturii, nu se cere sa fie mentionat atat numele si prenumele, ci e suficient sa se foloseasca semnatura pe care in mod curent o intrebuinteaza. Practica judiciara si doctrina merg mai departe si admit ca semnatura poate consta si intr-o porecla, fie doar prenumele, fie chiar initialele numelui si prenumelui. Ceea ce este important este ca semnatura sa poata fi atribuita testatorului, si sa nu lase dubii asupra asumarii dispozitiilor testamentare.

Potrivit dispozitilor art. 859 C. civ. pentru a fi valabil testamentul olograf trebuie semnat de mana testatorului, stampilarea sau parafarea acestuia fara semnatura manuscrisa nu sunt valabile. Prin urmare, semnarea printr-o simpla cruce, prin punerea amprentei digitale nu este valabila. Mentionarea numelui testatorului in cuprinsul actului nu indeplineste exigentele formalitatii semnaturii si evident ca nu este valabila. Lipsa semnaturii atrage nulitatea absoluta a testamentului.

D) Forta probanta a testamentului olograf

Desi este un act juridic solemn, testamentul olograf, prin esenta lui ramane totusi un act sub semnatura privata. In ceea ce priveste forta probanta a unui asemenea act potrivit art. 1177C. civ. cei carora li se opune un asemenea act, mostenitorii legali sau statul, acestia pot sa nu recunoasca scrierea si semnatura ca apartinand defunctului . In acest caz potrivit art. 1178 C.civ legatarii care-si intemeiaza drepturile pe testamentul contestat trebuie sa dovedesca sinceritatea scrierii si semnaturii. Dovedirea se va face prin verificarea de scripte . Instanta are datoria sa staruie prin toate mijloacele, pentru a procura un act scris provenit de la testator si cu ajutorul lui sa se poata proceda la verificarea de scripte pe baza unei expertize grafologice.

Referitor la data, se admite ca intrucat scrierea si semnatura au fost recunoscute de catre cei carora li se opun, sau prin verificarea de scripte s-a stabilit ca apartin testatorului, va fi opozabila tertilor fara indeplinirea conditiilor prevazute la art. 1182 C. civ. pana la dovada contrara. Combaterea se poate face numai cu elemente intrinseci testamentului afara de cazul de frauda sau de incapacitate a testatorului, cand poate folosi orice mijloc de proba.

In consecinta putem spune asa cum s-a subliniat in doctrina, ca testamentul olograf este afectat de o fragilitate certa chiar daca a fost atestat de un avocat , trebuind sa fie dovedit de legatar, ca orice asemenea testament, in cazul in care se contesta scrierea sau semnatura.

De asemenea trebuie sa mentionam ca inainte de a fi pus in executare tetamentul olograf trebuie prezentat notarului public in a carui raza teritoriala s-a dechis succesiunea, pentru a se constata prin proces-verbal deschiderea lui si starea in care a fost gasit, urmand a fi depus apoi in arhiva acelui notar. Nerespectarea acestor dispozitii legale nu atrage niciun fel de sanctiune in privinta valabilitatii testamentelor sau a drepturilor legatarilor, ceea ce nu exclude raspunderea civila delictula a detinatorului testamentului care nu l-a remis notarului public si a pagubit in acest fel pe legatari.