Infractiunea deviata

Infractiunea deviata

Este o forma a unitatii naturale de infractiune si desemneaza infractiunea savarsita prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana impotriva carora era indreptata, datorita greselii faptuitorului, la alt obiect sau persoana, pe de o parte, sau prin indreptarea actiunii - din eroare a faptuitorului - asupra altei persoane ori altui obiect decat acela pe care faptuitorul vrea sa-l vatame, pe de alta parte.

Din notiune rezulta ca infractiunea deviata se poate savarsi in doua moduri: fie prin devierea activitatii infractionale datorita defectuozitatii sau gresitei manipulari a instrumentelor (de exemplu faptuitorul vrea sa ucida o persoana, dar prin gresita folosire a armei ucide o alta persoana) asupra unui alt obiect sau asupra altei persoane (abberratio ictus), fie datorita erorii faptuitorului cu privire la obiectul sau persoana asupra carora urma sa actioneze (error in personam).

Ambele modalitati se intemeiaza pe eroarea faptuitorului: una implicand eroarea asupra actiunii, cealalta eroarea asupra obiectului.

Intr-o opinie, pe care o consideram justa, se sustine ca, in cazul devierii actiunii (abberattio ictus), ori de cate ori se constata ca pe langa infractiunea consumata savarsita prin deviere sunt intrunite si elementele constitutive ale unei tentative pedepsibile, trebuie retinute ambele fapte in concurs de infractiuni, intrucat au fost puse in pericol doua valori ocrotite de legea penala, iar fenomenul absorbirii tentativei pedepsibile, intr-o infractiune consumata in dauna altei persoane, nu numai ca nu este prevazut de lege, dar apare si ca artificial si contrar legii penale, intrucat ar lasa nepedepsita o tentativa pedepsibila. Ca atare, atunci cand faptuitorul tinteste gresit, ucigand o alta persoana decat cea vizata, ar fi cu totul nefiresc ca tentativa pedepsibila indreptata impotriva victimei vizate initial sa nu fie sanctionata.