Izvoarele dreptului civil

Izvoarele dreptului civil.

Teoria legii civile

2.1. Izvoarele dreptului civil

Notiunea de izvor de drept are doua intelesuri:

in sens material ea desemneaza conditiile materiale de existenta care genereaza normele juridice;

in sens formal, ea reprezinta forma de exteriorizare (de exprimare) a normelor juridice, cu alte cuvinte unde anume se gasesc normele juridice intr-un sistem de drept dat.

Prima notiune priveste actele normative, cea de a doua se refera la actele si faptele juridice (individuale).In dreptul civil, normele imbraca forma - generica - de acte normative, adica acte ce emana de la organele de stat investite cu prerogativa legiferarii.

Legea

Principalul izvor de drept, in sistemul nostru este legea. Termenul "lege", ca izvor de drept, are de asemenea doua intelesuri:

in sens larg, ea desemneaza orice act normativ adoptat de organismele competente ale statului (legi, decrete, ordonante, hotarari etc.);

in sens restrans, ea priveste numai o anumita categorie de acte normative, si anume cele adoptate de Parlament. Potrivit art. 72 din Constitutie, "Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare".

Deci principalele forme juridice in care se exprima izvoarele de drept civil sunt: legile - acte normative adoptate de Parlamentul Romaniei si hotararile Guvernului. Caracter de izvor al dreptului civil il are si actul normativ adoptat de ministru ori seful unui alt organ al administratiei de stat - indiferent de denumire:

ordin, instructiune, regulament etc. (daca are ca obiect de reglementare relatii sociale

ce intra in "obiectul dreptului civil".

In categoria izvoarelor de drept civil trebuie incadrate si reglementarile internationale - conventii, pacte, acorduri, etc. - cu conditia ca Romania sa fie parte la ele (prin aderare sau ratificare) si binenteles sa priveasca relatii sociale ce intra in obiectul dreptului civil roman.

In doctrina se face deosebire intre legea fundamentala, care este Constitutia si legile celelalte numite ordinare. Desi este principalul izvor de drept constitutional, Constitutia este si izvor important pentru dreptul civil. Codul civil roman are ca model Codul civil francez din 1804 (numit si Codul Napoleon); a fost adoptat in 1864 si a intrat in vigoare la 1 Decembrie 1865. Acesta reprezinta principalul izvor al

dreptului civil. Codul civil a suferit unele abrogari (exprese sau implicate) sau modificari.

Alte legi civile: Codul familiei (Legea nr.4/1954, cu modificarile suferite), Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata ,Legea fondului funciar 18/1991 republicata.

Exemple de decrete: D.31/1954 privitor la persoana fizica si persoana juridica; D.32/1954 de punere in aplicare a Codului familiei si Decretul nr.31/1954, D.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

Alte izvoare de drept mai sunt considerate a fi:

1. Obiceiul (cutuma) reprezinta o regula de conduita stabilita in practica vietii sociale si respectata un timp indelungat, in virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie.

Trebuie sa se faca urmatoarea distinctie:

- obiceiurile la care trimit anumite texte din acte normative in mod expres, nu pot fi socotite ca izvoare de drept distincte de aceste acte normative, ele fac prin incorporare parte din dispozitia normelor juridice respective:

- art.970 alin.2 C.civil conventiile "obliga nu numai la ceea ce este expres intrinsele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa".

- art.980 C.civil, "Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul".

- in privinta gardului si zidului comun, art.600 C.civil, precizeaza ca inaltimea se hotareste dupa "regulamentele particulare".

- obiceiurile la care normele juridice cuprinse in acte normative nu fac trimitere, dar au valoare. Exemple de obiceiuri din a doua categorie - adica cele care au valoare de izvor de drept distinct si pot fi folosite in interpretarea unor acte juridice se gasesc, indeosebi in dreptul maritim si se numesc "uzuri interpretative".

Acestea din urma se manifesta in doua moduri :

- fie prin explixarea expresiilor si termenilor din contract ;

- fie prin completarea clauzelor contractului cu ceea ce in mod obisnuit se presupune ca partile au voit.

2. Morala (regulile de convietuire sociala) urmeaza solutia de la obicei. Nu sunt izvor de drept distinct, dar in masura in care legea face trimitere la ele, atunci sunt incorporate sau notificate de actul normativ respectiv.

3. In principiu nici jurisprudenta nu reprezinta izvor al dreptului civil, deoarece organul de judecata nu are atributia de a edicta norme ci de a solutiona cauza cu care a fost sesizat prin aplicarea normelor de drept. Hotararile judecatoresti produc efecte numai intre partile din proces, potrivit principiului relativitatii, pe cand izvorul de drept reprezinta o norma generala, opozabila tuturor. Trebuie insa avute in vedere doua exceptii:

- deciziile Curtii Constitutionale au caracter obligatoriu;

- hotararile pronuntate de Inalta Curte de Castie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii au caracter obligatoriu pentru instante.

4. Doctrina - este formata din lucrarile scrise prin care se comenteaza sau interpreteaza normele juridice, sunt opinii formulate de specialisti de tehnicieni ai dreptului care contribuie la perfectionarea normelor de drept. Ea este analizata totusi in acest context, deoarece poate influenta solutiile judecatorilor sau, prin propunerile formulate, poate conduce la adoptarea de noi norme juridice sau abrogarea ori modificarea celor existente.

5. Principiile de drept - in general, iar cele de drept civil in special, nu pot fi considerate izvoare de drept, ele se aplica in calitatea lor de dispozitii ale actelor normative.