Urmarirea penala - Aspecte de ordin general privind urmarirea penala

Urmarirea penala

1. Aspecte de ordin general privind urmarirea penala

1.     Urmarirea penala. Notiuni introducteive. Limitele urmariea penala.

Procesul penal modern in configuratia sa normala, tipica1, presupune existenta unei etape, a unei functii procesuale, a carei finaliatate este stangerea de probe pe baza carora instanta de judecata sa poata transa, cu autoritate de lucru judecat, conflictul de drept penal.

In timp, urmariea penala isi are limitele fixate intre momentul inceperii urmaririi penale si momentul dispunerii unei solutii de catre procuror. Momentul inceperii urmaririi penale este marcat prin rezolutie ( in cazul sesizarii externe ) sau prin proces-verbal ( in cazul sesizarii din oficiu ). Subliniem ca inceperea urmaririi penale poate fi dispusa cand nu exista nici un impediment din cele prevazute in dispozitiile art.10, cu ipoteza in care acestea exista, fiind descoperite din chiar cuprinsul actelor de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate in cauza, procurorul prin rezolutie motivata, dispune neinceperea urmaririi penale. Momentul final al urmaririi penale este marcat prin solutia dispusa de procuror, care poate fi trimitera in judecata sau scoaterea de sub urmarire penala, incetare a urmaririi penale ori clasare. Astfel, in cazul in care se constata vinovatia invinuitului sau inculpatului, urmarirea penala se va finaliza prin emiterea actului de sesizare a instantei, rechizioriu, procesul penal trecand in faza urmatoare, si anume judecata. In cazul in care nu se dovedeste vinovatia invinuitului sau inculpatului, se dispune, prin ordonanta sau rezolutie, scoaterea de sub urmarire penala ( art.262 raportat la art.249 ), acte procesuale care semnifica incheirea urmaririi penale.

In cazurile prevazute expres de lege ( art.10 lit.f - j fara lit.i ), daca exista invinuit sau inculpat in cauza, se dispune, prin rezolutie motivata sau ordonanta, incetarea urmaririi penale. Urmarirea penala se finalizeaza si prin clasare ( art.11 pct.1 ), dispusa printr-o ordonanta1.

2.     Obiectul urmaririi penale

Potrivit art.200 C.proc.pen., urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata2. Prin " strangerea probelor necesare " se intelege atat operatiunea de adunarea probelor, cat si evaluarea lor, pentru a se constata daca sunt suficiente in vederea dispunerii solutiei de trimitere in judcata. In obiectul urmaririi penale se inscrie atat rezolvarea laturii penale, cat si activitatile legate de rezolvarea laturii civile a cauzei penale; avem in vedere situatii in care actiunea civila se exrecita din oficiu in procesul penal sau cand incadrarea juridica a faptei se poate face, in mod corect, tinand seama si de intinderea prejudiciului cauzat prin infractiune. Stabilirea existentei infractiunii trebuie inteleasca ca o obligatie a organelor judiciare de a avea in vedere infractiunile, indiferent de stadiul de tentativa sau fapt consumat. " Identificarea farpuitorilor " consacra intentia legiuitorului ca, in cadrul umraririi penale, probele aduntate sa ajute la depistarea tuturor acelora care au savarsit fapta penala ( autori, complici, instigatori). Prin expresia " stabilirea raspunderii faptuitorilor " legiuitorul a dorit ca prin probele adunate in crusul urmaririi penale sa se elucideze si aspectele legate de vinovatia faptuitorului, daca acesta poate sa fie sau nu subiect al raspunderii penale.

Potrivit art.202, organul de urmarire panla are obligatia sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru urmarirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire aduna probele atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului. Organul de urmarire penala este, de asemenea, obligat sa stranga date cu privire la

imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii, precum si orice date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei.

3.     Trasaturile caracteristice ale urmaririi penale

3.1.         Consideratii prelimiare

Fiecare faza a procesului penal se caracterizeaza prin existenta unor trasaturi care il configureaza caracteristicele esentiale, deosebind-o in acelasi timp de celelalte faze ale procesului penal. In literatura de specialitate sunt mentionate ca trasaturi carcateristice ale urmaririi penale: lipsa de colegialitate a organului de urmarire penala, subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala, caracterul nepublic al activitatilor judiciare, caracterul necontradictoriu expres al procesului penal in acesta faza, forma preponderent scirsa a urmaririi penale1. Din punctul nostru de vedere, doar ultimele patru, in fapt, configureaza generic caracterele acestei faze a procesului penal.

3.2.         Subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala

Avand in vedere ca in acesta faza a procesului penal sunt abilitate de lege sa defasoare activitati doua categorii de organe judiciare , si ne referim aici la organele de cercetare penala si la procuror, pentru optima functionare a acestora legiuitorul a impus o anumita ierarhie.

In primul rand, dispozitiile legale prevad o subordonare functionala a organelor de cercetare penala fata de magistratul procuror. Astfel, procurorii conduc si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a organelor politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale2. Organele de politie judiciara, conform art.III din Legea nr.281/2003, isi desfasoara activitate in mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea si controlul procurorului, fiind obligate sa aduca la indeplinire toate dispozitiile acestuia. Potrivit art.219 alin.(2), dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala. Daca acest organ are de facut obiectii, poate sesiza prim-procurorul parchetului sau, cand dispozitiile sunt date de acesta, de procurorul ierarhic superior, fara a intrerupe executarea lor.

In cazul neindeplinirii sau al indeplinirii in mod defectuos de catre organele de cercetare penala a dispozitiilor date de procuror, acesta va sesiza conducatorul organului de cercetare penala, care are obligatia ca, in termen de 3 zile de la sesizare, sa comunice procurorului masurile dispuse.

De asemenea, in art.31 din Legea nr.92/1992 se arata, intre altele, ca procurorii conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe.

Pe langa acesta subodonare functionala coexista si subordonarea administrativa , proprie fiecarei categorii de organe judiciare .Dorim sa subliniem doar ca in cazul organelor de cercetare ale politiei judiciare, organul ierarhic superior al acestora nu poate sa le dea indrumari sau dispozitii privind cercetarea peanla, procurorul fiind singurul competent in acest sens, conform dispozitiilor art.219 alin.(1). Cat priveste subordonarea adminsitrativa a procurorilor, in conformitate cu dispozitiile art.28 ali.(4) din Legea nr.92/1992, dispozitiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine daca sunt date in scris si sunt in conformiate cu legea. Nu vor putea fi date insa dispozitii pentru neefectuarea actelor care se pot indeplini, potivit legii, intr-o cauza penala.

3.3. Lipsa de publicitate a urmaririi penale

Finalitatea specifica a urmaririi penale presupune ca acestea sa se desfasoare in anumite conditii care sa garanteze indeplinirea obiectului propriu acestei faze a procesului penal, astfel cum este aratat el in dispozitiile art.200. Astfel, stangerea elementelor probatiunii cauzei implica o procedura nepublica, chiar secreta , in contrast cu modul de desfasurare a judecarii cauzei, la care publlicitatea este ridictaa la rang de principiu.

Desi pe parcursul urmaririi penale exista momentele in care partile sau alte persoane pot lua la cunostiinta de unele probe adminsitrate in cauza, chiar si in asemenea situatii materialul de urmarire penala nu este cunoscut in totalitate. De asemenea, pentu inculpat este legiferata institutia prezentarii materilalului de urmarire penala care ii da acestuia posibilitatea sa cunoasca toate actelea de urmarie penala efectuate in cauza. Acest moment este insa plasat dupa ce au fost efectuate toate actele de urmarire penala ( art.250 alin.1 ). Pe aceste conisderente, in doctrina de specialitate anterioara adoptarii Legii nr.32/1990, caracterul secret al urmaririi penale era condiserata o trasatura specifica.

Modificarile legislative care au intervenit dupa decembire 1989, cu privire speciala asupra configuratiei drepturilor aparatorului, au dus insa la transformarea acestei opinii. Astfel, prin modificarea art.172 si, de asemenea, a art.173-in care se arata ca, in cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului, al partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarie penala- a aparut nou subiect cu aptitudinea de a cunoaste actele probatorii. Pe cale de consecinta, la acest moment doctrina actuala a impus lipsa de pubilictate a urmaririi penale ca o trasatura definitorie a acesteia.

3.4.         Caracterul necontradictoriu al urmaririi penale

Conditia esentiala a fazei judecatii, contradictorialitatea presupune in esenta, ca toate initiativele procesuale sa fie puse in discutia partilor, fiecare dintre acestea exprimandu-si punctul de vedere, motivat, asupra chestiunii in cauza. Avand in vedere insa lipsa de publicitate a urmaririi penal, si pe cale de consecinta, accesul limitat al partilor la materialul de urmarire penala, in aceasta faza a procesului penal regula genreala care se despinde si in baza dispozitiilor art.71 alin.(2) si art.77 din care rezulta ca organul de urmarire penala administreaza probele fara a le supune discutiei partilor existente in cauza, este necontradictorialitate.

Absenta contradictorialitatii confera umraririi penale operativitate si mobilitate, trasaturi care lipsesc fazei de judecata, organele de urmarire penala, in tactica pe care o adopta in rezolvarea cauzelor, putand efectua actele de urmarie penala in momentul cel mai potrivit, la data si la locul corespunzatoare cerintelor concrete ale ale dosarului penal1. Nu contestam existenata unor momente in care se pot identifica elemente de contradictorilaitat, cum ar fi prezentarea materialului de umrarie penala, dar caracterul de exceptie al acestora nu face decat sa confirme regula mai sus aratata.

3.5. Carcterul preponderent al formei scrise

Solutionarea definitiva a cauzei penale este atributul exclusiv al instantei de judecata, solutiile date de procuror nefiind definitive si, de asemenea, nu se bucura de autoritate de lucru judecat. Pentru realizare acestui atribut, precum si din

necesitatea ca instanta de judecata sa poata controla in virtutea principiului legalitatii inscris in dipozitiile art.2, modul in care au lucrat organele de urmarire penala, a fost consacrata forma preponderent scrisa a actelor de urmarire penala. Aceasta trasatura este conferita urmaririi penal, pe de o parte, de faptul ca au relevanta juridica in fata instantei numai actele cuprinse in dosar sub forma scrisa1, iar pe de alta parte, pe parcursul urmaririi penale partile nu pot actiona decat in scris, formuland cereri in forma scrisa.

4. Dispozitii generale privind organele de urmarire penala

4.1 Organele de urmarire penala

Potrivit art.201 C.proc.pen., urmarirea penala se efctueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala. Organele de cercetare penala sunt: a) organele de cercetare ale politiei judiciare si b) organele de cercetare speciale.

Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratorii specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati de ministrul de interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justiti, si isi desfasoara activitatea sub autoritate procurorului genral al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau sunt desemnati si functioneaza in alt mod, potivit unor legi specile.

Ca organ de cerectare speciale functioneaza ofiterii anume desemnati din cadrul Ministerului Apararii Nationale, ofiteri ai politiei de frontiera si capitanii porturilor.

4.2. Consideratii generale privind activitatea organelor de urmarire penala

Coordonatele principale ale activitatii organelor de urmarire penala sunt mentionate in dispozitiile art.202, in care se arata ca organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Astfel,

organul de urmarire aduna probele atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului, chiar daca invinuitul sau inculpatul recunoaste fapte si, de asemenea, este obligat sa explice invinuitului sau inculpatului, precum si celorlalte

parti, drepturile lor procesual. Organul de urmarire penala este, de asemenea, obligat sa stranga date cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii, precum si orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei. Cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa fie luate anumite masuri care sunt de competenta procurorului face propuneri motivate. Orice act de urmarie penala in incita unei unitati din cele la care se refera art.145 C.porc.pen. se poate efectua numai cu consimtamantul conducerii acelei unitati sau cu autorizarea procurorului. In caz de infractiuni flagrante, consimtamantul sau autorizatia nu este necesara.

4.3. Actele organelor de urmarire penala

In defasurarea urmaririi penale, organul de urmarire penala dipsune asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta, acolo unde legea prevede aceasta, iar in celelalte cazuri prin rezolutie motivata.

Ordonanta, potrivit dispozitiilor art.203 C.proc.pen., trebuie sa fie motivata si sa cuprinda intotdeauna data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal al acesteia si semnatura aceluia care a intocmit-o. Ordonanata va cuprinde, de asemenea, mentinui speciale1 prevazute de lege pentru anumite acte sau masuri.

Rezolutia se impune indeosebi in situatiile in care nu sunt vizate drepturile partilor in proces; prin exceptie, se poate dispune prin rezolutie2 in cazul arestarii inculpatului, daca mandatul de arestare a fost emis de procuror in lipsa inculpatului. In ceea ce priveste rezolutia, legea nu prevede ce trebuie sa contina aceasta. Totusi, nu vor putea lipsi: data intocmirii, numele si prenumele persoanei care a intocmit-o, dispozitia, motivele de fapt si de drept si semnatura celui care a intocmit-o.

In afara de ordonanta si de rezolutie, organele de urmarire penala mai pot dipune prin proces-verbal, in cazul inceperii urmaririi penale din oficiu, sau sunt

obligate sa consemnze in procese-verbale actele de urmarire, in cazul prechezitiei, cercetarii la fata locului1. Cand legea prevede ca un act sau o masura pocesuala trebuie sa fie ca fie incuviintata, autorizata sau confirmata de procuror un exemplar al ordonantei sau al actului procesual ramane la procuror.

2. Competenta organelor de urmarire penala

1.     Competenta de cercetare penala ale poitiei judiciare

Potrivit art.207, organele de cercetare ale politiei judiciare au competenta materiala generala, instrumentand toate cauzele penale, cu exceptia celor date de lege in competenta materiala exclusiva a altor organe de cercetare penala.

In privinta competentei teritoriale, evidentiem faptul ca organele de cercetare penala ale politiei instrumenteaza cauzele care le revin potrivit regulilor stabilite de lege.

2.     Competenta organelor de cercetare penala speciale

Asa cum am aratat, cercetarea penala se efectueaza si de organele speciale, aici fiind inclusi, potrivit art.208: ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similare, ofiterii anume desemnati de catre sefii comandurilor de garnizoana, ofiteri anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, ofiterii politiei de frontiere, precum si capitanii porturilor. Cat priveste competenta acestei categorii de organe, din punct de vedere al competentei materiale, legea procesuala, in speta dispozitiile art.208, identifica amanuntit cauzele in care sunt abilitate sa desfasoare cercetarea penala, astfel:

a) Ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp parte si similare efectueaza cerecetarea penala pentru militarii in subordine. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandant.

a)     Ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana

efectueaza cercetarea penala pentru infractiunile savarsite de militari in

afara unitatilor miltare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de sefii comenduirilor de garnizoana.

b)    Ofiterii anume desemnati de catre comandatii centrelor militare

efectueaza cercetarea penala pentru infractiunile de competenta instantelor miltare, savarsite de prsoanele civile in legatura cu obligatiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandnatii centrelor miltare. La cererea comandantului centrului militar, organul de politie efectueaza unele acte de cercetare, dupa care inainteaza lucrarile comandantului centrului militar.

c)     Ofieterii politiei de frontiera, anume desemnati, efectueaza cercetarea

penala pentru infractiunile de frontiera.

d)    Capitanii porturilor efectueaza cercetarea penala pentru infractiunile

contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciu, prevazute in Codul penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau a navigatiei.

In cazurile prevazute la lit.a) , b) si c), cercetarea penala se efectueaza in mod obligatoriu de organele speciale prevazute.

3.     Competenta procurorului in efectarea urmaririi penale

Cum aratam in cele ce preced, procurorul conduce nemijlocit acesta faza a procesului penal, el fiind garantul legalitatii defasurarii urmaririi penale. Procurorul, in mod obisnuit, exercita supravegherea asupra organelor de urmarire penala; in execitarea acestei atributii, procurorii conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a ploitiei si a altor organe. De asemenea, procurorul poate sa efectueze orice acte de urmarire penala in cauzele pe care le supravegheaza.

Exista, insa, o categorie de cauze pentru care legiuitorul a fixat o competenta materiala exclusiva de desfasurare a urmaririi penale in sarcina procurorului. Astfel, urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror, in cazul infractiunilor prevazute in art.155-173, 174-177, 179, 189 alin.(3)-(5),art.190, 191, art.211 alin.(4), art.212, 236, 236, 236 ind.1, 239,

1

239 ind.1, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267 ind.1, 268, 273-276, 279 ind.1, 280, 280 ind.1, 302 ind.2, 317, 323, 356-361 C.pen., in cazurile aratate in art.27 pct.1 lit.b) - e), art.28 ind 1 pct.1 lit. b) si c) si pct.5, art.28 ind.2 pct.1 lit.b) si art.29 pct.1 C.proc.pen., in cazul infractiunilor impotriva protectiei muncii, precum si in cazul altor infractiuni date prin lege in competenta sa.

Este comptente sa efectueze urmarirea penala, in cazurile aratate, si sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzator instantie care, potrivit legii, judeca in prima instanta.Astfel, procurorul din cadrul parchetului de pe langa judecatorie este competent sa efectueze urmarirea penala in cauzele ce se judeca la judecatorie, procurorul din cadrul parchetului de pe langa tribunal este competent sa efectueze urmarirea penala in cauzele ce sunt in competenta tribunalului1.

In cauzele in care urmarirea penala se efectuezaa de catre procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre organele politiei2. Cand urmarirea penala se efectueaza de procuror, rechizitoriu este supus confirmarii prim-procurorului parchetului, iar cand urmarirea penala este facuta de catre acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Cand urmarirea penala este efectuata de un procuror de la parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, rechizitoriu este supus confirmarii procuroului-sef de sectie, iar cand urmarire penala este efectuata de acesta, confirmare se face de catre procurorul general al parchetului3.

4.     Unele dispozitii privind competenta in efectuarea urmaririi penale

4.1.         Verificarea competentei

Potrivit art.210 alin.(1), in vederea respectarii legale referitoare la competenta, organul de urmarire penala, sesizat potrivit art.221, este dator sa-si verifice competenta si sa nu treaca la efectuarea activitatilor specifice decat daca se considera competent. Acesta regula are si o exceptie determinata de necesitatea obiectiva a rezolvarii unor cauze urgente. Astfel, potrivit art.213, cand un act de cercetare nu sufera amanare, organul de cercetare este obligat sa-l efectueze, chiar

daca, verificandu-si competenta, constata ca respectiva cauza nu-i apartine. Desi legea nu fixeaza o anumita limita, abaterea de la regulile comune de competenta se margineste la nivelul starii de urgenta, atat ca durata a efectuarii actelor, cat si a intinderii acetora1.

Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent a efectua cercetarea, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegerea, in vederea sesizarii organului competent. Procurorul, cand constata ca nu este competent, trebuie sa trmita cauza la procurorul competent-procurorul din unitatea ierarhic superioara.

4.2.         Extinderea competentei teritoriale

Cand anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, organul de cercetare penala poate sa le efectueze el insuusi sau sa dispuna efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare.

In cazul in care organul de cercetare penala intelege sa procedeze el insusi la efecuarea actelor, instiinteaza in prealabil despre acesta organul corespunzator din raza teritoriala in care se va efectua aceste acte.

In cuprinsul aceleiasi localitati, organul de cercetare penala efectueaza toate actele de cercetare, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispozitiei din alineatul precedent. Legea a dispus o asemenea obligatie din motive de operativitate pentru evitarea folosirii comisiei rogatorii sau delegarii in cadrul aceleiasi localitati2.

5.     Actele incheiate de catre organele din afara structurilor judiciare

5.1.         Actele incheiate de organele de constatare

Potrivit art.214 C.proc.pen., sunt organe de constatare : organele inspectiilor de stat3, alte organe de stat4, precum si ale unitatilor la care se refera

art.145 C.pen.; organele de control si cele de conducere ale adminstratiei publice, ale altor unitati la care se refera art.145 C.pen. ; ofiterii si subofiterii Jandarmeriei Romane.

Cat priveste infractiunile care atrag competenta materiala:

a)     organele inspectiilor de stat, alte organe de stat, precum si ale unitatilor

la care se refera art.145 C.pen. sunt abiliate sa constate infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza potrivit legii;

b)    organele de control si cele de conducere ale adminsitartiei publice, ale

altor unitati la care se refera art.145 C.pen. sunt abilitate sa constate infractiunile savarsite in legatura cu serviciu de cei aflati in subordine ori sub controlul lor;

c)     ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romane sunt abilitati sa

constate infractiunile constatate pe timpul executarii misiunilor speciale.

Organele de constatare sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la martorii care au fost de fata la savarsirea infractiunii si sa intocmeasca porces-verbal constator despre imprejurarile concrete ale savarsirii acesteia. De asemenea, au dreptul sa retina corpurile delicte1, sa procedez la evaluarea pagubelor, sa efectueze orice alte acte, cand legea prevede acesta. Actele incheiate se inainteaza procuroului in cel mult 3 zile de la desopeirea faptei ce constituie infractiune, afara de cazul cand legea dispune alftel2. In caz de infractiuni flagrante, acelasi organe au obligatia sa inainteze de indata procurorului pe faptuitor, impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba. Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloc de proba.

5.2            .Actele incheiate de comandantii de nave si areonave si de subofiterii trupelor de graniceri

Potrivit dispozitiilor art.215 C.proc.pen. , sunt organe de constatare si comandantii de nave si areonave, precum si agentii de politie de frontiera.

Cat priveste competenta lor materiala:

- comandantii de nave si aeronave sunt abilitati sa constate infractiunile

savarsite pe acestea, pe timpul cat navele si aeronavele pe care le comanda se afla in afara porturilor sau aeroporturilor;

-         agentii de politie de frontiera sunt abiltati sa constate infractinile de

frontiera.

Organele de constatare sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la martorii care au fost de fata la savarsirea infractiunii si sa intocmeasca porces-verbal constator despre imprejurarile concrete ale savarsirii acesteia. De asemenea, au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedez la evaluarea pagubelor, sa efectueze orice alte acte, cand legea prevede acesta. Pot efectua perchezitii corporale asupra faptuitorului si pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine. De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe faptuitor, in care caz il predau de indata procurorului sau organului de cercetare penala, impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijlocale materiale de proba. In celelalte cazuri, lucrarile efectuate se ininteaza organului de cercetare penala competen, in cel mult 5 zile de la prima constatre efectuata, impreuna cu mijlocale materiale de proba.

Cand infractiunea a fost savarsita pe o nava sau aeronava, termenul de mai sus curg de la ancorarea navei ori aterizrea aeronavei pe teritoriu roman. Procesele-verbale incheiate de aceste organe constiuie mijlocare de proba.

3. Supravegherea exerictata de procuror in activitatea de urmarire penala

1.     Consideratii prelimiare. Obiectul supravegherii

Garant al respetarii principiilor fundamnetale ale legalitatii procesului penal si al aflarii adevarului este, in faza de urmarire penala, magistratul procuror care

conduce si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciala si supravegheaza ca actele de urmarie penala sa fie efectaute cu respectarea dispozitiilor legale.Procurorul este abilitat de legea procesuala sa exercite supravegherea respectarii legalitatii si aflarii adevarului in orice cauza penala in care, in faza de urmarire penala desfasoara activitati organul de cercetare din raza teriotriala a parchetului1 repsectiv.

Potrivit dispozitiilor art.216, procurorul, in exercitarea surpavegherii respectarii legii in activitatea de urmarile penala, veghereaza ca orice infractiune sa fie descoperita, oirce infractor sa fie tras la rapsundere penala si ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persona sa nu fie retinuta sau arestata, decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege

Procurorul poate sa dea dispozitii cu privire la efecutarea oricarui act de urmarire penal. Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala. In exercitarea activitatii de supraveghere procurorul ia masuri necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala sa ia masuri, in scris si motivat.

2.     Caile de exercitare a surpavegherii

2.1.         Trecerea cauzei de la un organ la altul

Potrivit dispozitiilor art.217, procurorul poate sa dipuna, dupa necesitate, ca

intr-o cauza in care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, sa fie efecutaa de un alt organ de cercetare. Organul de cercetare penala la care se trece cauza trebuie sa aiba competenta de a efectua cercetarea in cauza iar procurorul care dispune trecerea trebuie sa fie competent sa supravegheze cauza2. Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procuroul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia. In cauzele preluate de catre un organ de cercetarea penala central, supravegherea se

exercita de catre un procuror din Parchetul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie1.

2.2.         Participarea directa a procurorului la efectuarea urmaririi penale

In dispozitiile art.209 alin.(1) si art.218 alin.(3) C.proc.pen. se arata ca

procurorul poate sa efectueze orice acte de urmarire penala in cauzele pe care le supravegheaza. De asemenea, procurorul poate sa asite la efectuarea oricarui act de cercetare penala. Prin participarea procurorului la efectuarea unor acte de cercetare penala se asigura indeplinirea acestora in cele mai bune conditii de eficienta si legalitate2.

2.3.         Verificarea dosarului de cercetare de catre procuror

Potrivit art.218 alin.(3) partea finala, procurorul poate sa ceara spre verificare3 orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obilgata sa-l trimita, cu toate actele, materialele si datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cererii.

2.4.         Autorizarea, confirmarea, incuviintarea si infirmarea actelor si

masurilor procesuale de catre procuror

Potrivit art.219, procurorul poate sa dea dispozitii cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala iar dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala. Daca acest organ are de facut obiectii, poate sesiza prim-procrurorul parchetului sau, cand dispozitiile sunt date de acesta, procurorul ierarhic superior, fara a intrerupe executarea lor. In termen de 3 zile de la sesizare, prim-procuorul sau procurorul ierarhic superior este obligat sa se pronunte.

De asemenea, procurorul autorizeaza, confirma, incuviinteaza si infirma actele organului de cercetare penala sau ale procuroului ierarhic inferior.Autorizarea efectuarii unui act de urmarie penala este anterioara realizarii actului.

Confirmarea actului de urmarie penala este o ratificare a acestuia, fara acesta

confirmare ceruta expres de lege actul neputand produce efecte juridice1. Incuviintarea unor acte de urmarire penala se refera la acte a caror efectuare este atributia organului de cercetare, dar valabilitatea actului este subordonata aprobarii procurorului. Infirmarea intervine, potrivit art.220 cand actul sau masura organului de urmarire penala nu respecta dispozitiile legale.

4. Sesizarea organelor de urmarire penala

1.     Consideratii generale privind modurile de sesizare a organelor de urmarire penala

Mijlocul prin intermediul caruia este informat organul judiciar despre savarsirea unei infractiuni poarta denumirea de act de sesizare.

Sesizarea organelor judiciare poate fi externa, prin plangere sau denunt, precum si prin unele moduri speciale de sesizare, sau din oficiu, interna.

Sesizarea este primara in ipoteza in care incunostiinteaza despre savarsirea unei infractiuni a ajuns pentru prima oara in fata unui organ de urmarire penala, sau complementara in ipoteza in care a trecut anterior prin fata altui organ de urmarire penala.

Cand legea prevede ca sesizarea trebuie sa se faca intr-un anumit mod, organele de urmarire penala nu pot incepe urmarirea penala decat daca au primit sesizarea anume prevazuta de lege.

2.     Plangerea

Plangerea este incunostiintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune si trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei ce formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijlocelor de proba.

Plangerea se poate face pesonal sau prin mandatar, in acest caz mandatul trebuind sa fie special iar procura ramane atasata plangerii. Plangerea facuta oral

se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o primeste.

Dispozitiile art.222 reglementeaza si categoriile de substituiti procesuali , abilitati de lege sa faca acest act, dispunand ca plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru parinti. Pentru pesoana lipsita de capacitate de exercitiu, plangerea se face de catre repezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.

Dorim sa subliniem ca plangerea reglementata de dispozitiile art.222 ca mod de sesizarea a organelor de urmarire penala, nu poate fi confundata cu plangerea pealabila, aceasta din urma fiind, in acelasi timp, si o conditie de procedebilitate1. Plangerea se deosebeste de plangerea prealabila si prin faptul ca, in timp ce plangerea poate fi suplinita printr-un denunt sau printr-o sesizare din oficiu, plangerea prealabila nu poate fi inlocuita cu nici o alta modalitate de sesizare. De asemenea, continutul plangerii prealabile, mai ales in conditiile actiunilor directe, este substantial diferita de continutul plangerii reglementata in dispozitiile art.222, in cazul plangerii prealabile, presoanele prevazute in dispozitiile art.222 alin.(5) neavand nici o abilitare legala in acest sens.

3.     Denuntul

Denuntul este incunostiintarea facuta de catre o persoana fizica sau de catre o persoana juridica despre savarsirea unei infactiuni.

In conformitate cu dispozitiile art.223 alin.(2), denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea.

Denuntul scris trebuie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut.

4.     Sesizarea din oficiu

Potrivit art.221 alin.(1), organul de urmariere penala se sesizeaza din oficiu cand afla, pe orice cale in fara de plangere sau denunt, ca s-a savarsit o infractiune.

Organele de urmarire penala nu se pot sesiza din oficiu daca pentru acea infractiune este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate sau o alta sesizare speciala prevazuta de lege.

5.     Modurile speciale de sesizare a organelor de urmarire penala

Potivit art.221 alin.(2), cand, potrivit legii, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila ori la sesizarea sau cu autoirzarea organului prevazut de lege, urmarirea penala nu poate incepe in lipsa acestora.

Astfel, pentru unele infractiuni sunt necesare anumite sesizari din partea organelor prevazute de lege, cum ar fi cazul infractiunilor prevazute de Codul penal in art.331-336, 348, 353 si 354, cand urmarirea penala poate incepe numai la sesizarea comandantului1. De asemenea, potrivit art.278 C.pen., actiunea penala pentru faptele prevazute in art.273 alin.(1), 274 alin.(1) si art.275 alin.(1) si (2) C.pen. se pune in miscare la sesizarea organelor competente ale cailor ferate.

In cazul infractiunilor prevazute de art.5 C.pen., punerea in miscare a actiunii penale se face numai cu autorizarea prealabila a procurorului general.

Cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc fara o sesizare speciala, aceasta trebuie facuta in scris si semnata de catre organul competent. In actul de sesizare trebuie sa se arate in mod corespunzator datele prevazute in art.222 alin.(2).

Desi, ca regula generala, in cazul denuntului sau plangerii acestea sunt obligatorii, in dispozitiile art.227, pentru anumite categorii de persoane, legea procesuala insituie obligativitatea sesizarii organelor judiciare. Astfel, orice persoana cu functie de conducere intr-o unitate la care se refera art.145 C.pen. sau cu atributii de control, care a luat la cunostiinta de savarsirea unei infractini in acea unitate, este obligata sa sesizeze de indata pe procuror sau organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpuri delicte si orice alte mijloace de proba. Obligatiile prevazute in alin.(1) revin si oricarui functionar care a luat la cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu seviciul in cadrul caruia isi indeplinste sarcinile.

6.     Actele premergatoare urmaririi penale

6.1.         Notiunii. Cosideratii generale

Potivit dispozitiilor art.224, in vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare. Actele premergatoare au menirea fie de a completa informatiile pe care organele de urmarire le au cu privire la savarsirea unei infractiuni, fie numai sa verifice aceste informatii spre a se putea despinde concluziile corespunzatoare in legatura cu inceperea urmaririi1 penale.

De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operartivi din Ministerul Admnistratiei si Internelor, precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintarii la adresa sigurantei nationale.

Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare toate poate constitui mijloc de proba.

6.2.         Actele premergatoare efectuate de investigatorii sun acoperire

In conformitate cu dispozitiile art.224 ind.1, in cazul in care exista indicii temeinice si concrete ca s-a savarsit sau ca se pregateste savarsirea unei infractinui contra sigurantei nationale prevazute in Codul penal si in legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante si de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau de alte valori, sau a unei infractiuni in Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, ori a unei alte infractiuni grave care nu poate fi descoperita sau ai carei faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folsiti, in vederea strangerii datelor privind existenta infractiunii si identificare pesoanelor fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune, investigatori sau o alta identitate decat cea reala.

Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din Ministerul Adminsitratiei si Internelor, precum si din organele de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii pentru realizarea sigurantei nationale, anume

desemnati in acest scop, si pot fi folsiti numai pentru o perioada determinata, in conditiile prevazute in art.224 ind.2 si 224 ind.3.

Investigatorul sub acoperire culege date si informatii in baza autorizatiei emise potrivit dispozitiilor prevazute in art.224 ind.2, pe care le pune, in totalitate, la dispozitia organului de urmarire penala.

6.3.         Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire

Persoanele prevazute in art.224 ind.1 pot efectua investigatii numai cu autorizarea motivata a procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel.

Autorizarea este data prin ordonanta motivata, pentru o perioada determinata de cel mult 60 de zile si poate fi prelungita pentru motive temenic jusitificate. Fiecare prelungire nu poate depasi 30 de zile, iar durata totala a autorizarii, in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an.

In cererea de autorizare adresta procurorului se vor mentiona datele si indiciile privitoare la faptele si persoanele fata de care exista presupunearea ca au savarsit o infractiune, precum si perioada pentru care se cere autorizarea.

Ordonanta procurorului prin care se autorizeaza folosirea investigatorului sub acoperire trebuie sa cuprinda , pe langa mentiunile prevazute la art.203, urmatoarele:

a) indiciile temeinice si concrete care jusitifica masura si motivele pentru care este necesra;

b) activitatile pe care le poate desfasura investigatorul sub acoperire;

a)     persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune;

b)    identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaza sa desfasoare

activitatile autorizate;

c)     perioada pentru care se da autorizatia;

d)    alte mentiuni prevazute de lege.

In cazuri urgente si temeinic jusitifcate se poate solicita autorizarea si a altor activitati decat cele pentru care exista autorizare, procurorul urmand sa se pronunte de indata.

6.4.         Folosirea datelor obtinute de investigatorii sub acoperire

Datele si informatile obtinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai in cauza penala si in legatura cu persoanele la care se refera autorizatia emisa de procuror. Aceste date si informatii vor putea fi folosite si in alte cauze sau in legatura cu alte persoane, daca sunt concludente si utile.

6.5.         Masuri de protectie a investigatorilor sub acoperire

Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita in timpul ori dupa terminarea actiunii acestora. Procurorul competent sa autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul sa-i cunoasca adevarata identitate, cu respectarea secretului profesional.

5. Desfasurarea urmaririi penale

1.     Inceperea urmaririi penale

Potrivit art.228, organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art.221 dispune inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art.10, cu exceptia celui de la lit.b) ind.1 si, adaugam noi, celui de la lit.i).

In cazul aratat in art.10 lit.b) ind.1, organul de urmarire penala1 inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a se dispune scoaterea de sub urmarire penala. Procurorul astfel sesizat dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire

penala si instiinteaza despre acesta, cand este cazul, persoana care a facut sesizarea iar cand constata ca nu este cazul sa scoata de sub urmarire penala, restituie2 dosarul organului de urmarire penala pentru continuarea cercetarii penale.

Actul prin care organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale este rezolutia iar cand se sesizeaza din oficiu incheie un proces-verbal care constituie actul de incepere a urmaririi penale.

In conformitate cu dispozitiile art.228 alin(3)1, atat rezolutia, cat si procesul-verbal de incepere a urmaririi penale, emise de organul de cercetare penala, se supun confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala, in termen de cel mult 48 de ore de la data inceperii urmaririi.

Daca din cuprisul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art.10, cu exceptia celor de la lit.b) ind.1 si i), organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate, cu propunerea de a nu de incepe urmarirea penala.

Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alin.(4), restituie actele organului de urmarire penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru inceperea urmaririi penale, acesta fiind obligat a continua efectuarea actelor premergatoare sau, dupa caz, incepe ori continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acestora,potrivit legii, si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze.

In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata si instiinteaza depre acesta persoana care a facut sesizarea. Impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face plangere la instanta de judecata, potrivit art.278 ind.1 si urm.

Daca ulterior se constata ca nu exista sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procuroul infirma rezolutia si restituie actele organului de urmarire, dipunand inceperea urmaririi penale.

In art.229 se arata ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.

2.     Efectuarea actelor de urmarire penala

2.1  Consideratii generale

Gama de activitati realizata pe parcursul urmaririi penale de organele de urmarire depinde de particularitatile fiecarei cauze. Pe langa actele de probatoriu care sunt efectuate in fiecare cauza, anumite cauze pot impune punerea in miscare

a actiunii penale, in timp ce in altele actiunea penala este pusa in miscare la sfarsitul actiunii penale prin rechizitoriu. De asemenea, in unele cazuri pot fi incidente una sau mai multe masuri de preventie, pentru buna desfasurare a activitatilor in cauza.

2.2. Luarea masurilor de preventie

Asa cum am aratat in cele ce preced, masurile de preventie constituie o facultate aflata la dispozitia organelor judiciare pentru desfasurare in bune conditii a procesului penal. Astfel, daca in cursul urmariri penale, organul de cercetare penala considera ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute in 143 raportat la dispozitiile art.148 poate dipune masura retinerii invinitului.

Potivit art.223, organul de cercetare penale, in cazul in care considera ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului, face propuneri in acets sens si le inainteaza procurorului pentru a decide. Procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constatand ca este cazul sa se ia masura arestarii preventive a invinuitului prcedeaza potivit art.146. De asemenea, potirvit art.234 alin.(2), organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului , pocedeaza in acelasi mod. Daca aprecieaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procurorul prcedeaza potrivit art.149 ind.1.

1.1.         Punerea in miscare a actiunii penale

Potrivit art.234, daca organul de cerecetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza procurorului. Potrivit art.235, procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului.

Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta. Ordonanata de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art.203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.

Potrivit art.237 alin.(2), daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare penala il cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are. Atunci cand inculpatul nu locuieste in tara , organul de cercetare penala va tine seama, la fixarea termenului de prezentare in fata acestuia, de reglementarile speciale privind asitenta juridica internationala in materie penala.

Organul de urmarie penala va continua urmarirea penala, dupa punerea in miscare a actiunii penale, fara a-l asculta pe inculpat cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara.

2.4.Extinderea cercetarii penale

Cand in cursul urmaririi penale organul de cercetare penala constata fapte noi in sarcina invinuitului sau inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale ori s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, este obligat sa faca propuneri procurorului pentru extinderea ceretarilor penale sau schimbarea incadrarii juridice.

In conformitate cu dispozitiile art.238, propunerile se inainteaza in cel mult 3 zile de la data constatarii faptelor, imprejurarilor sau persoanelor noi, iar procurorul va decide asupra lor prin odronanta, intr-un termen de cel mult 5 zile.

6. Suspedarea urmaririi penale

Ptrivit art.239, in cazul in care se constata printr-o expertiza medico-legala ca invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava , care il impiedica sa ia parte

la procesul penal, organul de cercetare penala inainteaza procuroului propunerile sale impreuna cu dosarul, pentru a dipune suspendare urmaririi penale. Procurorul se pronunta asupra suspendarii prin ordonante.

Ordinanata de suspendare trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art.203, datele privitaore la persoana invinuitului sau inculpatului, fapta de care este invinuit, cauzele care au determinat suspendarea si masurile luate in vederea insanatosirii invinuitului sau inculpatului.

Ordonanta de suspendare a urmaririi penale se comunica, in copie, invinuitului sau inculpatului si persoanei vatamate. Dupa comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penala.

In timpul cit urmarirea este suspendata, organul de cercetare penala continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu este impiedicata de situatia invinuitului sai inculpatului.

Oraganul de cercetare penala este obligat sa se intereseze periodic daca mai subzisa cauza care a deteminat suspendarea urmaririi penale.

7. Solutiile ce pot fi dispuse pe parcursul sau la terminarea

urmaririi penale

1.     Consideratii preliminare

La terminarea urmaririi penale, dosarul cauzei ajunge in fata procurorului care trebuie sa decida daca este cazul sau nu sa-l promoveze in etapa urmatoare a procesului penal, si anume aceea a judecatii.

Este posibil insa, ca la terminarea sau pe parcursul urmaririi penale sa se constate in cauza interventie unui caz de inaptitudine a actiunii penale, care lipseste actiunea penala de temeiul sau de obiectul acesteia, generand pe plan procesual, in conformitate cu dispozitiile art.11 C.proc.pen., solutii de incetare a urmaririi penale, scoatere de sub urmarire penala, clasare a cauzei penale.

Reamnitim si cu acest prilej ca solutiile dispsue de procuror nu sunt definitive, ele nedispunand de autoritate de lucuru judecat, ca atare fiind susceptibile de modificare,in plan procesual fiind posibila redeschiderea urmaririi penale.

2.     Incetarea urmaririi penale

In conformitate cu dispozitiile art.242, incetarea urmaririi penale are loc cand se constata existenta vreuneia din cazurile care lipsesc actiunea penala de obiect, prevazute in art.10 lit.f) - j) si exista invinuit sau inculpat in cauza. Avand in vedere ca noile modificari normative au dispus ca solutia inlocuirii raspunderii penale sa fie un atribut exclusiv al instantei de judecata, apreciem ca interventia cazului prevazut in art.10 lit.i) va genera solutia trimiterii in judecata,

nefiind posibila in acest caz incetarea urmaririi penale.

Astfel, organul de cercetare penala, cand constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art.10 lit.f)-h) si j), inainteaza procurorului dosarul impreuna cu propunerea de incetare a urmaririi penale. Daca in aceeasi cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, incetarea urmaririi penale se face numai cu privire la invinuitii sau inculpatii ori la faptele pentru care exista cazul de incetare a urmaririi. Procurorul, in masura in care constata ca nu este cazul sa dipsuna incetarea sau cand a dispus incetarea partial, restituie1 dosarul organului de cercetare penala, cu dispozitia de a continua cercetare.

Procurorul se pronunta asupra incetarii umraririi penale prin ordonanta, iar in cazul in care pe parcursul urmaririi penale in cauza nu a fost pusa in miscare actiunea penala, incetarea urmaririi penale se pronunta prin rezolutie motivata. Ordonanta de incetare a urmaririi penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile artatate in art.203, datele privind persoana si fapta la care se refera incetarea, precum si aratarea temeiurilor de fapt si de drept pe baza carora se dipune incetarea urmaririi penale. De asemenea, prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dipune totodata asupra:

-         revocarii masurilor asiguratorii luate in vederea executarii pedepsei amenzii;

-         masurile asiguratorii privind reparatiile civile si restbilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii;

-         cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora,cine sa suporte si odonand incasare lor;

-         restituirea cautiunii in cazurile prevazute de lege;

-         masurilor de siguranta dispuse in cauza;

-         confiscarii lucurilor care, potrivit art.118 C.pen., sunt supuse confiscarii

speciale si restituirii celorlalte. Daca proprietate corpurilor delicte si a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestata, ele sunt pastrate de organul de cercetare penala pana la hotararea instantei civile.

Atunci cand cazul de incetarea a umraririi penale priveste un invinuit sau inculpat arestat , procuroul trebuie sa se pronunte asupra incetarii urmarii penale in aceeasi zi in care a primit propunerea de incetare de la organul de cercetare penala.

Daca procurorul a dispus incetarea urmaririi penale trebuie sa se ceara de indata

instantei revocarea masurii arestarii preventive. In termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului impreuna impreuna cu un referat in care se mentioneaza cazul sau cazurile de incetare a urmaririi penale constate, instanta dispune, prin incheire, revocarea masurii si punerea de indata in liberatate a invinuitului sau inculpatului si restituirea dosarului procurorului, in acest termen, impreuna cu o copie a incheirii.

In conformitate cu dispozitiile art.246, procurorul instiinteaza persoanele interesate despre incetarea urmaririi penale, acestea avand posibilitate ca, in cazul in care nu considera solutia legala si temeinica, sa ceara infirmarea procurorului ierarhic superior, calea de atac fiind plangerea reglementata de dispozitiilor art.278 C.proc.pen., iar daca persoana vatamata, precum si orice alta persoana ale caror interese legitime sunt vatamate sunt nemultumite de solutie, in conformitate cu dispozitiile art.278 ind.1 pot face plangere la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

In cazul in care invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, instanta instiinteaza prin adresa administratia locului de detinere, cu dispozitia de a-l pune de indata in libertate pe invinuit sau inculpat, potrivit art.234 alin.(3).

3.     Scoaterea de sub urmarire penala

Potrivit dispozitiilor art.249, solutia scoaterii de sub urmarire penala se dispune cand se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in art.10 lit.a) - e) si exista invinuit sau inculpat in cauza. Dispozitiile art.242-246 si 248 se aplica in mod corespunzator si in porcedura scoaterii de sub urmarire. Astfel, organul de cercetare penala care constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art.10 lit.a) - e) inainteaza procurorului dosarul cu propunerea de a da solutia scoaterii de sub urmarire penala.

Scoaterea de sub urmarire penala poate fi totala sau partiala. In acest sens, daca in aceeasi cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, scoaterea de sub urmarire penala se face numai cu privire la invinuitii sau inculpatii ori la faptele pentru care exista cazul de scoatere de sub urmarire. Procurorul, atunci cand constata ca nu este cazul sa dipuna scoaterea de sub urmarire penala sau cand a dispus scoaterea de sub urmarire penala partial, restituie dosarul organului de cercetare penala, cu dispozitia de a continua cercetare.

Procurorul se pronunta asupra scoaterii de sub urmarire penala prin ordonanta , care va cuprinde, pe langa mentiunile prevazute in dispozitiile art.203, si mentiunile prevazute in dispozitiile art.244 si 245 in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare, iar in cauzele in care actiunea penala nu a fost pusa in miscare, procurorul dispune scoaterea de sub urmarie penala prin rezolutie.

In cazul prevazut in art.10 lit.b) ind.1, procurorul se pronunta totdeauna prin ordonanta. Executarea sanctiunii cu caracter adminstrativ a amenzii se efectueaza potrivit art.442 si 443, iar executarea mustrarii sau mustrarii cu avertisment, prevazute in art.91 C.pen. , aplicate de procuror, se face potrivit art.487, care se aplica in mod corespunzator.

Impotriva ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art.10 lit.b) ind.1 se poate face plangere in termen de 20 de zile de la instiintarea prevazuta in art.246.

Punerea in executare a ordonantei prin care s-a aplicat sanctiunea cu caracter administrativ a amenezii se face dupa expirarea termenului prevazut in alin.(3), iar daca s-a facut plangere si a fost respinsa, dupa respingerea acesteia.

Atunci cand cazul de scoatere de sub urmarire penala priveste un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie sa se pronunte asupra scoaterii se sub urmarire penala in aceeasi zi in care a primit propunerea de la organul de cercetare penala. Daca procuroul a dispus scoaterea de sub urmarire penala, trebuie sa ceara de indata instantei revocarea masurii arestarii preventive. In termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului impreuna cu un referat in care se mentioneaza cazul sau cazurile de scoatere de sub urmarire penala constatate, instanta dipune, prin incheire, revocarea masurii si punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului si restituirea dosarului procurorului, in acelasi termen, impreuna cu o copie a incheirii. De asemenea, in cazul cand invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, instanta instiinteaza prin adresa administratia locului de detinere, cu dipsozitia de a-l pune de indata in libertate pe invinuit su inculpat, potrivit art.243 alin.(3).

In conformitate cu dispozitiile art.246, procurorul instiinteaza persoanele interesate despre solutia de scoatere de sub urmarire penala, acestea avand posibilitatea ca, in cazul in care nu considera solutia legala si temeinica, sa ceara infirmarea ei procurorului ierarhic superior, calea de atac fiind plangerea

reglementata de dispozitiile art.278 C.proc.pen., iar daca persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interse legitime sunt vatamate sunt nemultumite de solutie, in conformitate cu dispozitiile art.278 ind.1 pot face plangere la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

4.     Clasarea cauzelor penale

Potrivit art.11 pct.1 lit.a), cand se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in art.10, cu exceptia celui prvazut de art.10 lit.i) care este atributul exclusiv al instantei, si cand nu exista invinuit in cauza, in cursul urmaririi penale, se dipune.

Relativ la prima conditie, aceea a existentei unui caz care lipseste actiunea penala de temei sau de obiect, dorim sa relevam ca in anumite cazuri nu este posibila solutia clasarii, deoarece presupune existenta in cauza a invinuitului sau inculpatului. Astfel, nu se poate dispune o solutie pe temeiul ca fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat ( art.10 lit.c ) sau ca invinuitul sau inculatul a decedat ( art.10 litg ), afirmand, in acelasi timp, ca nu exista invinuit in cauza.

Cu privire la ce de-a doua conditie cumulativa , in doctrina se apreciaza ca prin " inexistenta invinuitului in cauza " se poate intelege, pe de o parte, ca urmarea rezultata nu se datoreaza actiunii unei persoane ( spre exemplu, cand un incediu care a distrus bunurile s-a declansat din cauze naturale cum ar fi un fulger), iar pe de alta parte, se poate retine " inexistenta invinuitului in cauza " cand identitatea faptuitorului nu este cunoscuta1.

8. Procedura prezentarii materialului de urmarie penala

1.     Consideratii generale

Considerate ca una dintre garantiile fundamentale ale dreptului de aparare al invinuitului sau inculpatului in faza de urmarire penala, acesta institutie se plaseaza la sfarsitul urmaririi penale. Prezentarea materialului de urmarire penala ofera inculpatului sau invinuitului posibilitatea sa ia la cunostiinta de probele exitente in dosar pentru a-si organiza apararea.

In privinta organului competent, prezentarea materialului de urmarire penala se efectueaza de catre procuror1 , in cazurile in care actiunea penala nu a fost pusa in miscare, sau, daca a fost pusa in miscare, cand ne aflam intr-unul din cazurile reglementate expres de art.209 alin.(3), sau de catre organul de cercetare penala, cand infractiunea este de competenta acestuia, iar actiunea penala a fost pusa in miscare.

2.     Efectuarea prezentarii materialului de urmarire penala inculpatului

Potrivit art.250, pentru prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului trebuie indeplinite cumulativ conditiile:

a)     sa fie pusa in miscare actiunea penala;

b)    organul de cercetare penala sa aprecieze ca au fost efectuate toate actele

de urmarire penala necesare rezolvarii cauzei;

c)     sa fie posibil contractul organului de urmarire penala cu inculpatul;

d)    actele si lucrarile aflate in dosarul de urmarire penala sa duca la concluzia

ca sunt probe pentru trimiterea inculpatului in judecata2.

Daca aceste conditii sunt indeplinite, organul de cercetare penala cheama pe inculpat si, dupa ce ii pune in vedere ca are dreptul de a lua la cunostiinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si ultima incadrare juridica a faptei savarsite, ii asigura posibilitatea de a lua de indata la cunostinta de material. Daca inculpatul nu poate sa citeasca, organul de urmarire penala ii citeste materialul.

Dupa ce inculpatul a luat la cunostinta de materialul de urmarire penala, organul de urmarire penala il intreaba daca are de formulat cereri noi sau daca doreste sa faca declaratii suplimentare. Potrivit art.252 alin.(1), daca inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu urmarirea penala le examineaza de indata si dispune de indata prin ordonanta admiterea sau respingerea lor. Organul de cercetare dispune prin aceeasi ordonanta completarea cercetarii penale, atunci

camd din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile inculpatului rezulta necesitatea completarii.

Potrivit art.251, despre aducerea la indeplinire a dispozitiilor prevazute in art.250 organul de cercetare penala intocmeste un prces-verbal , in care se consemneaza si declaratiile, cererile si raspunsurile inculpatului.

Cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul este disparut sau s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala, in referatul care se intocmeste potrivit art.259 se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii. Daca pana la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala.

Organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului, daca a efectuat noi acte de cercetare penala sau daca constata ca trebuie sa fie schimbata incadrarea juridica a faptei.

9. Terminarea urmaririi penale

1.     Consideratii generale

Reglementata in dispozitiile art.255-260, terminarea urmaririi penale nu semnifica epiuzarea urmaririi penale ca faza a procesului penal, ci doar terminarea activitatii de urmarire de catre organele de cercetare penala1. Astfel, epiuzarea urmaririi penale implica dispozitia data de catre procuror in vederea trimiterii in judecata a inculpatului sau in vederea scoaterii de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale sau clasarii, in timp ce terminarea urmaririi penale nu are in vedere aceste solutii.

Codul de procedura penala prevede doua proceduri distincte de termninare a urmaririi, dupa cum in cauza nu a fost pusa in miscare actiunea penala sau a fost pusa in miscare actiunea penala.

2.     Termniarea urmaririi penale fara punerea in miscare a actiunii penale.

2..1 Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii.

Potrivit art.225, in cauzele in care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, organul de cercetare, dupa efectaurea actelor de cercetare penala potrivit art.232, cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:

-         exista invinuit in cauza, si

-         constata ca impotriva acestuia sunt suficiente probe, prcedeaza la o noua

ascultare a invinuitului, aducandu-i la cunostiinta invinuirea si intrebandu-l daca are noi mijloace de aparare;

Dupa ascultarea invinuitului, daca acesta nu a podus probe noi, cercetarea se considera terminata. De asemenea, cercetarea se considera terminata si in ipoteza in care invinuitul a propus probe noi, dar propunerea sa nu a fost gasita temeinica.

In cazul in care invinuitul a adus probe noi si prounerea sa a fost gasita temeinica, organul de cercetare penala este obligat sa completeze cercetarile, dupa care cercetarea se considera terminata.

2.2.         Inintarea dosarului privind invinuitul

Potrivit art.256, de indata ce cercetarea penala este terminata, organul de cercetare inainteaza dosarul procurorului cu un referat, in care consemneaza rezultatul cercetarii, spre a se decide protrivit art.262. Referatul va cuprinde, in mod corespunzator, mentiunile prevazute in art.259-260, mentiuni pe care le contine si referatul intocmit in cazul in care urmarirea penala s-a desfasurat cu actiunea penala pusa in miscare1.

Referatul intocmit de organul de cercetare penala va avea urmatorul continut: date despre persoana invinuitului, fapta retinuta in sarcina invinuitului, pobele adminstrate, incadrarea juridica a faptei si, daca este cazul, datele suplimentare prevazute la art.260 C.proc.pen. privitoare la mijloacele materiale de porba, masurile asiguratorii, cheltuielile judiciare.

Cand urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati, referatul va cuprinde mentiunile indicate anterior cu privire la toate faptele si la toti invinuitii si, daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori s-a incetat urmarirea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire ori s-a suspendat urmarirea ( art.259 alin.3).

Referatul va trebui sa se limiteze la fapta care a format obiectul urmaririi penale, la persoana invinuitului si la ultima incadrare juridica data faptei.

3.     Prezentarea materialului de urmarire de catre procuor

Potrvit art.257, procurorul, primind dosarul, il chemaa pe invinuit si ii prezinta materilul de urmarire penala potrivit dispozitiilor art.250 si urm., care se aplica in mod corespunzator.

Dorim sa subliniem ca pana la modificare art.257 prin art.I pct.161 din Legea nr.281/2003, era la latitudinea procurorului de a decide daca este necesar sau nu sa prezinte materialul invinuitului, conform noilor modificari, la acest moment, materialul de urmarire penala fiind prezentat obligatoriu si invinuitului.

4.     Terminarea urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare

4.1.         Inaintea dosarului de urmarire penala privind pe inculpat

In dispozitiile art.258 se arata ca, in cauzele in care actiunea penala a fost pusa in miscare, dupa completarea cercetarii si dupa indeplinirea si dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmarire penala, cercetarea penala se considera terminata. Organul de cercetare penala inainteaza de indata procurorului dosarul cauzei insotit de referat.

Daca urmarirea penala s-a desfasurat cu actiunea penala pusa in miscare, organul de cercetarea penala poate trimite dosarul procurorului numai daca cercetarea penala este completa si daca a fost prezentat materialul de urmarire penala inculpatului.

Prezentarea materialului de urmarire penala constituie o conditie pentru terminarea activitatii organelor de cercetare penala, in cazul urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare, numai in situatiile in care aceasta este posibil.

Daca urmarirea penala s-a defasurat cu actiunea penala pusa in miscare si prezentarea materialului de urmarire nu s-a putut face deoarece inculpatul este disparut sau s-a sustras de la chemarea iniaintea organului de cercetare penala, cercetarea penala se considera terminata in momentul in care au fost efectuate toate actele de cercetare impuse de rezolvarea cauzei.

4.2.         Referatul de terminare a urmaririi penale

Actul prin care organul de cercetare penala concluzioneaza asupra cauzei, aratand procurorului ca sunt intrunite temeiurile pentru dispunerea solutiei de trimitere in judecata este referatul de termniare a urmaririi penale.

Potrivit art.259, referatul intocmit de organul de cercetare penala trebuie sa se limiteze la fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului si la ultima incadrare juridica data faptei. Referatul trebuie sa se limiteze la ceea ce s-a retinut in sarcina inculpatului cu ocazia punerii in miscare a actiuni penale. In referat trebuie sa se mentionze probele care au fost administrate in cauza. De asemenea, referatul de terminare a urmaririi penale trebuie sa cuprinsa datele privind persoana inculpatului.

Cand urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati, referatul va cuprinde mentiunile indicate anterior cu privire la toate faptele si la toti invinuitii si, daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori s-a incetat urmarirea penala, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala ori s-a suspendat urmariea penala ( art.259 alin. 3 C.proc.pen.)

10. Trimiterea in judecata

1.     Consideratii preliminarii

Terminarea urmaririi penale nu semnifica epuizarea fazei de urmarire penala ca etapa prcedurala, ci trebuie inteleasa ca o termninare a activitatii organului de cercetare in cauza respectiva, dupa care cauza urmeaza sa fie solutionata de procuror.

Momentul final normal al fazei urmaririi penale il consituie trimiterea in judecata, moment in care procurorul este singurul organ competent sa decida asupra solutiilor ce pot fi date in cauza penala. In acest sens, se cuvine subliniat faptul ca singurul subiect care poate promova cauza in faza de urmarire penala in cea de judecata este procurorul , organele de cercetare penala neintrand niciodata in raporturi directe cu instantele de judecata- cu o singura exceptie, in prcedura flagranta ( art.473 alin.2 )- ci, numai prin intermediul procuroului.

2.     Verificarea lucrarilor urmariri penale

Organele de cercetare penala, cand considera completa activitatea in cauza penala, trimit dosarul procurorului care supravegheaza urmarirea penala.

Potrivit art.261, procurorul este obligat ca, in termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala, sa procedeze la verificarea lucrarilor urmaririi penale si sa se pronunte asupra acestora.

Cand in cauza penala sunt arestati , verificarea lucrarilor de urmarire penala de catre procuror si rezolvarea cauzei se fac de urgenta si cu precadere.

In cadrul verificarii lucrarilor de urmarire penala, procurorul trebuie sa constate daca urmarirea penala a fost efectuata de organul competent si daca au fost respectate dispozitiile care garanteaza legalitatea procesului penal si cele privind aflarea adevarului. Procurorul verifica daca urmarirea penala este completa si daca probele necesare in cauza au fost legal administrate1. De asemenea, procurorul procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala in situatiile prevazute in art.254 alin.(1), daca inculpatul se prezinta, este prins sau adus dupa inaintarea dosarului la parchet.

3.     Rezolvarea cauzelor de catre procuror

Procurorul, dupa verificarea lucrarilor de urmarirea penala, poate dispune trimiterea in judecata sau una din urmatoarele solutii: scoatearea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, clasarea, suspendare urmaririi penale. De asemenea, in anumite conditii, poate dispune restituirea in vederea refacerii sau completarii urmaririi penale, restituirea find facuta catre acelasi organ de cercetare penala sau de catre organul competent.

3.1.         Trimiterea in judecata

Printre solutiile pe care procurorul le poate da rezolvarii cauzelor penale se inscrie si trimiterea in judecata, unica solutie care permite trecerea cauzei penale in faza urmatoare a procesului penal, si anume judecata.

Potrivit art.262, daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legae care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este competa, existand probe necesare si legal administrate, iar din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau inculpat si ca acesta raspunde penal:

a) daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata;

a)    daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da

rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata.

3.2.         Netrimiterea in judecata prin scoaterea de sub urmarire penala,

incetare urmaririi penale sau clasarea cauzei.

Asa cum aratam in cele ce preced, la terminarea urmaririi penale, procurorul, primind lucrarile de urmarire penala si constatand ca nu sunt indeplinite conditiile pentru trimiterea in judecata, da ordonanta sau rezolutie prin care, dupa caz, dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale sau clasarea.

Potrivit art.262 pct.2) lit.a), in cazul in care procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala pe temeiul lipsei de pericol social a faptei, in conformitate cu dispozitiileart.18 ind.1 C.pen., aplica in mod obligatoriu una din sanctiunile cu caracter adminsitrativ prevazute in art.91 C.pen. ( mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda de la 100.000 lei la 10.000.000 lei ). De asemenea, in caz de scoatere sau de incetare a urmaririi penale,procurorul trimite dosarul cauzei la instanta, pentru ca judecatorul care a dispus in cursul urmaririi penale arestarea preventiva si masurile de siguranta prevazute in art.113-114 C.pen. sa dipuna asupra revocarii acestora. In cazul masurilor preventive prevazute in art.145 si 145 ind.1, procurorul dispune revocarea acestor masuri. Incheierea prin care instanta dispune cu privire la aceste masuri se trimite procurorului, care face mentiune despre aceasta in ordonanta de scoatere sau de incetare a urmaririi penale.

3.3.         Suspendarea urmaririi penale

Daca pe parcursul cercetarilor penale nu a fost dispusa suspendarea urmaririi penale, la terminarea urmaririi penale, procuroul, constatand ca invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava, dispune suspendarea urmaririi penale prin ordonanta.

De asemenea, in acest caz, procurorul trimite dosarul cauzei la instanta, pentru ca judecatorul care a dispus in cursul urmaririi penale aretarea preventiva sau masurile de siguranta prevazute in art.113 si 114 C.pen. sa dispuna asupra

prelungirii sau revocarii acestora. In cazul masurilor preventive prevazute in art.145 si 145 ind.1, procurorul dispune revocarea acestor masuri sau, dupa caz, trimite dosarul cauzei la instanta cu propunere de prelungire . Incheierea prin care instanta dispune cu privire la aceste masuri se trimite procurorului, care face mentiune despre acesta in ordonanta de suspendare.

3.4. Retituirea cauzei in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale

Potrivit art.265, cand procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa sau ca nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penla sau trimite cauza unui alt organ de urmarire penala, in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale.

Necesitatea completarii urmaririi penale apare atunci cand , desi oraganul de cercetare penala a respectate dispozitiile care garanteaza legalitatea procesului penal si aflarea adevarului, nu a facut o cercetarea completa a tuturor aspectelor cauzie, fapt care duce la imposibilitatea solutionarii ei. Refacerea intervine cand, in activitatea desfasurata, principiul legalitatii a fost incalcat si, ca atare, pentru o solutionare a cauzei, actele viciate trebuie refacute de organul competent, care poate fi acelasi organ de cercetare penala sau altul, dupa normele care reglementaeza competenta.

Cand completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu privire la unele fapte sau la unii invinuiti sau inculpati, dar dijungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea intregii cauze.

Solutia se dipune prin odonanta, care, pe langa mentiunile obisnuite, trebuie sa cuprinda indicarea actelor de urmarire penala care trebuie refacute sau, dupa caz, a faptelor si imprejurarilor de fapt care trebuie constatate si prin ce anume mijloace de proba.

De asemenea, in acest caz, procurorul trimite dosarul cauzei la instanta, pentru ca judecatorul care a dispus in cursul urmaririi penale arestarea preventiva sau masurile de siguranta prevazute in art.113 si 114 C.pen. sa dispuna asupra prelungirii sau revocarii acesteia. In cazul masurilor preventive prevazute in art. 145 si 145 ind.1, procurorul dispune revocarea acestor masuri sau, dupa caz, trimite dosarul cauzei la instanta cu propunere de prelungire. Incheierea prin care instanta dispune cu privire la aceste masuri se trimite procuroului, care face mentiune despre aceasta in ordonanta de restituire.

3.4.         Trimiterea cauzei la organul competent sa efectueze urmarirea penala

In cazul in care, cu ocazia verificarii lucrarilor de urmarire penala, procurorul constata ca urmarirea penala s-a facut de un alt organ decat cel competent, ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent.

Astfel, potrivit dipozitiilor at.268, cand procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii aratati in art.207, 208 si 209 alin.(3) si (4) urmariea penala sa- facut de un alt organ decat cel prevazut in textele mentionate, ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent. De asemenea, in acest caz, procurorul trimite dosarul cauzei la instanta, pentru ca judecatorul care a dispus in cursul urmaririi penale arestarea preventiva sau masurile de siguranta prevazute in art.113 si 114 C.pen., sa dispuna asupra prelungirii sau revocarii acestora. In cazul masurilor preventive prevazute in art. 145 si 145 ind.1, procurorul dispune revocarea acestor masuri sau, dupa caz, trimite dosarul cauzei la instanta cu propunere de prelungire. Incheirea prin care instanta dispune cu privire la aceste masuri se trimite procuroului, care face mentiune despre aceasta in ordonanta de trimitere la organul competent.

Cu privire la actele din dosarul cauzei, art.268 alin.(2) arata ca raman valabile masurile asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate sau incuviintate de procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute, organul de urmarire penala care a primit cauza dispunand care din celelalte acte trebuie refacute si, de asemenea, efectueaza restul de acte necesare solutionarii cauzei.

4.     Rechizitoriu

Asa cum am aratam in cele ce preced, daca, dupa verificare lucrarilor de urmarire penala, procurorul constata ca sunt indeplinite conditiile pentru trimiterea in judecata, dispune aceasta solutie prin rechizitoriu.

Potrivit art.264 alin.(1), rechizitoriu este actul de sesizare a instantei prin care procurorul cerere acesteia sa aplice legea inculpatului. Subliniem ca, in cazul in care urmarirea penala s-a desfasurat fata de un invinuit, tot rechizitoriu este si actul de inculpare, actul prin care se pune in miscare actiunea penala.

Avand in vedere acesta functie principala de act de sesizare a instantei, rechizitoriu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de care depinde insasi sesizarea legala a instantei.

In primul rand, pentru a contura strict obiectul judecatii, rechizitoriu trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuta urmarirea penala si trebuie sa cuprinda , pe langa elementele prevazute in art.203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeieaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata. In rechizitoriu trebuie sa se arate, de asemenea, numele si prenumele persoanelor care trebuie citate la instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza a fi citate. In cazul cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie sa cuprinda si datele suplimentare prevazute in art.260, date care, de obicei, sunt cuprinse in referatul de terminare a urmaririi penale.

Potrivit dispozitiilor art.263 alin.(4), procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca actele de urmarire penala privesc mai multe fapte sau mai multi invinuiti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite.

In cazul in care procurorul, la intocmirea rechizitoriului, considera ca este necesara arestarea inculpatului, fiind intrunite conditiile prevazute de lege, inainteaza instantei, in termen de 24 de ore, rechizitoriul si propunerea de arestarea a inculpatului. In acelasi mod procedeaza procurorul si in cazul in care este necesara luarea masurilor de siguranta prevazute in art.113 si 114 C.pen. In cazul in care procurorul consiedra ca se impune luarea masurilor preventive prevazute in art.145 si 145 ind.1, dispune aceasta prin rechizitoriu

Rechizitoriul dat de un procuroru de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzator instantei competente sa judece cauza in fond este supus confirmarii procurorului de la parchetul corespunzator acestei instante. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art.209 alin.(5), cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriu trebuie confirmat de prim-procurorul parchetului, iar cand urmarirea penala este efectuata de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior.

Dupa darea sau confirmarea rechizitoriul, in termen de 24 de ore, procurorul inainteaza instantei competente dosarul, impreuna cu numarul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicate inculpatilor aflati in stare de detinere. Inculpatilor aflati in stare de libertate nu li se comunica copie de pe rechizitoriu, acestia avand posibilitatea sa consulte intreg dosarul, deci si rechizitoriu, la arhiva instantei pe care procurorul a sesizat-o in vederea solutionarii cauzei.

11. Reluarea urmaririi penale

1.     Consideratii preliminare. Cazurile de reluarea a urmaririi penale

Avand in vedere ca solutiile pronuntate de procuror nu sunt definitive si, ca atare, nu se bucura de autoritate de lucru judecat, este posibil ca in anumite situatii in care faza de urmarire penala nu a fost parcursa pana la capat sau a fost parcursa incorect sa se reia urmarirea penala. Este posibil, de asemenea, in anumite situatii, ca dosarul sa revina in faza urmaririi penale, desi initial a trecut in etapa superioara, cea a judecatii.

In conformitate cu dispozitiile art.270, urmarirea penala este reluata in caz de:

a)     incetarea cauzei de suspendare;

b)    restituirea cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii sau

completarii urmaririi penale ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal;

c)     redeschiderea urmaririi penale.

Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca se constata ca intre timp a

intervenit vreunul din cazurile prevazuet in art.10, care lipsesc actiunea penala de temei sau obiect.

1.1.         Reluarea urmaririi penale dupa suspendare

Cauza suspendarii urmaririi penale o constituie boala de care sufera

invinuitul sau inculpatul, si care il impiedica sa participe la activitatea de urmarire penala. Disparitia acestei cauze, disparitie care trebuie obiectivata in opinia noastra printr-un certificat medical, duce la reluarea urmaririi penale.

Reluarea se dipune de procuror prin ordonanta.

1.2.         Restituirea urmaririi penale in caz de restituire a cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii sau completarii urmaririi penale ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal

Este posibil ca dupa terminarea urmaririi penale, in faza de judecata, sa se constate, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetarea penala de un alt organ decat ce competent. In acest ca, in conformitate cu dispozitiile art.332, instanta se desesizeaza si restituie cauza

procurorului, care procedeaza la reluarea urmaririi penale.

De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art.333, in tot cursul judecatii instanta se poate desesiza si restitui dosarul procurorului, cand din administrarea probelor sau din dezbateri rezulta ca urmarirea penala nu este completa si ca in fata instantei nu s-ar putea face completarea acesteia decat cu mare intarziere. Instanta este obligata sa arate motivele pentru care a dispus restituirea, indicand totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin ce anume mijloace de proba.

Necesitatea completarii urmaririi penale mai poate aparea in timpul fazei de judecata si atunci cand se extinde obictul judecatii, potrivit dispozitiilor art.335,336 si 337. Daca in cazurile anterioare cauza revenea in faza de urmarire penala, deoarece aceasta etapa fusese parcursa nelegal ( in cazul refacerii ) si incompleta ( in cazul completarii ), in aceste din urma cazuri completarea este necesara ca urmare a interventiei unor aspecte cu caracter de noutate. Astfel, daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale, care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, instanta, potrivit dispozitiilor art.335, prin incheire, extinde actiunea penala cu privire si la aceste acte si procedeaza, daca este cazul, la restituirea cauzei procurorului in vederea completarii umrarii penale. De asemenea, potrivit art.336, cand in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata, procurorul, poate cere extinderea procesului penal si in ce priveste aceasta fapta, iar cand instanta gaseste cererea intemeiata o admite si daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, dar cerere trimitera cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale, instanta poate dipune trimiterea cauzei la procuror. Aceeasi procedura este incidenta in conformiate cu dispozitiile art.337 cand se descopera date cu privire la participarea si a unei late persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului.

Actul prin care se reia urmarirea penala este sentinta prin care instanta a dispus restituirea.

In cazul restituirii cauzei de catre instanta de judecata, daca inculpatul este arestat si instanta mentine arestarea preventiva, termenul de 30 de zile curge de la pronuntarea hotararii. Instanata trimite dosarul procurorului in termen de 10 zile . Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita potrivit art.155 si 159.

1.3.         Reluarea urmaririi penale in caz de redeschidere a umraririi penale

Asa cum aratam cele ce preced, avand in vedere ca solutiile procurorului nu beneficiaza de autoritate de lucuru judecat, propire numai hotararilor judecatoresti definitive, este posibil ca, in anumite conditii, urmarirea penala sa fie redeschisa.

Redeschiderea urmaririi penale, in cazul in care s-a dispus incetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala, are loc daca ulteriror se constata ca nu a existat in fapt cazul care a determinat luarea acestor masuri sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia incetarea sau scoaterea de sub urmarie. Astfel, in cazul in care temeiul incetarii urmaririi penale a fost cel prevazut in art.10 alin.(1) lit.f) ( lipsa plangerii prealabile ), depunerea unei plangeri prealabile, in termen, de persoana vatamata duce la redeschiderea urmaririi penale.

Precizam ca anumite temeiuri de incetare a urmaririi penale, cum ar fi decesul inculpatului sau invinuitului sau implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale, prin caracterul lor definitiv fac inoperabila acesta institutie.

Redeschiderea urmaririi penale are loc, de asemenea, cand instanta de judecata, potrivit art.278 ind.1 a admis plangerea impotivia ordonantei sau, dupa caz, a rezolutiei procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetarea a urmaririi penale ori de clasare si a trimis cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale. In cazul in care instanta, potrivit art.278 ind.1, a admis plangerea impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, acesta poate reveni asupra neinceperii urmaririi si dispune incepera urmaririi penale in conditiile prevazute de lege.

In caz de redeschidere a urmaririi penale, daca se considera, pe baza datelor din dosar, ca se justifica luarea unei masuri preventive, procurorul procedeaza potrivit art.233 sau 236, care se aplica in mod corespunzator. In ordonanata prin care s-a dispus reluarea urmaririi penale se face mentiune cu privire la luarea acestor masuri.

12. Plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire

penala

1.     Plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala ale

organelor de cercetare penala

Potrivit art.275, orice persoanaa poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.

Apreciem ca existenta unei asemenea reelementari se datoreaza faptului ca dispozitie de neincepere a urmaririi penale nu face parte dintre actele sau masurile de urmarire penala si se cuvenea o dispozitie speciala pentru actele de umrarire penala in privinta atacarii lor.

Plangerea se inainteaza procurorului care supravegheaza activitate organului de cercetare penala si se depun fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penala. In vederea rezolvarii operative a plangerii, organul de cercetare penala, cand plangerea a fost depusa la acesta, este obligat ca, in termen de 48 de ore de la primirea ei, sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, atunci cand acestea sunt necesare.

Introducerea plangerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plangerii.

Primind plangerea, procurorul este obligat sa o solutioneze in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata. Nerezolvarea plangerii in termenul aratat mai sus poate atrage aplicarea unei sanctiuni disciplinare.

2.     Plangerea contra actelor procurorului

Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de umrarire penala efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime. Reglementarea prevazuta in dispozitiile art.278 reprezinta o cale generala prin care partile pot cere invalidarea a doua categorii de acte si masuri de urmarire penala:

-         cele efectuate de procuror;

-         efectuate pe baza dispozitiilor procurorului.

Plangerea impotriva masurilor luate sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta re rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea

de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Jusititie. In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Castie si Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.

In rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonatei ori, dupa caz, al rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala sau de incetarea a urmaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la instiintarea persoanelor intersate, potrvit art.228 alin.(6), art.246 alin.(1) si art.249 alin.(2).

Procedura de solutionare este identica cu cea regelementata pentru plangerea privitoare la actele de urmarire penala ale organelor de cercetare penala. Astfel, plangerea adresata procurorului ierarhic superior se poate depune fie la procurorul al carui acte este atact, fie la prim-procurorul parchetului sau la procurorul irearhic superior. In prima ipoteza, procurorul va inainta plangerea impreuna cu explicatiile sale in 48 de ore procurorului ierarhic superior. Prim-procurorul parchetului sau procurorul ierahic superior vor trebui sa o solutioneze in cel mult 20 de zile si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata.

3.     Plangerea in fata instantei impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor

procurorului de netrimitere in judecata.

3.1.         Consideratii introductive

In economia normativa procesuala, la anumite institutii mai gasim reglemnetari similare acestei insitutii, in care subiectul abilitat sa solutioneze plangerea partii impotirva unei masuri dispusa de procuror este instanta de judecata, cum ar fi cazul plangerii impotriva ordonatei prin care se dispunea obligarea de a nu parasi localitatea sau obligarea de a nu parasi tara, reglementata in dispozitiile art.140 ind.2.

Subliniem de la inceput ca procedura prevazuta in dipozitiile art.278 ind.1 nu poate fi utilizata decat impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului care contin o solutie a conflictului de drept dedus judecatii, impiedicand cauza sa ajunga in faza judecatii, adica a rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmarii penale date de procuror.

Impotriva celorlalte rezolutii si ordonante ale procurorului, cu exceptia celei prina care s-a dispus obligarea de a nu parasi localitatea sau obligarea de a nu prasi tara, a carei cale de atac este reglementata in dispozitiile art.140 ind.2, partea nu poate folosi decat plangerea reglementata de dispozitiile art.278, plangerea impotriva unei astfel de rezolutii sau ordonante facuta direct la instanta fiind inadmisibila.

3.2.         Porcedura prealabila introducerii plangerii la instanta de judecata

Potrivit dispozitiilor art.278 ind.1 alin.(1) raportate la cele ale art.278 alin.(1), inainte de sesizarea instantei de judecata, persoanele ale caror interese sunt vatamate de rezolutiile sau ordonantele de netrimitere in judecata trebuie sa parcurga intai procedura reglementata de dispozitiile art.278, adica sa faca plangere impotriva ordonantei sau rezolutiei la prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

3.3.         Porcedura solutionarii plangerii

Dupa respingerea plangerii facute conform art.275-278, impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonatei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmarii penale, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interse legitime sunt vatamate pot face plangere la instanta de judecata.

Plangerea trebuie facuta intr-un termen de 20 de zile, care curge de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare a plangerii facute prealabil procurorului ierarhic superior, potrvit art.277 si 278. In cazul in care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile prevazut in art.277, termenul de 20 de zile prevazut in alin.(1) curge de la data expirarii termenului de 20 de zile.

Instanta competena este instanta careia i-ar reveini, potrvit legii, competenta sa judece cauza in prima instanata.

Dosarul va fi trimis de parceht instantei in termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi, precum si persoana care a facut plangerea se citeaza. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu impiedica solutionarea cauzei. Cand instanta considera ca este absolut necesara prezenta persoanei lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plangerii prezenta procurorul este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plangerii, instanta da cuvantul persoanei care a facut plangerea, persoanei fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoatere de sub urmarire penala sau neinceperea urmarii penale si apoi procurorului.

Instanta, judecand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate. Instanta poate pronunta una dintre urmatoarele solutii:

a) respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia din rezolutia sau ordonanta atacata. In acest caz, dupa ramanerea definitiva a sentintei, persoana in privinta careia instanta , prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa inceapa ori sa se redeschisa urmarirea penala, nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta,

afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul din cazurile prevazute in art.10.

b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza la procuror in vederea inceperii sau a redeschiderii urmarii penale, dupa caz;

c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retinecauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea in prima instanta si caile de atac aplicandu-se in mod corespunzator. In aces caz, actul de seiszare a instantei, ca prima instanta, in consituie plangerea persoanei.

Sentinta de admitere sau respingere a plangerii poate fi atacta cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice persoane ale caror interese legitime sunt vatamate. Inatanta este obligata sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice, de indata si motivat, persoanei care a facut plangerea, modul in care aceasta a fost rezolvata.