Judecata in prima instanta

Judecata in prima instanta

Sectiunea I. Caracterizare generala a judecatii in prima instanta

1. Scopul judecatii in prima instanta

Judecata in prima instanta are drept scop solutionarea actului de sesizare, prin care se cere tragerea la raspundere penala a unei persoane considerata vinovata de comiterea unei infractiuni, persoana careia, daca se confirma invinuirea si intruneste conditiile raspunderii penale, trebuie sa i se aplice o pedeapsa prevazuta de legea penala sau o alta masura penala iar, daca este nevinovata sau exista sau intervine o cauza de inlaturare a raspunderii penale, trebuie sa i se dea o hotarare de necondamnare.

Judecata in prima instanta este o etapa initiala si obligatorie a judecatii, deoarece fiecare persoana acuzata in materie penala, are dreptul sa-i fie examinata cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit de lege[1].

Hotararea data in urma judecatii in prima instanta, prin care s-a solutionat sesizarea pe fond, poate ramane definitiva daca nu s-a exercitat o cale de atac.

In cadrul judecatii in prima instanta se solutioneaza toate problemele care decurg din savarsirea infractiunii, inclusiv latura civila a procesului penal. In cazul in care din motive temeinice si legale, persoana impotriva caruia s-a facut sesizarea (rechizitoriu sau plangere prealabila) nu poate fi trasa la raspundere penala se va da o solutie de necondamnare: achitare sau incetarea procesului penal.

In cazul solutionarii fondului cauzei, la judecata in prima instanta nu poate lipsi cercetarea judecatoreasca, aceasta fiind o etapa obligatorie, in cadrul careia instanta administreaza si apreciaza nemijlocit, in public si contradictoriu, materialul probator.

Judecata in prima instanta este impusa si de principiul prezumtiei de nevinovatie, care nu poate fi rasturnata, cu efecte erga omnes, decat printr-o hotarare judecatoreasca care poate deveni definitiva dupa parcurgerea etapelor si stadiilor prevazute de lege.

Este posibil ca, in urma exercitarii unei cai de atac, cauza sa fie trimisa la prima instanta. In aceasta situatie, de sesizare atipica, judecata se va desfasura dupa regulile aplicabile judecatii in prima instanta.

2. Obiectul judecatii in prima instanta

In art. 317 C. proc. pen. se stabileste "obiectul judecatii" in prima instanta potrivit caruia judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea.

Intrucat in art. 317 C. proc. pen. se stabileste ca in prima instanta judecata se margineste la "fapta" aratata in actul de sesizare, s-a tras concluzia ca instanta de judecata nu este tinuta de incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare, mai mult, daca unei fapte nu i s-a dat incadrarea juridica in dispozitivul rechizitoriului, dar aceasta este descrisa in partea "expozitiva" instanta este legal investita sa judece si aceasta fapta[2].

Pentru ca instanta sa fie legal investita in acest ultim caz, fapta ce constituie obiectul judecatii, in sensul art. 317 C. proc. pen., trebuie determinata in cuprinsul actului de sesizare prin toate elementele sale constitutive, care sa ateste neindoielnic vocatia la o anumita incadrare juridica si deci vointa procurorului ca instanta sa fie sesizata cu judecarea ei. O simpla referire incidenta la o asemenea incadrare nu satisface cerintele art. 317 C. proc. pen., cu atat mai putin atunci cand ea nu a facut obiectul cercetarii penale[3].

In cazul extinderii obiectului judecatii, potrivit art. 335-337 C. proc. pen., si la alte fapte si persoane, judecata se va desfasura si cu privire la acestea.

Daca prin rechizitoriu inculpatii au fost scosi de sub urmarire penala, pentru una din faptele imputate, iar in cursul judecatii procurorul nu a cerut extinderea procesului penal pentru acea fapta, instanta nu se poate socoti investita cu judecarea faptei respective - pentru motivul ca ar fi mentionata in partea expozitiva a rechizitoriului - judecata urmand a se limita la faptele aratate in actul de sesizare, asa cum se prevede in art. 317 C. proc. pen.[4] In cazul in care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea pentru o infractiune, chiar daca ulterior nu s-a mai dispus trimiterea in judecata pentru aceasta fapta, iar instanta de judecata nu a mai fost sesizata in alt mod prin actiune directa sau prin extinderea procesului penal, este nelegala condamnarea inculpatului si pentru aceasta infractiune, deoarece instanta nu a fost sesizata potrivit legii si cu judecarea acestei fapte .

Extinderea se poate face numai in cursul judecatii in prima instanta, deoarece inculpatul trebuie judecat in prima instanta, pentru oricare din faptele de care este acuzat, acesta fiind un drept fundamental al sau, de a beneficia de toate gradele de jurisdictie.

In cazul in care sesizarea se face prin plangere prealabila, pentru infractiunile prevazute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., trebuie avute in vedere la judecata in prima instanta si dispozitiile 131 C. pen., potrivit carora "fapta care a adus o vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine numai de catre una din ele" [alin. (3)], si "fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la savarsirea ei, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul din ei" [alin. (4)].

Incalcarea dispozitiilor relative la sesizarea instantei este sanctionata cu nulitatea absoluta prevazuta de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Solutionarea de catre prima instanta a cauzei in alte limite decat cele stabilite de art. 317 C. proc. pen., cu privire la obiectul judecatii, va atrage nulitatea absoluta a hotararii pronuntate deoarece se eludeaza dreptul la cunoasterea completa a invinuirii, a dreptului de aparare prin toate mijloacele stabilite de lege si a altor garantii procesuale.

3. Dispozitii privind participantii, specifice judecatii in prima instanta

3.1. Instanta de judecata

Judecata in prima instanta trebuie efectuata de instanta stabilita de normele de competenta. Potrivit acestora judecatoria si tribunalul militar au o competenta generala iar celelalte instante au o competenta expres stabilita dupa natura si gravitatea infractiunii sau calitatea faptuitorului.

Compunerea instantelor

Potrivit art. 57 din Legea nr.304/2004 modificata prin Legea nr. 2247/2005 (1) Cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriei, tribunalului si curtii de apel se judeca in complet format dintr-un judecator, cu exceptia cauzelor privind conflictele de munca si de asigurari sociale.

(2) Apelurile se judeca in complet format din 2 judecatori, iar recursurile, in complet format din 3 judecatori, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.

(3) In cazul completului format din 2 judecatori, daca acestia nu ajung la un acord asupra hotararii ce urmeaza a se pronunta, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, in conditiile legii.

(4) Completul de divergenta se constituie prin includerea, in completul de judecata, a presedintelui sau a vicepresedintelui instantei, a presedintelui de sectie ori a judecatorului din planificarea de permanenta.'

(3) In cazul completului format din 2 judecatori, daca acestia nu ajung la un acord asupra hotararii ce urmeaza a se pronunta, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, in conditiile legii.

(4) Completul de divergenta se constituie prin includerea, in completul de judecata, a presedintelui sau a vicepresedintelui instantei, a judecatorului inspector, a presedintelui de sectie ori a unui alt judecator desemnat de presedintele instantei.

Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca, prin sectia penala Potrivit art. 29 din aceeasi lege: (1) Completele de judecata se compun din 3 judecatori ai aceleiasi sectii.

(2) Daca numarul de judecatori necesar formarii completului de judecata nu se poate asigura, acesta se constituie cu judecatori de la celelalte sectii, desemnati de catre presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

ART. 30

Completul de 9 judecatori este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. In lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un presedinte de sectie sau de un judecator desemnat in acest scop de presedintele ori vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In toate cazurile, completul de judecata este condus de un presedinte. Aceasta calitate de presedinte nu ii da drepturi mai mari in luarea hotararii judecatoresti, limitandu-se numai la atributia de a conduce si de a lua masuri pentru asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata. In aceste conditii, partile si procurorul, vor putea interveni pe parcursul cercetarii judecatoresti si al dezbaterilor numai cu incuviintarea presedintelui instantei. Luarea unor masuri, admiterea unor cereri, hotararea sunt apanajul instantei de judecata.

Instanta de judecata este obligata sa aiba rol activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ (art. 278 C. proc. pen.). In ce priveste aflarea adevarului subiectul a mai fost analizat. In ce priveste rolul educativ, instanta trebuie sa ia masuri ca prin procesul desfasurat sa contribuie la educarea civica si juridica, atat a celor implicati in cauza cat si a asistentei.

3.2. Participarea procurorului

Potrivit art. 315 C. proc. pen., procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata unde legea dispune, dupa urmatoarea distinctie:

Astfel, la judecata in prima instanta la judecatorii, procurorul este obligat sa participe in urmatoarele situatii:

- in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu. Este firesc ca procurorul sa sustina, daca este cazul, invinuirea in toate cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata in urma efectuarii urmaririi penale;

- in cauzele in care legea prevede pentru infractiune savarsita pedeapsa inchisorii de 3 ani sau mai mare. Prin expresia 'infractiunea savarsita', se intelege potrivit art.144 C. pen., oricare dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa

- in cauzele in care vreunul din inculpati se afla in stare de detentie sau in vreuna din situatiile prevazute de art. 171 alin. 2 si anume: cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este arestat chiar in alta cauza ori cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca invinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte cazuri prevazute de lege.

In ce priveste starea de detentie, acesta poate fi si in alta cauza penala .[6]

- in cazul in care se dispune inlocuirea amenzii cu cea a inchisorii (art.69 al.2 Noul CP)..

Procurorul poate sa participe, la judecatorie, in celelalte cazuri, cand participarea nu este obligatorie, cand considera necesar.

La judecata in prima instanta, la celelalte instante, participarea procurorului este obligatorie.

Neconstituirea completului cu procuror, in cauzele in care participarea acestuia este obligatorie va atrage sanctiunea nulitatii absolute a actelor intocmite in lipsa acestuia sau a hotararii judecatoresti intemeiate pe acestea [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.]. Participarea este obligatorie si in solutionarea laturii civile a cauzei, daca este obligatorie participarea in latura penala.

Dovada constituirii instantei de judecata cu procuror se va face prin inscrierea in partea introductiva a fiecarei incheieri de sedinta si a sentintei, potrivit art. 355 si
art. 305 lit. c) C. proc. pen., a numelui si prenumelui procurorului. In cazul omisiunii acestei mentiuni, dovada prezentei procurorului se va face prin existenta concluziilor sale ce ar rezulta din consemnarea acestora in aceste acte[7].

. Intrucat la baza functionarii Ministerului Public stau principiile: legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, pentru a se concilia aceste principii, s-a prevazut in art. 64

din Legea nr. 304/2004 urmatoarele: (1) Procurorul participa la sedintele de judecata, in conditiile legii, si are rol activ in aflarea adevarului.

(2) Procurorul este liber sa prezinte in instanta concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate in cauza.

Procurorul trebuie sa-si motiveze cererile si concluziile. In acest mod se poate verifica de instanta, parti si procurorul ierarhic superior daca acestea sunt legale si temeinice.

Obligatia procurorului de a ajuta instanta la aflarea adevarului si la respectarea dispozitiilor legale nu se margineste la participarea la judecarea cauzei. Dupa darea hotararii va trebui sa o examineze si, daca aceasta nu este legala si temeinica, va trebui sa o atace folosind caile de atac prevazute de lege.

3.3. Participarea inculpatului

Legea consacra regula potrivit careia judecata trebuie sa se faca cu incunostintarea inculpatului. Aceasta masura este in sprijinul asigurarii exercitarii dreptului la aparare si al realizarii principiului aflarii adevarului. Pentru a se da posibilitatea reala de pregatire pentru judecata, in art. 313 alin. (2) C. proc. pen. se prevede ca citatia trebuie sa fie inmanata inculpatului cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat.

Pentru a asigura participarea inculpatului detinut, chiar si in alta cauza, se prevede obligatia instantei ca o data cu citatia, sa-i comunice si copia actului de sesizare a instantei.

Odata realizata citarea, prezentarea inculpatului judecat in stare de libertate nu este obligatorie. El poate fi reprezentat. Cand instanta considera necesar, poate dispune aducerea cu mandat a inculpatului aflat in stare de libertate.

In cazul inculpatului detinut, chiar si in alta cauza, se prevede ca aducerea acestuia este obligatorie deoarece judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului (art. 314 C. proc. pen.). Desfasurarea judecatii in lipsa inculpatului arestat atrage nulitatea absoluta a hotararii [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.].

In ce priveste pe inculpatul minor, potrivit art. 484 alin. (1) C. proc. pen., judecata se face in prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand minorul s-a sustras de la judecata.

Asistenta juridica este obligatorie in cursul judecatii, potrivit art. 171 alin. (2) si (3) C. proc. pen., in cazul : cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este arestat chiar in alta cauza ori cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca invinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte cazuri prevazute de lege. In cursul judecatii, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

Lipsa asistentei juridice, daca aceasta este obligatorie potrivit legii, atrage nulitatea absoluta a hotararii.

3.4. Participarea celorlalte parti

Trebuie subliniat faptul ca participarea in proces a partii vatamate si a partii civile se poate face in aceasta faza a procesului penal, daca nu s-au constituit in cursul urmaririi penale, numai pana la citirea actului de sesizare [art. 15 alin. (2) C. proc. pen.]. Mai trebuie subliniat, ca potrivit art. 15 alin. (3) C. proc. pen., calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa in calitate de parte vatamata in aceeasi cauza. Prin aceasta dispozitie se consacra o exceptie de la regula potrivit careia o persoana nu poate intruni mai multe calitati in procesul penal.

Actiunea civila, introdusa intr-o cauza penala, este scutita de taxa de timbru.

In ce priveste partea responsabila civilmente, trebuie introdusa ca parte in proces, la cerere sau din oficiu, tot pana la citirea actului de sesizare [art. 16 alin. (1) C. proc. pen.]. Aceasta poate interveni in procesul penal, la prima instanta, pana la terminarea cercetarii judecatoresti, daca considera necesar, luand procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei.

Toate partile au egalitate de mijloace procesuale in latura procesului in care participa.

Partile vor fi chemate la judecata prin citare. Participarea lor nu este obligatorie cu exceptia partii vatamate in cauzele in care judecata se face la plangere prealabila [prevazuta de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.], cand lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive este considerata drept retragere a plangerii prealabile (art. 284¹ C. proc. pen.). Ele pot angaja un aparator si pot fi reprezentate in tot cursul judecatii in prima instanta. Asistenta juridica a acestora este obligatorie intr-un singur caz: cand instanta apreciaza ca nu si-ar putea face singure apararea.

Ceilalti participanti la judecata: martorii, expertii, interpretii, aparatorii vor fi implicati dupa nevoile judecatii.

3.5. Structura judecatii in prima instanta

Activitatea de judecata in prima instanta este complexa, necesitand, din motive de desfasurare in conditii optime, benefice aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarari temeinice si legale in conditiile respectarii garantiilor procesuale, o impartire in stadii si alte subdiviziuni (activitati si momente). Aceste stadii, desi sunt comune tuturor etapelor judecatii au elemente specifice judecatii in prima instanta. Ele ordoneaza activitatea de judecata si nu poate fi schimbata ordinea de desfasurare. Aceste stadii sunt: masurile de pregatire, desfasurarea sedintei de judecata, deliberarea si adoptarea hotararii.

Sectiunea a II-a. Desfasurarea judecatii in prima instanta

Subsectiunea I. Masurile pregatitoare pentru sedinta de judecata in prima instanta

Aceste masuri, cu caracter nepublic, au ca scop asigurarea indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru punerea dosarului in stare de judecata la prima infatisare fara riscul unor amanari neintemeiate. Masurile premergatoare judecatii sunt luate de presedintele instantei si sunt aduse la indeplinire de catre grefier. La judecata in prima instanta aceste masuri premergatoare sunt:

1. Fixarea termenului si a completului de judecata

Prima operatie va fi inregistrarea cauzei. Urmeaza fixarea termenului de judecata, fiind actul prin care se marcheaza faptul ca urmeaza sa se desfasoare o judecata penala. Activitatea este incredintata presedintelui instantei si se desfasoara dupa regulile deja enuntate. Se va urmari judecarea in termen rezonabil a cauzei. Apoi, presedintele instantei tinand cont de: ordinea intrarii cauzelor, incarcatura rolului fiecarui judecator si de regulile speciale privind judecata cu precadere a cauzelor cu detinuti (art. 293 C. proc. pen.) si a cauzelor privind infractiunile flagrante, promovate in regim de urgenta la instanta, se fixeaza si completul de judecata. Judecatorul poate fi desemnat pentru o cauza sau dupa programarea in sedinta a fiecaruia.

In cauzele cu inculpati minori, se vor avea in vedere dispozitiile privind judecarea cauzelor cu minori ..

Pe cat posibil, pentru a se evita tergiversarea cauzelor, presedintele instantei se va preocupa de desemnarea unui judecator cu respectarea dispozitiilor privind incompatibilitatea, prevazute de art. 47, 48 C. proc. pen.

In cazul in care inculpatul este arestat, se va fixa un termen de maximum 48 de ore, inlauntrul caruia se va verfica regularitatea arestarii inculpatului potrivit art. 300/1 si 313 al. 3.

2.Verificarea r4eguraitatii     arestarii inculpatului la primirea dosarului

Si la judecata in prima instanta, dupa inregistrarea dosarului, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, inainte de expirarea arestarii, instanta este datoare sa examineze din oficiu, in camera de consiliu, deci fara publicitate, regularitatea luarii sau, dupa caz prelungirii arestarii preventive..

La solutionarea problemei, se vor avea in vedere dispozitiile art. 159 alin. 3, 4, 5;301/1 si 313 al.3, privind: prezenta inculpatului si asigurarea asistentei juridice, judecarea in lipsa inculpatului cand acesta este internat in spital si din cauza sanatatii nu poate fi adus in fata instantei sau in alte cazuri deosebite cand deplasarea nu este posibila dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii, participarea procurorului..

Daca instanta constata ca este justificata arestarea sau prelungirea acestei masuri , va dispune prin incheiere motivata, mentinerea arestarii preventive sau prelungirea .

Daca dimpotriva, instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere , revocarea masurii arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului.

Cale de atac impotriva incheierii este recursul , fiind aplicabile dispozitiile art. 160/a alin. 2.

3. Indeplinirea obligatiei de citare

Intrucat judecata este guvernata de principiile contradictorialitatii si nemijlocirii, o data cu fixarea termenului de judecata, presedintele instantei va da dispozitie pentru citarea persoanelor care trebuie sa fie chemate la judecata, pe de o parte partile, iar pe de alta parte, martorii, expertii si interpretii. In cazul in care au fost trimisi in judecata infractori minori se citeaza autoritatea tutelara si parintii, iar daca este cazul, tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de catre instanta [art. 484 alin. (2) C. proc. pen.].

In ce priveste inculpatul citatia trebuie sa fie inmanata cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat. Nerespectarea acestui termen atrage nulitatea relativa a hotararii. In cazul in care inculpatul nu locuieste in tara, se vor aplica dispozitiile privind citarea in strainatate prevazute de art. 237 alin.2.

Inauntrul acestui termen se comunica citatia impreuna cu o copie a actului de sesizare a instantei. Acesta poate fi rechizitoriul sau plangerea prealabila;

Legea nu sanctioneza lipsa de la judecata a inculpatului nearestat Aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie. El va fi asistat de aparator. La emiterea citatiei presedintele instantei va dispune administratiei locului de detinere sa-l aduca pe inculpat.Daca nu are aparator ales, presedintele va lua masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.

Pentru celelalte parti legea nu prevede termene speciale. Este insa necesar, daca nu exista constituiri de parte vatamata, parte civila si de parte responsabila civilmente, la urmarirea penala, sa fie citata persoana vatamata sau persoana care raspunde alaturi de inculpat pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii civile, pentru a se constitui parte vatamata, parte civila, sau pentru a se introduce in proces ca parte responsabila civilmente, inaintea de citirea actului de sesizare.

Pentru primul termen de judecata se citeaza martorii care au fost indicati in dispozitivul rechizitoriului sau in plangerea prealabila.

In cazul in care pentru audierea unor persoane este necesara folosirea unui interpret se vor lua masuri pentru citarea unui interpret autorizat.

4. Alte masuri pregatitoare

Dispunand citarea partilor, presedintele instantei va lua masuri, in cazurile in care asistenta juridica a inculpatului sau a celorlalte parti este obligatorie, si nu au aparator ales, pentru desemnarea unui aparator din oficiu. In acest scop va cere baroului de avocati delegarea unui avocat din oficiu din timp. Acesta va trebui sa studieze cauza si, daca este necesar, sa ia legatura cu inculpatul pentru a pregati apararea.

Procurorul si aparatorii au obligatia sa studieze cauza pentru a putea face fata oricarei probleme ridicate la primul termen de judecata.

Cursul 14b CPPII

Subsectiunea a II-a. Sedinta de judecata in prima instanta

1. Inceputul sedintei de judecata in prima instanta

1.1. Verificarea regularitatii sesizarii si arestarii inculpatului

Potrivit art. 300 C. proc. pen. instanta verifica din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare.

In continuare, dupa verificarea regularitatii actului de sesizare instanta(art.300/2) , la prima infatisare, daca constata ca este legal sesizata, in cauzele in care inculpatul este arestat, este obligat sa verifice, din oficiu, legalitatea si temeinicia acestei masuri. Verificarea se face dupa procedura obisnuita cu respectarea publicitatii, contradictorialitatii si a dreptului la aparare.

In cazul cand dezbateri reiese ca metinerea sau dupa caaz. prelungirea arestarii este justificata, dispune prin incheiere mentinerea acestei masuri si daca este cazul prelungirea arestarii fara ca aceasta sa poata depasi 30 de zile.

Obligatia primei instante de a verifica legalitatea si temeinicia luarii si prelungirii masurii arestarii, se mentine in tot cursul judecatii, procedand dupa caz cu respectarea dispozitiilor art. 160/b privind arestarea inculpatului

1.2. Verificari privitoare la parti (art. 318 C. proc. pen.)

La termenul fixat pentru judecata in prima instanta, ca o prima masura dupa intrarea completului, presedintele completului de judecata, va declara sedinta deschisa. Aceasta declaratie marcheaza momentul din care sala unde se desfasoara judecata devine sala de sedinta si trebuie respectata solemnitatea si disciplina judecatii. Tot din acest moment se aplica principiile: oralitatii, publicitatii, contradictorialitatii si nemijlocirii sedintei de judecata.

Pentru a se stabili cauza care este la rand se face strigarea cauzei si apelul partilor. Cu prilejul apelului partilor, se verifica indeplinirea procedurii de citare. In cazul in care aceasta nu este indeplinita, fie si fata de una din parti, si acesta nu este prezenta, va trebui sa se dispuna amanarea cauzei prin acordarea unui nou termen si repetarea procedurii de citare. Daca inculpatul este detinut si nu a fost adus la judecata se dispune amanarea cauzei sub sanctiunea nulitatii absolute. Instanta este obligata sa dispuna amanarea cauzei si atunci cand procedura de citare a inculpatului este indeplinita dar acesta a comunicat ca se afla in imposibilitate de a se prezenta la judecata, evitandu-se astfel nulitatea hotararii ce s-ar pronunta in lipsa inculpatului (art.379 pct.2 lit.b)

Daca partile sunt prezente, presedintele verifica identitatea inculpatului. Daca acesta se afla in stare de detinere, presedintele se incredinteaza daca a primit in termenul prevazut in art.313 alin.3 (respectiv in 48 de ore de la primirea dosarului de catre instanta) copia actului de sesizare a instantei. Necomunicarea fiind sanctionabila cu nulitatea relativa, in cazul in care, comunicarea copiei de pe actul de sesizare s-a facut dupa trecerea a 48 de ore, contrar dispozitiilor art.313 alin.3, inculpatul poate cere amanarea cauzei, pentru pregatirea apararii si instanta este obligata sa acorde amanarea , iar presedintele ii inmaneaza copie de pe actul de sesizare a instantei, facandu-se mentiune despre aceasta in incheierea de sedinta.

La apelul inculpatului instanta verifica, in cazurile in care asistenta juridica este obligatorie, potrivit legii, daca acesta are aparator si daca este prezent. Daca este lipsa va face demersuri pentru ca acesta sa se prezinte iar daca nu a fost desemnat un aparator va acorda un termen pentru a se suplini aceasta lipsa, sub sanctiunea nulitatii absolute.

1.3. Verificari privitoare la martori, experti, interpreti (art. 319 C. proc. pen.)

In continuare, presedintele completului face apelul martorilor, expertilor si interpretilor.

Pentru ca martorii sa nu fie influentati de depozitiile inculpatilor sau a celorlalti martori, presedintele cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de sedinta si pentru ca cercetarea judecatoreasca sa aiba continuitate, le pune in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea lui.

Legea nu dispune cu privire la persoanele care sunt in sala si nu sunt citate ca martor la primul termen dar care ar putea fi propuse de parti sau procuror ca martor in cursul judecatii. Este bine sa fie indepartate si aceste persoane din sala de sedinta . Dar prezenta martorilor in sala, din vina presedintelui de complet care nu le-a cerut sa paraseasca sala , ca si neindepartarea celorlalte persoane care pot dobandi calitatea de martor, nu poate lipsi cauza de aportul pe care trebuie sa-l aduca acestea la aflarea adevarului. In cazul martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate, potrivit art. 86/1 privind protectia datelor de identitate ale martorilor, se vor lua masuri pentru audierea lor in conditiile speciale prevazute de lege.

Cu privire la experti, intrucat acestia si-au depus raportul, legea dispune ca raman in sala daca instanta nu dispune altfel.

Partile nu vor indepartate din sala , principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare putandu-se realiza, in bune conditii, numai prin perceperea nemijlocita a declaratiilor date de inculpat, celelalte parti, martori si experti.

Interpretii vor fi mentinuti in sala de judecata in functie de necesitati.

2. Lamuriri, exceptii si cereri

2.1. Rolul activ al instantei de judecata in constituirea de parte vatamata si civila

Legea cere presedintelui completului de judecata sa manifeste rol activ, obligandu-l sa explice persoanei vatamate ca se poate constitui parte vatamata si parte civila in proces pana la citirea actului de sesizare. Aceasta obligatie ii revine instantei de judecata ori de cate ori constata ca in cursul urmaririi penale persoana vatamata nu s-a constituit parte vatamata. Daca partea vatamata a suferit un prejudiciu prin infractiune ii pune in vedere ca se poate constitui si parte civila. Calitatea de parte civila o pot dobandi si persoanele care au cumparat bunuri furate, pentru pretul platit pentru bunul primit, daca au fost dobanditori de buna credinta[8]. In cazul in care aceste persoane nu sunt indicate in dispozitivul din rechizitoriu, instanta de fond are obligatia sa acorde un termen si sa citeze eventualele parti civile .

2.2. Rezolvarea exceptiilor, a cererilor sau a propunerilor de probe noi

Presedintele instantei va intreba procurorul si partile daca au de formulat exceptii, cereri sau propun efectuarea de probe noi [art. 320 alin. (2) C. proc. pen.].

Exceptiile constau in relevarea de catre parti, procuror sau din oficiu, a unor incalcari ale legii, a caror existenta daca se confirma, procesul nu poate continua pana nu se solutioneaza incalcarea de lege. Aceste incalcari sunt fie cazuri de nulitate absoluta prevazute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., si pot fi invocate si din oficiu, fie din cele prevazute ca nulitati relative, si pot fi invocate numai de parti si in mod exceptional de catre procuror sau din oficiu. Exceptiile privind cazuri de nulitate absoluta trebuie rezolvate de indata, deoarece ele pot sa duca la solutionarea cauzei fara evocarea fondului. Nulitatile absolute pot fi invocate in orice stadiu al procesului, dar este bine sa fie invocate in acest moment pentru a se evita efectuarea de acte procedurale ce vor fi lovite de nulitate absoluta.

Cererile constau in solicitarea de catre parti sau procuror a constatarii de catre instanta a unor incalcari de lege care pot fi remediate fara a fi afectata solutia fie pentru valorificarea unor drepturi procesuale. Astfel, se poate cere: recuzarea judecatorului, a procurorului sau a grefierului, amanarea cauzei pentru lipsa de procedura cu partile sau pentru citarea persoanelor vatamate, pentru imposibilitatea prezentarii unui inculpat, pentru angajarea unui aparator, pentru introducerea in cauza a partii responsabile civilmente etc.

Propuneri de probe noi pot fi facute in tot cursul cercetarii judecatoresti in functie de necesitatile aflarii adevarului. Se pot ivi situatii cand unii martori trebuie inlocuiti pentru ca nu mai pot depune din motive obiective sau se impune efectuarea unor expertize medicale (s-a agravat starea sanatatii victimei), expertize tehnice s.a.

In aceste situatii, cel ce propune probe noi, trebuie sa arate faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora. Cand nu se cunoaste exact adresa martorilor se vor cere relatii de la organele de politie.

3. Cercetarea judecatoreasca

3.1. Obiectul cercetarii judecatoresti

Dupa efectuarea acestor acte, daca se constata ca nu exista nici un caz de desesizare sau de amanare a cauzei aceasta aflandu-se in stare de judecata, se trece la cercetarea judecatoreasca.

Cercetarea judecatoreasca este acea parte a judecatii in care se administreaza si se verifica probele necesare pentru aflarea adevarului si formarea unei convingeri certe a judecatorului asupra invinuirii aduse inculpatului.

Administrarea probelor se face in conditii de publicitate, oralitate si contradictorialitate fiind percepute nemijlocit de judecator dar si de procuror si parti.

In cazul in care sesizarea instantei s-a facut prin rechizitoriu se administreaza probele (care pot fi administrate) administrate in faza de urmarire penala. In cazul in care acestea sunt incomplete sau pentru aflarea adevarului se intrevede posibilitatea administrarii de alte probe, din oficiu sau la propunerea partilor ori a procurorului, instanta poate dispune si administrarea altor probe. In baza rolului activ, instanta de judecata trebuie sa staruie pentru inlaturarea oricarei situatii de indoiala.

Ordinea in care se face cercetarea judecatoreasca este cea stabilita de lege. Instanta poate dispune unele schimbari atunci cand este necesar pentru buna desfasurare a cercetarii judecatoresti.

Cand este prezent inculpatul, ordinea nu mai poate fi schimbata decat dupa audierea lui, fiind acela ce a declansat conflictul dedus judecatii.

3.2. Ordinea de desfasurare a cercetarii judecatoresti

3.2.1. Citirea actului de sesizare. Cand cauza se afla in stare de judecata, cercetarea judecatoreasca incepe, potrivit art. 322 C. proc. pen., prin dispozitia data de presedintele completului grefierului de a da citire actului de sesizare. Prin citirea actului de sesizare se garanteaza dreptul la a cunoaste invinuirea ce i se aduce de catre inculpat, creandu-se premisa necesara pentru exercitarea dreptului la aparare si se aduce la cunostinta publicului prezent in sala obiectul cauzei. In cauzele mai complexe, in practica se prezinta rezumativ rechizitoriul. Desi instanta suprema[10] a recomandat citirea in intregime a rechizitoriului, neindeplinirea acestei obligatii a instantei este sanctionata cu nulitatea relativa, si neinvocarea duce la acoperirea ei .

3.2.2. Explicarea drepturilor in cursul cercetarii judecatoresti. Dupa ce a explicat inculpatului invinuirea ce i se aduce, presedintele trebuie sa manifeste in continuare rol activ, lamurind pe inculpat cu privire la dreptul pe care il are de a pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor, expertilor, precum si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste ca este necesar. Prin antrenarea acestuia la cercetarea judecatoreasca se asigura realizarea dreptului sau la aparare dar se va aduce si o contributie substantiala la aflarea adevarului sau a pozitiei inculpatului fata de fapta si urmarile acesteia.

3.2.3. Ascultarea inculpatilor. Se va trece la efectuarea cercetarii propriu-zise prin ascultarea inculpatului.

Cunoscand invinuirea, inculpatul, in prima parte a declaratiei este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis in judecata. Este gresit procedeul instantelor care se rezuma la a consemna ca inculpatul mentine cele declarate la organele de urmarire penala. Nu trebuie uitat ca declaratia inculpatului, fara a fi regina probelor, poate fi prima sursa de aflare a adevarului. In a doua parte a declaratiei, inculpatului i se pot pune intrebari de catre presedinte care trebuie sa cunoasca dosarul de urmarire penala sau cele relatate in plangerea prealabila. In continuare pot pune intrebari: procurorul, partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, ceilalti inculpati si aparatorul inculpatului a carui ascultare se face.

In virtutea rolului sau de conducator al procesului penal, in aceasta faza, instanta poate respinge intrebarile care nu sunt necesare in cauza. Pentru nevoile aflarii adevarului este permisa reascultarea inculpatului ori de cate ori este necesar.

Atunci cand inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari, pentru ca a intervenit uitarea, sau cand exista contraziceri, reveniri intre declaratiile date anterior si cele facute in fata instantei, presedintele nu are dreptul sa treaca peste acestea si este obligat sa ceara explicatii, putand da citire, in intregime sau in parte, dupa caz, declaratiilor anterioare date de inculpat.

Daca inculpatul uzeaza de dreptul la tacere in fata instantei, refuzand sa dea declaratii, daca a dat declaratii anterior, instanta dispune citirea acestora. In acest mod iau cunostinta si celelalte parti de declaratiile facute de inculpat si se realizeaza principiul oralitatii.

Cand sunt mai multi inculpati in cauza, ascultarea fiecaruia se face in prezenta celorlalti dar, pentru nevoile aflarii adevarului, instanta poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpati, fara ca ceilalti sa fie de fata. Pentru a se respecta principiul oralitatii si contradictorialitatii, si pentru ca inculpatul indepartat din sala sa dea explicatii, declaratiile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalti inculpati dupa ascultarea lor.

Daca aceasta reaudiere nu este suficienta se poate proceda chiar la o confruntare intre inculpati.

Pentru eliminarea unor neclaritati, inculpatul poate fi din nou ascultat in prezenta celorlalti inculpati sau a unora din ei.

3.2.4. Ascultarea celorlalte parti. Fiind vorba despre mijloace de proba care provin de la persoane interesate in proces, vor fi administrate dupa ce au fost audiati inculpatii. Partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente li se vor aplica regulile de audiere a inculpatilor. Fiind importante surse de aflare a adevarului acestora trebuie sa li se acorde importanta necesara de catre instanta de judecata.

3.2.5. Ascultarea martorilor (a expertilor si a interpretilor). Acesta este un moment important al cercetarii judecatoresti, deoarece in majoritatea cauzelor adevarul se afla din aceste declaratii. Ascultarea martorilor se face dupa audierea inculpatilor si a celorlalte parti prin chemarea lor pe rand in sala, dupa regulile stabilite in art. 78-86 C. proc. pen. (declaratiile martorilor) si art. 323 si 325 C. proc. pen. (audierea inculpatilor in instanta), care se aplica in mod corespunzator. In ce priveste ordinea in care li se pun intrebari aceasta este: de instanta si de catre procuror apoi de catre partea care l-a propus si la urma de celelalte parti.

Martorul trebuie sa relateze spontan cele cunoscute. Daca poseda un inscris in legatura cu depozitia sa poate sa se ajute de acesta citindu-l in fata instantei. Inscrisul poate fi examinat de catre procuror si de parti, care desigur pot face observatii asupra lui. In cazul in care inscrisul prezinta interes pentru cauza, instanta poate dispune retinerea acestuia la dosar, in original sau copie. Cand martorul face o declaratie prin care se contrazice cu cele declarate anterior, instanta dispune citirea depozitiei data de acesta in cursul urmaririi penale. In aceste situatii martorul trebuie sa justifice contrazicerile si daca aceste nu sunt plauzibile el este pasibil de a fi tras la raspundere pentru marturie mincinoasa.

In situatiile in care nu mai este posibila audierea unui martor[12], instanta va dispune citirea depozitiei data de acesta in cursul urmaririi penale, respectandu-se principiul oralitatii si chiar al contradictorialitatii, deoarece partile pot ridica obiectii, instanta fiind obligata sa tina seama de ea la stabilirea adevarului.

Dupa ascultarea lor martorii raman in sala, la dispozitia instantei, pentru a nu influenta martorii de pe hol sau pentru eventuale reaudieri sau confruntari, pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca care se efectueaza in sedinta respectiva.

Daca se impune reaudierea unor martori sau confruntarea acestora intre ei sau cu inculpatii, instanta poate dispune retragerea lor sau a unora din ei, din sala de sedinta, in vederea efectuarii acestor acte. Cand instanta apreciaza ca prezenta martorilor nu mai este necesara, dupa ce va lua concluziile procurorului si ale partilor, care s-ar putea sa mai aiba intrebari, poate incuviinta plecarea acestora.

In situatia in care unul sau mai multi martori lipsesc, daca este posibil, fara a fi prejudiciata aflarea adevarului, instanta poate dispune continuarea judecatii sau, in caz contrar, amanarea cauzei. Martorul a carei lipsa este nejustificata poate fi adus silit.

Dispozitiile art. 86^1 - 86^4, privind audierea martorilor a caror date de identitate au fost protejate, se aplica in mod corespunzator, atunci cand este cazul.

Expertilor audiati si interpretilor folositi in cauza li se aplica acelasi regim ca si martorilor.

Consemnarea declaratiilor inculpatilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate in cauza

Declaratiile inculpatilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate in cauza, inclusiv intrebarile adresate acestora de oricare dintre parti sau de instanta de judecata, se consemneaza in aceleasi conditii ca si notele de sedinta, respectiv art.304 prevede: prin inregistrarea cu mijloace tehnice, urmata de transcriere. In cel mai scurt timp de la terminarea sedintei de judecata si oricum inainte de termenul urmator, partile primesc cate o copie de pe notele grefierului sau transcrierea inregistrarilor.

Renuntarea la martori este o institutie procesuala menita sa simplifice cercetarea judecatoreasca in situatia cand s-au administrat probele necesare aflarii adevarului. Atunci cand considera ca probele administrate sunt suficiente pentru a demonstra pozitia si opinia lor procesuala procurorul si partile pot renunta la martorii pe care i-au propus. Aceasta renuntare este supusa cenzurii instantei care trebuie sa manifeste rol activ in aflarea adevarului. Din acest motiv instanta nu poate admite cererea, care poate sa ascunda diferite interese contrare aflarii adevarului, fara control[13] si va trebui sa o puna in discutia partilor. Afland opinia acestora, daca audierea martorilor nu mai este necesara, va dispune ca martorii sa nu mai fie ascultati.

Acelasi regim se aplica si in ce priveste administrarea altor probe (de ex., o expertiza, o reconstituire sau chiar la unii martori admisi) instanta avand posibilitatea sa ridice din oficiu aceasta problema in discutia procurorului si a partilor, dupa care va decide.

3.2.6. Prezentarea si examinarea mijloacelor materiale de proba. Potrivit art. 330 C. proc. pen., cand in cauza exista mijloace materiale de proba, instanta, din oficiu sau la cerere, respectand principiile contradictorialitatii si nemijlocirii, poate dispune, daca este necesar, nefiind suficienta examinarea proceselor-verbale de ridicare si plansele foto sau constatarile tehnico-stiintifice, aducerea si prezentarea acestora. Cu ocazia examinarii lor se poate releva necesitatea expertizarii lor, daca sunt necesare cunostintele unui expert (daca, in cazul unui omor, arma-corp delict prezenta urme de folosire) sau instanta se va lamuri direct (daca in cazul unui omor, batul-corp delict era apt sa provoace moartea victimei).

3.2.7. Amanarea pentru probe noi. Dupa ce instanta a administrat probele propuse in dispozitivul rechizitoriului sau in plangerea prealabila, si din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi, instanta va aprecia daca acestea pot fi administrate fara a provoca mari intarzieri judecarii cauzei (art. 333 C. proc. pen.). Pentru evaluarea necesitatii administrarii probelor noi si pentru a stabili ca nu se vor produce mari intarzieri in judecarea cauzelor, instanta va pune in discutie probele noi, propuse din oficiu, de procuror sau de celelalte parti. Prin probe noi se inteleg probele care nu fost inca administrate in cauza[14].

Dupa ce propunerile au fost discutate in contradictoriu, si se constata ca cercetarea judecatoreasca s-ar putea efectua fara a se afecta judecata cauzei, provocandu-se o mai mare intarziere daca s-ar dispune restituirea cauzei, instanta admitand in intregime sau doar unele probe, are doua posibilitati:

- daca probele pot fi administrate de indata va dispune judecarea cauzei in continuare (se pot audia martorii propusi de parti daca se afla la proces);

- daca probele nu pot fi administrate in aceeasi zi se pronunta amanarea cauzei.

Probele se admit sau se resping motivat prin incheiere.

Ascultarea martorilor trebuie sa se faca nemijlocit. Prezentarea in instanta a unor noi declaratii de martori, fara ca acestia sa fi fost, apoi, audiati de instanta, incalca principiul nemijlocirii, si ele nu pot sta la baza unei hotarari judecatoresti de condamnare[15].

3.2.8. Terminarea cercetarii judecatoresti. Dupa ce au fost administrate toate probele si presedintele instantei apreciaza ca se poate trece la dezbaterea cauzei, intreaba pe procuror si parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti (art. 339 C. proc. pen.). Daca si acestea considera ca nu mai au cereri de facut si nu se impune administrarea de noi probe sau daca acestea au fost respinse, ori daca s-au efectuat completarile facute, presedintele completului declara terminata cercetarea judecatoreasca. Aceasta declaratie marcheaza trecerea procesului in stadiul dezbaterilor judiciare.

Subsectiunea a III-a. Situatii ce influenteaza cursul judecatii

1. Situatii care determina desesizarea instantei de judecata

1.1. Restituirea cauzei pentru refacerea urmaririi penale

In cazul in care instanta de judecata constata ca urmarirea penala a fost efectuata de un alt organ decat cel competent, in functie de stadiul in care se afla judecata, legea ii da posibilitatea sa actioneze, in doua modalitati:

- daca aceasta constatare s-a facut inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului. Lipsa de competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei este sanctionata cu nulitate absoluta. Procurorul, primind dosarul, va trimite cauza organului competent, aplicand art. 268 C. proc. pen. Desi legea se refera doar la situatiile cand aceasta s-a facut de un organ necompetent, s-a decis ca aceeasi rezolvare trebuie data si atunci cand se constata ca cercetarea penala s-a facut de organul de cercetare penala in locul procurorului care trebuia sa efectueze urmarirea penala potrivit legii. Daca nu s-ar da aceasta interpretare nu ar fi o solutie in acest din urma caz. La fel ar ramane fara acoperire situatiile cand urmarirea penala s-a facut de procurorul civil iar fapta este de competenta procurorului militar. S-a mai apreciat ca aceasta solutie se impune cand un act de urmarire penala este lovit de nulitate absoluta (de ex., lipsa aparatorului la prezentarea materialului de urmarire penala atunci cand asistenta juridica este obligatorie) si este necesara refacerea urmaririi penale din acest moment[16]. Din aceeasi practica se poate trage concluzia ca restituirea este posibila si in cazul incalcarii dispozitiilor aflate sub sanctiunea nulitatii relative, daca se constata ca vatamarea nu s-ar putea inlatura altfel ;

- daca aceasta constatare s-a facut dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta in urma cercetarilor judecatoresti schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar reveni altui organ de cercetare, cauza nu se mai restituie. In prima situatie justificarea consta in administrarea probatoriului in conditiile ce decurg din principiile proprii judecatii, care ar face inutila repetarea probatoriului in faza de urmarire penala. Evitandu-se un formalism excesiv al procesului penal, in conditiile in care nu este afectata aflarea adevarului, si nu sunt lezate garantiile procesuale, legea a acoperit aceasta nulitate absoluta. Pentru aceleasi considerente, in situatia schimbarii incadrarii juridice data faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare, intrucat ar fi inutila repetarea urmaririi penale dupa cercetarea judecatoreasca, legea a acoperit nulitatea absoluta generata de lipsa de competenta a organului de cercetare. In practica s-au ivit doua situatii:

- cand, in urma schimbarii incadrarii, competenta revine instantei superioare, dar urmarirea penala a fost efectuata de parchetul de pe langa acea instanta. In acest caz, s-a decis ca nu se restituie cauza procurorului ci aceasta se declina instantei competente deoarece urmarirea penala este efectuata de organul competent[19];

- cand judecatoria a fost sesizata de parchetul de pe langa aceasta si a schimbat incadrarea juridica intr-o infractiune de competenta tribunalului, urmeaza a se dispune trimiterea cauzei la procurorul de la parchetul de pe langa tribunal, si nu isi va declina competenta in favoarea tribunalului deoarece este obligatorie refacerea urmaririi penale de parchetul competent.

Trebuie facute doua observatii:

- cand se constata ca instanta nu este competenta sa solutioneze cauza (de ex., cauza este judecata de o instanta civila si este de competenta unei instante militare) aceasta se restituie obligatoriu procurorului si nu se declina[20];

- cand cercetarea penala a fost facuta de organul de cercetare si trebuia facuta de procuror, daca constatarea necompetentei organului de cercetare se face dupa inceperea dezbaterilor, nulitatatea absoluta se acopera.

Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare, procedura fiind aceeasi ca la restituirea pentru completarea urmaririi penale.

1.2. Restituirea cauzei pentru completarea urmaririi penale

In cadrul cercetarii judecatoresti instanta are obligatia de a manifesta rol activ si administrarea de probe noi pentru completa elucidare a cauzei. In cazul in care se constata in cursul administrarii probelor sau al dezbaterilor ca urmarirea penala nu este completa si ca in fata instantei completarea acesteia s-ar putea face cu mare intarziere, instanta se poate desesiza si restitui cauza procurorului. Restituirea este un remediu procesual prin care se dispune reluarea urmaririi penale in cazul in care urmarirea penala este incompleta, si completarea acesteia s-ar face cu mare intarziere, ce are drept scop efectuarea urmaririi penale in mod complet pentru ca instanta sa aiba posibilitatea sa reia administrarea probelor.

Conditii pentru a se dispune restituirea:

a) urmarirea penala sa fie incompleta. Nu se poate aprecia ca urmarirea penala este incompleta in situatiile:

- cand nu s-a administrat de instanta nici o proba[21];

- in situatia in care instanta apreciaza ca s-au savarsit si alte fapte sau a participat si o alta persoana decat cea aratata in actul de sesizare, daca nu s-a cerut de catre procuror si instanta de judecata n-a admis extinderea procesului penal pentru alte fapte sau persoane[22] deoarece procurorul fiind titularul actiunii penale nu poate fi obligat sa puna in miscare actiunea penala impotriva convingerii sale;

- cand latura penala este lamurita, fiind incompleta cu privire la actiunea civila[23]; cand din rechizitoriu lipsesc unele mentiuni (cum ar fi: in cazul unor fapte succesive de furt, absenta unor indicatii privitoare la data si obiectul material al fiecarei sustrageri) sau pentru considerentul, cu caracter general, ca unele fapte nu ar fi suficient dovedite ; cand exista contradictii intre declaratiile inculpatilor si ale martorilor, precum si imprejurarea ca martorii si inculpatii si-au modificat sau retractat in instanta declaratiile date la urmarirea penala ;

b) completarea urmaririi penale in fata instantei s-ar face cu mare intarziere. Daca administrarea probelor necesare stabilirii starii de fapt se poate face de catre instanta, fara ca prin aceasta sa se ajunga la o mare intarziere a judecatii, restituirea este ilegala[26].

Astfel, nu sunt temeiuri pentru a fi restituita o cauza daca:

- nu s-a efectuat urmarirea penala, instanta fiind sesizata la plangere prealabila, in cazurile prevazute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., deoarece in aceste cazuri neefectuandu-se urmarire penala chiar daca cercetarea judecatoreasca s-ar face cu intarziere, organele de cercetare nu sunt abilitate legal cu efectuarea urmaririi penale;

- apare necesitatea reexaminarii incadrarilor juridice pentru unii din participanti, determinarea temeiului juridic al raspunderii persoanelor introduse in cauza ca parti responsabile civilmente, ca si diferentele existente intre procesul-verbal incheiat de organele C.F.I. si raportul de expertiza sau intre rechizitoriu si cererea de despagubiri a partii civile cu privire la cuantumul prejudiciului, nu pot constitui temei pentru restituirea cauzei la procuror cat timp nu s-a demonstrat ca in legatura cu aceste situatii trebuie aduse probe pe care instanta nu le-ar putea administra decat cu mare intarziere. Pe de alta parte, chiar daca starea sanatatii unuia din inculpati ar impune ca el sa fie supus unei expertize psihiatrice - proba care nu s-a efectuat in cursul urmaririi penale - instanta poate sa remedieze acest neajuns, dispunand ea insasi examinarea medico-legala a acestui inculpat si luand masurile reclamate de concluziile la care se va ajunge cu privire la starea lui psihica[27]. Aceste conditii trebuie intrunite cumulativ pentru a se putea dispune o restituire intemeiata.

1.3. Procedura de restituire, cai de atac si efectele restituirii cauzei la procuror

Procedura stabilita este comuna.

Partile si procurorul pot cere restituirea atunci cand considera ca se afla intr-o situatie care impune restituirea cauzei. Instanta poate lua in considerare si din oficiu motivele de restituire. In cazul in care se ridica aceasta problema, ea este pusa in discutia partilor dupa care instanta va delibera. Hotararea de restituire se ia in prima instanta printr-o sentinta prin care instanta se dezinvesteste, fara a judeca fondul cauzei.

Pentru a se evita arbitrarul, in cazul restituirii pentru completarea urmaririi penale, legea obliga instanta sa arate motivele pentru care dispune restituirea si sa indice faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin ce anume mijloace de proba. Este apreciat ca nelegal procedeul primei instante care, facand uz de dispozitiile art. 333 C. proc. pen., restituie dosarul procurorului pentru motivul ca urmarirea penala nu ar fi completa, in sensul ca nu sunt probe suficiente pentru a sustine invinuirea, fara insa a indica in mod concret faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si mijloacele de probatiune ce vor fi folosite in acest scop[28].

Sentinta de restituire este supusa caii de atac a recursului. Potrivit art.332 alin.3 impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare.

Pentru a nu se tergiversa solutionarea cauzei, imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii la prima instanta sau in cel mult 5 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs, dosarul este trimis procurorului. In cazul in care inculpatul este arestat, dosarul va fi trimis procurorului numai, dupa judecarea recursului impotriva incheierii privind arestarea preventiva, evitindu-se astfel, trimiteri inutile, care intarzie solutionarea recursului procurorul si inculpatul arestat in cauza.

Efectele restituirii sunt: instanta se desesizeaza si ca urmare cauza trece din nou in faza de urmarire penala cu toate consecintele. Urmarirea penala este cu actiunea penala pusa in miscare. Procurorul redevine conducatorul procesului penal. Procurorul care conduce parchetul unde s-a restituit dosarul va trebui sa aiba in vedere, la repartizarea cauzei, si dispozitiile art. 49 alin. (4) C. proc. pen., potrivit carora persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila, deci procurorul care efectueaza urmarirea penala sau supravegheaza cercetarile, nu mai este competent sa procedeze la completarea sau refacerea acesteia, cand completarea sau refacerea este dispusa de instanta. Procurorul are initiativa orientarii urmaririi penale dar va trebui sa asigure indeplinirea dispozitiilor date de instanta privind actele ce trebuie refacute sau probele ce trebuie administrate, altfel instanta va restitui cauza din nou pentru refacerea sau completarea urmaririi penale. In raport de nevoile aflarii adevarului pot fi administrate si alte probe decat cele dispuse de instanta. La terminarea urmaririi penale procurorul va da solutia pe care o impun probele si dispozitiile legale in momentul acela. Instanta, daca se ajunge la o solutie de trimitere in judecata, va trebui reinvestita prin rechizitoriu.

2. Modificari ale limitelor sesizarii primei instante

2.1. Schimbarea incadrarii juridice

Judecata in bune conditii cu respectarea principiului legalitatii nu se poate face daca faptele cu care aceasta a fost sesizata nu au o incadrare juridica corecta. Corecta incadrare a faptelor deduse judecatii influenteaza intregul proces. Astfel, corecta incadrare a faptelor determina: ca urmarirea penala sa fie efectuata de organele competente, corecta sesizare a instantei de judecata, respectarea dispozitiilor ce garanteaza dreptul la aparare, participarea procurorului la sedinta de judecata etc.

Incadrarea juridica a faptei presupune pentru fiecare inculpat in parte ca dupa ce s-a stabilit fapta cu care este investita instanta sa se stabileasca: infractiunea-tip, stadiul de consumare, variantele calificate sau mai putin agravate, forma de participare si circumstantele atenuante sau agravante aplicabile acestuia, alte prevederi legale incidente ce pot avea efect asupra raspunderii penale si civile.

Pentru realizarea deplina a dreptului de aparare si a principiului contradictorialitatii apreciem, alaturi de alti autori, ca interpretarea normelor referitoare la schimbarea incadrarii juridice e bine sa fie cat mai larga, dispozitiile din art. 334 C. proc. pen. cu caracter de garantie urmand sa fie incidente in situatii cat mai numeroase[29]. Astfel, in cazul schimbarii formei de recidiva retinuta in rechizitoriu, trebuia respectata procedura prevazuta de art. 334 C. proc. pen.

Schimbarea incadrarii juridice, data faptei prin actul de sesizare, poate fi facuta in tot cursul judecatii daca se apreciaza ca necesara. Aceasta insemna ca schimbarea incadrarii juridice poate fi facuta in cursul masurilor pregatitoare prin cererile prevazute de art. 320 alin. (2) C. proc. pen., in cursul cercetarii judecatoresti sau al dezbaterilor. Instanta poate sa ajunga la concluzia necesitatii schimbarii incadrarii juridice in cursul deliberarii.

Schimbarea incadrarii juridice presupune urmatoarele obligatii ale instantei:

- sa puna in discutie noua incadrare juridica;

- sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii pentru a-si pregati apararea[31].

Daca nu i se atrage atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii pentru a pregati apararea sau nu se lasa cauza mai la urma ci se trece la discutarea schimbarii incadrarii, omisiunea instantei poate fi lovita de nulitate relativa[32] daca inculpatul dovedeste ca prin incalcarea prevederilor art. 334 C. proc. pen. i s-a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata in alt mod . Aceeasi sanctiune este aplicabila si in cazul in care schimbarea incadrarii juridice se produce in cursul deliberarii, inculpatul trebuie sa dovedeasca ca i s-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata in alt mod .

In urma discutarii in contradictoriu a noii incadrari, pana la dezbateri instanta nu trebuie sa se pronunte prin incheiere asupra noii incadrari deoarece aceasta echivaleaza cu antepronuntarea[35]. Cu ocazia dezbaterilor se poate pune din nou in discutie incadrarea juridica. Daca schimbarea incadrarii juridice s-a cerut in cursul dezbaterilor instanta se va pronunta prin sentinta. Daca se impune schimbarea incadrarii juridice in cursul deliberarii instanta, prin incheiere, va repune cauza pe rol din stadiul procesual al dezbaterilor, pentru a fi dezbatuta in contradictoriu noua incadrare.

Schimbarea incadrarii juridice va avea, dupa caz, efecte asupra: stabilirii competentei; asupra valabilitatii modului de sesizare (rechizitoriu sau plangere); a participarii procurorului si a aparatorului; individualizarii pedepsei.

2.2. Extinderea obiectului judecatii in prima instanta

2.2.1. Consideratii asupra modificarii obiectului judecatii in prima instanta. Asa cum s-a mai subliniat, potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se margineste la fapta si persoana aratata in actul de sesizare a instantei. In acelasi text se lasa posibilitatea ca in caz de extindere a procesului penal, judecata sa se desfasoare si cu privire fapta si persoana la care se refera extinderea. Aceasta dispozitie asigura tragerea la raspundere penala a persoanelor ce au comis infractiuni si pentru toate faptele comise. Prin procedura extinderii obiectului judecatii in prima instanta se asigura si valorificarea noilor date obtinute in cursul judecatii in prima instanta, date pe care nu le-a avut in vedere actul de sesizare si care vin sa intregeasca adevarul.

Elementele noi obtinute pot duce la concluzia ca inculpatul a savarsit si alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, si, potrivit art. 37 alin. ultim, actele materiale apartinand aceleasi infractiuni, constituind un caz de indivizibilitate, trebuie reunite intotdeauna in fata aceleasi instante, pentru a fi judecate impreuna; elementele noi pot duce la constatarea ca inculpatul a savarsit si alte fapte in legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata sau ca la fapta prevazuta de legea penala pusa in sarcina inculpatului a participat si o alta persoana ori ca o alta persoana a comis o alta fapta penala dar in legatura cu fapta inculpatului. In toate aceste cazuri poate avea loc o extindere a obiectului judecatii: pentru alte acte materiale, pentru alte fapte sau cu privire la alte persoane. Pentru primul caz este stabilita o procedura deosebita (art. 335 C. proc. pen.) de celelalte doua cazuri (art. 336-337 C. proc. pen.).

Conditii:

- procedura extinderii este proprie judecatii in prima instanta, pentru a se da posibilitatea partilor sa poata utiliza integral gradele de jurisdictie stabilite de lege;

- extinderea obiectului judecatii este conditionata de descoperirea de date noi in urma administrarii unui minim de probe[36], in cursul judecatii, cu privire la alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata inculpatul; cu privire la savarsirea unei alte fapte, prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata inculpatul; sau date cu privire la participarea la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului de catre o alta persoana, sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana dar in legatura cu fapta inculpatului. Daca faptele sau infractiunile comise de alte persoane, descoperite in cursul judecatii, nu au legatura ceruta de lege, nu va putea opera extinderea, instanta de judecata avand obligatia sa sesizeze parchetul competent;

- extinderea obiectului judecatii este prerogativa exclusiva a instantei de judecata in calitate de conducator al fazei de judecata. Largirea obiectului judecatii prin extindere se va face la propunerea procurorului sau, in cazurile expres prevazute de lege, din oficiu [art. 335, art. 336 alin. (2) C. proc. pen.]. Instanta poate reveni asupra extinderii daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala pentru alte fapte sau cu privire la alte persoane si cere trimiterea cauzei la procuror in conditiile art. 333 C. proc. pen. [art. 336 alin. (1) lit. b) si art. 337 alin. (2) C. proc. pen.];

- extinderea avand drept scop largirea obiectului judecatii, va trebui facuta cu respectarea tuturor garantiilor procesuale ce asigura cunoasterea noii invinuiri (art. 335-336 C. proc. pen.) sau a dobandirii calitatii de inculpat si a invinuirii (art. 337 C. proc. pen.) si implicit a posibilitatii exercitarii dreptului de aparare;

- nerespectarea dispozitiilor relative la extinderea obiectului judecatii, va atrage sanctiunea nulitatii absolute, fiind considerata incalcare a dispozitiilor privind sesizarea instantei [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.].

2.2.2. Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale. Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale are loc daca instanta de judecata a fost sesizata cu savarsirea unor infractiuni continuate, complexe sau din obisnuinta. Faptele penale pentru care s-a facut sesizarea pot sa nu cuprinda toate acte materiale care le compun. Cu privire la aceste acte se prevad doua situatii:

- in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea de catre acesta si a altor acte materiale, care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata;

- cu privire la unele acte care intra in continutul aceleasi infractiuni s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva si sesizarea instantei s-a facut ulterior pentru alte acte materiale descoperite ca facand parte din infractiunea judecata[37].

Procedura:

Extinderea poate fi ceruta de procuror sau de catre partile interesate[38] sau poate fi invocata din oficiu.

Intrucat ne aflam in situatia cand instanta este sesizata cu o fapta pentru care s-a dispus de catre procuror punerea in miscare a actiunii penale si acesta a cerut extinderea obiectului judecatii, extinderea este atributul exclusiv al instantei si se face prin extinderea actiunii penale. Extinderea trebuie dispusa in mod expres si se pronunta prin incheierea de sedinta[39].

Instanta va proceda la judecarea cauzei, in raport de toate actele care intra in continutul infractiunii cuprinse in actul de sesizare la care s-au adaugat altele prin extindere.

Daca se constata ca pentru o parte din actele materiale comise de infractorul trimis in judecata s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, pentru a cuprinde intr-o singura hotarare actele materiale ce formeaza continutul aceleiasi infractiuni, instanta va trebui sa reuneasca cauza cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva. Aceasta hotarare se desfiinteaza si instanta va pronunta o noua hotarare in raport cu actele care intra in continutul infractiunii. In asemenea situatie, exista autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste actele materiale pentru care s-a pronuntat hotararea definitiva si, ca atare, existenta lor nu poate fi repusa in discutie; de asemenea, pedeapsa aplicata pentru intreaga infractiune continuata nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior[40].

Cand s-a dispus extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale, instanta este obligata sa puna in discutie actele cu privire la care s-a dispus extinderea si daca este necesara schimbarea incadrarii juridice va face aplicarea dispozitiilor art. 334 C. proc. pen.

Daca dupa dispunerea extinderii actiuni penale se impune restituirea cauzei pentru completarea urmaririi penale, se vor aplica prevederile art. 332 alin. (3) si (4) C. proc. pen.[41]

2.2.3. Extinderea procesului penal pentru alte fapte penale. Din prevederile art. 336 C. proc. pen. rezulta ca poate avea loc o modificare a obiectului judecatii daca in cursul acesteia se descopera, in sarcina inculpatului, date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala. In acest caz are loc o extindere in rem a obiectului judecatii. Pentru a avea loc extinderea se cer intrunite urmatoarele conditii:

- in cursul judecatii sa se descopere in sarcina inculpatului date cu privire la existenta unor noi fapte prevazute de legea penala;

- faptele sa aiba legatura cu infractiunea pentru care inculpatul este trimis in judecata. Aceasta cerinta este generata de faptul ca probatoriul este comun si nu sunt necesare investigatii suplimentare. In cazul descoperirii de alte fapte penale fara legatura cu cele deduse judecatii va fi sesizat procurorul pentru a se efectua urmarirea in mod obisnuit.

Extinderea se face dupa o procedura normala daca la proces participa procurorul si este prevazuta o procedura de exceptie daca la judecata nu participa procurorul.

a) Daca la judecata participa procurorul, acesta fiind titularul actiunii penale trebuie sa ceara extinderea procesului penal pentru noua fapta. Instanta, in calitate de conducator al procesului penal, va aprecia oportunitatea cererii si daca o gaseste intemeiata o va admite. In aceasta situatie reintra in rol procurorul care poate avea doua atitudini in raport de care instanta procedeaza ca atare:

- daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala pentru noua fapta instanta procedeaza la judecarea cauzei si cu privire la aceasta infractiune[42];

- daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, dar cere trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale, instanta poate reveni asupra extinderii procesului penal si va proceda la judecarea cauzei in limitele sesizarii initiale sau poate aprecia ca este necesara completarea urmaririi penale si atunci va trimite cauza la procuror. Legea foloseste termenul de trimitere a cauzei la procuror si nu restituire deoarece completarea urmaririi penale este impusa de datele noi necunoscute la efectuarea urmaririi penale.

Admiterea extinderii si celelalte dispozitii ale instantei in legatura cu extinderea se dispun prin incheierea de sedinta.

b) Daca procurorul nu participa la sedinta de judecata, instanta preia atributii de invinuire si constatand ca sunt intrunite conditiile pentru extinderea pentru savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, va dispune, din oficiu, extinderea procesului penal si va proceda la judecarea cauzei fie la trimiterea ei la procuror pentru completarea urmaririi penale.

In cazul in care instanta retine cauza spre judecata, este obligata sa puna in discutie faptele cu privire la care s-a dispus extinderea cu asigurarea tuturor garantiilor procesuale privind schimbarea incadrarii juridice prevazute de art. 334 C. proc. pen.[43]

Impotriva hotararii de restituire se poate face recurs in conditiile prevazute de art. 332 alin. (3) si (4) C. proc. pen.

2.2.4. Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane. Modificarea obiectului judecatii mai poate avea loc cand, in cursul judecatii, datorita unitatii infractionale data de formele de participatie sau de legatura dintre infractiuni, se impune extinderea procesului penal, in personam sau in rem si in personam, potrivit art. 337 C. proc. pen., in doua situatii:

- cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului. Calitatea acestor persoane poate fi de coautori, instigatori, complici;

- cand se descopera date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului. Aceasta extindere poate avea loc in acele cazuri de conexitate in care exista o legatura intre fapta imputata inculpatului si fapta penala savarsita de o alta persoana care face necesara reunirea acestor fapte pentru o mai buna administrare a justitiei in cadrul aceluiasi proces.

Initiativa procedurii de extindere a actiunii penale pentru alte persoane o poate avea numai procurorul. Restrangerea consacra principiul ca tragerea la raspundere penala si deci aducerea in fata instantei de judecata a unei persoane care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala este un atribut al procurorului[44]. Asadar, cand se descopera date noi cu privire la o persoana participanta la savarsirea infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana si, daca este cazul, si fapta.

Instanta va trebui sa analizeze cererea si daca o gaseste intemeiata o va admite.

In continuare va cere procurorului sa declare daca pune sau nu in miscare actiunea penala. In raport de pozitia procurorului va proceda in continuare dupa procedura descrisa la extinderea in rem a actiunii penale.

Se vor aplica celelalte dispozitii privitoare la exercitarea dreptului la aparare si caile de atac.

2.2.5. Dispozitii privind masurile preventive, de siguranta si asiguratorii. In toate cazurile in care instanta de judecata a dispus restituirea cauzei la procuror in temeiul art. 332, 333 si 335 C. proc. pen. sau trimiterea cauzei la procuror in cazurile prevazute de art. 336 si 337 C. proc. pen., instanta trebuie sa dispuna cu privire la persoanele in privinta carora s-a dispus restituirea cauzei sau trimiterea dosarului la procuror, asupra:

- masurilor preventive daca le ia, le mentine, prelungeste sau le revoca;

- asupra masurilor de siguranta prevazute in art. 113 si 114 C. pen.;

- asupra masurilor asiguratorii.

Cand inculpatul este arestat, instanta trimite dosarul la procuror cu cel putin 8 zile inainte de expirarea mandatului de arestare. Procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art. 155, 156 si 159, privind procedura prelungirii arestarii.

Subsectiunea a IV-a. Dezbaterile judiciare in prima instanta art

1. Concept si importanta

Dezbaterile judiciare in prima instanta constituie un stadiu procesual specific judecatii, obligatoriu, in cadrul careia are loc, cu respectarea principiilor specifice judecatii: oralitate, contradictorialitate si al nemijlocirii, confruntarea functiilor acuzarii cu ale apararii in fata judecatorului, prin intermediul expunerilor si al concluziilor, al intereselor contrare din proces, cu scopul formarii convingerii instantei asupra modului cum trebuie solutionat conflictul de drept penal.

Acest stadiu este obligatoriu si urmeaza firesc cercetarii judecatoresti in care au fost administrate toate probele care s-au intrevazut si care s-au putut administra, pentru aflarea completa a adevarului si pentru a se putea realiza incadrarea juridica corecta a faptelor ce urmeaza a fi retinute, cu toate consecintele privind solutionarea laturii penale si a laturii civile precum si a chestiunilor adiacente.

In cursul judecatii in prima instanta, dezbaterile au o importanta deosebita deoarece au ca obiect fondul cauzei, respectiv: existenta sau inexistenta faptei, vinovatia si formele sale, participarea inculpatului, circumstantele reale si personale care scot in evidenta gradul de pericol social al infractorului si al infractiunii, solutia care ar trebui adoptata cu privire la latura penala si la latura civila.

Ca modalitate de desfasurare, procurorul si fiecare parte - personal sau prin aparator - expune cele retinute din probatoriul administrat, daca este cazul, facand o interpretare a probelor, si arata consecintele juridice pe care le intrevede in rezolvarea cauzei cerand instantei un mod de solutionare a cauzei si a aspectelor ce deriva din fondul problemei.

Punctele de vedere sunt exprimate in ordinea stabilita de lege si de presedintele instantei, daca sunt mai multe parti in acelasi grup procesual, in contradictoriu, scopul fiind o analiza atenta si completa a tuturor aspectelor de solutionat.

Pentru ca sustinerile si concluziile partilor constituie momentul cel mai propice exercitarii dreptului la aparare, neacordarea cuvantului procurorului, inculpatului sau aparatorului inculpatului, atunci cand participarea este obligatorie, atrage nulitatea absoluta a hotararii deoarece acest fapt poate fi asimilat cu neparticiparea la judecata. Cand participarea acestora nu este obligatorie, neacordarea cuvantului pentru a pune concluzii asupra fondului este sanctionata cu nulitatea relativa[45].

2. Ordinea dezbaterilor

Dupa ce presedintele instantei declara inchisa cercetarea judecatoreasca se trece la dezbateri. Legea stabileste urmatoarea ordine in care se da cuvantul:

- mai intai se da cuvantul celor ce sustin invinuirea si pretentiile civile, respectiv procurorului, partii vatamate si partii civile; In acest mod se ia cunostinta de ultima pozitie a invinuirii si a partii civile;

- se da apoi cuvantul partii responsabile civilmente si la urma inculpatului. Daca are aparator va lua cuvantul acesta. Cunoscand punctul de vedere al acuzarii, acestia pot sa-si formuleze mai precis contraargumentele.

In cazul in care prezenta procurorului nu este obligatorie sau vreuna din parti absenteaza voit, celor prezenti li se va da cuvantul in aceeasi ordine, dezbaterile avand un caracter restrans.

Daca din dezbateri apar puncte de vedere contradictorii si procurorul sau partile si aparatorii acestora au argumente in plus ce pot sustine punctul lor de vedere, presedintele instantei poate da cuvantul si in replica, respectandu-se aceeasi ordine. Cuvantul in replica poate fi provocat si de presedintele instantei daca chestiunile puse in discutie necesita argumentari in plus.

In cazul in care cei ce au cuvantul in sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judeca, pot fi intrerupti de presedintele completului care conduce dezbaterile.

Pentru motive temeinice, cum ar fi: depasirea programului, ora tarzie, dezbaterile pot fi intrerupte. Intreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile.

3. Continutul si limitele participarii la dezbateri

In art. 340 alin. (3) C. proc. pen. se prevede ca cei ce au dreptul la cuvant pot face sustineri in limitele cauzei si implicit ale pozitiei lor procesuale altfel pot fi intrerupti de presedintele completului. Continutul si limitele concluziilor vor fi:

a) Procurorul de sedinta. Acesta este reprezentantul functiei de invinuire. Cu toate acestea trebuie reamintite dispozitiile art. 316 C. proc. pen., potrivit carora procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate. Concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.

In urma probatoriului administrat atat in cursul urmaririi penale si in cursul cercetarii judecatoresti si a examinarii legislatiei in vigoare in momentul judecarii cauzei, procurorul poate sa ajunga la concluzia ca se impune condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau incetarea procesului penal. In cazurile deja examinate, poate sa ajunga la concluzia ca se impune restituirea cauzei. In unele cauze cu mai multi inculpati sau mai multe fapte se pot intrevedea solutii mixte.

Cand procurorul considera, din analiza facuta cauzei, ca se impune condamnarea inculpatului trebuie sa puna concluzii atat in latura penala cat si in latura civila a cauzei.

In latura penala, procurorul va face rechizitoriul oral al cauzei, tinand cont de concluziile ce se desprind din ansamblul probelor administrate. In cazul in care instanta a fost sesizata prin rechizitoriu va trebui sa manifeste o oarecare independenta fata de continutul scris avand in vedere eventualele modificari ce au intervenit in urma cercetarii judecatoresti. In cazul in care instanta este sesizata prin plangere prealabila va trebui sa faca un rechizitoriu oral pe baza probelor administrate in fata acesteia si eventual a organelor de cercetare penala daca acestea au fost sesizate anterior. Rechizitoriul oral va trebui sa cuprinda:

- o expunere a starii de fapt ce se retine in urma analizei probelor administrate. In cadrul acesteia se vor prezenta faptele ce constituie infractiuni si persoanele in sarcina carora se retin. In cazul in care sunt infractiuni de rezultat se vor arata si rezultatele acestora precum si intinderea prejudiciului penal;

- se va face o analiza a probelor, unde este cazul, ce stabilesc vinovatia inculpatului;

- se vor prezenta toate elementele care scot in evidenta gradul de pericol social al faptei si faptuitorului facandu-se referire la agravantele legate de fapta cat si la circumstantele reale si personale, in vederea crearii premiselor unei juste individualizari a pedepsei. Astfel, vor trebui scoase in evidenta imprejurarile ce au relevanta juridica legate de timpul, locul, modul de savarsire sau mobilul faptei si cele legate de persoana inculpatului: antecedentele penale, daca este recidivist, starea de provocate, atitudinea acestuia dupa savarsirea faptei etc.

in concluzia demonstratiei privind vinovatia inculpatului, daca nu sunt cauze care inlatura raspunderea penala, se va cere condamnarea acestuia indicandu-se temeiul juridic pentru fiecare fapta retinuta. In cadrul acestei cereri, avandu-se in vedere pericolul social concret al faptei si al faptuitorului, se vor face referiri si cu privire la modul de individualizare a pedepsei, astfel: daca se prevede pedeapsa alternativa a inchisorii cu amenda se va opta pentru una din aceste pedepse; se va solicita o pedeapsa inspre maximul sau minimul prevazut de lege; se va manifesta optiunea pentru executarea pedepsei in regim de detentie sau pentru executarea pedepsei la locul de munca; pentru suspendarea executarii pedepsei in una din modalitati etc.;

- va cere, daca este cazul, deducerea retinerii si arestului preventiv, indicandu-se data de la care s-au luat aceste masuri;

- va cere confiscarea bunurilor supuse confiscarii si restituirea celor ce nu se confisca.

Daca din ansamblul probelor administrate nu se confirma vinovatia inculpatului, fiind constatat unul din cazurile prevazute de art. 10 lit. a)-e) C. proc. pen., se va cere, potrivit art. 316 alin. (3) C. proc. pen., achitarea inculpatului. Daca intervine sau preexista vreunul din cazurile prevazute de art. 10 lit. f)-h) C. proc. pen., procurorul va pune concluzii de incetare a procesului penal.

In latura civila, potrivit art. 18 C. proc. pen. procurorul poate sustine in fata instantei de judecata actiunea civila pornita de persoana vatamata. Daca cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar daca nu este constituita parte civila.

Daca s-au formulat pretentii, in raport de probele administrate va pune concluzii pentru admiterea in total sau in parte a acestora ori pentru respingerea lor daca nu sunt justificate.

In final procurorul va pune concluzii privind obligarea la cheltuieli judiciare.

Procurorul trebuie sa se conduca dupa principiile care stau la baza organizarii Ministerului Public, respectiv al legalitatii si impartialitatii si sa nu incerce sa incline balanta in defavoarea unei parti. Desi reprezinta functia de invinuire, trebuie sa aiba o pozitie obiectiva bazata pe adevar si lege, aparand interesele societatii si ale individului vatamat printr-o infractiune. Rolul educativ al judecatii se realizeaza si prin concluziile orale ale procurorului.

b) Partile din procesul penal

In situatia in care sunt asistate de aparatori din oficiu sau au aparatori alesi, cuvantul va fi acordat acestora, datorita pregatirii juridice pe care o au si sarcinilor profesionale. La cererea partii, dupa pledoaria aparatorului, se acorda cuvantul si acesteia. In pledoaria lor aparatorii se vor referi strict la problemele partii pe care o reprezinta. Daca partile nu sunt asistate de aparator, concluziile vor cuprinde urmatoarele:

Partea vatamata va pune concluzii numai in latura penala a procesului penal. In cazul in care procurorul participa la judecata va sustine invinuirea alaturi de el iar in celelalte cazuri o va face singura. Concluziile vor cuprinde in esenta aceleasi puncte ca si rechizitoriul oral al procurorului cu privire la latura penala a procesului (fapta prin care a fost vatamata, rezultatul produs, probele pe care isi intemeiaza invinuirea si cererea de condamnare cu incadrarea juridica a faptei).

Partea civila va pune concluzii numai in latura civila a cauzei. Aceasta va arata: fapta penala cauzatoare de prejudiciu, intinderea acestuia, probele pe care se sprijina, va demonstra existenta conditiilor legale pentru obligarea la despagubiri si va cere in final admiterea actiunii civile aratand modalitatea in care intelege sa fie reparat prejudiciul. Daca exista in proces si parte responsabila civilmente pretentiile vor fi formulate si fata de aceasta. Partea civila poate cere si obligarea la cheltuielile judiciare pe care le-a suportat.

In cazul in care partea vatamata s-a constituit si parte civila se vor pune concluzii cu privire le ambele laturi ale procesului.

Partea responsabila civilmente va pune concluzii numai in latura civila a procesului vizand partea de prejudiciu cu privire la care s-a cerut obligarea la despagubiri. Aceasta poate avea mai multe pozitii: sa nege existenta prejudiciului; sa arate ca nu sunt intrunite conditiile legale pentru a raspunde alaturi de inculpat; sa recunoasca raspunderea sa alaturi de inculpat sau sa ceara obligarea la un prejudiciu mai mic decat cel solicitat de partea civila. Sigur ca fiecare pozitie, mai putin recunoasterea obligatiei pentru a raspunde alaturi de inculpat pentru intreg prejudiciul cauzat, va trebui demonstrata fie invocand probe sau dispozitii legale ce reglementeaza raspunderea in solidar - in total sau in parte - sau pentru altul. In raport de atitudinea sa va cere respingerea sau admiterea - in total sau in parte - a pretentiilor formulate fata de inculpat si fata de ea.

Inculpatul va pune concluzii atat in latura penala cat si in latura civila a procesului. Audiind rechizitoriul oral al procurorului, concluziile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, poate avea mai multe atitudini: de recunoastere a faptelor pentru care este inculpat si a prejudiciului cauzat cand nu mai trebuie alte argumentari; de negare a vinovatiei si implicit a prejudiciului pretins de partea civila cand va trebui sa aduca argumente din probele administrate si dispozitii legale sau de recunoastere intr-o forma atenuata a faptei imputate si a prejudiciului cand iarasi va trebui sa aduca argumente bazate pe probe sau dispozitii legale. Mai poate invoca cazurile de inlaturare, de impiedicare a exercitarii actiunii penale, prevazute de dispozitiile art. 10 C. proc. pen., sau alte dispozitii legale. In raport de aceste atitudini poate cere condamnarea sa prin schimbarea incadrarii intr-o infractiune mai usoara sau pedepsirea cu o pedeapsa cu amenda, cu aplicarea unei forme de suspendare, cu executare la locul de munca sau aplicarea art. 18¹ C. pen.; poate cere achitarea sau incetarea procesului penal.

In latura civila concluziile vor fi organizate dupa cele puse in latura penala, fie de admitere a pretentiilor formulate - in total sau in parte - fie de respingere a acestora.

c) Ultimul cuvant al inculpatului

Potrivit art. 341 C. proc. pen., inainte de a se incheia dezbaterile, presedintele da ultimul cuvant inculpatului personal. Aceasta nu inseamna ca acest cuvant se da numai daca inculpatul a fost asistat de aparator si acesta a sustinut pledoaria sa. Este posibil intr-o cauza cu mai multi inculpati neasistati de un aparator sa apara necesitatea acordarii ultimului cuvant inculpatului fara a fi considerat o replica. Acest ultim cuvant are rolul de a afla ultima pozitie a inculpatului fata de fapta ce i se imputa. De aceea ultimul cuvant este:

- personal;

- un drept la aparare;

- un mijloc de aflare a adevarului.

Inculpatul este lasat sa spuna tot ce mai are de spus in legatura cu fapta ce i se imputa, probele administrate si pozitia sa fata de fapta. In acest timp nu i se pot pune intrebari ca in timpul cercetarii judecatoresti. Daca inculpatul releva fapte sau imprejurari noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, si se impune administrarea de noi probe sau readministrarea unora, instanta va dispune reluarea cercetarii judecatoresti.

Neacordarea ultimului cuvant personal inculpatului este sanctionata cu nulitatea relativa, deoarece hotararea pronuntata va fi desfiintata numai daca se face dovada existentei unei vatamari care nu poate fi inlaturata altfel[46].

4. Incheierea sedintei de judecata

Dupa incheierea dezbaterilor, inclusiv acordarea ultimului cuvant inculpatului, inainte de a declara inchisa sedinta de judecata, daca instanta socoteste necesar (cauza este mai complexa, mai multi faptuitori cu participare diversa, fapte a caror existenta este combatuta prin unele probe sau vinovatia este discutabila din ansamblul probator) poate cere partilor, dupa inchiderea dezbaterilor, sa depuna concluzii scrise. In acest mod se evita unele neintelegeri care ar putea sa apara in urma consemnarii gresite a concluziilor in caietul grefierului si in incheierea de sedinta si acestea vor constitui un sprijin in cursul deliberarii pentru completul de judecata.

Concluziile vor cuprinde o reluare a cererilor facute de parti in latura penala si latura civila cu demonstrarea temeiniciei lor prin prezentarea materialului probator pe care se sprijina si textele de lege. Pentru identitate de ratiune vor putea fi prezentate si argumente de literatura juridica si practica judiciara.

Cererea presedintelui trebuie consemnata in incheierea de sedinta si presedintele va trebui sa stabileasca si un termen inauntrul caruia trebuie depuse aceste concluzii.

Nu exista nici o sanctiune pentru nedepunerea concluziilor scrise.

Procurorului nu i se poate cere sa depuna concluzii scrise.

Aceste concluzii pot fi depuse de procuror si de parti din proprie initiativa atunci cand considera ca se impune ca instanta sa aiba o argumentare scrisa a punctelor de vedere exprimate in concluziile orale.

Sectiunea a III-a. Deliberarea si hotararea primei instante

1. Deliberarea

Concept: Deliberarea la judecata in prima instanta este actul procesual prin care completul de judecata, dupa inchiderea dezbaterilor, verifica sub aspectul temeiniciei si al legalitatii, materialul probator si procedural, din dosar, adunat in faza de urmarire penala si a judecatii, pentru a-si forma convingerea necesara in vederea solutiei ce urmeaza a fi data conflictului de drept penal. Sub acest aspect, desi procedura deliberarii se desfasoara dupa regulile studiate anterior, va urmari chestiuni specifice judecatii in prima instanta. Astfel, potrivit art. 343 C. proc. pen., completul de judecata delibereaza mai intai asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept. Instanta de judecata va trebui ca raspunsurile date la aceste probleme sa fie certe, altfel va trebui sa adopte solutii prin care nu se solutioneaza fondul cauzei ci se reia procesul penal sau se va aplica regula in dubio pro reo. Sigur ca, daca in cursul dezbaterilor s-au ridicat unele probleme privind constatarea unor aspecte de nelegalitate ce ar determina o solutie de reluare a procesului, va trebui sa se rezolve aceste cereri.

a) Deliberarea asupra laturii penale a cauzei

Chestiunile de fapt: Instanta de judecata va trebui sa-si formeze convingerea ca fapta dedusa judecatii exista, ca a fost savarsita de inculpat, daca acesta indeplinea conditiile raspunderii penale (nu era in momentul comiterii faptei minor sau iresponsabil) asupra formei de comitere si de participare, ca inculpatul a savarsit fapta cu vinovatie, daca nu opereaza cazuri care inlatura caracterul penal al faptei (legitima aparare, starea de necesitate, cazul fortuit, betia, eroarea de fapt), forma de vinovatie, circumstantele in care a fost savarsita fapta, gradul de pericol social al faptei si in general toate imprejurarile de fapt care pot determina incadrarea juridica si in final pedeapsa.

Chestiunile de drept: Dupa stabilirea certa a tuturor elementelor de fapt necesare unei corecte solutionari a cauzei se va trece la rezolvarea chestiunilor de drept. In primul rand, daca s-a stabilit existenta faptei, instanta va trebui sa stabileasca daca este prevazuta de legea penala. Apoi se va stabili incadrarea juridica a faptei (textul legal corespunzator starii de fapt). Va stabili daca nu opereaza o cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei sau a raspunderii penale, cu exceptia gratierii (temeiul legal). In caz afirmativ, cand fapta este pedepsibila, instanta va trebui sa stabileasca pedeapsa.

Incadrarea acesteia in limitele legale este o chestiune de drept iar aprecierea, adaptarea acesteia la persoana faptuitorului si pericolul social al faptei - individualizarea - este o chestiune de fapt.

Dupa stabilirea pedepsei sau a masurii educative, unde se impune, se va stabili cuantumul si forma de executare. Instanta va stabili si masurile de siguranta ce se impun. Cu acest prilej va stabili si daca se impune deducerea retinerii si a arestului preventiv[47].

b) Deliberarea asupra laturii civile a cauzei

Dupa rezolvarea laturii penale a cauzei in cazul retinerii comiterii infractiunii, completul delibereaza si asupra recuperarii pagubei produse prin infractiune. Astfel, va trebui sa stabileasca daca exista o paguba, daca aceasta a fost cauzata prin infractiune (existenta raportului de cauzalitate), intinderea acesteia, temeiul legal al raspunderii inculpatului si a partii responsabile civilmente si modalitatile de reparare. In final va trebui sa stabileasca daca se impune luarea, revocarea sau mentinerea masurilor de siguranta.

c) Reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor

In procesul de evaluare a probelor se poate constata ca nu au fost lamurite toate imprejurarile cauzei si este necesara reluarea cercetarii judecatoresti. In aceasta situatie, daca nu se impune restituirea cauzei la procuror sau nu este posibila, nefiind aplicabile prevederile art. 333 C. proc. pen., se va repune cauza pe rol. Procesul se reia din faza cercetarii judecatoresti urmandu-se procedura obisnuita acestui stadiu care va continua cu dezbaterile judiciare si o noua deliberare.

Daca in cursul deliberarii asupra chestiunilor de drept, unele imprejurari pot fi lamurite fara administrarea altor probe, acestea vor fi lamurite numai prin reluarea dezbaterilor. Astfel, instanta poate ajunge la concluzia ca se impune schimbarea incadrarii juridice a faptei intr-o incadrare mai severa. In acest caz se impune reluarea judecatii din stadiul dezbaterilor pentru a se dezbate in contradictoriu noua incadrare si pentru ca inculpatul sa-si poata face o aparare efectiva. Dupa inchiderea dezbaterilor va urma o noua deliberare.

d) Deliberarea asupra chestiunilor auxiliare

Potrivit art. 334 alin. (3) teza a doua C. proc. pen., dupa ce s-a deliberat asupra laturii penale si civile a cauzei, completul de judecata va rezolva chestiunile auxiliare. Astfel, se va delibera asupra mijloacelor materiale de proba (daca se restituie sau se confisca); se vor stabili cheltuielile judiciare si cine va fi obligat la plata lor; orice alta problema privind justa solutionare a cauzei (asupra restituirii cautiunii pentru cazurile prevazute de lege; mentinerea sau revocarea masurilor de ocrotire sau de siguranta).

2. Luarea hotararii

Alin. (4) al art. 343 C. proc. pen. stabileste ca toti membrii completului de judecata au indatorirea sa-si spuna parerea asupra fiecarei chestiuni care se pune in discutie in cadrul deliberarii.

- Daca completul este format din doi judecatori si unanimitatea nu poate fi intrunita se produce o divergenta care se va rezolva formandu-se un complet de divergenta care va rejudeca cauza Potrivit art. 64 al. (4) din Legea nr. 304/2004: Completul de divergenta se constituie prin includerea, in completul de judecata, a presedintelui sau a vicepresedintelui instantei, a judecatorului inspector, a presedintelui de sectie ori a unui alt judecator desemnat de presedintele instantei.

Odata luata hotararea, in cazul completelor colegiale, prin intrunirea unanimitatii sau a majoritatii, dupa regulile stabilite anterior, aceasta se va materializa in minuta care va trebui sa constituie dispozitivul sentintei ce se va redacta ulterior.[48]

3. Sentinta penala

3.1. Concept si trasaturi

Sentinta penala este hotararea care incheie judecata in prima instanta, prin care aceasta hotaraste asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal. Tot prin sentinta se va hotari si desesizarea primei instante dar prin aceasta nu se solutioneaza, ci doar se reia ciclul procesual.

Sentintele trebuie sa intruneasca urmatoarele trasaturi:

- sentintele prin care se solutioneaza fondul cauzei nu sunt definitive, fiind reglementata posibilitatea atacarii lor printr-o cale ordinara de atac (apelul sau recursul);

- sa fie legale si temeinice. Daca impotriva lor nu se exercita caile de atac, intra in puterea lucrului judecat si asupra lor opereaza prezumtia absoluta de adevar judiciar. Datorita acestui fapt hotararea devine opozabila cu efecte erga omnes, in caz de condamnare fiind rasturnata prezumtia de nevinovatie iar in caz de achitare devenind un atestat de nevinovatie. Daca se exercita caile de atac, hotararea trebuie sa fie invulnerabila atat sub aspectul stabilirii adevarului (temeinica) cat si sub aspectul aplicarii in cauza in mod corect a dispozitiilor procedurale cat si a celor de drept material (legala);

- sa fie educative. Solutia ce se pronunta, reflectand triumful adevarului si al legii, impotriva celor ce au comis infractiuni, trebuie sa starneasca ecou in randul celor tentati sa incalce legea, realizand preventia generala.

Datorita prezumtiei de legalitate si adevar, ca trasaturi ale hotararii primei instante, sentinta se pronunta in numele legii, unele dispozitii avand aplicare de indata iar altele dupa ramanerea definitiva a acesteia.

3.2. Rezolvarea fondului cauzei penale

Instanta de judecata, prin sentinta prin care solutioneaza fondul cauzei, potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen., stabilind temeinicia si legalitatea invinuirii, va putea sa pronunte, dupa caz, in latura penala a cauzei: condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal. In raport de solutia pe care o va da laturii penale, tinand seama de principiile raspunderii civile, instanta va da in unele cazuri si o solutie laturii civile. Astfel, va dispune admiterea acesteia, in total sau in parte, fie respingerea ei. In cauzele mai complexe, cu mai multe fapte sau inculpati, dupa caz, solutiile pot fi mixte, atat in latura penala cat si in latura civila.

3.2.1. Solutii in latura penala si civila a cauzei

3.2.1.1. Condamnarea inculpatului.

In latura penala

In cazurile in care sesizarea instantei s-a facut prin rechizitoriu cele mai frecvente solutii sunt de condamnare, deoarece organele de urmarire penala fac o triere severa prin urmarirea penala a celor vinovati de cei nevinovati, reusind in majoritatea cazurilor sa trimita in judecata numai persoane care se fac vinovate de comiterea unei infractiuni, aceasta fiind obligatia lor morala si profesionala.

Condamnarea se va pronunta daca instanta, din evaluarea probelor, stabileste cu certitudine existenta urmatoarelor conditii prevazute cumulativ de art. 345 alin. (2) C. proc. pen.:

- sa existe o fapta. In practica s-au intalnit frecvente cazuri cand s-au reclamat fapte imaginare (la plangere prealabila adresata direct instantei de judecata);

- fapta trebuie sa constituie infractiune. Aceasta trebuie sa intruneasca elementele constitutive ale infractiunii;

- fapta trebuie sa fie indubitabil savarsita de inculpat (inculpatul sa raspunda penal).

In urma constatarii vinovatiei inculpatului de comiterea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata sau s-a extins procesul penal, trebuie sa se arate circumstantele agravante si cele atenuante care se retin de catre instanta din probatoriul administrat, in raport de care se va individualiza si pedeapsa fiecarui infractor. Dispozitia de condamnare trebuie sa decurga din fapta retinuta si circumstantele agravante si atenuante. Dispozitia va cuprinde date referitoare la:

- persoana inculpatului (pe langa datele de stare civila, inclusiv porecla, vor trebui mentionate si antecedentele cu semnificatie penala);

- pedeapsa principala aplicata, durata acesteia si modul de executare sau masura educativa aplicata. In cazul militarilor instanta militara va trebui sa motiveze aplicarea pedepsei intr-o inchisoare militara;

- pedeapsa complementara daca este cazul; pedeapsa accesorie; masura de siguranta si masurile privind starea de libertate (pe care le mentine, le revoca, constata incetarea lor de drept, deduce arestul preventiv, sau dupa caz, dispune restituirea cautiunii depuse la liberarea pe cautiune).

In latura civila

In cazul condamnarii inculpatului pentru infractiunea pentru care a fost sesizata instanta de judecata, si in acest caz, daca s-a retinut ca fapta a cauzat un prejudiciu material sau moral, daca sunt intrunite principiile raspunderii civile, stabilindu-se intinderea prejudiciului si partea de culpa a inculpatului, se va admite in total sau in parte actiunea civila. In raport de limitele stabilite de lege pentru raspunderea partii responsabile civilmente va fi obligata si aceasta in solidar sau in parte cu inculpatul. Actiunea civila va fi respinsa daca nu exista paguba ori aceasta nu este rezultatul activitatii infractionale pentru care a fost condamnat inculpatul. In functie de solutia de admitere sau respingere a actiunii civile, instanta se va pronunta si asupra masurilor asiguratorii dispunand mentinerea sau revocarea lor. Daca mijloacele de proba apartin partii vatamate sau altor persoane si nu este ilegala detinerea lor instanta va dispune restituirea lor iar in caz contrar confiscarea lor.

Instanta va dispune si asupra cheltuielilor judiciare, obligandu-l pe inculpat la suportarea acestora, dupa caz, in solidar cu partea responsabila civilmente.

3.2.1.2. Achitarea inculpatului

In latura penala

In cazul in care in urma examinarii textelor de incriminare si a celor ce inlatura caracterul penal al faptei precum si a probelor administrate in cauza, instanta constata aplicabilitatea vreunuia din cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e) C. proc. pen., potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatului. Aceasta este o solutie mai rara in cauzele in care sesizarea instantei s-a facut prin rechizitoriu, datorita verificarii acestor conditii la sfarsitul urmaririi penale de catre procuror. Prin solutia de achitare se confirma prezumtia de nevinovatie, aceasta mai putand fi rasturnata in caile de atac.

Cand instanta va constata ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al infractiunii, fiind incidente prevederile art. 18¹ C. pen., va dispune achitarea in baza art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., pronuntand si o sanctiune din cele prevazute in art. 91 C. pen.

Daca achitarea se pronunta pentru vreunul din cazurile prevazute de art. 10 lit. b), d) sau e) C. proc. pen., instanta, daca apreciaza ca fapta ar putea atrage alte masuri sau sanctiuni decat cele prevazute de legea penala, va sesiza organul competent in materie (art. 12 C. proc. pen.).

Instanta va dispune daca este cazul o masura de siguranta (art. 111 C. pen.) impotriva inculpatului (internarea medicala, daca este iresponsabil periculos, obligarea la tratament medical, confiscarea speciala).

Masurile preventive vor inceta de drept. Daca inculpatul este pus in libertate, instanta va comunica hotararea, pentru executare, administratiei locului de detinere.

Daca inculpatul a fost in cursul procesului liberat pe cautiune, pronuntand achitarea instanta va dispune si restituirea cautiunii [art. 350 alin. ultim coroborat cu art. 160⁵ alin. (4) lit. c) C. proc. pen.].

In latura civila

In caz de achitare instanta este obligata sa se pronunte prin aceeasi hotarare si asupra actiunii civile (art. 346 C. proc. pen.).

Instanta este obligata sa solutioneze latura civila a cauzei, atat sub aspectul pagubelor materiale cat si a daunelor morale daca:

- s-a pronuntat achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.;

- instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal[49];

- achitarea se pronunta pentru ca se constata lipsa unui element constitutiv al infractiunii.

Nu se permite acordarea de despagubiri civile cand achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista ori nu a fost savarsita de inculpat.

Actiunea civila se lasa nerezolvata [art. 346 alin. (4) C. proc. pen.] cand se pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevazuta de legea penala, instanta penala nefiind competenta sa judece o cauza civila sau apartinand altei ramuri de drept).

Cand actiunea civila se admite se vor aplica principiile raspunderii civile, admiterea facandu-se in total sau in parte.

Daca actiunea civila a fost admisa sau lasata nerezolvata, masurile asiguratorii se mentin iar in celelalte cazuri se revoca.

Instanta se va pronunta si asupra cheltuielilor judiciare, aplicandu-se art. 192 pct. 1 si art. 193 C. proc. pen.

3.2.1.3. Incetarea procesului penal

In latura penala

In cazul in care se constata de catre instanta de judecata ca sunt aplicabile dispozitiile art. 10 lit. f)-j) C. proc. pen., sau exista alte cazuri de nepedepsire prevazute de Codul penal sau legi speciale (analizate la incetarea urmaririi penale), in temeiul art. 11 pct. 2. lit. b) C. proc. pen., va dispune incetarea procesului penal,

In principiu, instanta de judecata pronuntand incetarea procesului penal, va retine ca inculpatul a savarsit infractiunea pentru care a fost sesizata instanta de judecata, insa inculpatul caruia nu ii convine aceasta concluzie poate cere continuarea procesului penal, in conditiile deja examinate, fiind aplicabile prevederile art. 13 C. proc. pen. In cazul in care se constata ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii pentru care a fost sesizata instanta de judecata acestuia i se vor aplica prevederile privind incetarea procesului penal.

In caz de incetare a procesului penal instanta va dispune punerea lui de indata in libertate. Daca este cazul, instanta va dispune si luarea masurilor de siguranta.

Cand inculpatul a fost liberat provizoriu pe cautiune, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, incetand procesul penal, instanta va dispune restituirea cautiunii [art. 350 alin. ultim si art. 160⁵ alin. (4) C. proc. pen.].

In latura civila

Trebuie subliniat faptul ca instanta trebuie sa lase nesolutionata latura civila in cazurile in care pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevazute de art. 10 lit. f) (lipsa unei conditii de promovare a actiunii penale)[50] si lit. j) C. proc. pen. (exista autoritatea lucrului judecat). In celelalte cazuri instanta dispunand incetarea procesului penal este obligata sa solutioneze actiunea civila dupa principiile raspunderii civile.

Instanta va dispune mentinerea masurilor asiguratorii daca obliga inculpatul la despagubiri, iar in celelalte cazuri aceste masuri se mentin 30 de zile, de la ramanerea definitiva a hotararii, ele putand fi prelungite de instanta civila daca persoana vatamata introduce actiune [art. 353 alin. (3) C. proc. pen.].

Instanta se va pronunta si asupra cheltuielilor judiciare (art. 349 coroborat cu art. 189-193 C. proc. pen.).

3.2.1.4. Rezolvarea separata a actiunii civile. Potrivit art. 347 C. proc. pen., instanta penala, in cazurile stabilite de lege, este obligata sa solutioneze latura civila a cauzei. In cazul in care rezolvarea pretentiilor civile ar provoca intarzierea solutionarii actiunii penale, instanta poate sa solutioneze numai latura penala si sa disjunga actiunea civila urmand ca tot instanta penala sa o judece intr-o alta sedinta, motiv pentru care va dispune amanarea judecarii. Instanta nu poate aprecia motivele de nesolutionare a laturii civile, obligatia fiind imperativa si, in caz de nerespectare, solutia este casabila[51].

In ce priveste cheltuielile suportate de unitatile sanitare care au acordat asistenta medicala victimei, aceste unitati trebuie despagubite prin obligarea inculpatului la plata lor, chiar daca procesul penal a incetat ca urmare a impacarii partii vatamate cu inculpatul, deoarece in cazul aplicarii art. 10 lit. h) C. proc. pen., instanta nu poate lasa nesolutionata cererea unitatii sanitare[52].

Disjungerea actiunii civile nu este legata de un anumit moment procesual. Disjungerea actiunii civile inainte de terminarea cercetarii judecatoresti cu privire la latura penala a cauzei nu echivaleaza cu pronuntarea implicita a instantei asupra eventualelor cereri de probatiune ale inculpatului[53].

Instanta de judecata este obligata (art.348), in cazul in care prin infractiune s-a adus o paguba unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, chiar daca acestea nu s-au constituit parte civila, sa se pronunte din asupra despagubirilor civile.

Instanta mai este obligata sa se pronunte, in celelalte cazuri, cand nu exista constituire de parte civila, cu privire la alte modalitati de repararea pagubei si anume: cu privire la restituirea lucrului , desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si cu privire la restabilirea situatiei anterioare.

3.2.1.5. Masuri cu privire la starea de libertate

Dispozitiile din art. 350 privesc diferite solutii si masuri privind starea de lbertate a inculpatului. Partial au fost analizate la rezolvarea actiunii penale (art. 345).

Astfel, potrivit alin. 1 a art. 350, instanta este obligata prin hotarare sa se pronunte cu privire la revocarea, mentinerea sau luarea masurii preventive a inculpatului, tinand seama de dispozitiile 136- 160.

Desi hotararea nu este definitiva, potrivit alin.2, in caz de achitare sau incetare a procesului penal, instanta este obligata sa dispuna ,de indata, punerea in libertate a inculpatului arestat, ne mai existand suport legal potrivit art. 140 alin. 1 lit.a.

Dandu-se eficienta dispozitiilor art. 140 alin. 1 lit. a , dispozitia din alin.3 prevede ca instanta va trebui sa dispuna punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv si atunci cand durata retinerii si a arestarii preventive, insumate, sunt egale sau depasesc durata pedepsei aplicate de instanta desi hotararea nu este definitiva, ori cand s-a pronuntat pedeapsa inchisorii si executarea acesteia a fost suspendata conditionat, sau atunci cand inculpatul a fost condamnat numai la amenda ori s-a pronuntat o masura educativa.

Prevederea din alin.4 stabileste ca dispozitia din hotarare privitoare la starea de libertate ( prin care se dispune revocarea, mentinerea sau luarea masurii preventive) este executorie, deci recursul impotriva hotararii nu suspenda executarea.

In continuare se stabileste obligatia instantei de a comunica punerea in libertate administratiei locului de excutare pentru a avea un titlu legal.

In cazul in care retinerea si arestarea devin egale cu pedeapsa pronuntata de prima instanta, chiar daca hotararea inca nu este definitiva, inculpatul va trebui liberat (arft. 350 alin. 6). Liberarea se va dispune de admistratia locului de detinere care pentru a executa dispozitia, va primi o copie a dispozitivului sau extras al acestuia, de indata ce s-a pronuntat hotararea, caare va cuprinde mentiunile prev. de art. 140 ali. 3).

Aliniatul ultim prevede ca persoanelor liberate pe cautiune, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, trebuie sa li se restituie cautiunea , la dispozitia instantei de judecata, in situatiile reglementate de art. 160/5 alin. 4. Cautiunea nu se restituie in situatia prevazuta de art. 160/5 alin.5 rap. la art. 16o/10 ali.1 lit.b.

3.2.2. Cuprinsul sentintei penale. Hotararea primei instante este actul procedural scris ce contine solutiile date de instanta in solutionarea laturii penale si civile si a chestiunilor adiacente: hotararea denumita sentinta va trebuie sa cuprinda aratarea temeiurilor de fapt si de drept pentru ca din lectura sa sa se poata desprinde temeinicia si legalitatea solutiilor date de instanta de fond. Sentinta primei instante va trebui sa cuprinda (art. 354 C. proc. pen.): o parte introductiva, o expunere si dispozitivul.

a) Partea introductiva

In art. 355 C. proc. pen. se prevede ca partea introductiva (practicaua) a hotararii contine mentiunile prevazute in art. 305 C. proc. pen. care se refera la incheierea de sedinta. Aceasta in cazul in care pronuntarea are loc in aceeasi zi si nu s-a dispus amanarea pronuntarii. Daca se dispune amanarea pronuntarii aceasta se va face prin incheiere care va cuprinde mentiunile prevazute de art. 305 C. proc. pen.

Cand s-a amanat pronuntarea si s-a redactat o incheiere de amanare sentinta va cuprinde urmatoarele mentiuni: denumirea instantei care a judecat cauza, data pronuntarii hotararii, locul unde a fost judecata cauza, numele si prenumele celor care formeaza completul de judecata, ale procurorului si ale grefierului, aratandu-se ca celelalte date au fost trecute in incheierea de sedinta. In sentintele instantelor militare, pentru a se putea controla daca instanta a fost legal constituita, trebuie sa se indice si gradul militar al membrilor completului de judecata si al procurorului. Cand inculpatul este militar se va mentiona si gradul militar al acestuia.

Neinserarea datelor in incheierea de amanare a pronuntarii sau din partea introductiva a hotararii, privind: numele si prenumele judecatorilor, gradul acestor cand este necesar,si prezenta procurorului, a inculpatului sau a aparatorului, cand prezenta acestora este obligatorie, daca nu se poate constata din celelalte parti ale hotararii, sunt sanctionate cu nulitate absoluta deoarece nu se poate verifica indeplinirea unor cerinte legale si ca urmare va atrage nulitatea hotararii.

b) Expunerea

Potrivit art. 356 C. proc. pen., expunerea sau considerentele trebuie sa cuprinda:

a) datele privind identitatea partilor. Inscrierea acestor date este obligatorie pentru a nu se face confuzie intre persoanele care trebuie trase la raspundere si cele ce urmeaza a fi despagubite civil;

b) descrierea faptei care face obiectul invinuirii, cu aratarea timpului si locului unde a fost savarsita, precum si incadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare. Se va retine care sunt premisele invinuirii ce rezulta din actul de sesizare scris (rechizitoriu, plangere prealabila);

c) analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data. Se face astfel, pe baza probelor retinute, demonstratia concluziei la care s-a ajuns exprimata in minuta si apoi in dispozitivul hotararii.

In caz de condamnare expunerea mai trebuie sa mai cuprinda: fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta in sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovatie, circumstantele agravante sau atenuante-art. 87 al 5 C.Pen.), starea de recidiva, timpul care se deduce din pedeapsa pronuntata si actele din care rezulta durata acesteia. Omisiunea instantei de a descrie in partea expozitiva a sentintei fapta retinuta in sarcina inculpatului - punand instanta da casare in situatia de a trebui sa reconstituie direct, din dosar, situatia de fapt - constituie o nerezolvare a fondului cauzei care impune casarea, cu trimitere la aceeasi instanta pentru o noua judecata[54].

Daca instanta retine in sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeaza obiectul invinuirii, se va arata in partea expozitiva pentru care anume fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care s-a pronuntat incetarea procesului penal sau achitarea.

In caz de infractiune continuata, daca se retine numai o parte din actele materiale, instanta va arata in expunere care sunt actele retinute si care sunt inlaturate, pronuntand doar o solutie de condamnare nu si una de achitare, pentru ca aceleiasi fapte nu ii poate da doua solutii: de condamnare si achitare[55].

d) aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date in cauza.

c) Dispozitivul

Dispozitivul hotararii contine rezultatul deliberarii si din acest motiv trebuie sa fie identic cu minuta. Este posibil ca in momentul motivarii sentintei judecatorul sa-si dea seama ca unele dispozitii continute de minuta sunt gresite sau inexacte dar nu se mai pot face modificari, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 194-196 C. proc. pen. privind indreptarea erorilor materiale si inlaturarea omisiunilor vadite. Celelalte lipsuri pot fi indreptate de instantele de control in urma declansarii cailor de atac.

Intrucat este partea ce se va executa a hotararii, dispozitivul trebuie sa fie concis, explicit, categoric, autoritar, ca o comanda, fara cuvinte echivoce si sa intrebuinteze formele consacrate de lege sau uz[56].

Cuprinsul dispozitivului:

- datele prevazute in art. 70 C. proc. pen. privitoare la persoana inculpatului. Aceste date sunt necesare pentru a se evita confuziile privind persoana careia ii este opozabila sentinta;

- solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicandu-se in caz de condamnare denumirea acesteia si textul de lege in care se incadreaza. Incadrarea va cuprinde nu numai textul de baza in temeiul caruia se pronunta condamnarea, ci si textele referitoare la cauzele de agravare sau atenuare a pedepsei din partea generala a Codului penal[57]. Cand instanta face aplicarea art. 86⁷ C. pen., dispozitivul va mentiona daca cel condamnat va executa pedeapsa in unitatea unde isi desfasoara activitatea sau la alta unitate.

- in caz de achitare sau incetare a procesului penal, cauza pe care se intemeiaza, potrivit art. 11 sau alta dispozitie prevazuta de Codul penal sau legi speciale;

- solutia data privind repararea pagubei materiale si a daunelor morale. Aceasta trebuie sa constituie pentru partea civila titlu executoriu pentru intreaga suma[58], trebuie dispus modul in care coinculpatii raspund in cazul cauzarii unui prejudiciu unic sau cu privire la inscrisurile ce se desfiinteaza . In cazul in care partile s-au impacat, au convenit asupra modului de rezolvare a actiunii civile - in sensul ca inculpatul se obliga a plati partii civile, cu titlu de despagubiri o numita suma -, obligatia asumata de inculpat trebuie trecuta si in dispozitivul sentintei prin care se pronunta incetarea procesului penal, pentru ca in caz de neindeplinire, sa poata forma obiectul unei executari silite .

Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele hotarate de instanta cu privire la:

- deducerea retinerii si a arestarii preventive, indicandu-se partea de pedeapsa executata in acest mod;

- masurile de siguranta; cheltuielile judiciare; restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii; rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.

In hotarare se face mentiune, cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii ca persoana condamnata este lipsita de drepturile aratate in art. 79 C. pen., pe durata prevazuta in acelasi articol.

Desi dreptul de exercita in unele cauze cai de atac subzista si daca nu s-a facut mentiune in hotarare, fiind acordat de lege nu de instanta, dispozitivul trebuie sa cuprinda intotdeauna mentiunea ca hotararea este supusa apelului sau, dupa caz, recursului, pentru a se atrage atentia partilor ca pot exercita o cale de atac, cu aratarea termenului in care poate fi exercitat si mentionarea datei cand hotararea a fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica, atestandu-se indeplinirea obligatiei instantei de judecata cu privire la pronuntarea hotararii prevazuta de art. 310 C. proc. pen.

Sentinta trebui semnata de membrii completului de judecata si de catre grefier (art. 312 C. proc. pen.).

3.2.3. Pronuntarea si comunicarea hotararii (art. 358-360 C. proc. pen.)

a) pronuntarea dispozitivului hotararii

Cele consemnate privind pronuntarea dispozitivului hotararii trebuie aduse la indeplinire la data consemnata in minuta. Minuta devine apoi, la redactarea hotararii scrise, dispozitivul acesteia.

In vederea facilitarii posibilitatii exercitarii cailor de atac, dupa pronuntare presedintele explica partilor prezente ca pot declara apel sau, dupa caz, recurs.

b) comunicarea hotararii pronuntate

Pentru a cunoaste ca exista o hotarare judecatoreasca, instanta este obligata sa le trimita copii de pe dispozitivul hotararii, partilor care au lipsit atat de la judecata cat si de la pronuntare. Daca acestea nu sunt de acord cu hotararea vor putea exercita caile de atac prevazute de lege. Termenul de exercitare a caii de atac stabilite de lege, curge in acest caz, de la data comunicarii copiei dupa dispozitivul sentintei penale.

In alin. 2 se prevede ca inculpatului detinut sau aflat in vreuna dintre situatiile prevazute in art. 171 alin. 2, respectiv, cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este arestat chiar in alta cauza care a lipsit de la pronuntarea hotararii, i se comunica copia dispozitivului hotararii. De asemenea, copia dispozitivului hotararii se comunica administratiei locului de detinere. Militarilor, copia dispozitivului hotararii, se trimite prin comandantul unitatii militare unde isi satface serviciul militar.

In acelasi scop, pentru a-si exercita dreptul de aparare si in caile de atac, inculpatilor mentionati anterior, instanta este obligata, dupa redactarea hotararii, sa le comunice copii de pe acestea.

c) obligatii speciale ale instantei

Potrivit art. 359 C. proc. pen., in caz de condamnare la pedeapsa inchisorii cu suspendare conditionata a executarii pedepsei sau cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ori cu obligatia condamnatului de a efectua o munca in folosul comunitatii, presedintele atrage atentia celui condamnat asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sau a executarii pedepseiprin munca in folosul comunitatii.. In cazul executarii pedepsei sub supraveghere, presedintele face cunoscute celui condamnat masurile de supraveghere la care este supus si obligatiile pe care trebuie sa le respecte.

Daca inculpatul nu este prezent si instanta apreciaza ca nu este necesara chemarea lui, face o comunicare scrisa in care i se atrage atentia potrivit alineatului precedent.

In toate cazurile in care se pronunta condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei ori cu suspendarea pedepsei sub supraveghere, instanta de executare aduce aceasta la cunostinta unitatii unde condamnatii isi desfasoara activitatea, iar in cazul suspendarii pedepsei sub supraveghere, si organului de politie din localitatea unde domiciliaza condamnatul.