| CATEGORII DOCUMENTE |
Testamentul poate cuprinde o mare varietate de dispozitii; insa principala menire a testamentului este sa asigure transmiterea, in tot sau in parte, a patrimoniului succesoral - prin derogare de la regulile devolutiunii legale a mostenirii - potrivit vointei testatorului. Acest scop se realizeaza, de regula, prin intermediul legatelor prevazute in testament.
Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care, la decesul sau, urmeaza sa dobindeasca cu titlu gratuit intregul sau patrimoniu sau o fractiune din acesta ori anumite bunuri determinate.
Ca act unilateral de vointa, legatul este o liberalitate pentru cauza de moarte.
Legatul este o liberalitate (ca si donatia) pentru ca testatorul urmareste sa procure un avantaj patrimonial (drept real si/sau de creanta) legatarului fara un contraechivalent. Intentia liberala caracterizeaza legatul chiar daca este grevat de sarcini, fie si de ordin patrimonial; in limita folosului pur gratuit legatul este o liberalitate.
Legatul este un act juridic pentru cauza de moarte deoarece produce efecte juridice numai din momentul mortii testatorului: "testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata" (art. 802 Cod civil). Spre deosebire de donatie, prin intermediul careia donatorul isi micsoreaza in mod actual patrimoniul, legatul nu produce un asemenea efect; patrimoniul testatorului nu sufera modificari cit timp el este in viata. Efectele se produc numai din clipa mortii testatorului in favoarea legatarului si in detrimentul mostenitorilor sai legali.
Intrucit legatul este o dispozitie testamentara ce exprima vointa unilaterala a testatorului, desemnarea legatarului trebuie sa fie facuta:
prin testamentul incheiat in formele prevazute de lege;
personal de catre testator.
Cu respectarea acestor cerinte, testatorul este liber sa aleaga modalitatea de desemnare a legatarului.
Desemnarea legatarului trebuie sa fie facuta prin testament, in sensul ca elementele necesare pentru identificarea legatarului sa se regaseasca in cuprinsul testamentului. Dispozitia testamentara este nula daca nu ofera in cuprinsul testamentului, cel putin in parte, elementele necesare cu ajutorul carora legatarul sa poata fi identificat cu certitudine. Deci legatarul trebuie sa fie o persoana determinata sau cel putin determinabila in momentul deschiderii mostenirii; ca si capacitatea succesorala (existenta succesibilului - art. 654 Cod civil), tot astfel si posibilitatea determinarii lui trebuie sa se raporteze la data deschiderii mostenirii. Legatarul poate fi si o persoana viitoare, cu conditia sa fie conceputa in momentul deschiderii mostenirii (infans conceptus sau persoana juridica incurs de infiintare) si sa fie determinabila. Numai in acest caz patrimoniul succesoral sau bunurile din acest patrimoniu (legat cu titlu particular) vor avea titular, deci nu ramin fara stapin.
Avind in vedere necesitatea desemnarii legatarului prin testament, este considerat nul legatul secret, prin care persoana legatarului nu este identificata in testament, ci este comunicata de testator (verbal sau chiar in scris, dar fara respectarea formelor testamentare) unui tert (fie si succesibil). Intrucit determinarea legatarului nu se poate face in temeiul testamentului, fiind necesar in acest scop concursul unei terte persoane, legatul nu poate fi recunoscut valabil.
Deoarece testamentul este un act juridic esentialmente personal, desemnarea legatarului trebuie sa fie facuta personal de catre testator, neputind fi lasata la alegerea unei terte persoane. In consecinta, legatul cu facultate de alegere, prin care testatorul a lasat determinarea legatarului pe seama unei terte persoane (indicate in testament) este nul, pentru ca in acest caz nu "testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata" (art. 802 Cod civil), ci un tert, dupa moartea testatorului. Astfel fiind, se admite nulitatea legatului facut in favoarea unei persoane a carei alegere este lasata pe de‑a‑ntregul la libera apreciere a unei terte persoane, fara nici o contributie din partea testatorului la determinarea persoanei legatarului.
In schimb, legatul este considerat valabil in urmatoarele doua cazuri:
Daca legatul este facut unei persoane determinate de testator, dar cu sarcina predarii bunurilor unei (unor) persoane alese de catre legatar sau de un tert. Legatarul fiind determinat de testator, dispozitiile art. 802 Cod civil sint respectate, chiar daca ultimul beneficiar al bunurilor legate urmeaza sa fie determinat dupa moartea testatorului de catre legatar sau de catre un tert[1].
Daca legatul este facut unor persoane determinate, dar repartizarea intre ele a bunurilor legate este lasata la aprecierea unui tert, care are calitatea de mandatar. Intinderea drepturilor legatarilor desemnati de testator nu afecteaza validitatea legatului.
Este controversata problema validitatii legatului facut in favoarea unei persoane aleasa de un tert dintr‑un cerc restrins de persoane stabilit de testator. Majoritatea parerilor sustin solutia validitatii unui asemenea legat, pentru ca legatarul este determinabil, mai ales daca testatorul a precizat si criteriile de determinare (de alegere) a persoanei legatarului.
Testatorul poate alege liber modul de desemnare a legatarului, nefiind obligat sa respecte formule sacramentale.
Desemnarea directa se poate face nu numai prin indicarea numelui si prenumelui, dar si prin aratarea calitatii care il (ii) individualizeaza pe legatar (nepot, frate sau sora etc.). Desemnarea unei categorii de rude la plural masculin (nepoti, frati etc.) cuprinde si rudele din aceeasi categorie de sex feminin.
Desemnarea legatarului se numeste indirecta daca rezulta din exheredarea (directa partiala, nominala) a unor mostenitori legali, ce are drept rezultat marirea cotei succesorale cuvenite comostenitorului sau chemarea concreta la mostenire a mostenitorului subsecvent. In acest sens se spune ca exheredarea directa partiala (nominala) a unor mostenitori legali valoreaza legat (desemnare de legatar), tot asa cum instituirea, desemnarea directa de legatar valoreaza exheredare indirecta (totala sau partiala). Insa prima parte a tezei nu este riguros exacta, deoarece mostenitorul desemnat indirect culege mostenirea nu in calitate de legatar, ci in calitate de mostenitor legal.
Desemnarea legatarului se mai considera a fi indirecta si in cazul indicarii unor elemente indestulatoare pentru identificarea legatarului, altele decit calitatea ce‑l individualizeaza[2].
Principalul criteriu de clasificare a legatelor este obiectul dispozitiei testamentare, dupa care distingem:
legate universale sau cu titlu universal - avind ca obiect patrimoniul defunctului sau cota-parte din patrimoniu;
legate cu titlu particular - avind ca obiect anumite bunuri determinate.
O alta clasificare a legatelor se face in functie de absenta sau prezenta modalitatilor care afecteaza liberalitatea, dupa care deosebim:
legate pure si simple;
legate cu termen sau sub conditie;
legate cu sarcina.
Potrivit legii, "se poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate" (art. 887 Cod civil). Rezulta ca legatul poate avea ca obiect un patrimoniu, o universalitate de bunuri (universitas bonorum) sau bunuri (drepturi) determinate, privite ut singuli. In primul caz legatul este universal, daca are ca obiect intreaga avere a testatorului ce va lasa la moartea sa, si cu titlu universal, daca vizeaza o cota-parte (fractiune) din acea universalitate, iar in al doilea caz legatul este cu titlu particular (singular), avind ca obiect bunuri determinate.
Legatele universale si cu titlu universal sint de aceeasi natura juridica, diferenta dintre ele fiind numai cantitativa, spre deosebire de legatele cu titlu particular, care au alta natura juridica, deosebirea fiind calitativa; legatarii universali si cu titlu universal - mostenind o universalitate - sint tinuti de datoriile si sarcinile mostenirii, in schimb legatarul cu titlu particular, in principiu, nu este raspunde de datorii si sarcini, dobindind un drept determinat si limitat la bunurile prevazute in testament.
Potrivit legii, "legatul universal este dispozitia testamentara prin care testatorul lasa dupa moarte‑i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale" (art. 888 Cod civil). In literatura de specialitate s‑a precizat ca formularea legii nu este riguros exacta, pentru ca lasa impresia gresita potrivit careia legatul ar fi universal numai daca legatarul (legatarii) culege (culeg) totalitatea bunurilor testatorului; cu alte cuvinte, caracterul universal al legatului ar depinde de cantitatea bunurilor culese, deci de emolumentul pe care il culege legatarul
In realitate, legatul este universal daca confera vocatie (chemare) la intreaga mostenire. Deci ceea ce intereseaza este nu culegerea efectiva a intregii mosteniri, ci posibilitatea conferita legatarului (dreptul lui eventual) de a culege intreaga universalitate succesorala. Astfel se explica dispozitia legala potrivit careia pot exista doi sau mai multi legatari universali; daca ei pot si vor sa vina la mostenire, universalitatea succesorala se imparte in mod egal. Insa fiecare dintre ei are vocatie (eventuala) la intreaga mostenire, astfel incit daca colegatarii nu pot (de exemplu din cauza predecesului) sau nu vor sa vina la mostenire (sint renuntatori), unul singur dintre ei (oricare) va putea culege intreaga mostenire. Prin urmare, legatarul universal are vocatie la intreaga mostenire, asemanator mostenitorului legal cu vocatie concreta (utila) la mostenire (numai izvorul vocatiei este diferit: legea, respectiv testamentul).
Legatul este universal chiar daca legatarul desemnat a culege intreaga mostenire vine in concurs cu mostenitori legali rezervatari care au dreptul la rezerva prevazuta imperativ de lege in favoarea lor. Legatul este universal si in acest caz pentru ca, in absenta mostenitorilor rezervatari (nu pot sau nu vor sa vina la mostenire), legatarul universal va culege totalitatea mostenrii, nu numai cotitatea disponibila. Rezulta ca in prezenta mostenitorilor rezervatari legatul universal nu se transforma in legat cu titlu universal; el pastreaza vocatia la intreaga mostenire si numai emolumentul cules se reduce la o fractiune din mostenire (la cotitatea disponibila). Emolumentul mostenirii cules de legatarul universal poate fi micsorat si prin existenta unor legate cu titlu particular sau cu titlu universal si datorii sau sarcini ale mostenirii (daca titularii lor pot si vor sa beneficieze de drepturile lor). In literatura de specialitate se precizeaza insa ca daca mostenirea ar fi absorbita de celelalte legate si datorii sau sarcini (legatul universal fara emolument), instanta poate decide, in functie de circumstante, ca testatorul nu a avut intentia sa desemneze un adevarat legatar universal, ci un simplu executor testamentar. In acest caz, de ineficacitatea vreunui legat vor profita mostenitorii legali, iar nu pretinsul legatar universal care este un simplu executor testamentar.
Rezulta ca legatul universal nu se refera la bunuri determinate, ci confera vocatie la intreaga mostenire, continutul ei concret (emolumentul) determinindu‑se numai la data decesului testatorului. Pina in acel moment pot interveni schimbari (vinzari, cumparari, donatii etc., inclusiv pieirea unor bunuri) care sa mareasca sau sa micsoreze patrimoniul testatorului, dar care nu modifica vocatia legatarului la intreaga succesiune in componenta ei concreta de la data decesului testatorului.
Legatarul (legatul) universal poate fi desemnat nu numai sub aceasta denumire, dar si prin termeni echivalenti:
legatul tuturor bunurilor mobile si imobile;
legatul cotitatii disponibile a mostenirii - caci in lipsa de mostenitori rezervatari la data deschiderii mostenirii sau daca cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, legatarul are vocatie la intreaga mostenire, daca din continutul testamentului nu rezulta intentia testatorului de a limita vocatia legatarului la cotitatea disponibila calculata in raport de datele din ziua intocmirii testamentului[3];
legatul nudei proprietati a intregii mosteniri - este de asemenea un legat universal, deoarece legatarul devine proprietarul universalitatii, iar la stingerea uzufructului va avea proprietatea deplina a intregii mosteniri;
legatul prisosului (ramasitei) - adica ceea ce ramine dupa executarea legatelor (cu titlu universal si/sau particular) cuprinse in testament; un astfel de legat este universal pentru ca, daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, legatarul prisosului va culege intreaga mostenire (daca testatorul nu a limitat vocatia sa la o parte din mostenire si daca nu exista mostenitori rezervatari).
Legatul este cu titlu universal daca confera legatarului vocatie (chemare) la o cota-parte (fractiune) din mostenire (universalitate), exprimata printr‑o fractiune matematica sau prin indicarea unei mase de bunuri succesorale, determinate prin natura lor juridica de imobile sau de mobile.
Potrivit art. 894 al. 1 Cod civil, sint legate cu titlu universal:
legatul unei fractiuni din mostenire;
legatul tuturor bunurilor imobile;
legatul tuturor bunurilor mobile;
legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor imobile;
legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile.
Desi art. 894 al. 2 Cod civil precizeaza ca "orice alt legat este singular", se admite (conform art. 807 Cod civil) ca si legatul intregii averi ce ar face minorul intre 16-18 ani este (si nu poate fi decit) un legat cu titlu universal; el poate dispune prin testament numai de jumatate din bunurile de care, dupa lege, poate dispune o persoana majora - deci maxim 1/2 din avere daca nu are mostenitori rezervatari, respectiv 1/2 din cotitatea disponibila daca are mostenitori rezervatari. Legatul lasat de minorul cu capacitate de exercitiu restrinsa peste aceste limite este reductibil la cotele aratate (anulare partiala).
Ceea ce caracterizeaza legatul cu titlu universal este vocatia la o cota-parte din mostenire (universalitate), iar nu emolumentul care va fi cules de legatar si care poate fi micsorat de existenta mostenitorilor rezervatari, a unor legate cu titlu particular sau datorii si sarcini. Intrucit legatarul cu titlu universal are o cota-parte din mostenire, el nu poate profita de cota unui alt legatar cu titlu universal care nu nu ar putea sau nu ar voi sa vina la mostenire (vor profita mostenitorii legali sau legatarul universal). In schimb, el profita de renuntarea sau inlaturarea de la mostenire a legatarului cu titlu particular sau a mostenitorului rezervatar, daca prezenta acestora ar fi determinat micsorarea patrimoniului sau a bunurilor asupra carora se calculeaza fractiunea legatarului cu titlu universal.
Legatul cu titlu universal are natura juridica identica cu aceea a legatului universal, diferenta fiind numai cantitativa. Deci legatul cu titlu universal exprimat sub forma unei fractiuni matematice poate imbraca aceleasi forme ca si legatul universal, cum ar fi:
legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile si imobile (adica din intreaga mostenire);
legatul unei fractiuni din cotitatea disponibila a mostenirii;
legatul unei fractiuni din prisosul mostenirii - ceea ce ramine dupa executarea legatelor cu titlu particular (eventual si cu titlu universal) cuprinse in testament;
legatul nudei proprietati asupra unei fractiuni din mostenire.
In ce priveste legatul tuturor bunurilor imobile sau a tuturor bunurilor mobile (ori al unei fractiuni din aceste mase de bunuri) - cind cota-parte cuvenita legatarului rezulta din separatia facuta intre cele doua categorii de drepturi asupra succesiunii (desi imobilele sau mobilele nu reprezinta o universalitate) - ele constituie legate cu titlu universal pentru ca legea (art. 894) le califica astfel (altfel ar reprezenta veritabile legate cu titlu particular, pentru ca sint determinate bunurile ce le compun). In consecinta, desi testamentul cuprinde referire numai la bunurile in cauza, legatarul dobindeste, in virtutea calificarii legale, o cota-parte de universalitate, aceasta implicind si obligatia suportarii cotei-parti corespunzatoare (proportionale) din datorii si sarcini. Legatarii cu titlu universal devin, ca si legatarii universali, succesorii in drepturi si obligatii ai testatorului.
Aceste consecinte intervin numai daca legatul este determinat, potrivit legii, cu referire la totalitatea bunurilor imobile, respectiv mobile, ori fractiune din ele. Daca determinarea se face prin referire la alta categorie sau grup de bunuri (de exemplu mobilele dintr‑un apartament, imobilele dintr‑o localitate etc.), legatul nu va mai fi cu titlu universal, ci cu titlu particular.
Orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este singular (art. 894 al. 2 Cod civil). Din aceasta definitie negativa s‑a tras concluzia ca legatul este cu titlu particular daca confera legatarului vocatie succesorala la unul sau mai multe bunuri determinate (art. 887 Cod civil), privite izolat (ut singuli). Deci legatarul cu titlu particular nu are un drept eventual (vocatie) la universalitatea succesiunii sau la o fractiune din acea uiversalitate, ci numai asupra unor bunuri determinate sau determinabile, specificate in testament, indiferent de numarul si valoarea acestor bunuri. Astfel fiind, valoarea legatului cu titlu particular ar putea depasi emolumentul cules de legatarul universal sau cu titlu universal[4].
Legatul cu titlu particular nu se confunda cu legatul cu titlu universal - chiar daca ultimul este prevazut in testament prin aratarea generala a categoriei de bunuri care il compun, iar nu sub forma unei fractiuni matematice din mostenire - pentru ca dreptul legatarului este limitat definitiv asupra bunului (bunurilor) prevazute in testament (daca acestea vor exista in patrimoniul succesoral la data decesului lui); in schimb, legatarul cu titlu universal are vocatie generala asupra bunurilor ce fac parte din categoria respectiva la data deschiderii mostenirii, inclusiv cele dobindite de testator ulterior facerii testamentului. Pe de alta parte, legatarul cu titlu universal are vocatie generala asupra bunurilor din categoria respectiva, inclusiv bunul care formeaza obiectul legatului particular (daca titularul lui nu poate sau nu vrea sa mosteneasca); in schimb, legatarul cu titlu particular in nici un caz nu poate beneficia de caducitatea legatului cu titlu universal (sau universal).
Constituie legate particulare:
Legatul unor bunuri corporale certe, individual determinate (casa, autovehicul etc.) sau bunuri de gen determinate sau determinabile dupa numar, masura etc. (o suma de bani, o cantitate de griu etc.). Dreptul conferit legatarului este, de regula, dreptul de proprietate (proprietate exclusiva, cota-parte ideala din dreptul de proprietate sau nuda proprietate) asupra bunului, dar poate fi si un alt drept real (uzufruct, abitatie etc.). Determinarea bunurilor, necesara pentru existenta valabila a legatului particular, se poate face nu numai prin indicarea lor concreta, dar si prin indicarea unui grup de bunuri (cartile dintr‑o biblioteca, sumele de bani depuse la o unitate bancara, imobilele dintr‑o localitate etc.), cu conditia sa nu fie vorba de o masa de bunuri succesorale care, potrivit art. 894 Cod civil, constituie legate cu titlu universal (legatul tuturor imobilelor sau a tuturor mobilelor ori fractiuni din acestea).
Codul civil mai precizeaza ca lucrul legat cuprinde si accesoriile necesare, in starea in care se gasea la moartea testatorului (art. 903). In cazul imobilelor, legatarul are dreptul si la imbunatatirile si constructiile noi facute de testator asupra fondului ulterior intocmirii testamentului, precum si la adaosul facut unui loc inchis prin extinderea ingradirilor (art. 904 al. 2 si 3). In schimb, achizitiile de imobile noi, fie si alaturate, prin care se mareste imobilul lasat legat nu se cuvin legatarului daca testatorul nu face o noua dispozitie testamentara pentru aceasta (art. 904 al. 1).
Daca legatul are drept obiect un lucru de gen nedeterminat (calitativ), cel obligat la predarea lui trebuie sa presteze un lucru de calitate mijlocie (art. 968 Cod civil), fie dintre cele (mai multe) existente in patrimoniul succesoral, fie procurate din alta parte. Aceasta regula privind calitatea mijlocie se va aplica numai daca testatorul nu a determinat persoana in drept a face alegerea (daca alegerea a fost lasata legatarului, el va putea opta pentru calitatea cea mai buna).
Legatul unor bunuri incorporale[5], caci orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este cu titlu particular (art. 894 al. 2 Cod civil).
Legatul prin care testatorul-creditor iarta datoria legatarului debitor, caz in care datoria se stinge din momentul deschiderii mostenirii.
Legatul unui fapt (posibil si licit) prin care mostenitorul universal sau cu titlu universal este obligat sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea legatarului[6].
Legatul dreptului succesoral mostenit de testator ca universalitate sau cota-parte din universalitate (si care, cit timp aceasta mostenire nu a fost lichidata, poate fi instrainata ca atare atit prin acte inter vivos, cit si mortis causa). Intrucit legatarul testatorului nu dobindeste vocatie succesorala la universalitatea sau la cota-parte din universalitatea bunurilor (mostenirea) lasata de testator, legatul este cu titlu particular (art. 892 al. 2 Cod civil). O asemena mostenire reprezinta o universalitate (cota-parte din universalitate) numai in raporturile dintre cel care o lasa si testatorul mostenitor. In raporturile dintre testator si legatarul sau acea mostenire nu reprezinta decit un grup particular de bunuri (asemanator drepturilor reale sau de creanta dobindite de testator prin legate cu titlu particular).
Este legat cu titlu particular legatul nudei proprietati a unui/unor bunuri determinate.
Legatul uzufructului este o problema controversata, iar legatul unui bun individual determinat (corp cert) prezinta dificultati cind bunul in cauza este al altuia sau daca se gaseste in indiviziune.
Este posibil ca prin testament nuda proprietate sa fie lasata unei persoane, iar uzufructul altei persoane (art. 805 Cod civil).
Aplicatii practice
Asemenea dispozitii testamentare se intilnesc in practica mai ales sub forma legatului nudei proprietati si, respectiv, al uzufructului intregii averi, mai rar asupra unui bun determinat (de exemplu un teren agricol) sau asupra unei fractiuni de mostenire.
Pe de alta parte, legatul uzufructului este lasat, de regula, in favoarea sotului supravietuitor, iar nuda proprietate in favoarea unor rude ale testatorului care, dupa moartea sotului supravietuitor al testatorului, sa beneficieze de toate prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor legate. Substitutiile fideicomisare fiind interzise, in acest fel beneficiul uzufructului poate fi lasat unei persoane, urmind ca la moartea ei folosinta si culegerea fructelor sa revina titularului nudei proprietati.
Instanta trebuie sa examineze cu atentie intentia testatorului pentru a vedea daca aceasta nu constituie o substitutie fideicomisara. In nici un caz legatul nudei proprietati, respectiv legatul uzufructului nu intra sub incidenta art. 803 Cod civil, care sanctioneaza cu nulitatea substitutiile fideicomisare; legea permite expres dispozitia testamentara prin care nuda proprietate se lasa unei persoane, iar uzufructul alteia (art. 805 Cod civil). Pe de alta parte, titularul nudei proprietati beneficiaza de stingerea uzufructului prin moartea uzufructuarului ope legis, iar nu ca urmare a vointei testatorului; el dispune numai pentru cazul propriei morti, nu si pentru caz de moarte a uzufructuarului. In plus, deoarece dreptul de uzufruct inceteaza la moartea titularului, acest drept nu intra in alcatuirea patrimoniului succesoral lasat de uzufructuar; deci nu se poate vorbi de o ordine succesorala stabilita de testator. Iar daca titularul nudei proprietati (legatarul) ar fi instrainat intre timp dreptul, dobinditorul nudei proprietati - si nu legatarul - ar beneficia de stingerea uzufructului.
Legatele in uzufruct si nuda proprietate nu pot fi considerate o substitutie fideicomisara, fiindca cele doua liberalitati au - juridic - obiecte distincte, care se transmit in acelasi timp, iar nu succesiv.
Natura juridica
Daca testatorul a lasat prin testament nuda proprietate in favoarea unei persoane si uzufructul in favoarea alteia, se pune problema calificarii legatelor in cauza. Nu sint dificultati, nici controverse in ce priveste regimul nudei proprietati: legatul va fi universal, cu titlu universal, respectiv cu titlu particular, dupa cum nuda proprietate lasata legat are ca obiect intregul patrimoniu succesoral, cota-parte din patrimoniu, respectiv unul sau mai multe bunuri singulare. Nici in privinta legatului in uzufruct nu sint probleme daca este stabilit asupra unui sau unor bunuri determinate: legatul uzufructului in cauza este cu titlu particular.
In schimb, natura juridica a legatului in uzufruct al intregii mosteniri sau al unei fractiuni din mostenire este controversata. Intr‑o opinie, legatul in uzufruct este universal daca uzufructul are ca obiect intreaga mostenire, si cu titlu universal daca priveste o fractiune din mostenire. Intr‑o alta opinie, atit legatul uzufructului intregii mosteniri, cit si legatul uzufructului asupra unei fractiuni din mostenire sint legate cu titlu universal. Dupa o a treia opinie, legatul uzufructului este un legat cu titlu particular in toate cazurile, chiar daca uzufructul are ca obiect intreaga mostenire sau o fractiune din aceasta.
Parerea autorului (F. Deak): Legatul uzufructului nu poate fi calificat niciodata legat universal, chiar daca dispozitia testamentara vizeaza uzufructul intregului patrimoniu al testatorului, pentru ca legatarul nu are vocatie (eventuala) la intreaga mostenire, el dobindind numai folosinta si fructele patrimoniului succesoral, pe timp limitat, cel mult viager. Spre deosebire de legatarul universal al nudei proprietati, care are vocatie la dobindirea intregii mosteniri in plina proprietate (deci profita de stingerea uzufructului sau de ineficacitatea legatului in uzufruct), drepturile legatarului uzufructului sint limitate definitiv la folosinta si culegerea fructelor patrimoniului succesorului, el neavind niciodata vocatie la dobindirea totalitatii drepturilor care alcatuiesc patrimoniul succesoral. In consecinta, de ineficacitatea (nulitatea, revocarea sau caducitatea) legatului nudei proprietati vor profita mostenitorii legali (daca testatorul nu a dispus altfel).
Chiar daca este vorba de un uzufruct universal sau cu titlu universal, legatul uzufructului este un legat cu titlu particular, deoarece legatul are ca obiect un bun (drept) determinat - uzufructul - uzufructuarul neavind un drept eventual (vocatie) la universalitatea mostenirii sau la o fractiune din acea universalitate, ci numai asupra dreptului de uzufruct specificat in testament. Desi obiectul uzufructului nu este determinat, ceea ce intereseaza este obiectul legatului - care este un drept determinat. Pe de alta parte, legatarul uzufructului nu beneficiaza nici de ineficacitatea altor legate, de exemplu legatul nudei proprietati a unui/unor bunuri determinate; emolumentul de care poate beneficia este limitat definitiv la dreptul de uzufruct prevazut in testament.
{i legatul altor dezmembraminte ale proprietatii (de exemplu uzul sau abitatia) constituie legate cu titlu particular.
Daca legatul cu titlu particular are ca obiect un bun individual determinat ce nu apartine testatorului - fiind proprietatea unui tert, eventual chiar proprietatea mostenitorilor testatorului (mostenitori legali sau legatari universali ori cu titlu universal) - se pune problema validitatii legatului numai daca:
testatorul - la data deschiderii mostenirii, cind legatul incepe a produce efecte - nu are nici un drept, actual sau viitor (de exemplu afectat de o conditie suspensiva sau de un termen suspensiv, fie si incert), asupra bunului obiect al legatului;
obiectul legatului este un bun individual determinat (daca legatul are ca obiect bunuri de gen, fie si inexistente in masa succesorala la data deschiderii mostenirii, legatul este perfect valabil deoarece nu are ca obiect bunul altuia, dat fiind ca un anumit gen de bunuri nu poate sa apartina nimanui; pe de alta parte, in cazul legatului de bunuri fungibile, legatarul nu devine proprietar la data deschiderii mostenirii, ci numai creditor, cel tinut la executarea legatului fiind obligat sa le procure si sa le predea legatarului).
Daca cele doua conditii sint indeplinite, liberalitatea va fi valabila sau nula, dupa cum testatorul a dispus in cunostinta de cauza sau cu credinta gresita ca bunul este al sau; astfel:
Daca testatorul a lasat legat bunul altuia crezind ca este al sau, legatul este nul (art. 907 Cod civil), prezumindu‑se ca daca testatorul ar fi cunoscut realitatea nu ar fi facut liberalitatea. Eroarea de fapt, asupra obiectului, in care se gaseste testatorul este viciu de consimtamint distructiv de vointa (eroare-obstacol), cu consecinta nulitatii absolute a legatului datorita lipsei consimtamintului. Nu este exclusa posibilitatea confirmarii, ratificarii sau executarii voluntare si in cunostinta de cauza a legatului de catre cel insarcinat cu executarea lui, solutie prevazuta de lege (art. 1167 al. 3 Cod civil) in materia nulitatii absolute a liberalitatilor intre vii (donatiilor).
Daca din testament nu rezulta in mod neindoielnic cunoasterea statutului juridic al bunului de catre testator, se prezuma ignoranta lui, dat fiind ca in mod normal nici un testator nu lasa legat un lucru care nu‑i apartine. Sarcina probei cunoasterii de catre testator a faptului ca lucrul nu‑i apartine revine legatarului (regula de drept comun).
Daca testatorul a dispus de bunul altuia stiind ca nu este al sau, "insarcinatul cu acel legat este dator a da sau lucrul in natura sau valoarea lui din epoca mortii testatorului" (art. 906 Cod civil). Testatorul nu dispune propriu-zis de lucrul altuia si legatarul nu devine titularul dreptului asupra bunului la data deschiderii mostenirii (deci nu reprezinta o operatiune speculativa), ci il obliga numai pe cel insarcinat cu executarea liberalitatii (obligatie de a face) sa produre acel bun (un tablou, o bijuterie etc.) de la proprietar si sa‑l transmita legatarului, care devine astfel proprietar numai dupa procurarea bunului de catre cel obligat la executarea legatului si transmiterii lui in proprietatea legatarului. Mai mult, insarcinatul cu executarea legatului se poate libera de orice obligatie, la alegere, si prin plata valorii bunului legat apreciata la data deschiderii mostenirii. Deci legatul lucrului altuia creaza o obligatie alternativa, alegerea avind‑o debitorul (art. 1027 Cod civil), daca testatorul nu a dispus altfel.
Problema se pune in cazul in care legatul cu titlu particular are ca obiect un bun individual determinat aflat in indiviziune la data deschiderii mostenirii.
Poate fi vorba de un bun proprietate comuna pe cote-parti indivize a defunctului cu alte persoane sau de un bun facind parte dintr‑o universalitate ori cota-parte din universalitate[7] (indiviziune propriu-zisa).
Trebuie facuta urmatoarea distinctie:
Daca testatorul a lasat legat cota sa ideala de drept asupra bunului determinat sau cota sa asupra unui bun determinat din universalitate, legatul este perfect valabil deoarece dreptul asupra cotei-parti ideale din proprietatea buunlui determinat (ca si asupra unei universalitati) este un drept de proprietate individual, absolut si exclusiv al fiecarui coindivizar, transmisibil nu numai inter vivos, ci si mortis causa, inclusiv prin legate cu titlu particular.
Deci legatarul cu titlu particular se substituie in drepturile testatorului-coindivizar, fiind fara relevanta rezultatul partajului ulterior la care va participa legatarul in calitate de titular al dreptului indiviz (putind dobindi in natura, in proprietate exclusiva, o parte din bun, intregul bun cu indemnizarea corespunzatoare a celorlalti copartasi sau valoarea cotei sale ideale daca lucrul este atribuit in natura altui copartas ori este vindut la licitatie).
Daca legatul are ca obiect nu cota-parte ideala ce aprtinea testatorului, ci chiar bunul in natura aflat in indiviziune (sau o parte determinata material din acel bun) - prin asemanare cu legatul bunului altuia - trebuie avut in vedere daca testatorul a dispus de bun in cunostinta de cauza (stiind ca este proprietar numai pro parte) sau cu credinta gresita ca bunul ii apartine in exclusivitate.
In primul caz legatul este valabil,
cel insarcinat cu executarea liberalitatii avind obligatia, la alegere, fie sa
procure pentru legatar cota-parte din proprietate apartinind altuia, fie sa
plateasca valoarea cotei-parti apartinind altuia.
In al doilea caz legatul urmeaza sa fie considerat nul (in orice caz pentru
partea ce depaseste cota testatorului), prezumindu‑se ca, in cunostinta
de cauza, testatorul nu ar fi lasat legat proprietatea exclusiva a acelui bun.
Legatul este pur si simplu daca nu este afectat de nici o modalitate. In acest caz drepturile legatarului, asemanator cu drepturile mostenitorilor legali, se nasc din momentul deschiderii mostenirii. Din momentul mortii testatorului, legatarul devine titularul dreptului real sau de creanta ce intra in continutul legatului (universal, cu titlu universal sau cu titlu particular), indiferent de momentul exercitarii dreptului de optiune succesorala sau de punerea sa in posesiune. Din acest moment el poate instraina prin acte intre vii dreptul dobindit[8], iar in caz de moarte a legatarului dupa aceasta data, drepturile lui se transmit asupra propriilor mostenitori (art. 899 Cod civil).
Daca testatorul a supus legatul unui termen, efectele se vor produce - in principiu, potrivit dreptului comun in materie de modalitati ale actului juridic - dupa cum termenul este suspensiv sau extinctiv.
Daca termenul este suspensiv, drepturile legatarului se vor naste si se vor putea transmite inter vivos si mortis causa - ca si in cazul legatului pur si simplu - din momentul deschiderii mostenirii; numai executarea, exigibilitatea legatului este aminata pina la implinirea termenului (de exemplu implinirea virstei majoratului). Deci legatarul va putea cere predarea lucrului legat sau plata creantei - desi a devenit proprietar, respectiv creditor, de la deschiderea mostenirii - numai din ziua implinirii termenului (art. 926 si 1022 Cod civil).
In cazul termenului extinctiv, legatul produce efecte de la deschiderea mostenirii intocmai ca un legat pur si simplu, dar la implinirea termenului dreptul legat se stinge pentru viitor (de exemplu dreptul la o renta).
Se aplica solutiile din dreptul comun. Prin derogare se admite ca in materie de legate - dupa regula dreptului roman - termenul incert (suspensiv) valoreaza conditie; de exemplu legatarul instituit "la moartea fiicei testatorului"; dreptul legatarului se naste, cu efect retroactiv, la indeplinirea modalitatii, iar daca moare mai inainte legatul va fi caduc.
Interpretind vointa reala a testatorului, instanta poate aprecia daca modalitatea prevazuta afecteaza nasterea sau desfiintarea dreptului (deci este o conditie) sau numai executarea legatului (deci este un termen), tinind seama si de faptul ca testatorul nu este totdeauna constient de semnificatiile termenilor folositi.
Ca si in dreptul comun, conditia care afecteaza existenta (nasterea sau desfiintarea) legatului poate fi suspensiva sau rezolutorie.
Daca conditia este suspensiva, legatarul nu devine proprietar sau creditor la deschiderea mostenirii, ci numai in momentul realizarii conditiei (indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului, dupa cum conditia este pozitiva sau negativa). Din acel moment, insa, conditia produce efecte retroactive: legatarul devine proprietar sau creditor de la data deschiderii succesiunii.
Pendente conditione legatarul poate lua masuri conservatorii[9], potrivit dreptului comun (art. 1016 Cod civil). Spre deosebire de regulile dreptului comun (transmisibilitatea dreptului sub conditie la mostenitori - art. 1015 Cod civil - si prin acte intre vii), legatul sub conditie suspensiva devine caduc daca legatarul inceteaza din viata inainte de realizarea conditiei (chiar daca post mortem conditia se realizeaza); dreptul la legat nu mai trece la mostenitorii sai (art. 925 Cod civil). Practic, dreptul legatarului este dublu conditional: nasterea lui depinde de realizarea conditiei prevazuta de testator si, in plus, de conditia prevazuta de lege, constind in propria supravietuire pina la realizarea evenimentului. Nu este exclusa posibilitatea transmiterii legatului sub conditie suspensiva prin acte intre vii, dreptul dobinditorului fiind dublu conditional ca si dreptul legatarului instrainator.
Daca conditia este rezolutorie, drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii mostenirii.
Pendente conditione legatul produce efecte ca si legatele pure si simple. Deci legatul este transmisibil prin acte intre vii, iar in caz de moarte a legatarului, proprii sai mostenitori dobindesc dreptul la legat (indiferent ca este legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, dar in caz de retransmitere prin mostenire testamentara avind ca obiect acest legat determinat, legatul va fi in toate cazurile cu titlu particular).
La realizarea conditiei rezolutorii (eveniente conditione) legatul se desfiinteaza cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii. Deci se desfiinteaza si drepturile succesorilor in drepturi ai legatarului (dobinditori prin acte intre vii sau mortis causa).
In cazul in care conditia rezolutorie nu se realizeaza sau este sigur ca nu se va putea realiza, legatul se consolideaza definitiv, ca si cum ar fi fost legat pur si simplu.
Cu privire la riscuri, caracterul ilicit, imoral sau imposibil al conditiei, curgerea termenului de prescriptie etc., se aplica regulile dreptului comun.
Specifica liberalitatilor, sarcina - ca modalitate a legatului - este o obligatie impusa de testator legatarului care, dupa acceptarea legatului, este tinut s‑o execute. Sarcina poate fi prevazuta de testator atit in cazul legatelor universale sau cu titlu universal, cit si in cazul legatelor cu titlu particular.
Asemanator conditiei rezolutorii, sarcina nu afecteaza dobindirea dreptului asupra legatului din momentul deschiderii mostenirii (ca si cum legatul ar fi pur si simplu); pe de alta parte, neexecutarea sarcinii, ca si nerealizarea conditiei, produc efecte pina la momentul deschiderii mostenirii.
Spre deosebire de conditie, sarcina - care nu reprezinta o simpla dorinta (apreciata ca atare de instanta) - obliga pe legatarul acceptant al liberalitatii, in caz de neexecutare persoanele interesate (beneficiarul sarcinii, executorul testamentar, creditorii beneficiarului) putind cere prin justitie executarea silita (eventual si/sau daune-interes). Pe de alta parte, orice persoana interesata (mostenitorii legali, legatarii, creditorii) poate cere revocarea judiciara a legatului pentru neexecutarea sarcinii (art. 930 coroborat cu art. 830 Cod civil). In cazul sarcinii stipulate in favoarea unui tert, beneficiarul poate cere executarea, dar nu si revocarea (nu are nici interes in acest sens).
Sarcina poate fi stipulata in interesul unui tert, in interesul testatorului sau in interesul gratificatului insusi.
Daca sarcina este prevazuta in favoarea unui tert, ea reprezinta o stipulatie pentru altul si constituie fie o plata realizata pe aceasta cale, fie o liberalitate indirecta. In ultimul caz sintem in prezenta unui legat dublu si regulile de capacitate urmeaza sa fie analizate nu numai in raporturile dintre testator si legatar, dar si in raporturile dintre testatorul-stipulat si tertul beneficiar al sarcinii. In schimb, in raporturile dintre legatar si tertul beneficiar, executarea sarcinii reprezentind plata unei obligatii, problema capacitatii de a face si de a primi o liberalitate nu se pune.
Prin exceptie de la regulile capacitatii succesorale a tertului beneficiar al sarcinii, se recunoaste validitatea sarcinii stipulate in favoarea unei persoane viitoare (neconcepute) sau nedeterminabile, cu conditia ca ea sa existe si sa fie determinabila la data executarii sarcinii[10].
Sarcina este in interesul testatorului in cazul in care el personal are un interes - material sau moral - in executarea sarcinii[11].
In nici un caz testatorul nu poate impune legatarului obligatii care sa fie prestate in timpul vietii lui, deoarece legatul - cu sau fara sarcina - produce efecte numai din momentul deschiderii mostenirii, putind fi si revocat pina in acest moment.
Atit sarcina stipulata in favoarea unui tert beneficiar, cit si sarcina in interesul testatorului produc efecte numai din clipa mortii lui, ca si legatul insusi afectat de sarcina.
Daca sarcina este stipulata chiar in interesul legatarului, sintem in prezenta unei liberalitati cu afectatiune speciala, testatorul avind si el un interes - cel putin moral - in executarea sarcinii[12]. Spre deosebire de sarcina stipulata in favoarea unui tert sau in interesul testatorului si cind legatul inceteaza sa fie liberalitate in masura sarcinii, in acest caz legatul este pur gratuit, dar revocabil in caz de neexecutare.
Notiunea generica de ineficacitate a legatelor - fara a avea o reglementare legala ca atare, dar utilizata in literatura de specialitate - desemneaza acele ipoteze in care dispozitia testamentara prin care testatorul a instituit unul sau mai multe legate este lipsita de efecte juridice, deci este ineficace, din cauze prevazute de lege.
Aceste cauze pot fi grupate in patru categorii:
Nulitatea - absoluta sau relativa a legatelor - intervine in caz de nerespectare a regulilor de forma sau de fond prevazute de lege pentru validitatea lor.
Reductiunea - avind drept consecinta ineficacitatea partiala sau totala a legatelor se produce - la cererea mostenitorilor rezervatari si a celor care infatiseaza drepturile lor (art. 848 Cod civil) - in cazul in care, prin liberalitatile facute de defunct (tinind seama si de donatiile facute in timpul vietii) s‑a depasit cotitatea disponibila[13].
Revocarea testamentului sau a unora din dispozitiile sale poate fi voluntara - cind este opera testatorului - sau judecatoreasca - pronuntata de instanta pentru cazurile prevazute de lege.
Caducitatea legatelor intervine cind executarea lor devine imposibila din cauze posterioare momentului intocmirii testamentului.
Nulitatea absoluta sau relativa a legatului intervine in cazul in care testamentul, respectiv dispozitia testamentara prin care a fost prevazut nu intruneste conditiile de validitate - de fond sau de forma - prevazute de lege. Poate fi vorba de cauze de nulitate comune tuturor actelor juridice[14] sau de cauze de nulitate specifice legatelor . In toate cazurile, nulitatea legatelor se apreciaza in raport de elementele, cauzele existente la data intocmirii testamentului si care impiedica nasterea valabila a legatului. Cauzele ivite ulterior si care determina imposibilitatea executarii legatului nu constituie cauze de nulitate, ci atrag caducitatea legatului.
Anularea sau constatarea nulitatii legatului urmeaza regimul de drept comun al nulitatilor.
Se admite ca dupa moartea testatorului nulitatea legatului (fie si nulitatea absoluta) poate fi acoperita prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a legatului facuta in cunostinta cauzei de nulitate de catre persoanele interesate - in aceasta materie de catre persoanele care ar beneficia de ineficacitatea legatului din cauza nulitatii (de exemplu mostenitorii legali sau legatarul universal daca testamentul cuprinde si legate cu titlu particular). Mostenitorii legali pot executa legatul prevazut in testamentul nul pentru vicii de forma, chiar si in forma verbala ori prin testament conjunctiv. Se aplica, prin analogie, dispozitiile art. 1167 al. 3 Cod civil din materia donatiilor. Daca sint mai multi mostenitori, ratificarea va produce efecte numai fata de cei care au consimtit.
Intrucit testamentul se intocmeste, de regula, cu mult timp (uneori decenii) inainte de data la care incepe sa‑si produca efectele (decesul testatorului), termenul de 18 luni prevazut de art. 9 al. 2 din Decretul nr. 167/158 in materia prescriptiei actiunii in anulare se calculeaza nu de la data incheierii actului, ci de la data deschiderii succesiunii.
Potrivit art. 920-923 si 930-931 Cod civil, legatul nascut in mod valabil poate deveni ineficace prin efectul revocarii lui, fie ca este vorba de revocarea testamentului in intregul lui, fie ca revocarea vizeaza numai legatul (o parte din legat) sau legatele instituite prin testament.
Revocarea legatelor poate fi voluntara - cind isi gaseste sorgintea in vointa unilaterala a testatorului - sau judecatoreasca - pronuntata de instanta pentru faptele culpabile prevazute de lege savirsite de legatar.
In principiu, testamentul, ca si dispozitiile testamentare pe care le cuprinde, sint acte juridice esentialmente revocabile, daca legea nu prevede altfel in mod expres. Legatele pot fi revocate prin vointa unilaterala a testatorului pina in ultima clipa a vietii. El nu poate renunta la acest drept - orice clauza de renuntare facuta prin testament sau alt act este nula absolut (art. 802 Cod civil) - si il poate exercita in mod discretionar, nefiind susceptibil de abuz. Legatatul nu poate invoca vreun drept cistigat, deoarece legatul nu produce efecte decit la deschiderea mostenirii.
Dupa modul de manifestare a vointei revocatorii, revocarea voluntara poate fi expresa sau tacita si este valabila daca testatorul a avut capacitatea de a testa si consimtamintul neviciat.
Revocarea voluntara expresa (directa)
Conform art. 920 Cod civil, testatorul poate revoca testamentul - toate dispozitiile pe care le cuprinde sau o parte din ele, in speta legatele - printr‑un testament posterior (incheiat intr‑una din formele prevazute de lege pentru testamente) sau printr‑un act autentic (autentificat in conditiile art. 58-67 din Legea nr. 36/1995, iar nu legalizat potrivit art. 89). Rezulta ca revocarea voluntara expresa este un act solemn; sub sanctiunea nulitatii absolute, actul revocator trebuie sa fie redactat in forma testamentara sau in forma autentica.
Testamentul revocator trebuie sa fie valabil ca atare, dar nu este necesar sa aiba aceeasi forma ca si testamentul pe care il revoca; nu se aplica regula simetriei formelor[16]. Esential este ca actul revocator sa indeplineasca cerintele de forma ale unui testament, inclusiv forma testamentului olograf simplificat daca revocarea are ca obiect legatul sumei de bani depusa la CEC si care a fost instituita anterior in aceeasi forma testamentara.
Este indiferent daca testamentul revocator contine sau nu si alte dispozitii (de exemplu legate) sau daca legatul revocat este sau nu testat in favoarea unei alte persoane (daca nu, vor beneficia de revocare mostenitorii legali). Daca testamentul revocator cuprinde legate (noi sau cele revocate sint testate in favoarea altor legatari) ineficacitatea acestor legate nu afecteaza validitatea revocarii (art. 922 Cod civil), daca testamentul revocator este valid in forma si testatorul nu a conditionat validitatea revocarii de eficacitatea legatelor.
Inscrisul autentic revocator poate fi un act redactat special in acest scop, dar poate fi continut si in cadrul unui alt act autentic (de exemplu contract de donatie incheiat in forma autentica - art. 813 Cod civil). Intrucit inscrisul autentic revocator nu este testament, nu implica nici examinarea indeplinirii conditiilor speciale prevazute de lege pentru validitatea testamentelor (de exemplu cerinta actului separat - art. 857 Cod civil).
Indiferent de forma actului, vointa revocatorie nu trebuie sa fie exprimata in termeni sacramentali, dar intentia testatorului trebuie sa fie neindoielnica[17].
Revocarea voluntara tacita (indirecta)
Alaturi de revocarea expresa, se admite si revocarea tacita a legatelor. Revocarea este tacita daca, fara a fi declarata expres, rezulta indirect, dar neindoielnic, din anumite acte sau fapte savirsite de testator sau cunoscute de el.
Codul civil prevede doua cazuri de revocare tacita: confectionarea unui testament nou (posterior) care - fara a revoca pe cel anterior - contine dispozitii inconciliabile (incompatibile sau contrare) cu dispozitiile testamentului anterior (art. 921) si instrainarea obiectului legatului (art. 923) cu care se asimileaza si distrugerea lui. Literatura de specialitate si jurisprudenta considera ca cele doua cazuri nu sint prevazute de lege limitativ si admit ca revocarea tacita opereaza si in cazul distrugerii testamentului de catre testator sau cu stirea lui.
Facerea unui testament nou
A face un testament nou constituie un caz de revocare tacita numai daca:
Testamentul nou a fost intocmit cu respectarea formelor solemne prevazute de lege pentru testamente, iar testatorul a avut capacitatea de a testa si consimtamintul neviciat. Daca testamentul nou este lovit de nulitate, nici revocarea tacita pe care o implica nu se poate produce. In schimb, potrivit art. 922 Cod civil, soarta ulterioara a legatelor cuprinse in noul testament nu influenteaza validitatea revocarii tacite (de exemplu caducitatea). Fiind vorba de revocare tacita, nu se intrevede posibilitatea stabilirii intentiei testatorului de a mentine legatul anterior in caz de ineficacitate a celui din urma. Acest lucru este posibil de stabilit numai in ipoteza revocarii exprese.
Noul testament sa nu contina revocarea testamentului anterior, caci daca contine o asemenea clauza revocarea nu mai este tacita (indirecta), ci expresa, si nu se mai pune problema daca dispozitiile testamentului nou sint sau nu inconciliabile cu dispozitiile celui anterior. In masura in care testatorul revoca testamentul anterior printr‑unul nou (art. 920), revocarea opereaza chiar daca dispozitiile (legatele) noi ar putea fi executate concomitent cu cele vechi.
Testamentul anterior sa contina dispozitii (legate) "care sint necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior" (art. 921 Cod civil). Aceasta conditie se pune deoarece o persoana poate lasa mai multe testamente succesive ale caror dispozitii sa nu se contrazica, sa fie conciliabile si sa produca efecte simultane, putind fi executate cumulativ[18]. In schimb, daca dispozitiile din testamentele succesive sint inconciliabile, executarea lor concomitenta nu mai este posibila si cu toate ca testatorul nu a prevazut revocarea (expresa) a testamentului (legatului) anterior, opereaza revocarea lui tacita (indirecta), fie a intregului testament - daca toate dispozitiile din testamentele succesive sint inconciliabile - fie numai a dispozitiilor care sint inconciliabile.
Astfel se intimpla in cazul legatelor incompatibile sau contrare. Desi cele doua notiuni par a fi - si sint considerate de unii autori - ca sinonime si, indiscutabil produc acelasi efect revocator, alti autori fac o diferentiere - care se dovedeste utila din punct de vedere practic - pentru ca incompatibilitatea se poate stabili pe baza unor elemente obiective (de imposibilitate materiala sau juridica), cita vreme contrarietatea necesita cercetarea unor elemente subiective, de imposibilitate intentionala, ceea ce este mai dificil de stabilit si necesita o atentie sporita.
Incompatibilitatea intre dispozitiile testamentelor succesive presupune o imposibilitate absoluta, obiectiva - materiala sau juridica - de a se executa cumulativ, concomitent, legatele din doua (sau mai multe) testamente succesive (si chiar de ar fi cuprinse in acelasi testament). In mod obiectiv, legatele incompatibile nu pot coexista[19].
Contrarietatea intre doua legate facute prin testamente succesive presupune si ea o imposibilitate de executare concomitenta, cumulativa, dar aceasta imposibilitate nu este obiectiva, ci se datoreaza intentiei testatorului; material si juridic ar fi posibila executarea cumulativa, se opune numai vointa testatorului[20].
In toate cazurile, dispozitiile testamentului anterior sint revocate numai in cazul sau in masura in care sint incompatibile sau contrarii dispozitiilor din testamentul posterior si, in cazul contrarietatii, numai daca testatorul nu a voit executarea lor cumulativa.
Legatele din testamentul anterior sint revocate datorita incompatibilitatii sau contrarietatii cu legatele din testamentul posterior, chiar daca acestea din urma ar fi ineficace (art. 922 Cod civil), caci vointa revocatorie nu se identifica cu vointa de a face liberalitatea.
Unele legate facute prin testamente succesive care nu sint incompatibile sau contrarii pot, eventual, modifica emolumentul de care beneficiaza legatarul:
Legatul universal facut prin testamentul anterior nu se considera revocat prin legatele cu titlu universal sau cu titlu particular instituite prin testamentul posterior; se micsoreaza numai emolumentul legatului universal. Legatul cu titlu universal din testamentul posterior nu transforma legatul universal din testamentul anterior intr‑unul cu titlu universal, astfel incit - daca legatul cu titlu universal va fi ineficace - legatarul universal va valorifica chemarea la intreaga mostenire.
Nu exista contrarietate (si cu atit mai putin incompatibilitate) nici intre legatul cu titlu particular sau cu titlu universal facut prin testamentul anterior si legatul universal instituit prin testamentul posterior. Numai daca testamentele succesive cuprind legate din aceeasi categorie - universale, cu titlu universal sau cu titlu particular - cu privire la aceeasi mostenire, fractiune de mostenire sau bun succesoral, aceste dispozitii facute prin testamente succesive unor persoane diferite vor fi in contrarietate daca nu se dovedeste ca intentia testatorului a fost ca legatele sa se execute cumulativ.
Ultima teza este justa. In schimb, legatul cu titlu particular si mai ales legatul cu titlu universal facut prin testament anterior poate fi considerat contrar legatului universal instituit prin testamentul posterior (deci revocat tacit), daca nu se dovedeste intentia testatorului ca legatele sa se execute cumulativ[21]. In asemenea cazuri va opera revocarea tacita, afara numai daca se dovedeste ca intentia testatorului a fost ca legatele sa se execute cumulativ.
Daca, prin testamente succesive, aceeasi persoana este desemnata legatar, in principiu testamentul posterior urmeaza sa produca efecte, revocind tacit legatul anterior, care este incompatibil sau contrar dispozitiei din testamentul posterior[22].
In schimb, calitatea de dobinditor (sau de beneficiar al promisiunii de vinzare) prin act cu titlu oneros al unui imobil (contract sau antecontract incheiat chiar inter vivos) este perfect compatibila cu calitatea de legatar universal (sau cu titlu universal) si prezinta importanta practica pentru ca dobindirea cu titlu oneros nu este supusa reductiunii pentru depasirea cotitatii disponibile. Nici calitatea de donatar nu este incompatibila cu calitatea de legatar universal, insa donatia este supusa reductiunii pentru depasirea cotitatii disponibile, ca si liberalitatea testamentara.
Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care formeaza obiectul legatului
Potrivit art. 923 Cod civil, "orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s‑a instrainat, chiar cind instrainarea va fi nula sau cind obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului". Din instrainarea bunului legat - ipoteza intilnita relativ frecvent in practica - legea deduce intentia testatorului (manifestata indirect, tacit) de a revoca legatul, chiar daca executarea legatului dupa deschiderea mostenirii nu ar fi imposibila, intrucit instrainarea nu a fost valabila sau testatorul a redobindit bunul in cauza.
Domeniu de aplicare Revocarea tacita prin instrainarea obiectului legatului poate interveni numai in cazul legatelor cu titlu particular. Obiectul legatelor universale sau cu titlu universal - fiind patrimoniul sau cota-parte din acesta - nu poate fi instrainat prin acte intre vii, deci nu poate intra sub incidenta art. 923 Cod civil. Pe de alta parte, instrainarea bunurilor cuprinse in patrimoniu (ca si dobindirea de bunuri) afecteaza numai emolumentul legatului din momentul deschiderii mostenirii, nu si vocatia universala sau cu titlu universal a legatarului, astfel incit nu poate avea semnificatia unei revocari tacite. Chiar daca legatul cu titlu universal ar fi fost determinat prin indicarea unei mase de bunuri succesorale (de exemplu legatul tuturor bunurilor imobile - art. 894 al. 1 Cod civil) si testatorul ar fi instrainat acele bunuri la un moment dat, legatul cu titlu universal nu ar fi revocat, legatarul pastrind vocatia si putind beneficia de bunurile din categoria respectiva pe care testatorul le va dobindi (eventual) ulterior, pina in momentul decesului.
Pentru ca instrainarea sa aiba efect revocator, legatul trebuie sa
aiba ca obiect bunuri individual
determinate - fie bunuri certe, fie bunuri de gen (dupa natura lor), dar
individualizate (de exemplu obligatii CEC identificate dupa numar si serie).
Instrainarea bunurilor de gen neindividualizate care formeaza obiectul
legatului nu atrage revocarea, chiar daca la data deschiderii mostenirii in
masa succesorala nu se vor gasi bunuri de genul respectiv. Legatarul bunurilor
de gen neindividualizate este un simplu creditor al mostenirii sau al
mostenitorului legal sau testamentar obligat
Bunul individual determinat - obiect al legatului cu titlu particular care se revoca prin instrainare - poate fi nu numai un bun corporal, dar si unul incorporal (legatul creantei, legatul datoriei etc.). Legea nu limiteaza revocarea prin instrainare la ipoteza bunurilor corporale, iar prin "obiectul legatului" (art. 923 Cod civil) se inteleg si bunurile incorporale.
Daca legatul cu titlu particular are ca obiect dreptul succesoral mostenit de testator ca universalitate sau cota-parte din universalitate (care in raporturile dintre testator si legatarul sau reprezinta un grup particular de bunuri, deci este un legat cu titlu particular), revocarea legatului se produce prin instrainarea (cedarea) drepturilor succesorale de catre testator. Cita vreme nu este lichidata, mostenirea dobindita de catre testator poate forma nu numai obietul unui legat cu titlu particular, dar si al unei instrainari prin acte intre vii.
Conditii privind actul de instrainare Pentru ca legatul cu titlu particular sa fie revocat prin instrainarea bunului individual determinat care formeaza obiectul legatului, instrainarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
Instrainarea trebuie sa fie voluntara; numai din actul voit de testator se poate deduce - indirect - vointa revocatorie. Revocarea tacita nu va opera daca bunul care formeaza obiectul legatului este supus vinzarii silite la cererea creditorului testatorului, este expropriat (chiar daca intre expropriator si testatorul expropriat se incheie un act de invoiala asupra exproprierii sau asupra despagubirilor) sau in alt fel este instrainat in afara vointei testatorului.
Problema prezinta importanta practica pentru ca, in caz de reintrare a bunului in patrimoniul testatorului, daca instrainarea a fost voluntara si, deci legatul a fost revocat tacit, el nu se va executa; in schimb, in cazul instrainarii involuntare, daca bunul reintra in patrimoniul testatorului (de exemplu prin retrocedarea bunului expropriat sau prin redobindirea lui, cu exercitarea dreptului de preemptiune, conform art. 35-37 din Legea nr. 33/1994), legatul va trebui executat.
Instrainarea implica intentia de revocare numai daca este reala si efectiva. O instrainare pur fictiva, un proiect de instrainare (chiar oferta de instrainare neurmata de acceptare) sau un pact de preferinta nu este de natura sa atraga revocarea. In schimb, intentia de revocare rezultind din actul incheiat nu depinde de faptul iesirii bunului legat din patrimoniul testatorului; se admite ca antecontractul de vinzare-cumparare (chiar si promisiunea unilaterala de vinzare), susceptibila de executare silita, atrage revocarea legatului, desi, in sine, nu este translativ de proprietate.
Daca o instrainare nula sau conditionala produce efecte revocatorii si nici reintoarcerea bunului in patrimoniul testatorului nu anihileaza efectul revocator al actului (art. 923 Cod civil), un asemenea efect trebuie recunoscut si antecontractului, caci nu transferul proprietatii intereseaza, ci manifestarea tacita, indirecta a vointei revocatorii a testatorului prin pactul incheiat.
Potrivit legii, revocarea legatului opereaza "pentru tot ce s‑a instrainat" (art. 923 Cod civil), deci poate fi totala sau partiala. Rezulta ca in ipoteza in care bunul legat integral a fost instrainat in parte (de exemplu cota-parte de 1/2 din dreptul de proprietate), revocarea va opera si ea numai in aceasta masura. Daca legatul a avut ca obiect mai multe bunuri, revocarea va opera numai pentru cele instrainate. In cazul constituirii unor dezmembraminte ale proprietatii (uzufruct, abitatie etc.) sau grevarii cu garantii reale a bunului (de exemplu ipoteca), legatarul va fi obligat sa le respecte.
In concluzie, instrainarea bunului legat produce efecte revocatorii daca legatul este cu titlu particular si are ca obiect bunuri individual determinate, iar instrainarea acelui bun, totala sau partiala, este voluntara, reala si efectiva. Alte cerinte nu sint prevazute de lege in privinta efectelor revocatorii ale instrainarii.
Legea precizeaza expres ca revocarea opereaza "chiar cind instrainarea va fi nula", indiferent ca nulitatea este relativa sau absoluta[23].
Invaliditatea instrainarii nu afecteaza validitatea revocarii. De la aceasta regula se admite o singura exceptie: anularea instrainarii pentru incapacitatea sau vicierea consimtamintului testatorului (nu si al dobinditorului) va atrage dupa sine si anularea revocarii. Revocarea, fie si tacita, fiind un act juridic, presupune un consimtamint valabil exprimat, chiar daca exprimarea este indirecta. Daca vointa manifestata direct (de instrainare) nu este valabila, nu poate fi valabila nici vointa manifestata indirect, cuprinsa in prima (de revocare a legatului). Numai in cazul minorului intre 16-18 ani exista posibilitatea ca instrainarea sa fie anulata pentru incapacitate si totusi revocarea sa opereze pentru ca el are - in limita prevazuta de lege - capacitatea de a revoca. In cazul lui, regulile de capacitate sint diferite, dupa cum este vorba de acte inter vivos sau mortis causa.
Daca instrainarea nula produce efecte revocatorii, cu atit mai mult nerespectarea formelor de publicitate nu va face revocarea inopozabila tertilor. Dar daca legatarul, neavind cunostinta de instrainare-revocare, face cheltuieli inutile pentru valorificarea legatului (cerere de predare a bunului legat) va putea pretinde dobinditorului repararea pagubei suferite).
Potrivit legii, revocarea opereaza chiar daca actul de instrainare ar fi afectat de modalitati (termen suspensiv sau extinctiv ori conditie suspensiva sau rezolutorie); textul nu distinge (art. 923 Cod civil). Revocarea se produce din momentul incheierii actului, chiar daca instrainarea ar fi fost consimtita sub conditie suspensiva. Vointa revocatorie a fost exprimata definitiv prin incheierea actului, chiar daca nasterea dreptului dobinditorului atirna de realizarea conditiei. Asa cum realizarea conditiei rezolutorii nu influenteaza revocarea ce s‑a produs prin incheierea actului de instrainare, tot astfel soarta revocarii nu depinde de nerealizarea sau realizarea conditiei suspensive. De altfel, textul citat precizeaza expres ca legatul se revoca prin instrainare chiar daca bunul ar reintra in patrimoniul testatorului indiferent din ce cauza (rezolutiune pentru neexecutare, desfiintarea actului prin acordul partilor, revocarea donatiei pentru cauzele prevazute de lege etc.).
Pentru ca revocarea sa opereze, este indiferent daca actul de instrainare este cu titlu oneros (vinzare-cumparare, schimb, contract de intretinere etc.) sau cu titlu gratuit (donatie, fie si sub forma darului manual, iertarii de datorie sau cesiunii de creanta cu titlu gratuit etc.). Nu prezinta relevanta nici persoana dobinditorului (o terta persoana sau legatarul insusi). Potrivit legii, bunul individual determinat instrainat printr‑un act intre vii, fie si legatarului, revoca legatul avind acelasi obiect.
Pornind de la ideea ca distrugerea voluntara a bunului, ca si instrainarea voluntara, reprezinta manifestari de exercitare a dreptului de dispozitie, se asimileaza cu instrainarea (dispozitie juridica) distrugerea bunului individual determinat care formeaza obiectul legatului cu titlu particular (dispozitie materiala); daca distrugerea este voluntara din partea testatorului (bunul este distrus de testator sau de catre altul, dar cu voia lui) ea dovedeste intentia lui de a revoca legatul. Distrugerea involuntara de catre testator sau distrugerea de catre altii fara voia testatorului ori pieirea fortuita in timpul vietii lui are drept consecinta nu revocarea, ci caducitatea legatului.
Distrugerea voluntara a testamentului
In afara celor doua cazuri de revocare voluntara tacita prevazute expres de lege (art. 921 si art. 923 Cod civil), se admite ca legatul este neindoielnic revocat si in cazul in care, in mod voluntar, testamentul este distrus de catre testator sau cu stirea lui.
Distrugerea materiala a testamentului (ardere, rupere, stergerea textului sau a unui element esential - de exemplu semnatura - sau nimicirea in alt fel) are semnificatia revocarii tacite a testamentului numai daca sint indeplinite urmatoarele conditii:
testamentul este olograf sau mistic, existind intr‑un singur exemplar, in posesia testatorului (daca testamentul este autentic, distrugerea exemplarului ramas asupra testatorului nu atrage revocarea, un exemplar original pastrindu‑se la notar);
distrugerea testamentului sa fie voluntara, efectuata de catre testator sau de catre altul cu stirea testatorului (dar nu neaparat din ordinul lui), ori chiar fortuit, insa cu stirea lui; pina la proba contrara se prezuma ca distrugerea este opera testatorului (daca distrugerea s‑a produs fara voia si stirea testatorului, ea nu va avea semnificatia revocarii tacite, legatarul putind dovedi ca testamentul a existat, ca s‑a distrus fara stirea testatorului si continutul lui);
distrugerea testamentului sa fie materializata, sa fie efectiva; daca ordinul de distrugere dat de catre testator tertului ce‑l avea in pastrare nu s‑a executat, testamentul nu va fi revocat (daca ordinul nu imbraca forma unui nou testament ce contine expres revocarea);
testatorul sa fi avut capacitatea necesara pentru a reveni asupra dispozitiilor testamentare (sa nu fie pierdut capacitatea de exerictiu) si vointa lui sa fie neviciata.
Revocarea tacita prin distrugerea testamentului poate fi totala sau partiala. De exemplu testatorul rupe una dintre foile testamentului continind un legat. In acest caz, restul dispozitiilor testamentare urmeaza sa ramina eficace, daca partea ramasa contine elementele necesare pentru validitatea testamentului.
Revocarea tacita partiala se poate realiza si prin stergerea unei (unor) dispozitii testamentare, ulterior redactarii testamentului. Daca se dovedeste ca radierea este ulterioara redactarii testamentului, ea reprezinta un testament nou olograf, care revoca o dispozitie testamentara anterioara. In consecinta, trebuie sa se respecte conditiile de fond si de forma prevazute de lege: sa fie facuta, datata si semnata de mina testatorului.
Spre deosebire de distrugere, revocarea prin stergerea dispozitiei testamentare, urmata de datarea si semnarea de catre testator, poate interveni si in cazul unui testament autentic; pentru revocarea dispozitilor testamentare nu se impune respectarea simetriei formelor.
Retractarea revocarii voluntare
Pina in ultima clipa a vietii, testatorul poate revoca (expres sau tacit) legatele facute prin testament. Fiind un act unilateral de vointa pentru caz de moarte, ca si testamentul insusi, revocarea poate fi - la rindul ei - revocata, ceea ce se numeste retractarea revocarii. De fapt, este vorba de posibilitatea unor revocari succesive.
Fiind tot o revocare, retractarea poate interveni, in principiu, in aceleasi conditii.
Retractarea poate fi expresa, caz in care, sub sanctiunea nulitatii absolute, urmeaza sa fie facuta prin act autentic sau intr‑o forma testamentara (art. 920 Cod civil), inclusiv stergerea dispozitiei revocatorii de catre testator, urmata de datarea si semnarea de catre el (cu semnificatia unui testament olograf nou).
In principiu, nu se contesta nici posibilitatea retractarii tacite, fie prin confectionarea unui testament nou - care, fara a retracta expres revocarea anterioara, contine dispozitii care sint inconciliabile (incompatibile sau contrare) cu revocarea anterioara (art. 921 Cod civil) - fie prin distrugerea voluntara a inscrisului revocator.
Revocare tacita prin instrainarea (cu care se asimileaza si distrugerea) obiectului legatului (art. 923 Cod civil) si prin distrugerea testamentului care contine legatul nu poate fi retractata. In aceste cazuri, daca testatorul doreste sa‑l gratifice pe legatarul initial (de exemplu cu bunul instrainat care a reintrat in patrimoniul sau ca urmare a rezolutiunii contractului de vinzare-cumparare) trebuie sa faca un nou testament cu respectarea conditiilor de forma prevazute de lege pentru acesta. Legea precizeaza expres ca reintrarea bunului in patrimoniul testatorului nu are ca efect retractarea revocarii produse prin instrainarea lui. Revenirea asupra revocarii necesita o noua dispozitie testamentara. Tot astfel si in cazul distrugerii testamentului initial. Deci in aceste cazuri nu mai sintem in prezenta retractarii revocarii, fiind vorba de dispozitii testamentare noi, fara legatura cu cea anterioara.
Problema efectelor retractarii este controversata:
Intr‑o opinie, retractarea revocarii are drept efect reinvierea dispozitiilor testamentare revocate, daca nu se dovedeste ca testatorul a voit altfel. In cazul distrugerii testamentului, rechemarea la viata a vechilor dispozitii testamentare trebuie sa fie imbracata in formele unui testament nou.
Intr‑o alta opinie, in raport cu particularitatile testamentului ca act unilateral de vointa, nu este de conceput ca un inscris care a devenit ineficient sa‑si produca efecte numai datorita desfiintarii actului prin care a fost declarat ineficient. Numai in prezenta unei manifestari de vointa, indiferent sub ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin testamentul revocat, acesta va putea sa‑si produca efectele.
Fiecare dintre aceste teze contine in sine o parte de adevar, dar nici una dintre ele nu poate, nu trebuie sa fie absolutizata cita vreme nu este consacrata legal. Retractarea si efectele ei trebuie sa fie analizate de la caz la caz si, in functie de imprejurarile cauzei si de analiza atenta a intentiei testatorului, urmeaza sa se stabileasca solutia concreta.
Notiune. Cauze
Revocarea judecatoreasca a legatelor intervine in cazurile in care legatarul savirseste, in mod culpabil, o fapta dintre cele limitativ prevazute de lege drept cauze de revocare judecatoreasca. Fapta care justifica revocarea poate fi savirsita inainte sau dupa deschiderea mostenirii, dupa caz, dar revocarea poate fi pronuntata de instanta, la cererea persoanei (persoanelor) interesate, numai dupa moartea testatorului.
Revocarea judecatoreasca a legatelor - cu aplicabilitate in materia mostenirii testamentare - corespunde nedemnitatii succesorale din materia devolutiunii legale a mostenirii, iar cazurile in care poate interveni sint, in principiu, cele prevazute drept cauze legale de revocare a donatiilor, si anume:
neindeplinirea sarcinilor (art. 930 coroborat cu art. 830 Cod civil);
ingratitudinea legatarului (art. 930 coroborat cu part. 831 pct. 1-2 si art. 931 Cod civil).
Printre cauzele de revocare judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudinea legatarului, legiuitorul nu a retinut "refuzul de alimente", deoarece testamentul produce efecte numai la moartea testatorului, iar legatarul nu poate avea obligatii (alimentare) anticipate rezultind din testament. Daca legatarul - fara nici o legatura cu dispozitia testamentara facuta in favoarea sa - are, potrivit legii (Codul familiei) obligatia de a‑i acorda intretinere testatorului, obligatie pe care nu a executat‑o, numai testatorul are, pina in ultima clipa a vietii, dreptul de a revoca voluntar legatul, expres sau tacit, potrivit regulilor aplicabile.
Deci refuzul de alimente nu justifica revocarea judecatoreasca a legatului pentru ingratitudine. In schimb, legea prevede o alta cauza de revocare judecatoreasca pentru ingratitudine, si anume injuria grava adusa de legatar memoriei testatorului (art. 931 Cod civil).
Survenienta de copil, cauza legala de revocare a donatiilor (art. 836 si urm. Cod civil), nu este nici ea prevazuta de lege printre cauzele de revocare judecatoreasca a legatelor. Astfel fiind, daca testatorului i se naste un copil dupa redactarea testamentului, numai el poate revoca legatul, iar daca nu o face, dispozitia testamentara urmeaza sa fie executata (in limita cotitatii disponibile, copilul fiind mostenitor rezervatar). Revocarea judecatoreasca nu poate interveni in aceasta ipoteza; cauzele care o justifica sint limitativ prevazute de lege, iar legatarului nu i se poate imputa nici o culpa. Este insa posibil ca testatorul sa nu fie cunoscut sarcina femeii si primul lui copil sa se nasca postum. Avind in vedere aceasta ipoteza, s‑au cautat solutii pentru ineficientizarea legatului: fie prin nulitate pe motiv de eroare asupra cauzei (credinta gresita a testatorului ca nu va avea copil), fie prin cadicitatea (sau nulitatea) legatului pentru disparitia cauzei impulsive si determinante, fie facind apel la notiunea legatului facut sub conditia rezolutorie tacita ca testatorul nu va avea copil.
Parerile "cauzaliste" nu pot fi acceptate fara rezerve; intrucit cauza este un element necesar la formarea actului juridic, eroarea asupra cauzei sau lipsa ei ar putea fi avuta in vedere numai daca, fara stirea testatorului, copilul ar fi fost conceput in momentul redactarii testamentului (ceea ce, de regula, nu este cazul). Parerea dominanta este in favoarea teoriei conditiei rezolutorii; in functie de imprejurarile concrete ale cauzei deduse judecatii se poate prezuma ca testatorul a prevazut legatul sub conditia rezolutorie negativa tacita de a nu avea copil. Deci, interpretind vointa testatorului, instanta poate constata ca nasterea copilului a atras dupa sine desfiintarea legatului cu efect retroactiv, de la data deschiderii mostenirii.
Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii
Sarcina de care este afectat legatul obliga pe legatarul acceptant al liberalitatii sa o execute, persoanele interesate (tertul beneficiar al sarcinii, creditorii lui sau executorul testamentar) putind cere in justitie executarea silita. Legea prevede insa si o alta posibilitate: revocarea judecatoreasca a legatului pentru neindeplinirea sarcinii (art. 930 coroborat cu art. 830 Cod civil).
Revocarea judecatoreasca a legatelor opereaza in aceasta materie ca si in cazul donatiilor cu sarcini:
Actiunea in revocare poate fi intentata (sau opusa pe cale de exceptie) de persoanele care, in caz de admitere, urmeaza sa beneficieze de efectele revocarii; mostenitorii legali (indiferent ca sint sau nu rezervatari), legatarii universali sau cu titlu universal, chiar si cei cu titlu particular daca pot justifica un interes in revocarea legatului (de exemplu legat cu titlu particular conjunctiv sau legatarul cu titlu particular este insarcinat cu executarea legatului), inclusiv creditorii lor pe calea actiunii oblice (art. 974 Cod civil). Tertul beneficiar al sarcinii nu poate cere revocarea, neavind nici un interes in acest sens, cu exceptia cazului cind are si calitatea de succesibil al defunctului, iar in aceasta calitate revocarea ii profita, legatul (parte din legat) ce‑i revine fiind mai valoros decit sarcina stipulata in favoarea sa.
Actiunea in revocare pentru neindeplinirea sarcinii se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani, termenul de un an prevazut in art. 931 si art. 933 Cod civil pentru actiunea in revocarea liberalitatilor pentru ingratitudine nefiind aplicabil in cazul neindeplinirii sarcinii. Prescriptia incepe sa curga de la data stabilita pentru executarea sarcinii, iar daca termenul nu este stabilit, de la data nasterii raportului de drept (art. 7 din Decretul nr. 167/1958), in aceasta materie de la data deschiderii mostenirii (cind legatul incepe sa produca efecte). Intrucit titularii actiunii in revocare nu au calitatea de beneficiari ai sarcinii, nu este exclusa aplicarea prin analogie a art. 833 Cod civil referitor la calculul termenului de la data cind reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca neexecutarea sarcinii.
In toate cazurile, apreciind vointa testatorului, instanta este chemata sa aprecieze daca neexecutarea sarcinii (care nu are caracterul unei simple recomandari) este suficient de grava pentru a justifica revocarea. In caz de executare partiala instanta poate hotari revocarea partiala, iar in caz de intirziere poate acorda termen de gratie.
Problema daca revocarea legatului pentru neindeplinirea sarcinii este sau nu conditionata de culpa legatarului este controversata. Potrivit unei pareri, revocarea poate fi pronuntata de instanta numai daca neexecutarea este culpabila, nu si atunci cind se datoreaza unui caz fortuit sau de forta majora. Dupa alta opinie, cauza neexecutarii este indiferenta. Nici una din cele doua pareri nu trebuie absolutizata. Pornind de la ideea ca revocarea judeatoreasca a legatelor are ca temei culpa legatarului, in principiu ea nu poate fi adoptata daca legatarul dovedeste ca neexecutarea nu‑i este imputabila, datorindu‑se cazului fortuit sau fortei majore. Nu este exclus ca, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei si interpretind vointa testatorului, instanta sa ajunga la concluzia ca eficacitatea legatului este conditionata (conditie rezolutorie) de executarea sarcinii, astfel incit neexecutarea fortuita atrage dupa sine desfiintarea cu caracter retroactiv, de la data deschiderii mostenirii, cind s‑ar putea deduce in mod neindoielnic din act ca sarcina constituie - in intentia dispunatorului - o conditie rezolutorie expresa la care era supusa liberalitatea. Deci numai revocarea judecatoreasca propriu-zisa presupune o neexecutare culpabila; in schimb, neexecutarea fortuita poate avea semnificatia realizarii unei conditii rezolutorii.
Testatorul poate inlatura valabil prin testament posibilitatea actiunii in revocare pentru neindeplinirea sarcinii, pastrind pentru persoanele interesate numai calea actiunii in executare, caz in care sarcina nu poate avea nici semnificatia unei conditii rezolutorii.
Revocarea pentru ingratitudine
Potrivit legii, revocarea judecatoreasca poate fi pronuntata daca legatarul a savirsit urmatoarele fapte:
in timpul vietii testatorului (art. 930 coroborat cu art. 831 pct. 1 si 2 Cod civil):
atentat la viata testatorului;
delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa lui;
dupa moartea testatorului (art. 931 Cod civil):
injurie grava facuta memoriei lui.
Desi numai in ultima ipoteza sintem in prezenta unui caz de ingratitudine propriu-zisa, fapta fiind savirsita dupa ce liberalitatea a produs efecte (legatarul dovedindu‑se ingrat), se pastreaza calificarea de ingratitudine (iar nu de nedemnitate) si in primele doua cazuri (si chiar daca legatarul nu avea cunostinta de dispozitia testamentara facuta in favoarea sa), deoarece calificarea este data de art. 831 la care art. 930 face trimitere si, mai ales, pentru ca regimul juridic al nedemnitatii succesorale nu este aplicabil in cazul revocarii liberalitatilor pentru ingratitudine. Revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine, ca si revocarea pentru neindeplinirea sarcinilor, este guvernata, in principiu, de regulile prevazute in materie de donatii, la care legea face trimitere, care difera de regimul juridic al nedemnitatii succesorale.
Revocarea legatelor pentru ingratitudine urmeaza, in principiu, regimul juridic al revocarii donatiilor pentru ingratitudine, cu urmatoarele precizari:
Actiunea in revocare poate fi intentata dupa deschiderea mostenirii (sau opusa pe cale de exceptie) de persoanele interesate care, in caz de admitere, urmeaza sa profite de efectele revocarii.
Cererea de revocare (sau exceptia) intemeiata pe injurie grava adusa memoriei testatorului trebuie sa fie promovata in termen de un an de la savirsirea faptei (art. 931 Cod civil). In celelalte cazuri de ingratitudine problema este controversata:
Potrivit unei pareri, termenul de un an se aplica numai in cazul anume prevazut de art. 931, iar nu si in celelalte cazuri de revocare pentru ingratitudine.
Dupa alta opinie - dominanta - termenul de un an este aplicabil si in celelalte cazuri de ingratitudine, caci art. 930 Cod civil trimite implicit si la art. 833 care organizeaza actiunea revocatorie, iar nu numai la art. 832 si 834 (revocare la cerere si efectele revocari). De altfel, termenul de un an nici nu este de prescriptie, ci de decadere (de drept substantial) nesupus cauzelor de intrerupere si suspendare prevazute in materie de prescriptie.
Daca faptele de ingratitudine au fost savirsite in timpul vietii testatorului, el (si numai el) poate revoca legatul oricind, pina in ultima clipa a vietii, indiferent de timpul care a trecut de la savirsirea faptei si fara a avea nevoie de actiune in justitie in acest scop. Daca a trecut un an de la savirsirea faptei si, in cunostinta de cauza (art. 833 Cod civil), testatorul nu a revocat legatul sau si‑a manifestat in alt fel vointa de a‑l ierta pe legatar, legatul nu va putea fi revocat dupa moartea testatorului la cererea persoanelor interesate. Cei interesati pot actiona numai daca testatorul - fara a‑l ierta pe legatar - a decedat inainte de expirarea termenului de un an (art. 83 al. 2 Cod civil) si numai in limita timpului ramas. Ei dispun de un an intreg numai pentru intentarea actiunii doar in cazul injuriei grave facute memoriei testatorului (art. 931 Cod civil).
Daca legatul a carui revocare se cere are drept obiect un imobil., se pune problema publicitatii imobiliare.
Intr‑o parere, s‑a aratat ca cererea de revocare a donatiei (pentru ingratitudine) este supusa publicitatii imobiliare (art. 834 Cod civil) sub sanctiunea inopozabilitatii fata de tertele persoane; aceasta regula nu se aplica cererii de revocare a legatului, deoarece mutatiile imobiliare din cauza de moarte nu sint supuse publicitatii; ar urma ca actele inchieate de terti cu legatarul dupa data cererii de revocare sa nu fie opozabile titularului actiunii, desi cererea de revocare nu a fost supusa publicitatii.
Intr‑o alta parere (nemotivata), toate instrainarile sau constituirile de drepturi reale, consimtite asupra bunurilor daruite sau lasate prin testament, de catre donatar sau legatar, pina la intentarea actiunii sau pina la transcrierea cererii, vor ramine neatinse; nu se face distinctie intre revocarea donatiei si a legatului.
In prezent (ca si in trecut), dobindirea de drepturi reale prin succesiune este opozabila fata de terti neconditionat de inscrierea in cartea funciara; deci nu numai mostenitorii legali, ci si legatarii sint scutiti de necesitatea efectuarii formelor de publicitate. La revocarea legatului pentru ingratitudine se pune problema opozabilitatii actelor incheiate de legatar cu tertii (de buna credinta) deoarece, in principiu, aceasta revocare nu produce efecte retroactive fata de terti. Art. 834 Cod civil (la care art. 930 Cod civil face trimitere implicit) prevede necesitatea inscrierii cererii de revocare; numai astfel instrainarile sau constituirile de drepturi reale consimtite de legatarul incorect ulterior cererii in revocare pentru ingratitudine (eventual si cu efectuarea inscrierilor in cartea funciara) devin inopozabile fata de titularul actiunii in revocare; in lipsa inscrierii risca sa suporte consecintele mutatiilor imobiliare consimtite de legatarul ingrat.
Legatele instituite in mod valabil si nerevocate pot deveni ineficace din cauze intervenite ulterior intocmirii testamentului si care fac imposibila executarea lor. Spre deosebire de nulitatea legatelor, care se datoreaza unor cauze existente in momentul intocmirii testamentului, caducitatea se datoreaza unor evenimente, imprejurari ulterioare. Ea se deosebeste si de revocarea voluntara a legatelor, deoarece se produce independent si chiar impotriva vointei testatorului. Caducitatea se deosebeste si de revocarea judecatoreasca prin care se sanctioneaza anumite atitudini culpabile ale legatarului; cauzele care determina caducitatea nu sint determinate sau conditionate de culpa legatarului.
Caducitatea poate fi definita ca o imposibilitate de executare a legatului, instituit valabil si nerevocat, din cauze obiective posterioare intocmirii testamentului sau din cauza renuntarii legatarului la legat dupa deschiderea mostenirii.
Sub titlul de caducitate a legatelor, Codului civil prevede patru cauze care fac imposibila executarea lor:
decesul legatarului;
incapacitatea legatarului de a primi legatul;
neacceptarea legatului de catre legatar;
pieirea totala a bunului care formeaza obiectul legatului.
Literatura de specialitate mai adauga si unele cauze cu efecte asemanatoare caducitatii.
Decesul legatarului
Potrivit legii, legatul devin caduc daca legatarul a murit inaintea testatorului (art. 924 Cod civil). Dispozitia se explica prin faptul ca liberalitatile in general si cele facute mortis causa au caracter exclusiv personal; sint acte incheiate in considerarea persoanei legatarului (intuitu personae). Daca legatarul a murit inaintea testatorului (inainte de momentul deschiderii mostenirii, cind dispozitia testamentara urma sa‑si produca efectele), executarea legatului devine imposibila din cauza lipsei capacitatii succesorale a legatarului; legatul devine caduc.
Datorita caracterului personal al liberalitatii, mostenitorii legatarului, fie si descendentii lui, nu au nici un drept asupra legatului, pentru ca - nedobindind dreptul legat - legatarul nu l‑a putut transmite asupra propriilor mostenitori, iar reprezentarea succesorala nu este aplicabila in materia mostenirii testamentare. Daca legatarul a murit dupa deschiderea mostenirii, succesorii lui vor beneficia de legat, deoarece dreptul la legat - daca nu este afectat de o conditie suspensiva - se dobindeste din clipa mortii testatorului, deci se poate transmite prin mostenire. Daca exista o pluralitate de legatari, moartea unuia nu afecteaza eficacitatea legatelor facute in favoarea altora.
Se pune insa intrebarea (aspect nesemnalat in literatura de specialitate) ce se intimpla daca legatarul nu "a murit inaintea testatorului" (predeces - art. 924 Cod civil), ci in acelasi timp (deodata) cu testatorul, fara a se putea stabili ordinea deceselor (testatorul si legatarul sint comorienti sau codecedati[24]).
Intrucit caducitatea legatului in cazul predecesului legatarului isi gaseste fundamentarea in lipsa capacitatii succesorale a legatarului in momentul deschiderii mostenirii, iar capacitatea succesorala nu este si nu poate fi recunoscuta nici in cazul comorientilor sau codecedatilor, deoarece nu se poate doveni "existenta" legatarului in clipa mortii testatorului, solutia care se impune este caducitatea legatului. Daca nu se poate dovedi capacitatea succesorala a legatarului (care este o conditie generala a dreptului la mostenire, indiferent ca este legala sau testamentara), nici legatarul comorient sau codecedat nu poate dobindi legatul, deci nu poate sa‑l transmita prin mostenire propriilor sai succesori, la fel ca si legatarul predecedat.
Daca legatarul "exista" la data deschiderii mostenirii, indiferent de durata supravietuirii fata de testator, el dobindeste dreptul la legat, deci il poate transmite prin mostenire. Face exceptie legatul afectat de o conditie suspensiva - care devine caduc daca legatarul moare inainte de realizarea conditiei (art. 952 Cod civil) si chiar daca post mortem conditia se realizeaza. Aceasta solutie, derogatorie de la regulile de drept comun (transmisibilitatea dreptului afectat de o conditie la mostenitori - art. 1015 Cod civil), se explica prin faptul ca drepturile legatarului se nasc (cu efect retroactiv, dar) numai din momentul realizarii conditiei; daca in acel moment el nu este in viata, legatul nu mai poate produce efecte, fiind stipulat intuitu personae.
Daca legatul este afectat de o conditie rezolutorie (inclusiv o conditie suspensiva potestativa si negativa, asimilata conditiei rezolutorii) sau de un termen (suspensiv sau extinctiv) ori de o sarcina, este suficient ca legatarul sa fie in viata la data deschiderii mostenirii; aceste modalitati nu afecteaza dobindirea dreptului la legat (si transmiterea acestui drept prin mostenire daca legatarul moare dupa deschiderea mostenirii testatorului), ci numai desfiintarea, respectiv exigibilitatea sau stingerea dreptului, potrivit regulilor care guverneaza materia modalitatilor actelor juridice, in concret a legatelor, iar nu materia caducitatii legatelor.
La fel, daca este vorba de o conditie suspensiva si legatarul este in viata, iar bunul legat nu a pierit, insa conditia nu se realizeaza - ipoteza mentionata, de regula, printre cazurile de caducitate - legatul nu va fi caduc, ci va urma regimul juridic al legatelor sub conditie suspensiva.
Regula de caducitate prevazuta in art. 924 Cod civil (ca si cea din art. 925 Cod civil) are caracterul unei dispozitii supletive (interpretative a vointei testatorului). Astfel, fiind, testatorul poate stipula ca in cazul in care legatarul desemnat in primul rind nu ar fi in viata in momentul deschiderii mostenirii sau ar deceda dupa aceasta data, dar inainte de realizarea conditiei suspensive care afecteaza nasterea legatului, el sa revina unei sau unor alte persoane (de exemplu mostenitorilor legatarului). O asemenea dispozitie, prevazuta de testator pentru cazul in care legatarul prim nu ar putea sau nu ar voi sa accepte legatul, reprezinta o substitutie vulgara permisa expres de lege (art. 804 Cod civil).
In concluzie, decesul legatarului determina caducitatea legatului (art. 924 coroborat cu art 654 si art. 925 Cod civil) daca a intervenit inainte de moartea testatorului (predeces), odata cu acesta (codeces) sau, in cazul legatului sub conditie suspensiva, dupa moartea testatorului (postdeces), dar inainte de realizarea conditiei.
Incapacitatea legatarului de a primi legatul
Potrivit art. 928 Cod civil, "orice dispozitie testamentara care cind . legatarul . va fi necapabil de a o primi". Intrucit capacitatea de a primi a legatarului trebuie sa fie apreciata in raport cu data deschiderii mostenirii, data la care legatul incepe sa produca efecte, el devine caduc daca in acest moment legatarul este lovit de o incapacitate de a‑l primi[25].
Neacceptarea legatului (renuntarea) de catre legatar
Tot art. 928 Cod civil prevede caducitatea legatului daca "legatarul nu va primi.". Drepturile legatarului se nasc, de drept, din momentul deschiderii mostenirii, dar, potrivit principiului ca "nimeni nu este obligat a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine" (art. 686 Cod civil), principiu aplicabil si in cazul mostenirii testamentare, legatarul are - ca si mostenitorii legali - drept de optiune succesorala. In virtutea acestui drept, care se transmite si asupra mostenitorilor daca legatarul moare dupa deschiderea mostenirii, titularul lui poate renunta la legat, caz in care legatul devine caduc (daca testatorul nu a prevazut, pentru aceasta ipoteza, o substitutie vulgara). Sub sanctiunea nulitatii, renuntarea la legat poate sa intervina numai dupa deschiderea mostenirii (art. 702 Cod civil).
Pieirea totala a bunului care formeaza obiectul legatului
Potrivit art. 927 Cod civil, "legatul va fi caduc daca lucrul legat a pierit de tot in viata testatorului".
Pentru ca pieirea bunului sa atraga caducitatea legatului trebuie sa fie indeplinite mai multe conditii:
Legatul sa fie cu titlu particular si sa aiba ca obiect bunuri corporale certe, individual determinate
Daca legatul este universal sau cu titlu universal nu opate fi vorba de pieire (patrimoniul nu piere); in caz de pieire a unor bunuri din patrimoniu legatul nu devine caduc, ci se micsoreaza emolumentul legatului de care va beneficia legatarul.
Nici legatul cu titlu particular nu poate deveni caduc prin pieire decit daca are ca obiect bunuri individuale determinate, iar nu bunuri de gen neindividualizate (genera non pereunt).
In schimb, legatul bunului individual determinat devine caduc prin pieire chiar daca vizeaza nu proprietatea (sau nuda proprietate) a bunului, ci dezmembramintele proprietatii (de exemplu legatul uzufructului sau legatul dreptului de abitatie asupra casei).
Daca legatul are ca obiect bunuri incorporale, problema caducitatii prin pieire nu se pune[26].
Pieirea bunului sa fi totala (".pierit de tot", art. 927 Cod civil).
Daca bunul a pierit numai in parte, legatul nu devine caduc nici macar in parte (cum se considera uneori), micsorindu‑se numai emolumentul; daca pieirea s‑a produs in astfel de imprejurari incit se datoreaza despagubiri sau indemnizatie de asigurare, aceste sume se cuvin legatarului. Daca pieirea este totala, datorita caducitatii legatului, legatarul nu are dreptul nici la despagubiri sau indemnizatia de asigurare. Face exceptie ipoteza in care intentia testatorului ar fi fost sa acorde legatarului - in eventualitatea pieirii totale a bunului legat - dreptul la creanta de despagubire sau indemnizatia de asigurare. In caz de pieire partiala, dreptul legatarului la creanta de despagubire impotriva persoanei responsabile sau asiguratorului nu necesita prezumarea intentiei testatorului; el rezulta din textul legii care prevede caducitatea numai in caz de pieire totala. S‑ar spune ca art. 927 Cod civil constituie un caz particular de subrogatie reala cu titlu particular in caz de pieire partiala. In schimb, in caz de pieire totala, prezumtia si‑ar dovedi utilitatea deoarece - la redactarea clauzei de gratificare a legatarului - testatorul nu se gindeste la posibilitatea pieirii bunului legat si nu mentioneaza dreptul legatarului la creanta de despagubire in caz de pieire a bunului.
Pieirea bunului sa fie produsa "in viata testatorului" (art. 927 Cod civil), adica in perioada dintre momentul intocmirii testamentului si data mortii testatorului.
Daca bunul era pierit in momentul testarii legatul nu este caduc, ci nul din lipsa de obiect. Daca pieirea se produce dupa data deschiderii mostenirii, legatul nu devine caduc pentru ca legatarul a dobindit proprietatea bunului de la aceasta data; in consecinta, el suporta riscul pieirii in aceasta calitate (res perit domino), repsectiv va avea ctiune in despagubire impotriva persoanei responsabile. Persoana obligata la predarea bunului legat nu suporta riscul pieirii fortuite decit daca a fost pusa in intirziere si nu dovedeste ca bunul ar fi pierit si la legatar, daca i s‑ar fi predat (art. 1156 Cod civil) si raspunde pentru pieirea bunului din greseala sa in conditiile dreptului comun.
Regula potrivit careia pieirea bunului determina caducitatea legatului numai daca se produce "in viata teatatorului" cunoaste si o exceptie. Daca legatul este sub conditie suspensiva, pieirea bunului legat produce caducitatea si daca se produce dupa momentul deschiderii mostenirii, dar inainte de realizarea conditiei, intrucit (conform art. 925 Cod civil) legatarul nu devine proprietar decit in momentul realizarii conditiei, ceea ce nu mai este posibil din lipsa de obiect (art. 927 Cod civil).
Cauza pieirii bunului poate fi un eveniment fortuit (caz fortuit sau forta majora) sau o fapta culpabila savirsita de o terta persoana sau chiar de testator ori legatar. Numai pieirea datorata faptei intentionale a testatorului se analizeaza ca revocare voluntara a legatului, iar nu cauza de caducitate.
Literatura de specialitate asimileaza cu pieirea bunului si instrainarea sa independenta de vointa testatorului facuta in timpul vietii lui, cum ar fi vinzarea silita la cererea creditorilor sau exproprierea pentru cauza de utilitate publica. Legatul devine caduc in aceste cazuri daca bunul iese din proprietatea testatorului in timpul vietii lui (art 927 Cod civil)[27].
Alte cazuri de caducitate (?)
La cele patru cazuri de caducitate prevazute de Codul civil, in literatura de specialitate se mai adauga si altele, cum ar fi:
neindeplinirea conditiei suspensive sub care a fost stipulat legatul;
depasirea cotitatii disponibile;
disparitia cauzei impulsive si determinante a actului de liberalitate.
Legatul devine ineficace si in aceste cazuri, insa - riguros vorbind - ele nu constituie veritabile cauze de caducitate. Daca legatul este sub conditie suspensiva care nu se realizeaza, se va aplica regimul juridic corespunzator (dobindirea dreptului sub conditie si desfiintarea lui retroactiva - iar nu caducitatea - daca este sigur ca evenimentul nu se va realiza), cu precizarea prevazuta de lege ca, in aceasta materie, decesul legatarului inainte de realizarea conditiei atrage caducitatea (art. 925 Cod civil), la care se poate adauga si ipoteza pieirii bunului inainte de realizarea conditiei.
Nici depasirea cotitatii disponibile nu atrage caducitatea, ci reductiunea liberalitatii excesive, care se produce numai la cererea persoanelor indreptatite si vizeaza nu numai legatele, dar si donatiile (daca este cazul).
Disparitia cauzei actului de liberalitate dupa intocmirea testamentului (de exemplu nasterea unui copil) poate avea semnificatia revocarii tacite a legatului sau desfiintarea legatului ca urmare a realizarii unei conditii rezolutorii negative tacite, si nu caducitatea lui.
Caducitatea veritabila inseamna imposibilitate de executare a legatului din cauze obiective ivite dupa intocmirea testamentului si independent de vointa legatarului[28].
In cazurile in care legatarul (universal, cu titlu universal sau cu titlu particular) al carui legat a devenit caduc (de exemplu pentru predeces) a fost insarcinat cu un legat in favoarea unei alte persoane, caducitatea legatului principal nu va atrage caducitatea legatului-sarcina, ci acesta din urma va trece asupra succesorului care beneficiaza de caducitatea legatului principal[29].
Legatul grefat pe un alt legat va deveni caduc numai daca legatul principal este cu titlu particular si obiectul acestuia piere total in conditiile art. 927 Cod civil.
In toate cazurile, caducitatea legatului-sarcina nu afecteaza existenta legatului principal, titularul lui beneficiind de caducitatea legatului-sarcina (daca testatorul nu a prevazut altfel).
Daca legatul este ineficace din cauza nulitatii, revocarii sau caducitatii (inclusiv cauza desfiintarii pentru nerealizarea conditiei suspensive sau pentru ca s‑a realizat conditia rezolutorie) se pune intrebarea care va fi soarta bunurilor (drepturilor) care au format obiectul legatului ineficace.
Problema este asemanatoare - dar nu identica - cu situatia ce se poate intilni in materia mostenirii legale, cind o persoana care ar fi avut vocatie succesorala concreta (utila) nu poate (de exemplu din cauza nedemnitatii sau a lipsei capacitatii succesorale) sau nu vrea sa vina (renunta) la mostenire. Potrivit regulilor devolutiunii legale a mostenirii, in astfel de cazuri mostenirea, respectiv cota-parte corespunzatoare din mostenire, va fi culeasa de comostenitori - ale caror cote succesorale vor creste in mod corespunzator - sau va trece la mostenitorii subsecventi, inclusiv mostenitorii care pot culege mostenirea prin reprezentare succesorala in cazul in care ascendentul lor este decedat la data deschiderii mostenirii (impiedicind cresterea portiunii comostenitorilor de acelasi grad de rudenie cu defunctul ca si cel reprezentat).
{i in domeniul mostenirii testamentare, din ansamblul dispozitiilor care guverneaza materia, se poate desprinde o regula calauzitoare care, insa, nu va primi aplicare daca testatorul a dispus altfel. Astfel se intimpla daca, pentru eventualitatea ineficacitatii legatului, testatorul a prevazut o substitutie vulgara sau daca, fiind lasat unei pluralitati de legatari, legatul este conjunctiv si cind, in caz de ineficacitate a legatului in privinta unora dintre ei, opereaza dreptul de acrescamint (de crestere) in favoarea altora.
Regula in materia devolutiunii testamentare a mostenirii este ca ineficacitatea legatului profita acelor mostenitori (legali sau testamentari) ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin existenta legatului sau care aveau obligatia sa execute legatul. Cu alte cuvinte, profita mostenitorii in dauna carora legatul ar fi fost executat. Exemple:
Ineficacitatea legatului universal profita mostenitorilor legali rezervatari care vor culege intreaga mostenire (nu numai rezerva) sau mostenitorilor nerezervatari care numai datorita ineficacitatii legatului universal vor putea veni la mostenire (daca legatul universal nu a avut semnificatia exheredarii indirecte, indiferent de eficacitatea legatului). In schimb, daca testatorul a numit doi (sau mai multi) legatari universali si numai unul dintre legate este ineficace, va profita celalalt (ceilalti) care, in virtutea vocatiei universale (art. 888 Cod civil), va culege intreaga mostenire, respectiv intreaga cotitate disponibila, dupa caz.
Ineficacitatea legatului cu titlu universal profita mostenitorilor legali sau legatarului universal, dupa caz. Daca exista mai multe legate cu titlu universal, ineficacitatea unuia nu poate profita altui legatar cu titlu universal, deoarece vocatia acestuia este limitata la fractiunea determinata din mostenire (art. 894 Cod civil). Numai daca pentru aceeasi fractiune din mostenire au fost desemnati doi (sau mai multi) legatari cu titlu universal, ineficacitatea legatului in privinta unuia va profita celuilalt (celorlalti).
Ineficacitatea legatului cu titlu particular profita mostenitorului legal sau legatarului universal sau cu titlu universal care ar fi avut obligatia executarii acelui legat. In mod exceptional, ineficacitatea unui legat cu titlu particular poate profita legatarului cu titlu particular care ar fi avut obligatia sa execute (ca sarcina) acel legat sau al carui beneficiu succesoral ar fi fost redus prin existenta legatului cu titlu particular ineficace[30].
Regula - potrivit careia ineficacitatea legatului profita mostenitorilor ale caror drepturi (cote) succesorale ar fi fost micsorate prin existenta legatului sau caer aveau obligatia sa execute legatul - cunoaste doua exceptii, special prevazute de lege, datorate vointei testatorului: substitutia vulgara si legatul conjunctiv (in ultimul caz operind dreptul de acrescamint).
Substitutia vulgara este acea dispozitie testamentara, permisa expres de lege (art. 804 Cod civil), prin care testatorul desemneaza in mod subsidiar un al doilea legatar care urmeaza sa beneficieze prin substitutie de legat (universal, cu titlu universal sau cu titlu particular) in cazul in care primul legatar nu ar putea sau nu ar voi sa beneficize de legat. Rezulta ca, in acest caz, sintem in prezenta a doua legate alternative: cel de‑al doilea produce efecte numai sub conditia - suspensiva - a ineficacitatii celui dintii si inlatura dreptul altor persoane (mostenitori legali sau legatari) de a beneficia de aceasta ineficacitate. Ei ar putea sa beneficieze numai daca si cel de‑al doilea legat (in favoarea substituitului) ar fi ineficace si testatorul nu ar fi dispus altfel.
Legatul conjunctiv este acea dispozitie testamentara prin care acelasi bun determinat individual sau numai generic este lasat de testator in totalitate in favoarea mai multor legatari cu titlu particular, fiecare avind vocatie (un drept eventual) la totalitatea bunului legat[31].
In acest caz, prin vointa testatorului legatul este conjunctiv; daca legatarii pot si vor sa primeasca legatul, fiecare va suporta concursul celuilalt (celorlalti), obiectul legat impartindu‑se intre ei in mod egal. In schimb, daca unul (unii) dintre legatari nu poate sau nu vrea sa primeasca legatul, partea lui (lor) nu se scade (pentru a profita altor mostenitori potrivit regulilor generale), ci va mari partea colegatarului (colegatarilor) care pot si vor sa primeasca legatul, oricare dintre ei avind dreptul la totalitatea bunului legat (art. 929 Cod civil). Opereaza asa-numitul drept de acrescamint (drept de crestere, de adaugire).
Intrucit dreptul de acrescamint nu opereaza de la persoana la persoana (ca in cazul substitutiei vulgare), ci de la portiune la portiune, cresterea profita si mostenitorilor colegatarului decedat. Astfel, de exemplu, mostenitorii colegatarului decedat dupa deschiderea mostenirii vor profita de acrescamintul datorat renuntarii ulterioare a unui alt colegatar.
Dreptul de acrescamint opereaza daca sint indeplinite urmatoarele conditii:
Exista o pluralitate de legatari cu titlu particular. Notiunea dreptului de acrescamint, specifica legatelor conjunctive cu titlu particular, se utlizeaza insa si in cazul mostenirii universale sau cu titlu universal, pentru a explica sporirea cotei cuvenite comostenitorilor in cazul in care unul (unii) dintre ei nu poate sau nu vrea sa vina la mostenire. O asemenea viziune asupra dreptului de acrescamint nu este gresita, insa, riguros vorbind, succesorul universal sau cu titlu universal culege partea comostenitorului care nu poate sau nu vrea sa vina la mostenire nu in virtutea dreptului special de acrescamint (art. 929 Cod civil), ci potrivit regulii de drept comun, in temeiul vocatiei universale sau cu titlu universal.
Legatul facut in favoarea legatarilor sa aiba acelasi obiect (drept). Poate fi vorba de bunuri corporale certe, individual determinate, sau de bunuri de gen determinate sau determinabile dupa numar, masura etc., de bunuri incorporale (de exemplu creanta) sau de legatul dreptului succesoral mostenit de testator ca universalitate sau cota-parte din universalitate. Dreptul real care formeaza obiectul legatului conjunctiv poate fi proprietatea sau nuda proprietate ori un dezmembramint al proprietatii.
Se pune problema ce se intimpla daca legatul conjunctiv are ca obiect uzufructul si moare unul dintre colegatari. Partea legatarului decedat va profita nudului proprietar sau colegatarului?
Daca legatarul este decedat la data deschiderii mostenirii (caducitatea din cauza decesului), neindoielnic, in temeiul dreptului de acrescamint, colegatarul va dobindi totalitatea uzufructului. In schimb, daca moartea intervine dupa deschiderea mostenirii dreptul de acrescamint nu mai opereaza, fiindca legatul nu este ineficace potrivit art. 9292 Cod civil, ci si‑a produs efectele, fiecare colegatar culegind legatul uzufructului, impreuna cu ceilalti. In consecinta, nu mai este o problema propriu-zisa de drept succesoral, ci o problema de stingere a dreptului real de uzufruct.
Potrivit dreptului comun in materie, stingerea uzufructului (in tot sau in parte) profita in principiu nudului proprietar, intregind dreptul sau de proprietate (prin consolidare), daca testatorul nu a prevazut altfel. Dar in materia legatului conjunctiv de uzufruct (sau alt dezmembramint al proprietatii, de exemplu dreptul de abitatie), tinind seama de specificul constituirii, solutia este indivizibilitatea dreptului, ceea ce inseamna ca la moartea unuia dintre titularii dreptului de uzufruct constituit printr‑un legat conjunctiv (de exemplu in favoarea sotilor) colegatarul in viata exercita in cotinuare dreptul de uzufruct pentru tot, stingerea lui intervenind numai la moartea ultimului titular, daca testatorul nu a prevazut altfel.
Vocatia (eventuala) a colegatarilor sa se intinda asupra bunului in totalitatea lui, nefiind fractionata, iar testatorul sa nu fi inlaturat dreptul de acrescamint (de exemplu printr‑o substitutie vulgara); "sa existe o solidaritate de vocatiune intre colegatarii aceluiasi lucru".
Legatul sa devina ineficace pentru unul (unii) dintre colegatari. Daca legatul conjunctiv este ineficace pentru toti, va profita mostenitorilor, potrivit regulilor generale.
Daca aceste conditii sint indeplinite, se pune problema daca dreptul de acrescamint opereaza facultativ (voluntar) sau obligatoriu (fortat) si daca adaugirea se dobindeste cu sau fara sarcini.
In legatura cu prima problema, nu exista unanimitate de pareri. Opinia majoritara este ca dreptul de acrescamint opereaza in mod obligatoriu, de drept; daca accepta legatul, legatarul il dobindeste - chiar fara stirea si impotriva vointei lui - cu cu sporul rezultind din ineficacitatea legatului prevazut in favoarea colegatarului. Legatarul nu poate imbucatati chemarea la intreg, pentru a o restringe la partea care ar rezulta din concursul cu toti ceilalti colegatari.
In favoarea solutiei aratate pledeaza si principiile care guverneaza dreptul de optiune succesorala, care este un act juridic indivizibil; acesta opereaza nu numai in cazul succesiunii universale si cu titlu universal, dar si in ipoteza legatului cu titlu particular, inclusiv cel conjunctiv. In cazul analizat legatarul nu are vocatie succesorala dubla (legala si testamentara, si nici nu beneficiaza de mai multe legate divizibile - cazuri in care se poate opta diferit); el urmeaza sa se pronunte cu privire la acceptarea legatului (unic) asa cum a fost stipulat de testator, indiferent de soarta legatului in ce priveste pe colegatari, caci acceptarea nu poate fi afectata de modalitati, conditionata de eficacitatea legatului fata de toti. Pe de alta parte, el urmeaza sa se pronunte in cadrul optiunii succesorale nu cu privire la portiunea ce‑i revine din legatul conjunctiv, ci cu privire la legatul care ii confera vocatie la totalitatea bunului. Odata acceptat legatul, dreptul intra in patrimoniul legatarului in configuratia (emolumentul) pe care il va capata ca urmare a ineficacitatii legatului in privinta unora dintre ei.
In ce priveste a doua problema, este necontestata solutia ca dreptul de acrescamint opereaza cu sarcini. Legatarul care beneficiaza de acrescamint este obligat sa suporte si sarcinile (parte din ele) ce‑i reveneau colegatarului a carui parte o ia. Deci acrescamintul opereaza cum onere. Numai daca sacrina a fost special prevazuta in consideratia persoanei colegatarului initial (intuitu personae legatarii), beneficiarul acrescamintului nu va fi obligat s‑o execute (de exemplu pictorul insarcinat a face portretul cuiva). Ineficacitatea legatului in acest caz va atrage ineficacitatea sarcinii.
De exemplu autoturismul testatorului este lasat an proprietatea unei persoane, iar prin al doilea testament an proprietatea exclusiva (!) a altei persoane. Legatul initial fiind incompatibil materiale cu cel de‑al doilea (exista un singur autoturism), ultimul opereaza revocarea tacita a primului. Tot astfel daca testatorul lasa legat o creanta, iar printr‑un testament posterior al iarta de datorie pe debitor sau invers, primul testament contine iertarea de datorie, iar al doilea prevede legatul creantei an favoarea unei alte persoane. |n ambele cazuri, al doilea legat revoca legatul initial.
Imposibilitatea de a se executa cumulativ legatele din testamente succesive va fi juridica daca an testamentul anterior se lasa unei persoane un imobil an plina proprietate, iar prin testamentul ulterior se lasa altei persoane nuda proprietate sau uzufructul aceluiasi imobil. |ntrucat deplina proprietate este incompatibila juridic cu nuda proprietate, respectiv uzufructul, primul legat va fi revocat partial si va avea ca obiect uzufructul, respectiv nuda proprietate asupra imobilului an cauza.
Daca primul testament ar fi avut ca obiect nuda proprietate, respectiv uzufructul imobilului, legatul deplinei proprietati prin testamentul ulterior ar fi avut ca efect revocarea legatului nudei proprietati, respectiv a dreptului de uzufruct din testamentul anterior, ca fiind incompatibile cu deplina proprietate asupra imobilului.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2148
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
