Recidiva postcondamnatorie (dupa condamnare)

Recidiva postcondamnatorie (dupa condamnare)

Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., recidiva postcondamnatorie exista atunci cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mari de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de un an.

Prin dispozitiile art. 37 alin. (2) C. pen., s-a prevazut ca "exista recidiva si in cazurile in care una din pedepsele prevazute in alin. (1) este detentiunea pe viata".

a. Conditii cu privire la primul termen:

. O prima conditie consta in existenta unei hotarari definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni ori a detentiunii pe viata. Nu poate constitui primul termen al recidivei o condamnare definitiva la pedeapsa amenzii, indiferent de marimea acesteia si nici condamnarea la pedeapsa inchisorii, daca aceasta este de 6 luni sau mai mica.

Pedeapsa prevazuta in hotararea de condamnare poate fi aplicata de instanta pentru o singura infractiune sau pentru un concurs de infractiuni. In acest din urma caz, este vorba de pedeapsa rezultanta, care trebuie sa fie mai mare de 6 luni, chiar daca pedepsele stabilite pentru infractiunile concu rente, luate separat, nu depasesc nici una durata de 6 luni.

De asemenea, poate constitui primul termen al recidivei post-condamnatorii chiar si o hotarare de condamnare pronuntata in strainatate [art. 37 alin. (3)].

. O alta conditie a primului termen priveste forma de vinovatie, in sensul ca hotararea de condamnare sa fi fost pronuntata pentru o infractiune savarsita cu intentie. O astfel de conditie rezulta din dispozitiile art. 38 lit. a) C. pen. - potrivit cu care la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de condamnarile sa varsite din culpa. Este indeplinita conditia si atunci cand condamnarea priveste o infractiune savarsita cu praeterintentie.

. Cea de-a treia conditie se refera la hotararea de condamnare, care nu trebuie sa fie dintre acelea care, potrivit legii, nu se tine seama la stabilirea starii de recidiva.

b. Conditii cu privire la al doilea termen.

Prima conditie este ca infractorul sa savarseasca din nou o infractiune cu intentie. Prin prisma acestei conditii, nu se cere ca infractiunea sa fie de aceeasi natura cu cea pentru care infractorul a fost condamnat anterior. Infractiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poate consta in participarea la savarsirea acesteia ca autor, instigator sau complice.

Al doilea termen al recidivei poate fi si o infractiune praeterintentionata, deoarece "primum delictum" din compunerea infractiunii praeterintentionate este savarsit cu intentie si el sta la baza rezultatului mai grav, chiar daca acesta este produs din culpa. In acest sens s-au pronuntat atat literatura juridica, cat si practica judiciara.

. A doua conditie priveste cerinta ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita din nou sa fie inchisoarea mai mare de 1 an sau detentiunea pe viata. Aceasta cerinta are ca scop restrangerea sferei recidivei la infractiunile mai grave. Este indeplinita cu prisosinta conditia gravitatii infractiunii savarsite din nou cand pedeapsa pentru aceasta este detentiunea pe viata.

. A treia conditie consta in aceea ca infractiunea respectiva trebuie sa fie savarsita inainte de inceperea executarii pedepsei anterioare, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare.