Locul dreptului procesual penal in sistemul de stiinte juridice

Locul dreptului procesual penal in sistemul de stiinte juridice

1. Obiectul si metodele stiintei dreptului procesual penal

1. Obiectul stiintei dreptului procesual penal

Dreptul procesual penal in afara de intelesul de ramura are si intelesul de stiinta juridica. Stiinta juridica a dreptului procesual penal cuprinde un sistem de cunostinte despre dreptul procesual penal ca ramura a sistemului de drept din tara noastra.

Obiectul de reglementare a procesului penal il constituie procesul penal, iar obiectul de studiu il constituie normele de drept penal.

Stiinta dreptului penal isi desfasoara activitatea in directiile:

a) cercetarea normelor de drept procesual penal in vigoare.

Aceasta cercetare se refera la conditiile care au determinat o anumita reglementare pentru a putea explica inlocuirea unei reglementari cu alta precum si la continutul noii reglementari in vederea aplicarii corecte in spiritul legii. Studiul normelor se face sistematizat. Studiul trebuie sa verifice justetea reglementarilor in fiecare moment, concordanta cu dispozitiile constitutionale pentru a stabili care norme sunt depasite, neconstitutionale in vederea inlocuirii sau renuntarii la dispozitiile perimate.

b) cercetarea practicii judiciare in aplicarea normelor de drept procesual penal, pentru a stabili justetea tezelor care au stat la baza elaborarii acestora, eficienta normelor de drept procesual penal in asigurarea combaterii fenomenului infractional. Practica judiciara ofera oamenilor de stiinta elemente noi, nediscutate in teorie, dar care sunt apoi analizate teoretic, generalizate daca sunt intemeiate, putand duce la propuneri de lege ferenda.

Pentru aceleasi considerente trebuie studiate deciziile Curtii Constitutionale date in temeiul art. 144 din Constitutie prin care se hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor.

c) studiul legislatiei, a practicii judiciare si a lucrarilor de specialitate aparute in alte tari pentru a cunoaste si folosi experienta dobandita in lupta contra fenomenului infractional si a garantarii drepturilor si libertatilor persoanelor implicate in procesul penal.

d) valorificarea ideilor progresiste in domeniul procedurii penale pentru a pune in evidenta valoarea traditiei romanesti si a relua in noile reglementari unele institutii viabile si in prezent.

2. Metodele stiintei dreptului procesual penal

Stiinta dreptului procesual penal nu foloseste metode aparte de alte stiinte. Aceste metode sunt cele studiate la teoria dreptului: analiza, sinteza, inductia, deductia, analiza istorica, analiza comparativa, statistica, cibernetica.

Aceste metode dobandesc specificitate prin obiectul de studiu.

3. Legatura stiintei dreptului procesual penal cu alte stiinte

Nu vom examina in detaliu legatura dreptului procesual penal cu alte stiinte deoarece aspectele principale si legaturile au fost stabilite cu ocazia prezentarii relatiei dreptului procesual penal cu celelalte ramuri de drept. Va trebui sa scoatem in evidenta legatura cu teoria generala a dreptului. Teoria generala a dreptului elaboreaza tezele si conceptele precum si institutiile juridice de ansamblu cu care opereaza si stiinta dreptului procesual penal. Relatia este de la general la particular si este reversibila deoarece teoria generala a dreptului preia si generalizeaza sau prezinta exceptiile specifice dreptului procesual penal.

Dreptul procesual penal are o stransa legatura cu stiintele juridice auxiliare. Astfel, unele cunostinte elaborate de criminalistica, psihologia judiciara, medicina legala, chimie judiciara nu pot fi folosite in afara cadrului legal oferit de Codul de procedura penala iar, pe de alta parte, scopul procesului penal nu ar putea fi atins fara materialul probator oferit de aceste stiinte.

Analiza acestor legaturi se va face cu ocazia studierii acestor discipline si a studiului teoriei probelor.

2. Autonomia stiintei dreptului procesual penal

Autonomia stiintei dreptului procesual penal este generata de autonomia dreptului procesual penal. In doctrina s-au conturat doua teorii: a) de integrare a dreptului procesual ca subramura a unui drept procesual general si b) dreptul procesual este considerat o componenta a unui asa-zis drept judiciar.

Prima teorie pleaca de la ideea ca exista o ramura de drept globala care reuneste toate normele procesuale. In aceasta conceptie, dreptul procesual penal, dreptul civil, procedura administrativa, procedura fiscala si orice alta procedura nu constituie decat o ramura de drept.

Aceasta conceptie este criticabila datorita caracterului eterogen al normelor reunite care au fiecare alt domeniu de reglementare.

A doua teorie a considerat ca exista o ramura a dreptului care acopera intreaga activitate judiciara si care ar trebui denumita drept judiciar.

Critica care se poate aduce este ca sunt reunite fortat domenii de reglementare diferite iar aceasta face imposibila o abordare coerenta si sistematizata a normelor reunite.

Intrucat are un obiect si un scop specific dreptul procesual penal si stiinta dreptului procesual penal sunt autonome in cadrul sistemului de drept si, respectiv, in cadrul stiintelor juridice.