NORMA CONFLICTUALA

NORMA CONFLICTUALA

1. Generalitati

A. Definitie

Norma conflictuala este norma juridica specifica dreptului international privat care solutioneaza conflictul de legi, adica desemneaza legea interna competenta sa carmuiasca raportul juridic cu element strain. Sistemul de drept astfel determinat poarta denumirea de "legea cauzei" (lex causae).

B. Functie

Norma conflictuala are rolul de a stabili care dintre sistemele de drept in prezenta este chemat sa se aplice pe parcursul existentei raportului juridic. Din momentul desemnarii legii competente rolul normei conflictuale inceteaza. S-a spus, din acest motiv, ca norma conflictuala apare ca o "norma de trimitere sau de fixare"[1].

C. Norma conflictuala si norma materiala

a) norma conflictuala rezolva doar o problema prejudiciala - conflictul de legi - in timp ce norma materiala (substantiala) carmuieste pe fond raportul juridic[2];

b) norma conflictuala are o aplicare prealabila fata de norma substantiala; dupa ce instanta se declara competenta, se determina mai intai sistemul de drept aplicabil si abia apoi se determina din acest sistem legea materiala.

D. Izvoarele normei conflictuale

- dreptul intern. Cel mai important izvor intern il constituie Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat;

- dreptul conventional. Este vorba de tratatele internationale la care tara noastra este parte. Normele conflictuale cuprinse in asemenea conventii sunt uniforme pentru statele-parti.

2. Structura normei conflictuale

Referitor la structura normei conflictuale in doctrina s-au conturat doua opinii. Dupa unii autori[3], este alcatuita din trei elemente: continutul normei conflictuale, legatura si legea aplicabila (lex causae). Dimpotriva, alti autori apreciaza ca norma conflictuala se structureaza in doua elemente: continutul si legatura.

A. Continutul normei conflictuale

Este reprezentat de totalitatea raporturilor juridice la care se refera norma conflictuala. El determina campul de aplicare in spatiu al unei legi.

B. Legatura normei conflictuale

Este acea parte a normei ce indica legea aplicabila raportului juridic in cauza. Legatura normei conflictuale se concretizeaza in punctul de legatura. Acesta este elementul prin care se stabileste relatia intre un raport juridic si o lege.

C. Principalele puncte de legatura

- cetatenia[6] constituie punctul de legatura in materia statutului personal (starea civila, capacitatea si relatiile de familie), a succesiunii mobiliare si a jurisdictiei competente, in unele cazuri. De exemplu, potrivit art. 11 din Legea nr. 105/1992 starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala, cu exceptia cazului cand prin dispozitii speciale se prevede altfel, iar conform art. 12 alin. 1 legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana in cauza. De asemenea, art. 66 lit. a) statueaza ca mostenirea mobilelor este supusa, oriunde s-ar afla acestea, legii nationale pe care persoana decedata o avea la data mortii.

- domiciliul sau, in subsidiar, resedinta[7] este punct de legatura pentru unele raporturi juridice referitoare la starea si capacitatea persoanelor (in subsidiar fata de cetatenie), referitoare la conditiile de fond ale actelor juridice (cand debitorul prestatiei caracteristice este persoana fizica) la conditiile de fond ale contractului de vanzare mobiliara (in lipsa unei legi alese de parti) si la jurisdictia competenta, in unele cazuri. Conform art. 12 alin. 4 din Legea nr. 105/1992, daca o persoana nu are nici o cetatenie, se aplica legea domiciliului sau, in lipsa, legea resedintei. Conform art. 149 pct. 1 si 3, instantele judecatoresti romane sunt competente daca paratul sau unul dintre parati are domiciliul, resedinta sau fondul de comert in Romania si daca reclamantul din cererea de pensie de intretinere are domiciliul in Romania.

- sediul social[8] este punct de legatura pentru raporturile juridice la care ia parte persoana juridica (pentru statutul organic al persoanei juridice, conditiile de fond ale actelor juridice atunci cand debitorul prestatiei caracteristice este o persoana juridica s.a.). Potrivit art. 40 din Legea nr. 105/1992, persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. Daca exista sedii in mai multe state, determinant pentru a identifica nationalitatea persoanei juridice este sediul real. "Sediul real" este locul unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state[9].

- locul situarii bunului este punct de legatura in raporturile juridice care privesc mostenirea imobilelor[10], regimul juridic al mobilelor si imobilelor privite ut singuli si pentru jurisdictia competenta in unele cazuri. Art. 49 din Legea nr. 105/1992 stabileste ca posesia, dreptul de proprietate si, celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de legea locului unde acestea sunt situate, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel.

Cu referire la domeniul succesoral, reglementarea actuala "reia partial conceptia traditionala si practica instantelor in sensul carora mobilia sequuntur personam si lex rei sitae, immobilia vero territorium. Dar, cat priveste succesiunea mobiliara, regula este fondata pe existenta fictiva a bunurilor mobile la domiciliul lui de cuius; si regula se aplica, chiar contrar situatiei reale a bunurilor mobile"[11].

- locul incheierii contractului[12] pentru conditiile de fond ale contractelor (in subsidiar fata de legea cu care contractul prezinta legaturile cele mai stranse) si, in unele cazuri, pentru jurisdictie. Conform art. 151 pct. 1 instantele romane sunt competente sa judece procesele privind raporturile de drept international privat referitor la acte de stare civila intocmite in Romania si care se refera la persoane domiciliate in Romania, cetateni romani sau straini fara cetatenie.

- locul executarii contractului[13] pentru modul de executare a contractului. Conform dispozitiilor art. 80 pct. a legea aplicabila fondului contractului potrivit art. 73-79, se aplica executarii obligatiilor izvorate din contract.

- locul intocmirii actului juridic[14] pentru forma actului, in sensul de instrumentum. Actul juridic este valabil din punct de vedere al formei, daca indeplineste conditiile prevazute de legea locului unde a fost intocmit (art. 71 pct. a din Legea nr. 105/1992).

- locul producerii faptului juridic ilicit[15] pentru raporturile juridice generate de acesta. Legea statului unde are loc un fapt juridic stabileste daca acesta constituie un act ilicit si il carmuieste indeosebi in ce priveste: capacitatea delictuala, conditiile si intinderea raspunderii, cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre autor si victima, raspunderea comitentului pentru fapta prepusului, natura daunelor care pot da loc reparatiei, modalitatile si intinderea reparatiei, transmisibilitatea dreptului in reparatie si persoanele indreptatite sa obtina reparatia pentru prejudiciul suferit.

- locul producerii prejudiciului doar daca rezultatul pagubitor se produce in alt stat decat cel in care a fost comis delictul (art. 108 din Legea nr. 105/1992).

- fondul de comert, pentru conditiile de fond ale actului juridic, cand debitorul prestatiei caracteristice este un comerciant. Potrivit art. 77, coroborat cu art. 73 din Legea nr. 105/1992, in lipsa unei legi alese de parti pentru a carmui contractul, acesta este supus legii statului cu care are cele mai stranse legaturi. Se considera ca exista atare legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, domiciliul, resedinta, fondul de comert sau sediul social.

- pavilionul navei sau aeronavei[17] pentru raporturile juridice incheiate cu privire la mijloacele de transport respective, in unele cazuri. Potrivit art. 55 lit. a din Legea nr. 105/1992, constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sunt supuse legii pavilionului pe care-l arboreaza nava sau aeronava.

- autoritatea care examineaza validitatea actului juridic[18] pentru conditiile de forma ale actului juridic, in anumite cazuri. Actul juridic este valabil din punct de vedere al formei - precizeaza art. 71 lit. c din Legea nr. 105/1992 - daca indeplineste conditiile prevazute de legea aplicabila potrivit dreptului international privat al autoritatii care examineaza validitatea actului juridic.

- instanta sesizata[19] este punct de legatura[20] pentru probleme de procedura. Art. 159 din Legea nr. 105/1992 statueaza: "In procesele privind raporturile de drept international privat instantele romane aplica legea procedurala romana, daca nu s-a dispus altfel in mod expres. Legea romana stabileste si daca o anumita problema este de drept procedural sau de drept material".

- vointa partilor[21] pentru conditiile de fond ale actelor juridice in general si ale unor contracte speciale. Conform art. 73 din Legea nr. 105/1992 contractul este supus legii alese prin consens de parti.