INTRODUCERE IN DREPTUL CIVIL (PARTEA GENERALA), SUBIECTELE DREPTULUI CIVIL

INTRODUCERE IN DREPTUL CIVIL

I. Caracterizare generala a dreptului civil roman

II. Raportul juridic civil

III. Actul juridic civil

IV. Prescriptia extinctiva

SUBIECTELE DREPTULUI CIVIL ROMAN

I. Persoana fizica

II. Persoana juridica

Titlul I. C = Proba raportului juridic civil - mijloacele de proba.

2. Actul juridic civil = reuneste norme referitoare la categoriile de acte juridice, conditiile actului juridic civil, efectele actului juridic civil si nulitatea actului juridic civil.

Prescriptia extinctiva = reuneste normele referitoare la efectul, domeniul,

termenele si cursul prescriptiei extinctive in dreptul civil.

4. Subiectele dreptului civil = doua grupe mari de norme referitoare la persoana fizica (subiect individual) si la persoana juridica (subiect colectiv de drept).

5. Drepturile reale principale = institutie ce reuneste normele ce reglementeaza dreptul real principal, dreptul de proprietate, in diferitele sale forme (privata - publica), precum si derivatele sale (dezmembraminte) - uzul, uzufructul, abitatia, superficia, servitutea, administrarea sau folosinta.

6. Obligatiile civile = reuneste norme ce privesc:

izvoarele obligatiilor civile;

contractul civil;

actul juridic civil unilateral;

fapta juridica licita;

raspunderea civila delictuala (fapta ilicita);

stingerea obligatiilor;

transmiterea si transformarea obligatiilor civile;

garantarea obligatiilor.

7. Contractele civile speciale (indeosebi cele reglementate de Codul civil - vanzare, comodat etc).

8. Dreptul de proprietate intelectuala (dreptul de autor , dreptul de inventator(dreptul de proprietate industriala).

9. Succesiunile (dreptul de mostenire) cu cele doua ramuri ale sale - succesiunea legala si succesiunea testamentara.

II.OBIECTUL DREPTULUI CIVIL este format, (potrivit definitiei date) din raporturi patrimoniale si nepatrimoniale (numite si personale nepatrimoniale), stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.

PATRIMONIAL = este acel raport al carui continut poate fi evaluat in bani sau pecuniar (ex. dreptul de proprietate sau raportul nascut dintr-un fapt ilicit cauzator de prejudiciu).

NEPATRIMONIAL = este acel raport al carui continut nu poate fi evaluat in bani (ex. raportul ce are in continutul sau dreptul la nume, domiciliu, stare civila, sediu).

Dreptul civil, insa, nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale ori nepatrimoniale din societate. Obiectul sau de studiu se determina, se individualizeaza fie prin opera legiuitorului, fie prin interpretarea data de doctrina si jurisprudenta.

La randul lor, raporturile patrimoniale si nepatrimoniale se subclasifica in urmatoarele subdiviziuni:

Raporturi civile patrimoniale, sunt alcatuite din urmatoarele subdiviziuni:

a) raporturi reale, care au in continutul lor drepturi reale (dreptul de proprietate si celelalte drepturile reale principale - uz, uzufruct etc);

b) raporturi obligationale (obligatii), sunt raporturi ce contin drepturi de creanta, indiferent de izvorul lor, fapt juridic (licit sau ilicit) sau act juridic.

Raporturile civile nepatrimoniale sunt, la randul lor, formate din urmatoarele subdiviziuni:

a) raporturi ce privesc existenta si integritatea subiectului de drept civil: dreptul la viata, sanatate, reputatie (drepturi personale nepatrimoniale);

b) raporturi de identificare, ce au in continutul lor drepturile cu ajutorul carora se individualizeaza subiectul de drept civil - nume, domiciliu, resedinta s.a.m.d.

c) raporturi generate de creatia intelectuala, alcatuite din acele raporturi care au in continutul lor drepturi personale nepatrimoniale ce au ca izvor opera intelectuala, stiintifica, literara, artistica ori inventia sau inovatia.

In fine, raporturile juridice civile, dupa subiectele lor, pot fi:

numai intre persoane fizice;

numai intre persoane juridice;

mixte, intre persoane fizice si juridice.

III. SUBIECTELE RAPORTURILOR JURIDICE CIVILE

Potrivit definitiei formulate, subiectele raporturilor juridice civile sunt persoane fizice si

persoane juridice.

Pentru raportul de drept civil este subiect, asadar, nu numai omul privit individual (persoana fizica), ci si colectivitatea umana (persoana juridica).

IV. POZITIA JURIDICA A SUBIECTELOR

In raporturile juridice de drept civil, pozitia juridica a subiectelor este de egalitate juridica, prin care se intelege ca nici una din parti nu se subordoneaza celeilalte. Altfel spus, in raportul juridic civil partile se gasesc pe picior de egalitate. Aceasta egalitate este atat o metoda de reglementare specifica dreptului civil, dar si o trasatura caracteristica a raportului de drept civil.

In terminologia juridica, expresia "Drept civil" este folosita in trei intelesuri:

1) Primul inteles este cel dat de insasi definitie, si anume = ramura de drept, adica ansamblu sau totalitate de norme juridice. Acestui inteles ii corespunde, mai ales in doctrina (stiinta dreptului), acela de drept obiectiv si drept pozitiv.

2) Al doilea inteles este cel de element al continutului raportului juridic civil, exprimat prin formula "drept subiectiv civil", adica o posibilitate recunoscuta de legea civila subiectului activ, ca titular al dreptului subiectiv civil, de a avea o anumita conduita si de a cere o conduita corespunzatoare subiectului pasiv, putand face, in acest sens, apel la forta coercitiva a statului pentru respectarea si protejarea dreptului sau.

3) Al treilea inteles este acela de ramura a stiintei juridice (ex. sunteti studenti la facultatea de drept. Printre disciplinele de studiu - Drept constitutional, Drept administrativ, Teoria generala a Dreptului, si Dreptul civil).

Mai exact, dreptul civil este acea ramura a stiintei juridice care are ca obiect de cercetare dreptul civil, ca ramura de drept.

Cele trei sensuri nu pot fi confundate, intrucat intelesurile pe care le au se dezvaluie usor prin context, astfel incat in practica este exclusa confuzia.