Impacarea partilor

Impacarea partilor

1. Notiune si caracterizare

Impacarea partilor constituie un act bilateral, o intelegere intervenita intre partea vatamata si infractor cu privire la incetarea procesului penal si inlaturarea raspunderii penale.

Impacarea partilor este posibila numai in cazurile anume prevazute de lege. De regula, in cazurile cand actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, legea prevede, de asemenea, posibilitatea impacarii partilor. Exista insa si infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu (si nu la plangerea prealabila a victimei), dar legea acorda partilor posibilitatea de a se impaca (de exemplu, in cazul infractiunii de seductie prevazuta in art. 199 C. pen.).

In cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exercitiu, impacarea se face prin reprezentantii legali ai acestora; persoanele cu capacitate restransa de exercitiu se pot impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege.

2. Conditiile impacarii

a. Impacarea partilor se poate realiza in cazul acelor infractiuni pentru care legea prevede aceasta modalitate, adica reprezinta o cauza care inlatura raspunderea penala.

b. Impacarea partilor reprezinta un act bilateral, adica intervine intre cele doua parti.

c. Impacarea este personala, adica are loc intre persoanele care s‑au inteles sa puna capat conflictului.

d. Impacarea nu opereaza decat daca a intervenit pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

e. Impacarea, ca si retragerea plangerii prealabile, trebuie sa fie totala si neconditionata, adica sa aiba in vedere stingerea procesului atat sub aspect penal, cat si civil. In acest sens, in art. 132 C. pen. se prevede expres ca impacarea partilor in cazurile prevazute de lege inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila.

f. Impacarea trebuie sa fie definitiva. O data intervenita, impacarea nu mai poate fi revocata.

3. Efectele impacarii

Impacarea opereaza in personam, adica inlatura raspunderea penala numai fata de inculpatul cu care partea vatamata s‑a impacat, spre deosebire de lipsa plangerii prealabile si retragerea acesteia care, operand in rem, produc efecte fata de toti participantii. Intrucat impacarea are caracter personal, partea vatamata trebuie sa precizeze clar care sunt inculpatii cu care s‑a impacat.

Impacarea poate fi si implicita, atunci cand rezulta dintr‑o situatie de fapt.