NORMALIZAREA ACTELOR NORMATIVE

1Notiuni preliminarii

Fiecare sistem informatico-juridic poseda caracteristici proprii si are o finalitate particulara. Paletei largi care se intinde de la redactarea actelor la contencios, de la consultari la concluzii sau de la pledoarie la judecata, ii corespund instrumente documentare informatice sau documente clasice. Revistele de jurisprudenta, de doctrina, colectiile de texte, monografiile nu sunt concepute dupa aceleasi principii, dar in informatica documentara elementele care dising bancile de date sunt optiunile tehnice legate de adecvarea instrumentului informatic materialului documentar.

- Zgomotul si linistea

Pertinenta unui sistem depinde de alegerea anumitor optiuni tehnice si ea este evaluata prin cuantificarea zgomotului si linistii. Raspunsul obtinut de la o banca de date este zgomotos cand include si documente care contin concepte aflate in enuntul intrebarii, dar nu au legatura cu subiectul. Aceste confuzii sunt clasice si fac parte din folclorul informaticii juridice. O alta consecinta este linistea, ceea ce desemneaza ca nu s-au obtinut documente care erau pertinente chiar daca figurau in fondurile documentare, dar din modul de formulare a problemei sau a interogarii au fost excluse.

Unitatea de masura a fiabilitatii (coeficientul de pertinenta)

Coeficientul de pertinenta al unei banci de date, K_mz, respectiv K_ml, este masurabil cu ajutorul unor coeficienti medii de zgomot si de liniste. K_mz reprezinta raportul dintre numarul documentelor pertinente si numarul total al documentelor obtinute in timpul unei cercetari;

K_ml reprezinta raportul dintre numarul de documente pertinente obtinute si numarul total de documente pertinente ce figureaza in banca de date.

reprezinta masura adecvarii fondurilor documentare la necesitatile utilizatorului, coeficient definit prin raportul dintre numarul de documente pertinente si numarul total de documente ce figureaza in banca de date. Aceasta masura este relativa si poate fi inlocuita prin cunoasterea apriori a compunerii fondului documentar.

Mai multe solutii pentru o problema unica

Juristii si informaticienii cauta solutiile tehnice care asigura pertinenta maxima a unui sistem. Este vorba de a gasi in baza de date documentele ce intereseaza o anume problema. Reperarea documentului respectiv nu ar pune nici o problema daca am avea certitudinea ca cercetatorul utilizeaza, pentru a-si defini intrebarea sa, cuvantul sau combinatia logica de cuvinte care este cuprinsa in documentele susceptibile de a-i aduce informatia cautata.

Acest cuvant trebuie sa acopere singur trei forme de expresii:

- cea a conceptului cautat de utilizator;

- cea a unui criteriu de triere al calculatorului;

- cea a redactarii efectuate de autorul documentului.

Cunoastem ceea ce este aproximativ in trecerea de la concept la cuvant si de la verb la scriere. Problema stilului folosit impinge, in mod natural, pe scriitor sa varieze formele de exprimare a unui concept unic. Figura de stil, hiperbola, parafraza, recurgerea la imagini si la termeni elevati, sunt des utilizate in procesul de redactare a textelor juridice.

Proiectantii sistemelor de documentare au pus la punct solutii diverse, chiar contradictorii in aparenta: in anumite cazuri, situate pe doua nivele; unele ating apriori structura documentului introdus in memorie, in timp ce altele intereseaza functionarea programului de cercetare.

Metodele de analiza a documentelor primare

Se poate actiona asupra documentului original, modificandu-i expresia ca aceasta sa coincida cu celelalte texte din colectia de documente. Alegerea unei metode de analiza, definirea acesteia, au starnit numeroase controverse la inceputurile anilor 1970 intre detinatorii de sisteme informatico-juridice, care, prin experimente practice si evolutia tehnologiei informatice, au fost aplanate. Paradoxal, in vremea cand adeptii indexarii, cei ai abstractului si cei ai imbogatirii textului integral au vazut ca punctele lor de vedere sunt sensibil apropiate, polemica a reinceput intre cei care propun un tratament prealabil al documentelor primare si cei care ii contesta utilitatea.

A. Introducerea in memorie a textului brut (full text)

Controversa a fost relansata in Franta, prin anii 1980, odata cu introducerea unuia dintre sistemele americane 'LEXIS', care necesita o singura baza informatica situata in Statele Unite, cea mai importanta baza de date juridice din lume, atat prin numarul inregistrarilor memorate, cat si prin numarul terminalelor conectate. Caracteristica principala a sistemului, in Franta ca si in Marea Britanie si in S.U.A., este de a memora textele legislative si deciziile Curtilor Supreme de Justitie, in stadiul lor original, adica in forma bruta.

Cu toate rezervele asupra acestei metode, recunoastem eficacitatea economica ameliorata de absenta oricarei valori intelectuale adaugate, avantajul unei rapiditati de scoatere la lumina a datelor, iar pentru sectorul legislativ, cel al exhaustivitatii.

Daca un jurist interogheaza un sistem informatic de surse legislative asupra responsabilitatii civile, el nu va obtine textul de baza decat daca acesta nu a fost introdus in memorie in forma sa originala.

Inregistrarea in memorie in mod integral (full text) a actului normativ, care face obiectul bazei de date ce se elaboreaza, are drept unic izvor Monitorul Oficial. De exemplu, Deciziile Curtii Constitutionale se afla in bazele de date ale Sistemului Informatic al Curtii Constitutionale, reprezentand conform principiului 'cutiei negre' functia de iesire care este transmisa Monitorului Oficial; baza de date cu Deciziile Curtii Constitutionale este corectata dupa publicarea acestora in Monitorul Oficial al Romaniei.

Proiectantii bancilor de date juridice, in ansamblul lor, recurg la diverse procedee de analiza prealabila, facute in raport cu rezultatele teoriei sistemelor, logicii juridice, istoriei dreptului, dreptului comparat si a ipotezelor, principiilor si conceptelor ce guverneaza ramura de drept ce formeaza obiectul bazei de date.

B. Indexarea

Procedeul indexarii este cel dintai procedeu utilizat in analiza actelor juridice, practicat din perioada procedeelor mecanografice de sortare.

Indexarea este operatia care consta in acoperirea continutului unor documente printr-un numar redus de cuvinte sau grupe de cuvinte semnificative numite, in general, cuvinte-cheie. Indexarea se caracterizeaza printr-un vocabular inchis si se diferentiaza putin de tabelele alfabetice ale revistelor juridice. Pentru a functiona pe un sistem informatizat, indexarea se supune urmatoarelor reguli:

- avand ca functie unica reperarea, formulele de baza vor fi despuiate de orice aparat sintactic, inteligibilitatea sistemului comandand ca ele sa fie asortate unui cuprins in limbaj natural;

- ele vor fi stabilite urmand un vocabular inchis, care este singurul recunoscut de calculator si admis sub o singura forma sintactica, in general substantial.

Printre merite, este si acela de a fi fost primul care a folosit instrumente de triere preinformatice si de a fi pus astfel la punct sisteme mai sofisticate. Daca astazi nu se poate exclude utilizarea sa in constituirea fisierelor de documentare cu un numar modest de inregistrari, trebuie sa constatam totusi ca este mai greu de utilizat in gestionarea marilor ansamble documentare. Descrierile bancilor de date arata ca, chiar si acestea care au fost alcatuite pe acest principiu, au evoluat considerabil avand acces la suportul informatic. Imperfectiunile metodei indexarii pure sunt astazi clar inventariate:

a) interventia unui tert asupra textului original;

b) vocabularul limitat al analistului care poate fi, in acelasi timp, creator de ambiguitati sau de contrasensuri nascute din necesitatea includerii fiecarui document intr-o clasificare rigida;

c) limitarea apriori a vocabularului de indexare interzice cercetatorului sa recurga la numeroase cai de acces si, in special la notiunile descriptive ale faptului respectiv. Constrans sa nu utilizeze decat caile de acces recunoscute de sistem, cercetatorul este obligat in practica sa verifice existenta acestora intr-o lista pentru fiecare intrebare;

d) dezlegarea gramaticala si sintactica a aparatului de reperare introduce un grad deloc neglijabil de erori;

e) suprima orice posibilitate de a introduce nuante importante in reperare, tinand cont de negatie, totala sau partiala, sau de relatia subiect-obiect tradusa prin ordinea cuvintelor si a constructiei gramaticale a frazei;

f) sistemul greoi va tine cont de nuanta exprimata intr-un text original prin termeni ca: OBLIGATII INCOMPLET INDEPLINITE.

C. Textul integral imbogatit sau explicitat

Tinand cont de imperfectiunile procedeului indexarii, promotorii anumitor sisteme s-au gandit sa se orienteze spre gestiunea textului integral; este important sa facem distinctia intre textul integral brut si textul integral imbogatit. Ideea de baza care sustine acest ultim procedeu consta in a face ca cercetatorul sa beneficieze de accesul la documentul primar, limitand sau chiar suportand riscurile ambiguitatii lui.

Munca de pregatire intr-un asemenea sistem este relativ redusa in raport cu indexarea, deoarece analistul nu este preocupat sa rezolve ambiguitatile ce figureaza in expresia documentului analizat, nefiind obligat sa recompuna continutul complet sau sensul general. Aceasta operatiune se numeste explicitare si consta in includerea in textul primar a expresiei clare a notiunilor, respectand normele general valabile pentru ansamblul de baza. Aceasta informatie sistematica a fiecarui document va putea fi completata printr-o inlantuire pentru a avea legatura cu alte texte: aplicare, abrogare pentru sursele legislative sau reglementare, confirmare sau infirmare, casare sau retrimitere, pentru jurisprudenta.

In interiorul textului, caile de acces, care sunt cel mai convenabil de explicitat, sunt urmatoarele:

- genericile categoriilor lipsesc adesea din textul original;

- explicitarile formale vor rezolva ambiguitatile ocazionale si stilistice; pronumele vor fi precizate prin repetarea termenului pe care il inlocuiesc.

Procedeul poate fi considerat pertinent, pentru ca el permite un grad de investigare foarte fin, incluzand totalitatea conceptiilor tratate in text. El tine cont de legatura sintactica a cuvintelor in cadrul frazei si asigura o informare imediata si completa a cercetatorului.

Daca procesul de analiza prin explicitare este considerat a fi mai putin greoi si eventual mai obiectiv decat indexarea, volumul de texte tratate comporta probleme de control ale caror solutii presupun dispunerea de mijloace informatice moderne.

D. Metoda abstractului

Tratarea informatica a surselor juridice a dat nastere unei reflectii metodologice care nu a fost atat de clar formalizata in nici un alt domeniu documentar. Acest lucru a dus la punerea la punct a unei metode originale de analiza de continut si in special de tratarea surselor pretoriene ale dreptului. Aceasta metoda se bazeaza pe doua ipoteze:

(i) cunoasterea jurisprudentei de fond, care este indispensabila juristului;

(ii)               nici un sistem informatic nu poseda capacitatile de memorare apte sa inregistreze volume de texte fenomenale pe care le reprezinta jurisprudenta. Procedeul isi propune sa depaseasca inconvenientele indexarii si ale vocabularului inchis. Ea se apropie si prin aceasta de metodele textului integral liber, dar limiteaza derivarile printr-un control apriori al limbajului deschis si neutralizeaza inconvenientele printr-o restructurare a informatiei continuta in sursele de drept.

Diferenta finalitatii actului judiciar aduce noi diferente de forma: articularea incheierilor de fond nu se supune unui model unic, ci, din contra, se construieste intr-un cadru foarte suplu care este la indemana oricarui judecator.

In sfarsit, influenta argumentelor continute in concluzii, prezentarea acestora, ca si discutiile asupra realitatii circumstantelor de fapt ale cazului, participa la cresterea in proportii considerabile a intinderii si varietatii semantice.

Fata de astfel de texte, abstractul constituie o metoda mai riguroasa de analiza de continut, care asigura integrarea in documentele introduse in memorie a tuturor informatiilor utile sub forma lor ordonata, concisa si fidela. Pentru aceasta, analistul recenzeaza informatiile utile, conceptele juridice utilizate si sensul deciziei. El cauta, dupa aceea, expresia cea mai judicioasa a acestor elemente ale informatiei, cautare delicata in care trebuie sa tina cont de fidelitatea vocabularului si de standardizarea dupa metodele folosite pentru ansamblul abstractelor in materie. Este ajutat in aceasta problema, in materiale suficient de repetitive, de structurile de analiza, modele prefabricate fiecarui caz, cand vocabularul liber isi intra in drepturile sale. Analistul va ordona conceptele astfel exprimate, in general, de maniera clasica a dreptului catre fapt sau a generalului catre particular.

Intr-un sistem de acest tip, abstractul asigura nu numai reperarea argumentului pertinent, dar si informarea utilizatorului. Cand reperarea va fi realizata printr-o simpla juxtapunere judicioasa a cuvintelor-cheie, inteligibilitatea abstractului este obtinuta prin clasificarea logica a conceptelor si prin conservarea unui anumit numar de termeni semnificativi. Avantaje:

- primul este cel al facilitatii invatarii bancii de date de catre utilizatorul neofit. El va intalni, inainte de a se familiariza cu lectura abstractelor, texte apropiate de cele cu care el s-a obisnuit;

- analistul va gasi in redactarea rezumatului o iesire pentru a introduce elemente informatice utile si pe care metoda abstractului nu permite a fi incluse in rezumat.

In realitate, fiecare din sistemele descrise prezinta avantaje si inconveniente. Constatam ca, odata cu trecerea timpului, metodele au evoluat in sensul unei apropieri intre ele. Indexarea pura nu mai exista, solutiile textului integral explicitat integreaza abstracte in documentatia lor. Abstractele s-au imbogatit cu fraze mai lungi si mai bine construite si cu un rezumat in limbaj natural.

Dar metoda de analiza nu este suficienta pentru a caracteriza un sistem de cercetare documentara, pentru ca in toate sistemele care functioneaza efectiv a fost cautata ameliorarea performantelor si un remediu pentru slabiciunile metodei respective in cadrul adaugarilor altor instrumente semantice.

3 Instrumente semantice

Ajutoarele de interogare

Un program de interogare pentru a fi performant trebuie sa contina un anumit numar de functii, care sa depaseasca recunoasterea pura si simpla.

Esential este gestiunea distantei dintre cuvintele cunoscute si mai putin rezolvarea problemelor lingvistice.

Restrictoarele de distanta

Combinatia booleana a cuvintelor de cautare, asa cum am expus-o, este efectuata de catre computer, in lipsa unor instructiuni mai precise, in cadrul unitatii documentare. Aceasta poate fi redusa la cateva cuvinte intr-un sistem prin indicare, dar va fi mult mai lunga intr-o analiza prin abstract sau intr-un text integral. Putem, deci, sa ne intrebam despre pertinenta unui raspuns in care descriptorii combinati sunt situati foarte departe unul de celalalt.

Adiacenta

Notiunea de juxtapunere descrisa, a doua sau mai multe cuvinte, poate transforma sensul acestora sau adesea sa-l intareasca sau sa-l specializeze. De exemplu, 'donatia intre soti' desemneaza in mod clar o institutie juridica al carei sens este total diferit de al unei expresii ca 'donatia facuta fraudand dreptul sotului'. Sau 'accident de munca' va defini regimul juridic al unui fapt care va fi exprimat prin 'accident survenit in timpul muncii' sau 'in cadrul timpului de munca'.

Este fundamental ca un cercetator sa poata cere unui sistem in limbaj liber proximitatea imediata a doi termeni. Pentru aceasta, programele propun, in general, unul din urmatoarele mijloace: ori expresiile compuse vor fi predeterminate si intrate in lexic ca termeni unici, ori sistemul va trebui sa admita un operator de adiacenta. In acest ultim caz, operatorul va trebui sa precizeze distanta maxima, adica numarul de cuvinte pe care il tolereaza intre doi termeni cautati.

Operatorii de proximitate

De exemplu, in materia tutelei copilului, executam o cercetare a consecintelor pe care judecatorii le imputa faptului ca tutorele sau cel care face cererea traieste in concubinaj; problema va fi formulata astfel:

TUTELA SI CONCUBINAJ

Vom constata rapid ca raspunsul este zgomotos; apar decizii in materie de divort, la care judecatorii retin faptul concubinajului ca si cauza divortului si statueaza, dupa aceea, fara a avea legatura cu primul fapt, asupra tutelei. Pentru a indeparta astfel de documente, putem folosi un operator de proximitate caruia ii vom fixa distanta de maniera intuitiva la 10, 15, 20 de cuvinte. Este evident ca aceasta metoda reduce zgomotul. Mult mai sigura este metoda abstractului, care il obliga pe analist sa-si decupeze documentul in tot atatea paragrafe cate probleme de drept diferite trateaza. Chiar in cadrul paragrafului, fraza este inteleasa ca un grup de cuvinte incadrate de doua semne separatoare, ce definesc un subansamblu mai restrans de cuvinte necesare exprimarii unui singur concept. Dar acest decupaj in zone de proximitate nu are sens decat daca calculatorul ia in considerare aceste zone si daca limbajul de interogare contine operatorii de restrictie de distanta ce corespund strict structurii documentelor puse in linie. Ne dam seama de importanta pe care o are adecvarea perfecta a programului de cercetare la natura documentelor puse in linie.

Invatarea impreciziilor lingvistice

Invatarea problemelor semantice este cea mai dificila pentru problemele de rezolvat. Calculatorul nu asimileaza formele expresiilor echivalente in conditiile variatiilor limbajului, chiar daca este vorba de variatii gramaticale sau sintactice (singular, plural, gen, forme verbale) sau de variatii semantice. In mod invers procedeului indexarii, unde vocabularul de cercetare este mai inchis si obliga utilizatorii sa treaca la o forma exclusiva de exprimare, celelalte sisteme cu vocabular deschis trebuie sa cuprinda proceduri informatice apte sa dea nastere notiunii de echivalenta. Aceste proceduri sunt mai mult sau mai putin delicate.

Trunchierea

Solutia cea mai simpla nu tinde sa rezolve numai aproximatiile gramaticale si nu reuseste sa o faca in mod perfect. Principiul sau consta in a face calculatorul sa recunoasca o expresie trunchiata, un radical, dandu-i instructiunea sa adauge acestora toate terminatiile existente in banca de date.

De exemplu: RESPONSAB va chema

RESPONSABIL

RESPONSABILI

RESPONSABILITATE

RESPONSABILITATI

Intr-un asemenea sistem, in general, cercetatorul este cel care stabileste trunchiul si poate alege sa nu-i ataseze decat o terminatie cu o lungime fixata sau sa cheme toate terminatiile existente, oricare ar fi lungimea lor. Prima optiune are ca obiect, in general, identificarea singularului si pluralului. Chemarea unei terminatii nedefinite este mai larga, dar nu permite distingerea directa a termenilor al caror radical nu asigura o echivalenta a sensului. Independent de aproximatiile provocate de cautarea unui radical, un asemenea sistem ignora derivatiile semantice, pastrand existenta radacinilor de origine diversa, in special greaca si latina. De exemplu: 'sange', sangvin si hematic, hemoragic

La modul general, el este inoperant pentru a asimila termenele sinonime. Totusi, spre aceasta solutie s-au indreptat astazi principalele programe de interogare echivalente. Solutii mai bune exista, dar nu au fost inca dezvoltate decat pe sisteme afectate gestionarii unei singure banci de date.

Un 'lexic automat'

O alta solutie a fost gasita prin organizarea a priori a vocabularului in fisierul lexic. Ne aducem aminte ca acesta face parte din cele 3 fisiere necesare functionarii unui program de cercetare. In fisierul lexic, se vor inmatricula toate cuvintele recunoscute de sistem cu ajutorul unui numar, acest numar luand, dupa aceea, locul lantului de caractere in procesul cercetarii unui fisier inversat. Este de-ajuns, deci, sa afectam acelasi numar pentru doua notiuni pentru ca computerul sa le amalgameze total. Astfel, toate formele alfanumerice vor fi tratate si sistemul trebuie sa prevada o procedura de punere in lumina, care sa permita includerea unor notiuni noi intr-un document fie sub numar existent, daca poseda un echivalent deja recunoscut, fie sub un nou numar, in caz contrar.

Acest sistem prezinta avantaje singulare fata de procedeul trunchierii. El da nastere la forme gramaticale echivalente, dar si unor sinonime lingvistice si, in general, tuturor asimilarilor posibile. Vom putea astfel scrie numarul sub forma literala sau sub forma cifrata. Vom putea gasi institutiile plecand de la sigla lor sau de la expresia lor trunchiata: CCR - Curtea Constitutionala a Romaniei.

O dezvoltare minima a acestui procedeu permite 'intarirea' considerabila a constructiei intelectuale a gestiunii apropierilor semantice. El consta in regruparea notiunilor numerotate ale lexicului in sub-ansambluri denumite adesea 'familii'. Operatorul va putea sa:

- cheme termenul precis si sa nu obtina decat echivalentele absolute ale acestui termen;

- cheme cu ajutorul unei comenzi simple, numita 'operator de generalizare', toate termenele incluse in familia cuvantului utilizat, adica toate analogiile.

Aceasta functie este fundamentata, ea permitand, de exemplu, crearea rationala a unor prefixe in special bazate pe termenele juridice. In anumite cazuri, va fi necesar sa culegem exclusiv documente care dau una din solutiile alternative binare, ce o constituie problema pusa.

Unul din avantajele principale ale unui lexic astfel definit este incuviintarea unei constructii intelectuale de tratament lingvistic si corectarea astfel a aberatiilor inevitabile infiltrate de un sistem strict automatizat. El permite sa se tina cont de nuantele si dificultatile inerente ale acestui tratament. Astfel, halo-ul semantic poate fi mai mult sau mai putin definit dupa importanta pe care o imbraca termenul considerat in banca de date juridice; termenele de drept vor putea fi strict separate, iar termenele descriptive vor putea fi asimilate.

Exemplu: AUTOMOBIL, CAMION, FURGONETA vor putea fi, la cerere, asimilate intr-un ansamblu care sa acopere vehiculele terestre.

In mod cert, nici un sistem nu va rezolva ambiguitatea ce decurge din 'actiune', dar izolarea stricta a unor astfel de termene in sanul lexicului va limita aceasta polisemie (act, actiune, activ) la cazuri strict ireductibile. Asa cum este scris, un lexic automatic este adesea asimilat unui tezaur automatic.

Tezaurul sau fisierul de legaturi

Tezaurul reprezinta fisierul de legaturi, care, pe langa cuvintele-cheie, cuprinde o retea de conexiuni, excluderi, deosebiri, inrudiri, analogii, cu referire la vocabularul, sintaxa si stilul documentelor memorate. El stabileste prin conexiuni listele de sinonime fata cu descriptorii, stabileste de asemenea deosebirile ce se impun in privinta cuvintelor polisemice si a homografelor.

Tezaurul cuprinde termenii supraordonati descriptorilor, el face analogii si stabileste deosebirile intre diversele acceptiuni terminologice ce rezulta din ordinea termenilor sau a prepozitiilor ce le unesc; in privinta stilului, el trebuie sa recunoasca stilul figurat care, de cele mai multe ori, nu contine termenii institutionali corespunzatori, eliminand termenii paraziti sau incidentali.

Intr-un sistem documentar, acest termen (tezaur) reprezinta repertoriul legaturilor sau relatiilor existente intre articolele care compun fondurile documentare.

Numeroase instrumente de ajutor de interogare intra in aceasta definitie. Astfel, de exemplu, este numit 'thesaurus' organizarea inlantuirii textelor legislative introduse in memorie. Cu acelasi nume va fi botezat si dictionarul care recenzeaza toate cuvintele ce exprima un concept dat si care trebuie neaparat consultat de catre utilizator, pentru a cunoaste cuvantul-cheie al indexarii autorizate de sistem.

In ceea ce ne priveste, preferam sa atribuim termenul unui instrument conceput sa ajute la interogarea complementara a metodei de analiza si a lexicului automatic.

Standardizarea apriori a vocabularului de analiza cand aceasta este facuta, gestiunea analogiilor semantice obtinuta printr-un lexic corecteaza aceasta slabiciune in toate cazurile cand asimilarea termenelor descriptive ale conceptului evocat poate fi sistematica. In majoritatea cazurilor, analogia nu este decat ocazionala si, circumstanta agravanta, cercetatorul, preocupat de problema sa, nu numai ca nu va vedea toate expresiile posibile, dar nici nu-si va da seama de derivatiile semantice posibile ale cuvantului pe care-l foloseste.

Tezaurul este destinat, deci, sa-i sugereze cercetatorului ansamblul de formulari utile unei cercetari si sa-l previna asupra riscurilor unor derapaje. El nu va avea o actiune directa sau automata asupra procedurii de cautare, pentru ca juristul va fi liber sa introduca sau nu sugestii in strategia sa de interogare. El se va distinge foarte clar in lexicul automat, pentru ca va fi conceput ca un ajutor de memorie de forma: 'ganditi-va la'.

De exemplu, nu putem cere calculatorului sa lege automat cuvantul 'reguli' la orice alt termen. Putem aminti juristului ca acest termen poate fi inlocuit sau combinat (prin operatorul 'sau') dupa necesitati si alternativ cu: REGLEMENTARE, REGULAMENT etc.

Stabilirea unei liste exhaustive a acestor raporturi analogice reprezinta o investitie intelectuala considerabila, ceea ce explica numarul de realizari concrete in acest domeniu. El implica, in mod necesar, o determinare stricta a gradului de analogie retinut. Limitat la termeni a caror conotare juridica este certa, el reprezinta recenzarea a mii de relatii:

- de analogie si de sinonimie perfecta:

CAZ FORTUITFORTA MAJORA

RUPTURAREZILIERE

- de analogie conceptuala:

LICENTIEREDESFACEREA CONTRACTULUI DE MUNCA

- de antonimie:

CREANTEDATORII

- de vecinatate ocazionala:

IN ABSENTAIN LIPSA

Nu ne putem imagina ca inglobeaza termeni; constructia sa ar redeveni atunci o rescriere completa a corpului documentar.

Oricare ar fi gradul de perfectiune pe care l-a atins un sistem documentar, acesta lasa loc imaginatiei si creatiei.