Legea in dreptul roman - Legea celor XII Table

Legea in dreptul roman - Legea celor XII Table

Dreptul roman este ansamblul de norme de conduita , care exprima vointa clasei dominante , instituite si sanctionate de catre stat.

Dreptul roman se impartea in conformitate cu conceptia romana , in drept privat (care ocroteste interesele private ale diferitelor personae) si drept public (care ocroteste interesele intregii societati).

Dreptul roman , expresie a vointei clasei stapanilor de sclavi , se concretizeaza in anumite forme menite , pe de o parte sa deosebeasca regulile juridice de celelalte norme de conduita sociala si pe de alta parte sa dea putere obligatorie. Aceste forme de exprimare externa a dreptului , stabilite in mod concret si sanctionate de statul sclavagist roman , constituie expresia conditiilor ecomomice ale societatii sclavagiste si a intereselor stapanilor de sclavi.

Astfel de forme de exprimare constituie asa- zisele izvoare formale ale dreptului si in general, sunt opuse notiunii de izvoare materiale ale dreptului. Prin izvoarele materiale trebuie sa se inteleaga conditiile vietii materiale ale societatii sclavagiste romane, conditii care determina atat necesitatea cat si continutul regulilor respective de drept.

Multa vreme de la formarea statului roman cutuma a fost principalul izvor al dreptului.

Persistenta economiei naturale si simplicitatea vietii sociale si de stat nu necesitau forme juridice complexe si dreptul cutumiar satisfacea multumitor nevoile clasei stapanitoare.

In perioada republicii si mai ales in perioada stapanirii sclavagiste , bazata pe productia de marfuri si pe un intens schimb comercial , relatiile sociale au capatat un caracter tot mai complex , si dreptul cutumiar s-a dovedit a fi insuficient pentru a exprima in forme juridice corespunzatoare noile relatii sociale.

Legea ca expresie a vointei stapanitorilor de sclavi apare datorita unor posibilitati mai complete si mai rapide de reglementare , superioara obiceiului asupra caruia capata treptat o netagaduita preponderenta.

Traditia aminteste de legi reale (leges regiae) care votate in epoca regalitatii de comitiile curiate ar fi constituit primele legi romane. Cercetarile critice au dovedit contrariul , aceste legi fiind o publicatie apocrita intocmita la finele epocii republicane sau cel mai tarziu sub imparatul Augustus.

Cea mai veche si cea mai importanta lege romana este fara indoiala Legea celor XII Table, caci dupa afirmatia istoricului Titus Livius , ea constituie izvorul intregului drept public si privat (fous omnis publici privatique iuris ).

Prin lex (lege) romanii intelegeau :

● orice conventie care obliga pe parti - acordul de vointa dintre magistrat si popor, si anume magistratul propune (rogat), poporul accepta (iubet), propunerea magistratului (rogatio) devenind lex.

● norma obligatorie pentru toti supusii

Legea ocrotea cu multa grija proprietatea privata , pedepsind cu asprime pe cei care o incalcau. O importanta deosebita se acorda creditului , debitorul insolvabil putand fi vandut ca sclav "dincolo de Tibru" sau chiar omorat.

In domeniul dreptului familial si al celui penal legea avea un caracter preponderent gentilic. Este de mentionat ca seful familiei ," pater familias", avea puteri nelimitate asupra sotiei si a copiilor si sub aspectul pedepsei , legea recunostea existenta legii talionului , alaturi de compozitia voluntara legala.

Legea exprima in mod limpede diferentierea de avere si de clasa din societatea romana. Legea distinge dintre assidui = bogati si proletari = saraci .

In epoca republicana dezvoltarea istorica a situat legea ca izvor de drept , pe primul plan. Legea este o hotarare luata de stapanii de sclavi in adunarile lor legislative. Aceste adunari erau adunarile pe centurii (comitia centuriata) , pe triburi (comitia tributa) si cele plebiene (concilia plebis) , si initiativa legislative apartinea magistratilor care prezidau astfel de adunari , adica consulilor , pretorilor si tribunilor plebei. Legile romane erau propuse de unul dintre magistrati , in fata poporului constituit in una dintre adunari. Proiectul de lege era afisat in for pentu a fi discutat de cetateni in diferite intruniri neoficiale (contiones) timp de 24 de zile , dupa care poporul era convocat de catre magistratul care a avut initiativa legislativa , pentru a se pronunta asupra proiectului de lege. Cu mentiunea ca poporul nu putea a duce amendamente ( nu putea propune modificarea textului din proiectul de lege). Ori se vota in bloc asa cum era formulate , ori era respinsa in bloc. Daca legea era votata de popor , urma sa fie trimisa in fata senatului in vederea ratificarii , care dezbatea proiectul de lege din perspecvtiva traditiei romane.

Legile votate se numeau leges rogatae si imprumutau denumirea demnitatii magistratilor : legi consulare , pretoriene , tribuniciene. In opozitie cu legile votate de magistrati exista si leges datae , adica legi promulgate de un magistrate in anumite probleme speciale (acordare cetateniei , intemeierea unor colonii etc. ) , fara consultare prealabila a adunarilor populare , dar in virtutea unei imputerniciri a acestora si in calitate de reprezentant al lor.

In prima faza , legea se vota oral , dar dupa legea Papiria din 131 i.e.n , pentru a se evita posibilitate de influentare a alegatorilor , votarea avea loc in forma scrisa si secreta.

Rezultatul poporului este adus la cunostinta poporului imediat dupa votare (renuntiatio) si textul votat se pastra in arhivele statului (aerarium).

Legea se aplica imediat , dar numai daca textul ei nu prevedea un alt termen de intrat in vigoare (vocatio legis).Legea se aplica pana la abrogarea ei . Abrogarea poate rezulta din decaderea in desuetudine a legii sau din votarea unei legi noi , menita sa inlocuiasca total sau partial vechea lege.

O lege era alcatuita din 3 parti :

praescriptio - se mentionau numele magistratului care a propus proiectul de lege , de asemenea , adunarea care a votat legea , locul in care legea a fost votata , precum si prima unitate de vot care s-a exprimat.

rogatio - erau cuprinse dispozitiile de lege , iar daca erau mai multe , acele dospozitii erau sistematizate pe capitole.

sanctio - se mentionau ce consecinte vor decurge in ipoteza incalcarii dispozitiilor din rogation. In functie de sanctiunea lor , legile se clasifica in 3 categorii :

● legi perfecte - se preciza ca orice act juridic incheiat prin incalcarea dispozitiilor din rogation va fi nul.

● legi imperfecte - se prvedea ca nu este permisa incalcarea dispozitiilor din rogatio, fara a se preciza ce consecinte vor decurge in cazul unei asemenea incalcari.

● legi mai putin perfecte - se preciza ca actul juridic incheiat prin incalcarea dispozitiilor din rogatio nu se anuleaza ci isi produce efectele , dar autorul va fi pedepsit cu plata unei amenzi.

Legea celor XII Table intocmita in anul 449 i.e.n , de decemviri , a fost adoptata pe fondul conflictului dintre patricieni si plebei, deoarece plebeii au cerut , in mod repetat, ca obiceiurile juridice sa fie codificate si afisate in forum , pentru ca cetatenii romani sa cunoasca dispozitiile normelor de drept. Fata de aceste presiuni , in anul 451 i.e.n , patricienii au format o comisie de 10 barbati, denumita comisia celor 10 barbati care sa scrie dreptul , comisie insarcinata sa sistematizeze obiceiurile juridice si sa le expuna in forum. In acelasi an, membrii comisiei au facut o sistematizare a obiceiurilor si le-au publicat pe 10 table din lemn. Insa plebeii au protestat , afirmand ca acea sistematizare este incomplete , astfel incat in anul 449 i.e.n. , s-a format o noua comisie , din care faceau parte si 5 plebei , comisie care au facut o sistematizare completa a obiceiurilor si le-a publicat pe 12 table de bronz.

Dupa cuprinsul ei legea apare ca o codificare imbunatatita a dreptului obisnuielnic , cu unele imprumuturi din dreptul grec. Aceasta cuprinde dispozitii asupra procedurii civile si procedurii penale , asupra dreptului penal si constitutional si mai ales asupra dreptului civil. Aceasta cuprinde intregul drept public si privat al Romei. De aceea legea este denumita si codul decemviral. In domeniul dreptului privat , legea cuprinde , in principal dispozitii , cu privire la statutul juridic al persoanelor , la organizarea familiei , la succesiuni.

Nascuta in timpuri indepartate legea decemvirala nu a fost abrogate in mod expres nici macar in timpul lui Iustinian (sec al VI-lea e.n.) , astfel se poate spune ca aceasta lege cu modoficari partiale , a trait timp de 11 secole. Cicero cel mai mare avocat al antichitatii spune ca aici este izvorul tututror legilor , in sensul ca legile posterioare - in general - nu au facut altceva decat sa dezvolte principiile stabilite de decemviri. Totusi el recunoaste ca in vremea sa edictul pretorului luase locul Legii celor XII Table , desi in copilaria lui era inca invatata pe dinafara.

Multa vreme s-a afirmat , in mod gresit , ca Legea celor XII Table nu ar fi originala , ci ar fi copiata dupa dreptul grec. Aceasta afirmatie gresita se bazeaza pe un text din Titius Livius , potrivit caruia inainte de adoptarea legii o comisie formata din 5 barbati s-ar fi deplasat in Grecia Mare (Sudul Italiei) pentru a studia dreptul grec. In realitate , legea celor XII Table este profound originala in primul rand , pentru ca ea oglindeste fidel modul de viata al romanilor din acel moment istoric. In al doilea rand , ea oglindeste psihologia poporului roman din acea epoca , prin duritatea sanctiunilor , prin exprimarile clare si concentrate. In altreilea rand s-au facut studii comparative intre Legea celor XII Table si Legiile lui Solon (Solon a fost cel mai mare legislator atenian) si s-a constatat ca sunt numai trei elemente comune , datorita probabil contactului direct cu grecii care inainte de secolul al V-lea i.e.n. intrasera in relatii comerciale cu romanii.

Nu s-a dovedit veridica nici teoria burgheza dupa care Legea celor XII Table este produsul conflictului dintre stat si ginti , statul luand locul gintilor si legea luand locul cutumei gentilice. Nu poate fi vorba de un conflict intre stat si ginti , statul raman fiind decat instrumentul de oprimare in mana patricienilor, iar gintile fiind formate exclusiv din patricieni .

Geneza Legii decemvirale trebuie cautata in conditiile economice si politice ale Romei , dupa izgonirea regilor , adica in lupta plebei contra patricienilor. Era in interesul plebei ca sa nu mai fie judecata potrivit obiceiului pe care nu mai patricienii il cunosteau si il interpretau conform intereselor lor , ci printr-o lege scrisa pe care sa o cunoasca si ei. Prin Legea celor XII Table plebea urmarea un scop dublu : egalitatea politica si civila a plebeilor cu patricienii si codificarea dreptului privat consuetudinar. Numai ultimul scop a fost realizat. Intr-adevar , chiar si dupa cele XII Table , magistraturile continua sa fie monopolul patricienilor , ceea ce inseamna ca din punct de vedere politic , nu s-a ajuns nici formal la o egalitate intre plebei si patricieni. Egalitatea spre care tindeau plebeii nu s-a realizat nici din punctul de vedere al dreptului privat , deoarece Legea celor XII Table consacra

imposibilitatea casatoriei intre patricieni si plebei . In alte cazuri aceasta lege nu face nici o deosebire intre plebei si patricieni ; astfel cazul cel mai caracteristic este executarea debitorului pentru datorii. Cu indeplinirea unor anumite conditii si forme , debitorul poate fi vandut ca sclav peste granita sau chiar ucis. Formal , dispozitia se aplica deopotriva patricianului si plebeului. In realitate insa , numai plebeul avea de suferit din cauza asprimii legii. Executarea asupra persoanei se aplica numai plebeilor , deoarece acestia erau --in general - oamenii nevoiasi , debitorii, pe cand patricienii erau creditorii a caror avere sporea prin camata.

Textul legii nu ne-a parvenit pe cale directa , deoarece cele 12 table din bronz au fost distruse de catre Gali , cu ocazia incendierii Romei , in jurul anului 389 i.e.n.. Prin urmare, textul legii a fost afisat numai sase decenii.

Cu toate acestea , legea nu a fost republicata. Pentru ca cele 12 table nu s-au pastrat , textul legii a fost reconstituit in epoca moderna pe baza fragmentelor din lucrarile jurisconsultilor , fiind transmis prin intermediul Digestelor lui Justinian. Cei care au comandat Legea celor XII Table au fost jurisconsultii. Cea mai buna reconstituire a fost facuta de profesorul P.F. Girard.

Legea celor XII Table apare insa ca un produs autentic al conditiilor materiale de existenta din secolul al V-lea i.e.n..

Din cuprinsul legii - asa cum o cunoastem -se deduce ca Roma era un stat preponderent agricol, in care schimburile comerciale erau putin numeroase. Astfel, Legea celor XII Table cuprinde dispozitii privind bunurile si in special , proprietatea de pamant, precum si sanctiuni impotriva acelora care violeaza dreptul de proprietate. Legea celor XII Table contine si sanctiuni privitoare la intretinerea drumurilor rurale , hotarnicia campului , reglementarea scurgerii apelor , dobandirea fructelor cazute pe domeniul vecinului. Dat fiind faptul, ca Roma nu cunostea in acea epoca economia de schimb , avand la baza economia naturala, inchisa, primitiva, obligatiile erau aproape inexistente ( obligatiile sunt proiectia juridica a economiei de schimb). Notiunea de obligatie delictuala nu era cunoscuta in acea vreme, iar contractele se reduc la unul singur , stipulatia.

Prin urmare , deducem de aici , ca Legea celor XII Table este facuta in avantajul si pentru proprietarii de pamant , pentru agricultori , ceea ce este in deplin acord cu situatia economica a Romei din secolul al V-lea i.e.n. , epoca in care aceasta era un stat de agricultori.

Dupa Legea celor XII Table au fost votate in epoca republicana , numeroase alte legi , din care multe intereseaza dreptul privat.

Incepand cu epoca imperiala , rolul legii scade, ca urmare a noilor schimbari de factura socio -politica petrecute in viata statului roman.

O data cu instaurarea imperiului , autoritatea imparatului in continua crestere nu putea ingadui existenta adunarilor populare care treptat dispar , poporul intrunindu-se numai a aclama pe imparat sau pentru a lua act de hotararile sale. Astfel ca , in dauna legilor se impune vointa imperiala , care treptat , devine unica sorginte a dreptului,imparatul fiind socotit deasupra oricarei legi (legibus solutus).

Legea agrara de la sfarsitul secolului I e.n. va ramane in istorie ca ultima lege votata de popor. La finele secolului I e.n. legea nu va mai fi izvor de drept , poporul pierzand cu totul puterea legislativa , care va fi transferata Senatului , instrument voalat al vointei imperiale.

Bibliografie

1. Vladimir Hanga si Mihai Jacota - Drept Privat Roman ed. Didactica si Pedagogica , Bucuresti

2. Constantin Stefan Tomulescu - Drept Privat Roman Tipografia Universitatii din Bucuresti , Bucuresti

3. Emil Molcut - Drept Privat Roman . Note de Curs ed. Universul Juridic , Bucuresti

Legea romana a celor XII table (451 a. Chr.) stabilea drepturile cetateanului, si anume: dreptul la proprietate, dreptul de a fi liber, dreptul la o judecata dreapta, dreptul de a-si alege conducatorii, de a protesta si dreptul la fericire.

Gandirea romana in materie de drepturi este fondata pe filosofia stoica pentru care lumea reprezenta o singura comunitate in care toti erau frati. Aceasta credinta in egalitatea oamenilor indiferent de rasa, clasa sociala sau rang este la originea notiunii de drept natural. Dreptul roman, un alt pilon al culturii si civilizatiei mondiale, joaca un rol tot atat de important in protectia cetatenilor de catre lege, in egalitatea tuturor in fata legii. Insusi termenul de cetatean este redat cu semnificatia lui in toate teritoriile cucerite din Imperiul roman si devine un semn de civilizare ca si procesele de urbanizare si raspandire a limbii latine in tot imperiul.