Sistemul principiilor dreptului international: Definitie. Principiile generale de drept. Principiile fundamentale ale dreptului international. Principiile dreptului international asa cum au fost stabilite prin Actul Final de la Helsinki din 1975

Sistemul principiilor dreptului international: Definitie. Principiile generale de drept. Principiile fundamentale ale dreptului international. Principiile dreptului international asa cum au fost stabilite prin Actul Final de la Helsinki din 1975

DEFINITII

- principiile dreptului international reprezinta constructii juridice in jurul unor valori considerate importante pentru relatiile internationale, pentru evidentierea acestora, promovarea lor in sistemul normelor si institutiilor juridice si, mai ales, protectia acestora;

- principiile de drept international isi gasesc geneza in constiinta juridica a natiunilor, ca idei care, apoi, printr-un proces de insumare a judecatilor de apreciere, construiesc valori sociale;

- principiile dreptului international nu sunt "idei calauzitoare" si nu sunt nici norme; caracterul lor normativ este determinat nu de faptul ca sunt norme, ci de faptul ca ele contin norme;

- deci, principiul de drept international este o prescriptie normativa, ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare, dand expresie unei valori internationale universal acceptate si care guverneaza conduita subiectelor de drept international;

- sistemul principiilor de drept international este format din principiile generale de drept, principiile fundamentale ale dreptului international si principiile specifice ale dreptului international:

- principiile generale de drept pot fi definite ca nucleu comun al experientei si constiintei juridice a statelor ("civilizate"), care sintetizeaza, in formule ce vin uneori chiar din dreptul roman, anumite standarde sau elemente de experienta juridica, aceptate in ordinea juridica interna a tuturor statelor;

- principiile fundamentale ale dreptului international sunt acelea care au drept continut norme de aplicatie universala, cu nivel maxim de generalitate si caracter imperativ, ce dau expresie si protejeaza valori internationale fundamentale in raporturile dintre subiectele dreptului international; ele determina continutul celorlalte principii, norme si institutii ale intregului sistem al dreptului international;

- principiile specifice ale dreptului international sunt principii ce dau expresie unei valori internationale specifice si care au actiunea limitata la o ramura sau mai multe ale dreptului international, reprezentand nucleele de baza ale ramurilor respective;

- pe de o parte, exista o legatura directa intre sistemul principiilor si sistemul normelor dreptului international, pe de alta parte principiile contin norme, dinamica lor asigurand continutul principiilor, iar pe de alta parte, pentru celelalte norme, principiile constituie o sursa de inspiratie si cadrul in care normele pot fi adoptate.

PRINCIPIILE GENERALE DE DREPT

- art.38 alin.1 din Statutul Curtii Internationale de Justitie prevede principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate printre modalitatile alocate de aceasta comisie pentru solutionarea diferendelor ce-i sunt supuse;

- cu privire la natura principiilor generale de drept, prevaleaza caracterizarea lor ca principii acceptate pe plan intern si facand parte din dreptul national al tuturor statelor;

- interpretare: sunt principii comune atat ordinii juridice interne, cat si ordinii juridice internationale (unii autori) sau principii fundamentale ale dreptului international (alti autori), desi nu trebuie confundate cu acestea;

- sunt necesare pentru acoperirea lacunelor dreptului international, putand fi folosite, ca repere, in pregatirea codificarii dreptului international sau in interpretarea tratatelor.

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL

- reprezinta axa centrala a dreptului international, determinand continutul celorlalte principii, institutii si norme, orientarea dreptului international.

Caractere

- maxima generalitate (rol diriguitor si dominant pentru sistemul DIP) tridimensionala, prin:

- domeniile de aplicare;

- continutul juridic;

- sfera creatorilor si a destinatarilor;

- aplicatie universala (sunt rezultatul vointelor majoritatii statelor si se extind si la alte subiecte de drept international);

- caracter juridic obligatoriu (se exprima prin intermediul unor tratate sau cutume);

- caracter imperativ (sunt norme ius cogens);

- dau expresie si protejeaza o valoare fundamentala in raporturile dintre subiectele de drept international;

- intre principii nu se pot face ierarhizari;

- sunt interdependente;

- caracter dinamic (evolueaza in concordanta cu dinamica relatiilor internationale, a raporturilor pe care le consacra).

- sunt consacrate, in general, in Carta ONU, Declaratia Adunarii Generale a ONU din 1970 (care consacra sapte principii), Actul Final de la Kelsinki din 1975 (care mai adauga trei principii) etc.

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE PREVAZUTE DE DECLARATIA DIN 1970

a. Principiul egalitatii suverane

- suveranitatea este, in prezent, conceptul fundamental al dreptului international, avand in vedere ca dreptul international este expresia acordului de vointa realizat intre state suverane.

Caracterele clasice ale suveranitatii, caractere ce au cunoscut unele mutatii, ca urmare a evolutiei societatii internationale dupa cel de-al doilea razboi mondial si, in special, dupa 1989:

1. indivizibilitatea (nu poate fi fragmentata, atributele ei neputand apartine mai multor titulari);

2. inalienabilitatea (nu poate fi abandonata sau cedata altor state sau entitati internationale);

3. exclusivitatea (teritoriul unui stat nu poate fi supus decat unei singure suveranitati);

4. caracter originar si plenar (suveranitatea apartine statului si nu ii este atribuita dinafara, iar prerogativele puterii de stat cuprinde totalitatea domeniilor de activitate - politic, economic, social etc.).

Cateva elemente ale continutului egalitatii suverane

- statele sunt egale din punct de vedere juridic;

- fiecare stat se bucura de drepturile inerente deplinei suveranitati;

- fiecare stat are obligatia de a respecta personalitatea altor state;

- dreptul statului de a-si stabili legile proprii etc.

- egalitatea: statele au o capacitate egala de a dobandi drepturi si obligatii; egalitatea are o dimensiune diplomatico-juridica si o dimensiune economica.

b. Principiul autodeterminarii (dreptul popoarelor de a-si hotari singure soarta)

- titularul acestui drept/principiu este poporul, natiunea, neputand fi exercitat de o minoritate nationala;

- pornind de la reglemenarile Declaratiei, se poate face distinctie intre autodeterminarea externa si cea interna, conditia de exercitare a primei fiind imposibilitatea exercitarii celei de-a doua.

c. Principiul neamestecului in treburile interne

- Revolutia Franceza afirma necesitatea neinterventiei poporului francez in afacerile interne ale altor popoare si inadmisibilitatea amestecului unor puteri straine in afacerile interne ale Frantei (Constitutia 1793);

- doctrina Monroe: inadmisibilitatea interventiei statelor europene pe continentul american;

- doctrinele Calvo, Drago: obligatia statelor de a nu interveni in afacerile care tin de competenta nationala a unui alt stat (care apartin domeniului rezervat);

- potrivit acestui principiu, este exclusa orice forma de interventie, nu numai cea armata.

d. Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta

- pana la semnarea Pactului Briand-Kellogg, razboiul era considerat ca normal si legitim in practica dreptului international;

- Carta ONU - art.2: "Toti membrii organizatiei se vor abtine in relatiile lor internationale de la recurgerea la amenintarea cu forta sau la folosirea fortei ";

- Declaratia din 1970 arata ca razboiul de agresiune constituie crima contra pacii, care angajeaza responsabilitatea statelor in conformitate cu dreptul international;

- Adunarea Generala a ONU a adoptat Rezolutia 3314, prin care s-a definit agresiunea (armata), celelalte forme de agresiune nefiind (inca) definite;

- dreptul international permite folosirea fortei in doua situatii:

- folosirea fortei pe baza hotararii Consiliului de Securitate;

- exercitarea dreptului de autoaparare individuala sau colectiva impotriva unui atac armat;

- exercitarea dreptului de autodeterminare (o alta situatie adaugata de unii autori).

e. Principiul solutionarii pe cale pasnica a diferendelor internationale

- mijloace de reglementare: tratative, ancheta, mediere, conciliere, arbitraj, organisme sau acorduri regionale, alte mijloace pasnice la alegerea partilor;

- continutul se exprima in obligatia generala de solutionare pe cale pasnica si prin dreptul de libera alegere a mijloacelor de solutionare;

- trebuie facuta distinctia intre:

- diferend = o neintelegere intre doua sau mai multe state care si-au formulat deja pretentiile sau contrapretentiile cu argumente de drept international;

- situatie = o imprejurare de fapt intervenita intre doua sau mai multe state, ce produce frictiuni intre ele si care poate evolua sau nu intr-un diferend.

f. Principiul "pacta sunt servanda" (indeplinirea cu buna-credinta a obligatiilor internationale)

- este un principiu consacrat inca din antichitate si este reglementat de Carta ONU si de Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor.

- nu este doar o norma juridica, ci si una de morala internationala: statele trebuie sa-si indeplineasca obligatiile la care au consimtit liber;

- "buna-credinta" presupune executarea obligatiilor fara subterfugii, fara folosirea unor modalitati incorecte de a ocoli executarea lor;

- el se aplica si tratatelor si cutumelor;

conditia esentiala: obligatiile care trebuie executate cu buna-credinta trebuie sa fie conforme dreptului international (de exemplu, in cazul tratatelor, acestea trebuie sa fie licite).

g. Principiul cooperarii

- presupune obligatia statelor de a coopera intre ele in vederea mentinerii pacii si securitatii internationale, favorizarii progresului si stabilitatii economice internationale;

- se datoreaza multiplicarii subiectelor de drept international, accentuarii interdependentelor, aparitiei de probleme globale acute care solicita cooperarea tuturor statelor si gasirea de solutii internationale pentru acestea;

- este consacrat in Carta ONU.

ALTE PRINCIPII FUNDAMENTALE PREVAZUTE IN ACTUL FINAL DE LA HELSINKI

a. Principiul inviolabilitatii frontierelor

- prevede obligatia statelor de a "se abtine acum si in viitor de la orice atentat impotriva acestor frontiere', de la "orice cerere sau act de acaparare si uzurpare a intregului sau a unei parti a teritoriului oricarui stat independent'.

- frontierele pot fi insa modificate, in conformitate cu dreptul international, prin mijloace pasnice si prin acord.

b. Principiul integritatii teritoriale

- prevede obligatia statelor de a se abtine de la orice actiune incompatibila cu scopurile si principiile Cartei ONU impotriva integritatii teritoriale, independentei politice sau a unitatii oricarui stat participant, si in special, de la orice asemenea actiune care constituie o folosire a fortei sau o amenintare cu forta, precum si de la a face din teritoriul celuilalt obiectul unei ocupatii militare sau al altor masuri de folosire directa sau indirecta a fortei;

- nici o astfel de ocupatie sau dobandire nu poate fi recunoscuta ca legala.

c. Principiul respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale

- Initial considerat ca principiu de drept international de ramura (nu principiu fundamental, se considera ca se refera doar la materia populatiei), astazi criteriul respectarii drepturilor omului a devenit o coordonata esentiala a raporturilor interstatale si o conditie pentru aderarea la diferite foruri si forme de cooperare sau integrare.