Norma de drept penal

Norma de drept penal

Notiune

Orice lege penala este alcatuita dintr-o totalitate de norme juridice care configureaza continutul normativ al acelei legi.

Normele juridice penale reprezinta o specie de norme juridice care se caracterizeaza prin continutul si structura lor specifica, prescriind reguli de drept penal, precum si sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii acestora.

Avand o functie specifica in contextul celorlalte norme juridice, si anume reglementarea relatiilor de aparare sociala impotriva celor mai grave fapte (infractiunile), normele juridice penale isi realizeaza functia lor regulatoare prin prevederea tuturor faptelor ce sunt periculoase pentru valorile sociale ce formeaza obiectul dreptului penal si interzicerea lor sub sanctiune penala.

In continutul normei penale, stabilindu-se ce fapte sunt interzise, se determina, in mod implicit, si conduita ce trebuie urmata. Totodata, aratandu-se sanctiunile pentru fiecare fapta in parte, se exprima caracterul obligatoriu al conduitei ce se cere adoptata.

2. Structura normei penale

Structura normelor penale difera dupa cum acestea sunt norme penale generale sau norme penale speciale.

Normele penale generale, stabilind reguli cu valoare de principii, au structura asemanatoare tuturor celorlalte norme juridice care apartin altor ramuri de drept, si anume: ipoteza, dispozitie si sanctiune.

Uneori, daca in continutul unei norme nu se regasesc toate elementele, aceasta nu exclude structura completa a normei generale. Fiind norme principiale, norme calauzitoare pentru normele penale speciale, normele generale isi pot regasi dispozitia sau sanctiunea fie in alte norme din aceeasi lege, fie in norme ce sunt inscrise in alte legi.

Normele penale speciale prezinta insa unele particularitati in structura lor, care deriva din faptul ca ele sunt norme incriminatorii. In acest sens, in doctrina dreptului penal s-a pus problema daca normele penale speciale au o structura trihotomica, asemanatoare celorlalte norme de drept sau au doar o structura dihotomica, fiind alcatuite doar din dispozitie si sanctiune.

Autorii care au sustinut prima opinie afirma ca norma penala de incriminare (speciala) cuprinde toate cele trei elemente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea, cu precizarea ca in ipoteza se descrie fapta incriminata, sanctiunea consta in pedeapsa prevazuta in mod expres de norma respectiva, iar dispozitia rezulta in mod implicit din formula "se pedepseste", intalnita in toate textele incriminatoare si care stabileste conduita pe care trebuie sa o aiba partile in cazul realizarii situatiei de fapt indicate de ipoteza: dreptul statului exercitat prin puterea judecatoreasca de a aplica o pedeapsa si obligatia infractorului de a suporta pedeapsa. Consideram ca aceasta opinie se impune prin forta rationamentului juridic, aducand norma juridica penala acolo unde ii este locul, alaturi de normele juridice ce apartin altor ramuri de drept.

Dupa cum aratam, alti autori sustin insa ca norma penala speciala cuprinde doar doua elemente, si anume dispozitia si sanctiunea. Potrivit acestei opinii, dispozitia consta in interzicerea unei anumite actiuni sau omisiuni, iar sanctiunea deriva din pedeapsa ce urmeaza sa se aplice in cazul nerespectarii dispozitiei. Prevederea faptei si a conditiilor in care aceasta este infrac tiune nu reprezinta, dupa parerea acestor teoreticieni, o ipoteza.

Consideram ca structura normei penale, fie ca este o norma generala sau una speciala, cuprinde elemente indispensabile din care sa rezulte, direct sau indirect, conduita impusa participantilor in cazul realizarii situatiei de fapt indicate in ipoteza si sanctiunea care intervine ca element de constrangere in caz de nerespectare a dispozitiei din norma, de natura sa asigure o eficienta actiune a legii penale in lupta impotriva criminalitatii.