Normele de drept procesual penal si izvoarele lor

Normele de drept procesual penal si izvoarele lor

1. Normele de drept procesual penal

Normele de drept procesual penal au aceleasi trasaturi ca si celelalte norme fiind reguli generale de conduita care au ca obiect de reglementare desfasurarea procesului penal. Aceste norme reglementeaza formele procesuale, mecanismul de desfasurare precum si conduita tuturor subiectilor procesuali.

Structura normelor procesual penale este trihotomica, dar sanctiunea nu este inclusa, in general, in norma, ea fiind cuprinsa in norme separate, cum ar fi: dispozitiile art. 197, 198 sau 284 C. proc. pen.

Normele dreptului procesual penal se clasifica in: norme generale si speciale. Normele generale se aplica intotdeauna, orice exceptie fiind prevazuta de lege, iar normele speciale se aplica numai in situatii speciale sau in anumite cauze (art. 465-479 si art. 480-493 C. proc. pen).

2. Izvoarele normelor de drept procesual penal

Forma de exprimare a normelor juridice obligatorii poarta denumirea de izvor de drept. Datorita importantei domeniului reglementat de dreptul procesual penal, principalul izvor de drept este legea.

a) Constitutia, in art. 72, stabileste trei categorii de legi: legi constitutionale, legi organice si ordinare.

Prin legi organice in domeniul procesual se reglementeaza: organizarea si functionarea instantelor judecatoresti, a Ministerului Public [art. 72 alin. (3) lit. h)]. In continuare, in Legea fundamentala se statueaza:

- Competenta si procedura sunt stabilite prin lege [art. 125 alin. (3)].

- Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii [art. 130 alin. (2)].

Normele cuprinse in legile ce sunt izvoare procesuale se clasifica in: norme de organizare, norme de competenta si norme de procedura.

Constitutia stabileste organizarea instantelor judecatoresti (art. 125) si a Ministerului Public (art. 130) si competenta functionala, urmand ca reglementarea constitutionala sa se completeze cu alte legi. Intre acestea sunt: Legea Nr. 304 din 28 iunie 2004

privind organizarea judiciara[1].si Legea Nr. 303 din 28 iunie 2004

privind statutul magistratilor[2], publicata IN: MONITORUL OFICIAL NR. 576 din 29 iunie 2004).

Normele de competenta stabilesc care dintre organele judiciare sunt abilitate sa judece o anumita cauza penala.

Normele de procedura reglementeaza modul de desfasurare a activitatii organelor judiciare, a partilor si a celorlalti subiecti procesuali. Acestea sunt in principal sistematizate in Codul de procedura penala, dar astfel de dispozitii sunt si in legile de organizare si invers.

Codul de procedura penala a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969 si a suferit foarte multe modificari. Dintre acestea amintim: modificarile suferite prin: Legea nr. 6/1973, nr. 32/1990, nr. 104/1992, nr. 45/1993, nr. 141/1996 , nr. 281/2003 si prin Constitutia Romaniei

b) Alte izvoare ale dreptului procesual penal subordonate legii sunt:

- Ordonantele si Hotararea de guvern. Potrivit art. 107 din Constitutie, actele Guvernului sunt: hotariri si ordonante . In continuare se precizeaza, in alin.2 si 3,: "Hotaririle se emit pentru organizarea executarii legilor. Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta."

Ordonantele de Urgenta . Potrivit art. 114 al.4 din Constitutia din 1991, privind " Delegarea legislativa": In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament." De exemplu: Ordonanta de Urgenta Nr. 43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul National Anticoruptie si OU nr. 109 din 26 oct. 2003 privind modificarea Codului de procedura penala.

- Ordinul ministrului justitiei. Potrivit art. 13 din Legea nr. 92/1992 , republicata "Tribunalele si curtile de apel pot avea doua sau mai multe sectii. Numarul sectiilor tribunalelor si ale curtilor de apel se stabileste de ministrul justitiei, in raport cu volumul de activitate si dupa natura cauzelor deduse judecatii. Ministrul justitiei stabileste instantele la care functioneaza sectii maritime si fluviale, pentru judecarea cauzelor prevazute de lege"iar conform art. 21 din aceeasi lege, ministrul justitiei poate dispune ca, in municipiul Bucuresti, unele categorii de procese sau cereri sa fie solutionate numai de anumite judecatorii, cu respectarea competentei materiale;

- Conventiile internationale incheiate de tara noastra care contin dispozitii procesuale. Acestea capata putere de lege numai dupa ratificarea de puterea legislativa. In acest sens, constituie izvoare de drept conventiile de asistenta juridica pe care le-a incheiat tara noastra cu diferite tari [a se vedea si art. 20 alin. (2) din Constitutie]. De exemplu: Legea nr. 136/1997 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord referitor la retinerea si confiscarea bunurilor provenite si a instrumentelor folosite la comiterea infractiunilor, semnat la Bucuresti la 14 noiembrie 1995;

- Deciziile Curtii Constitutionale date in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 26 din Legea nr. 42/1992. Intrucat prin aceste decizii se hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor si aceste decizii sunt definitive, obligatorii si au putere pentru viitor, atunci cand declara o lege sau o norma neconstitutionala, deciziile pot fi considerate izvor negativ de drept;

- Practica judiciara. Constitutia nu recunoaste instantelor judecatoresti dreptul de a da hotarari cu putere de izvor de drept. Deciziile date de Curtea Suprema de Justitie in urma recursului in interesul legii in baza art. 414² C. proc. pen. au rolul de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii si nu au efect asupra hotararilor judecatoresti si nici cu privire la situatia partilor din aceste procese. Acelasi regim l-au dobandit deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie (art. 125 alin.3 din Constitutia modificata prin referendumul din 19 oct. 2003).

3. Interpretarea normelor de drept procesual penal

Oricat ar fi de clare normele juridice, trebuie ca la aplicarea lor sa fie interpretate, sensul acestora fiind mai larg sau mai restrans decat cel comun. Prin interpretare nu se creeaza noi norme, ci se desluseste, lamureste intelesul lor.

Interpretarea este oficiala sau obligatorie, provenind de la puterea legislativa si interpretarea neoficiala, neobligatorie a organelor judiciare si doctrinara.

Trebuie insa subliniat ca interpretarea este obligatorie si cand este data de Curtea Constitutionala in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie.

Curtea Suprema de Justitie in "recursurile in interesul legii" avea dreptul sa dea decizii in vederea interpretarii si aplicarii unitare a legilor, interpretarea data este obligatorie. Astfel, potrivit art. 414/2 "Deciziile pronuntate de Sectiile Unite, prin care se solutioneaza sesizarile, sunt obligatorii si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, precum si pe pagina de Internet a Curtii Supreme de Justitie. Ele se aduc la cunostinta instantelor si de Ministerul Justitiei"[m1]  . Acelasi regim l-au dobandit deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Interpretarea este gramaticala, istorica, logica, rationala s.a. Respectand regulile [m2] enumerate in teoria generala a dreptului, interpretarea poate fi declarativa, extensiva sau restrictiva.