Ordinea juridica internationala. Raporturile dintre dreptul international si dreptul intern

Ordinea juridica internationala. Raporturile dintre dreptul international si dreptul intern

ORDINEA JURIDICA INTERNATIONALA (sistemul dreptului international)

Ø     Diviziuni traditionale ale dreptului international

- dreptul tratatelor, dreptul marii, dreptul fluvial, dreptul aerian, dreptul spatiului cosmic, dreptul international umanitar, dreptul international penal, dreptul international economic, dreptul international al mediului, protectia internationala a drepturilor omului si a drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale, dreptul international al dezvoltarii.

Ø     Diviziuni geografice

- dreptul international american - format din norme care au ca obiect reglementarea problemelor si situatiilor specifice relatiilor dintre statele americane (ex.: arbitraj, regimul fluviilor, dreptul de azil etc.).

- dreptul european, care contine:

- reguli conventionale elaborate in cadrul Consiliului Europei;

- reguli de drept comunitar (originar si derivat), care este un drept de subordonare, spre deosebire de dreptul international, care este un drept de coordonare.

- dreptul african - decolonizarea a dus la cresterea numarului de state independente si a condus la aparitia de reguli particulare (privind succesiunea, frontierele) si la repunerea in discutie a unor regimuri juridice internationale (ex.: cu privire la fluviul Nil).

RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL SI DREPTUL INTERN

Deosebiri

- obiectul de reglementare: relatiile internationale, si nu raporturi sociale intre persoane;

- modul de elaborare a normelor;

- subiectele de drept;

- sistemul de aplicare si sanctiune.

Doctrine si teorii ale raportului

a. Dualismul: dreptul international si dreptul intern sunt doua sisteme juridice egale, independente si separate.

b. Monismul cu primatul dreptului intern: dreptul international este derivat din dreptul intern, este un drept de stat extern.

c. Monismul cu primatul dreptului international: pozitia superioara o are dreptul international, dreptul intern fiind o derivatie a acestuia.

Practica internationala consacra, in general, primatul dreptului international, iar CIJ l-a consacrat la nivel de principiu.

d. Doctrina socialista: critica in egala masura dualismul, primatul dreptului intern sau al dreptului international, vorbindu-se despre corelatia dialectica intre dreptul international si dreptul intern, din cauza exacerbarii principiului suveranitatii si neamestecului in treburile interne.

e. Teoria pragmatica: in realitate, totul se reduce la raspunderea internationala a statului, care ar indica limitele raportului intre cele doua ordini juridice: constructia monista si cea dualista.

Solutia oferita de Constitutia Romaniei

- art.10: "Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu toate statele si, in acest cadru, relatii de buna-vecinatate, intemeiate pe principiile si pe celelalte norme general admise ale dreptului international.";

- art.11 alin.1: " statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";

- art.11 alin.2: tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, deci dobandesc aceeasi valoare juridica cu cea a legilor;

- art.20: "Daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privind drepturile omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";

- art.148 alin.2-4: prevederile tratatelor constitutive ale UE si ale actelor de revizuire a acestora au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, toate autoritatile statului avand obligatia de a garanta acest aspect.

Solutia prevazuta de Legea nr.590/2003 privind tratatele

- art.31 alin.4: "Dispozitiile tratatelor in vigoare nu pot fi modificate, completate sau scoase din vigoare prin acte normative interne ulterioare intrarii lor in vigoare.";

- art.22 alin.7: " in cazul actului normativ de ratificare, aprobare, aderare sau acceptare, atunci cand include norme de aplicare a tratatului, acestea din urma nu pot aduce atingere regimului juridic stabilit prin tratat sau textului sau.";

- art.31 alin.5: "Prevederile legislative interne nu pot fi invocate pentru a justifica neexecutarea dispozitiilor unui tratat in vigoare."

Diplomatia romana a aplicat in mod constant conceptia primatului dreptului international (mai ales in ceea ce priveste tratatele), indiferent de materia la care se refera, facand, in acest mod, interpretarea si aplicarea art.10 si art.11 alin.1 din Constitutie.

Dreptul comunitar, dreptul international si dreptul intern

a. Dreptul comunitar si dreptul international

- dreptul comunitar a fost definit ca "o ordine juridica derivata din dreptul international";

- asemanarile si deosebirile dintre dreptul comunitar si dreptul international rezulta din raporturile dreptului comunitar cu dreptul intern.

b. Dreptul comunitar si dreptul intern

- norma de drept comunitar dobandeste automat statut de drept pozitiv in ordinea interna a statelor - aplicabilitate imediata;

- norma comunitara este susceptibila de a crea prin ea insasi drepturi si obligatii pentru persoanele particulare - aplicabilitate directa;

- norma comunitara are prioritate fata de orice norma nationala - primatul dreptului comunitar;

- art.148 alin.2 din Constitutie: dupa aderare, reglementarile comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

c. Dreptul international si dreptul comunitar

- tratatele in vigoare incheiate de Comunitatea Europeana, care contin prevederi cu aplicabilitate directa, au prioritate asupra normelor comunitare (anterioare sau ulterioare tratatelor in cauza), care sunt, astfel, inaplicabile (abordarea monista);

- tratatele in vigoare incheiate de Comunitatea Europeana au prioritate si fata de legislatia interna a statelor membre ale UE si pot avea efect direct in legislatia interna a acestora;

- in anumite conditii, Comunitatea poate fi obligata prin acorduri internationale incheiate de statele membre anterior crearii Comunitatii Europene;

- regulile dreptului international cutumiar pot fi invocate pentru a contesta cu succes validitatea unei norme comunitare, daca violarea dreptului international este manifesta.