PARTICIPATIA PENALA

1. Consideratii generale

O fapta periculoasa poate fi savarsita de unul sau de mai multi faptuitori care coopereaza la savarsirea ei existand astfel o pluralitate de infractori. Daca fapta savarsita de mai multe persoane constituie o infractiune, potrivit legii penale, atunci avem o pluralitate de infractori. In doctrina penala, pluralitatea de infractori este definita ca fiind situatia in care o singura infractiune este savarsita de doua sau mai multe persoane, prin eforturi conjugate. Ea nu trebuie confundata cu pluralitatea de infractiuni care desemneaza situatia in care un infractor savarseste doua sau mai multe infractiuni.

Formele pluralitatii de infractori

Pluralitatea de infractori se realizeaza sub trei forme:

Pluralitatea naturala (necesara).

Pluralitatea constituita (legala).

Pluralitatea ocazionala (participatia penala).

1. Pluralitatea naturala exista atunci cand fapta, prin natura sa, nu poate fi savarsita decat de doua sau mai multe persoane (ex.: adulter - art.304 Cpen., incest art.203 C.pen., bigamie art.303 Cpen., incaierarea - art.322 C.pen., jocul de noroc - art.330 C.pen.) etc.

2. Pluralitatea constituita. Pentru a exista o asemenea pluralitate se cere sa existe o grupare de persoane, o organizare speciala a acesteia si un program infractional ce urmeaza sa fie realizat de membrii acelei grupari (ex.complotul, asocierea pentru savarsirea de infractiuni, etc.).

3. Pluralitatea ocazionala (Participatia penala), exista ori de cate ori o fapta_prevazuta de legea penala a fost savarsita de un numar mai mare de persoane decat cel care ar fi fost necesar potrivit cu natura acelei fapte.

Conditii

sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala;

la comitera faptei sa-si fi adus contrbutia mai multe persoane decat era necesar potrivit naturii faptei;

participantii sa fi avut aceeasi vointa comuna de a savarsi fapta;

calificarea faptei comise prin contributia mai multor persoane ca fiind infractiune.

Felurile participatiei penale:

In stiinta dreptului penal se fac mai multe clasificari ale participatiei penale dupa mai multe criterii. Ne vom opri doar la doua dintre acestea.

Ø      dupa atitudinea psihica a participantilor fata de rezultatul faptei si vointa comuna de a coopera, participatia poate fi: proprie - cand toti participantii actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie, intentie ori culpa - si improprie - cand nu toti participantii actioneaza cu aceeati forma de vinovatie (unii cu intentie si altii din culpa, sau unii cu intentie si altii fara vinovatie).

Ø      dupa contributia participantilor la comiterea infractiunii:executarea directa si nemijlocita a faptei (specifica autorului si coautorului), activitate de determinare (instigatorul), activitate de inlesnire(complicele).

Formele participatiei penale:

Ø      Autoratul (coautoratul)

Ø      Instigarea

Ø      Complicitatea

Autoratul

Este forma de participatie penala in care o persoana savarseste prin acte de executare fapta prevazuta de legea penala. Potrivit art. 24 C. Penal, "autorul este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala" Cand autorul a savarsit infractiunea impreuna cu alti participanti, contributia sa se caracterizeaza prin aceea ca a realizat in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

Coautoratul

Este forma de participatie in care la savirsirea unei fapte penale si.au adus contributia in mod nemijlocit doua sau mai multe persoane.

Conditii

contributia nemijlocita a cel putin doua persoane la comiterea faptei.Contributia coautorilor la savarsirea faptei poate fi: concomitenta sau succesiva;

sub raport subiectiv, coautoratul presupune savirsirea actelor de exceutare de catre toti participantii cu aceeasi forma de vinovatie adica fie cu intentie, fie din culpa.

In literatura juridica se sustine si opinia ca in cazul infractiunilor din culpa nu poate exista coautorat si, prin urmare, cei care actioneaza din culpa sunt autori ai unor infractiuni distincte[1].

Exista si infractiuni, la care coautorul nu poate sa apara cum ar fi, de exemplu infractiunile ce se comit in, persoana propria (marturia mincinoasa, dezertarea), infractiunile de omisiune (infractiunea de nedenuntare) etc.

Instigarea

Este o forma a participatiei penale ce consta in fapta de determinare, cu intentie, prin orice mijloace, de catre o persoana numita instigator a altei persoane numita instigat, sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Potrivit legislatiei penale, instigatorul "este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala" (art.25 C.pen.).

Instigatorul se mai numeste si autor moral iar instigatul, autor material al infractiunii. Instigarea poate fi comisa de o singura persoana, dar poate fi efectuata si de mai multe persoane, fie concomitent, fie succesiv, fata de aceeasi persoana sau fata de mai multe persoane, dar privitor la aceeasi fapta prevazuta de legea penala.

Conditiile instigarii:

sa se fi efectuat o activitate de determinare de catre o persoana (instigator) fata de o alta persoana numita instigat;

obiect al activitatii de determinare sa fie savarsirea unei fapte prevazute de legea penala

activitatea de determinare sa se efectueze cu intentie, neexistand instigare din culpa;

instigatorul sa fi savarsit fapta la care a fost instigat ori sa fi realizat cel putin o tentativa pedepsibila.

Formele instigarii

In raport cu reusita sau nu a determinarii, instigarea imbraca mai multe forme, dupa care se stabileste si raspunderea penala a instigatului si a instigatorului

instigarea urmata de executare (instigatorul determina iar instigatul executa infractiunea la care) a fost instigat.

instigarea neurmata de executare. Atunci cand instigatorul a determinat savarsirea unei infractiuni, instigatul a acceptat insa ulterior, se desista ori impiedica involuntar producerea rezultatului sau, din alte motive, nu trece la executare (de exemplu, a fost trimis in provincie in interes de serviciu, a doua zi nu a avut conditii climaterice favorabile)[3]

Instigarea neizbutita sau indemnul, exista atunci cand instigatorul determina o persoana la savarsirea unei infractiuni insa persoana asupra careia s-a executat determinarea nu accepta.

Complicitatea

Este forma participatiei penale ce consta in fapta unei persoane care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la comiterea unei fapte prevazuta de legea penala ori promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca, dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita.

Prin urmare, complicele efectueaza acte de sprijinire a activitatii autorului (contributie indirecta) si in principiu, complicitatea este posibila la orice fapta prevazuta de legea penala.

Conditiile complicitatii:

comiterea, de catre autor, a unei fapte prevazute de legea penala.

savarsirea, de catre complice, a unor activitati menite sa inlesneasca, sa ajute pe autor la savarsirea infractiunii.Inlesnirea se refera la acte indeplinite anterior inceperii executarii, ca de exemplu: procurarea de mijloace, luarea de masuri sau crearea de conditii de natura sa usureze savarsirea faptei, facilitarea posibilitatii autorului de a se apropia de obiectul asupra caruia urma sa se actioneze s.a.Ajutorul priveste acte indeplinite chiar in timpul savarsirii faptei (ex.: paznicul nu opreste la poarta pe un infractor si il lasa sa intre intr-o societate comerciala pentru a sustrage anumite bunuri).Promisiunea de tainuire sau de favorizare constituie un mijloc de intarire a hotararii infractionale luata de alta persoana si in acest fel contribuie la savarsirea faptei prevazute de legea penala. Aceste fapte de promisiune a tainuirii bunurilor sau de favorizare a infractorului, cand sunt savarsite fara o intelegere stabilita inainte ori concomitent cu savarsirea faptei, constituie infractiuni de sine statatoare, respectiv tainuirea (art.221 C.pen.) ori favorizarea infractorului (art.264 C.pen.).

savarsirea actelor de ajutor sau de inlesnire numai cu intentie directa, indirecta sau chiar depasita.

Felurile complicitatii:

Complicitatea materiala (acte de sprijin material - procurarea de instrumente etc) si morala (acte de sprijin moral - promisiunea de tainuire a bunurilor etc).

Complicitatea nemijlocita (complicele acorda sprijin direct autorului) si mijlocita (sprijinul este dat prin intermediul instigatorului sau altui complice).

Complicitatea prin actiune (actiuni - aduna informatii, ofera instrumente, etc) si complicitatea prin inactiune (inactiuni - neinchiderea unei ferestre prin care autorul patrunde pentru a fura etc.)

Pedeapsa in caz de participatie In codul penal roman a fost consacrat sistemul parificarii pedepselor cu corectivul diferentierii sanctiunilor in functie de contributiile aduse la savarsirea infractiunii. Potrivit regulii parificarii toti participantii sunt susceptibili in principiu, de a fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta in partea speciala a codului penal pentru fapta savarsita. Bineinteles, parificarea pedepselor nu inseamna aplicarea aceleiasi pedepse pentru toti, ci doar intre aceleasi limite maxim special si minim special prevazute de lege.

3. Participatia improprie

Participatia improprie este o forma a participatiei penale care se caracterizata prin aceea ca persoanele care savarsesc cu vointa comuna o fapta prevazuta de legea penala nu actioneaza toate cu aceeasi forma de vinovatie.

Modalitatile participatiei improprii:

Participatie cu intentie la o fapta, savarsita - din culpa (modalitatea intentie si culpa);

Participatie cu intentie la o fapta savarsita faravinovatie (modalitatea intentie si lipsa de vinovatie);

Participatie din culpa la o fapta savarsita cu intentie (modalitatea culpa si intentie);

Participatie fara vinovatie la o fapta savarsita cu intentie (modalitatea lipsa de vinovatie si intentie).