PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI COMUNITAR

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI COMUNITAR

1. Consideratii generale

Tratatul de la Maastricht prevede in art. 6 ca Uniunea Europeana se intemeiaza pe principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si al statului de drept, principii care sunt comune statelor membre si respecta drepturile fundamentale asa cum sunt ele garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor

omului si a libertatilor fundamentale semnata la Roma, la 4 noiembrie 1950, si asa cum ele rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre.

Respectarea acestor drepturi formeaza o parte integranta a principiilor generale de drept aparate de Curtea de Justitie de la Luxemburg.

La Consiliul European de la Nisa din 7-11 decembrie 2000, Parlamentul, Consiliul si Comisia au proclamat solemn Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2. Principii relevante pentru aplicarea dreptului comunitar in raport cu dreptul intern

2.1. Principiul efectului direct

Tratatele comunitare nu contin nicio dispozitie conform careia ele ar trebui sa se aplice peste dreptul intern.

In perioada ulterioara semnarii Tratatului de la Roma, in majoritatea statelor membre se considera ca relatia dintre dreptul international si ordinea juridica interna este definita de regulile constitutionale ale fiecarui stat. In consecinta, Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene era privit ca un tratat multilateral de drept international, ce nu determina statele sa-si piarda suveranitatea. Curtea Europeana de Justitie s-a folosit de autonomia

conferita de prevederile Tratatului pentru a construi, in perioada 1963-1970, doctrina suprematiei dreptului comunitar si a efectului direct.19

2.2. Principiul suprematiei dreptului comunitar

Principiul suprematiei dreptului comunitar este valabil pentru toate tipurile de norme comunitare si nationale, indiferent de data intrarii lor in vigoare.

Conform acestui principiu, in caz de conflict intre legea nationala (dreptul intern) si dreptul comunitar, in toate cazurile se aplica norma comunitara.

2 . Principiul aplicarii imediate a dreptului comunitar

Normele juridice de drept comunitar sunt aplicabile imediat in ordinea juridica a statelor membre.

Dreptul comunitar face parte automat, din momentul intrarii sale in vigoare, din dreptul intern al statelor membre, nefiind necesara nicio formula speciala de introducere in ordinea juridica

nationala (ratificare), pastrandu-si calitatea de drept comunitar.

Alte principii fundamentale in procesul aplicarii dreptului comunitar

1. Principiul respectarii dreptului la aparare

Un principiu care trebuie sa fie luat in considerare in procesul aplicarii dreptului comunitar este principiul dreptului la aparare sub multiplele sale aspecte. Astfel, sub aspectul dreptului

de a fi audiat, respectarea principiului se impune atat in privinta audierii in procedurile in care pot fi aplicate sanctiuni, chiar in procedurile administrative, cat si in problema audierii martorilor asupra unor probleme determinate, cand aceasta a fost ceruta.

Sub un alt aspect, dreptul la aparare trebuie sa fie asigurat si in privinta dreptului de asistenta din partea autoritatilor nationale si a dreptului de asistenta si reprezentare legala in legatura cu care exista privilegiul profesional legal.

2. Principiul autoritatii de lucru judecat

Principiul autoritatii de lucru judecat - un principiu larg acceptat - inseamna ca o actiune nu poate fi judecata decat o singura data - non bis in idem. In practica, insa, daca o sanctiune

este aplicata de doua ori pentru acelasi act, intr-o procedura diferita, dar potrivit unor reguli avand in intregime scopuri diferite, se considera ca principiul este respectat.

Este necesar ca faptele incriminate sa se fi produs pe teritoriul comunitar si procedurile respective sa fie realizate in fata instantelor din statele membre.

Principiul certitudinii juridice

Principiul certitudinii juridice este un principiu fundamental, potrivit careia aplicarea legii la o situatie specifica trebuie sa fie previzibila. Principiul poate fi descris ca obligatia ce revine

autoritatilor publice de a asigura ca legea sa fie usor de stabilit de catre aceia carora li se aplica si ca acestia sa poata, nu fara temei, sa prevada existenta ei, ca si modul in care ea va fi

aplicata si interpretata.

Principiul ca o masura nu poate fi modificata odata ce ea a fost adoptata de autoritatile competente constituie - a aratat Curtea de Justitie - un factor esential care contribuie la certitudinea juridica si la stabilitatea situatiilor juridice in ordinea juridica comunitara, atat pentru institutiile comunitare, cat si pentru persoanele a caror situatie juridica si de fapt este afectata printr-o decizie adoptata de aceste institutii.

4. Principiul egalitatii

Acest principiu considerat ca derivand din natura dreptului

comunitar presupune, in primul rand, excluderea discriminarii,

adica un tratament egal al partilor in situatii identice si

comparabile. El este prevazut, prin aplicatii, in chiar textele

tratatelor comunitare. Astfel, sunt interzise discriminarea intre

sexe prin aplicarea principiului ca femeile si barbatii trebuie sa

primeasca plata egala pentru munca egala, precum si discriminarea

pe motive de nationalitate.

Alte dispozitii interzic discriminarea in materia liberei

circulatii a marfurilor, persoanelor si capitalului.

Principiul nediscriminarii se aplica tuturor relatiilor juridice

care pot fi statornicite in cadrul teritoriului comunitar in

virtutea locului unde au fost convenite sau a locului unde isi

produc efectele.

5. Principiul proportionalitatii

Acest principiu a fost recunoscut prin jurisprudenta si este afirmat in diverse sisteme juridice, cu deosebire in cel german.

El presupune ca legalitatea regulilor comunitare sa fie supusa conditiei ca mijloacele folosite sa fie corespunzatoare obiectivului legitim urmarit de aceste reguli si nu trebuie sa depaseasca, sa mearga mai departe decat este necesar sa il atinga, iar cand exista o posibilitate de alegere intre masuri corespunzatoare, in principiu, trebuie sa fie aleasa cea mai putin oneroasa.

Potrivit acestui principiu, mijloacele folosite de autoritati trebuie sa fie proportionale cu scopul lor.

In mod asemanator, s-a precizat ca, in absenta unor reguli comune privind vanzarea si cumpararea unor produse, obstacolele la libera circulatie a marfurilor in cadrul comunitar

rezultand din disparitatile dintre legislatiile nationale trebuie sa fie acceptate in masura in care astfel de reguli, aplicabile produselor nationale ori importate, fara distinctie, pot fi recunoscute ca fiind necesare in scopul satisfacerii cerintelor obligatorii privind protectia consumatorilor, dar, in acelasi timp, ele trebuie sa fie proportionale cu scopul avut in vedere.

6. Principiul loialitatii

Conform acestui principiu, consacrat de Tratat si promovat, de asemenea, de Curtea de Justitie, denumit si principiul solidaritatii, statele membre vor lua toate masurile corespunzatoare, indiferent ca sunt generale sau speciale, pentru a asigura indeplinirea obligatiilor ce rezulta din Tratat ori din actiunea intreprinsa de institutiile Comunitatii si vor facilita acesteia indeplinirea misiunilor ei. Ele se vor abtine de la orice masura care ar periclita realizarea obiectivelor Tratatului.

In acest principiu, considerat si el ca derivand din natura dreptului comunitar, se constata ca sunt trei obligatii in sarcina statelor membre, doua pozitive si una negativa. Obligatiile

pozitive nu au o forma concreta, ci mai curand una generala; o forma concreta a lor va fi dobandita, cu toate acestea, in conjunctie cu obligatiile si obiectivele specificate in Tratat ori

care se intemeiaza pe acesta.

Prima obligatie pozitiva este in sarcina statelor membre, in sensul de a lua toate masurile corespunzatoare, indiferent ca sunt generale sau speciale, spre a asigura indeplinirea obligatiilor ce rezulta din Tratat ori din actiunea intreprinsa de institutiile Comunitatii.

Cea de-a doua obligatie pozitiva vizeaza indatorirea statelor membre de a furniza Comisiei informatiile cerute spre a se verifica daca masurile pe care ele le-au luat sunt conform

dreptului comunitar, adica legislatiei primare sau secundare.

Cea de-a treia obligatie - negativa - consta in faptul ca statele membre trebuie sa se abtina de la orice masura care ar primejdui realizarea obiectivelor comunitare.