PROCEDURA EXTRAORDINARA - PROCEDURA CIVILA ROMANA

PROCEDURA EXTRAORDINARA - PROCEDURA CIVILA ROMANA

CAPITOLUL I

CARACTERELE PROCEDURII EXTRAORDINARE

Procedura extraordinara, asa cum mai arata si numele, extra ordinem se in desfasoara in afara lui ordo. Prin urmare, in cadrul acestui sistem procedural, procesul se desfasoara intr-o singura faza de la inceput si pana la sfarsit, in fata aceleiasi persoane care cumuleaza atat calitatea de magistrat, cat si calitatea de judecator.

Aceasta modificare a fost determinata de doua considerente:

- politica centralizatoare a imparatilor romani care nu admiteau ca activitatea jurisdictionala sa scape controlului lor, astfel incat ea a fost incredintata unor magistrati judecatori integrati in birocratia imperiala si, ca atare, supusi autoritatii imparatului

- epoca postclasica se caracterizeaza printr-un proces accentuat de disolutie, creare a marilor latifundii stapanite de potentiores, care dispuneau de veritabile armate proprii, ignorand autoritatea imperiala, context in care institutia judecatorului privat era anacronica.

CAPITOLUL II

DESFASURAREA PROCESULUI IN PROCEDURA EXTRA ORDINEM

Citarea dobandise un caracter oficial sau semioficial existand doua procedee de citare:

- prin denuntiatio, citare efectuata de un functionar inferior din ordinul magistratului

- prin libel, efectuata de reclamant cu autorizarea magistratului.

In al doilea rand, incepe sa se contureze o ierarhie a probelor, in sensul ca inscrisurile, si cu precadere acelea care proveneau de la autoritati, dobandesc o forta probanta superioara celorlalte mijloace de proba. Este consacrat principiul testis unus, testis nulus (un singur martor nu are forta probanta, trebuie sa fie cel putin doi).

Dispare formula, iar exceptiunile devin minutorii, in sensul ca permit condamnarea paratului la mai putin. De asemenea executarea sentintei se realiza manu militarii (cu ajutorul fortei coercitive a statului).