PROPRIETATEA ASUPRA BUNURILOR

1. Conceptul de proprietate. Subiectul si obiectul relatiilor de proprietate.

Proprietatea poate fi privita din punct de vedere juridic si din punct de vedere economic.

Din punct de vedere juridic, proprietatea reprezinta o relatie juridica ce se stabileste intre subiectul proprietatii si obiectul care ii apartine. Ea este o relatie de posesiune a unui bun de catre o persoana fizica sau juridica, titularul dispunand asupra lui ca subiect activ, in raport cu toate celelalte persoane, ca subiecti pasivi si nedeterminati.

Din punct de vedere economic, proprietatea exprima un complex de relatii economice obiective ce se stabilesc intre membrii societatii in legatura cu apropierea sau insusirea bunurilor existente in societate sau produse in urma desfasurarii unei activitati. Altfel spus, proprietatea poate fi definita ca totalitatea relatiilor dintre oameni in legatura cu modul de apropiere, de insusire a bunurilor, relatii ce sunt reglate de norme sociale specifice diferitelor perioade istorice ale dezvoltarii societatii.

Dreptul de proprietate, reprezinta dreptul subiectiv, recunoscut prin lege, de insusire a anumitor bunuri, omul exercitand in privinta lor o serie de atribute, prin putere proprie si in interes propriu.

In literatura de specialitate se intalneste o gama diversa de conceptii referitoare la proprietate. In cele ce urmeaza vom aminti cateva din cele mai cunoscute:

Proprietatea semnifica legaturile intrinseci, directe si nemijlocite, dintre oameni si lucruri;

Proprietatea este expresia libertatii;

Proprietatea este generata de putere, iar puterea deriva din proprietate;

Proprietatea este expresia raporturilor juridice;

Proprietatea genereaza inegalitate sociala;

Proprietatea trebuie sa slujeasca binele, nu interesul dominant;

Proprietatea este rezultat al 'furtului';

Proprietatea deriva din principii divine;

Proprietatea si valoarea se completeaza reciproc.

Obiectul proprietatii il formeaza bunurile, acestea reprezentandu-se sub forma unor entitati identificabile si masurabile economic.

Subiectii proprietatii sunt fie persoane fizice (indivizi, familii), fie persoane juridice (sociogrupuri si organizatii), care detin anumite bunuri in proprietatea lor exclusiva si care isi exercita direct si nemijlocit drepturile asupra acestora. Printre subiectii de proprietate, amintim si statul, care, prin intermediul administratiile publice, detine, utilizeaza si gestioneaza o anumita parte a obiectului proprietatii.

Atributele raportului economic de proprietate sunt:

apropierea ca drept de dispozitie al proprietarului asupra bunului aflat in proprietatea sa, puterea lui deplina de a dispune de el;

insusirea de catre o persoana a unui bun, dreptul ei de posesiune, ca dominatie directa asupra bunului;

utilizarea obiectului proprietatii pe care-l are in posesiune, unirea factorilor de productie cu cei umani;

insusirea roadelor date de bunurile aflate in proprietate, extinderea raporturilor de proprietate si asupra rezultatelor economice;

apropierea ca drept de gospodarire, administrare si gestionare a obiectului proprietatii, atribut aparut odata cu revolutia manageriala.

Exercitarea acestor atribute este un monopol al proprietarului, instrainarea lor fiind o functie exclusiva a acestuia. Instrainarea priveste unul, mai multe sau toate atributele proprietatii. Instrainarea tuturor atributelor proprietatii, pe baza de contraechivalent, constituie continutul actului de vanzare-cumparare a bunului. Daca instrainarea tuturor elementelor dreptului de proprietate se face fara contraechivalent, atunci este vorba fie de donatie, fie de mostenire a proprietatii de catre urmasii legali, respectiv cei testamentari.

Transferarea separata a anumitor atribute ale proprietatii genereaza relatii specifice intre oameni. De exemplu, transmiterea atributelor de posesiune si de utilizare, pe diferite perioade de timp genereaza relatii de inchiriere, locatie de gestiune, concesionare, arendare, de credit, etc. Daca proprietarul cedeaza temporar, unui specialist, atributul de administrare a obiectului proprietatii, se nasc raporturi manageriale. Transmiterea atributului de culegere a roadelor unui bun genereaza raporturi de uzufruct, etc..

2. Pluralismul formelor de proprietate.

Istoria economica mai indepartata, ca si cea recenta, atesta existenta concomitenta a mai multor forme de proprietate. Prezentul demonstreaza faptul ca la nivelul unei tari coexista urmatoarele forme de proprietate:

privat-particulara;

publica;

mixta.

Proprietatea privat-particulara imbraca urmatoarele forme:

individuala;

individual-asociativa;

privat-particulara de familie;

privat-asociativa;

Proprietatea publica (de stat), cuprinde urmatoarele forme:

proprietatea statului central - privata;

- publica.

proprietatea administratiilor locale - privata;

- publica.

Proprietatea mixta - privat- publica nationala;

privat-publica multinationala.

Proprietatea privata, particulara, ocupa locul central in sistemul proprietatii din tarile cu economie de piata. In cadrul proprietatii particulare se disting mai multe forme de insusire, posesiune si de folosire a bunurilor. Indiferent sub ce denumire este utilizata (particulara, individuala sau privata), ceea ce defineste proprietatea privata intr-o economie de piata nu este prezenta proprietatii individuale, ci dominatia a trei principii juridice esentiale:

orice drept de proprietate nu poate fi decat un atribut al persoanelor, definit prin drepturi individuale si personale;

orice drept privind posesiunea, utilizarea sau transferul unei resurse nu poate face obiectul mai multor proprietati simultane si concurente;

orice drept legal recunoscut unui individ constituie un 'bun privat', care poate fi liber cedat sau transferat in profitul altei persoane.

Permanenta competitie intre formele de proprietate se manifesta in participarea lor la procesul concurential general. In baza acestui, proces, ponderea si rolul diferitelor forme de proprietate se modifica in functie de dezvoltarea generala a tarii, de optiunile politice ale popoarelor. Oricum, sensul pozitiv al evolutiilor respective, al modificarii ponderii diferitelor forme de proprietate este dat de progresul economico-social, de progresul factorilor de productie si de eficienta folosirii lor.