Tratamentul specific pentru delictele savarsite in grup de catre adolescenti

Tratamentul specific pentru delictele savarsite in grup de catre adolescenti

Metode alternative de corectie si integrare ale adolescentilor care au savarsit fapte penale

"Securitatea omului sunt ceilalti" - Dostoievski

Parafrazand, putem afirma fara teama de a gresi ca securitatea viitorului nostru social il reprezinta, in mare masura, modul in care pregatim generatia de maine; cu alte cuvinte sanatatea sociala a unei natii depinde de atentia si de grija cu care stim sa ne crestem copiii.

Pentru ca dintre toti factorii de socializare, si anume familie, scoala, grup, societate, familia are un rol major, deoarece se confrunta cu cel mai precoce proces de socializare, cand plasticitatea cerebrala a copilului favorizeaza intiparirea, pentru tot restul vietii, a deprinderilor pozitive sau negative.

In prezenta unor modele parentale negative, copilul nu reuseste sa-si castige, in mod progresiv, independenta. O independenta matura care sa-i asigure toate parghiile necesare integrarii firesti, normale, in societate.

Carenta afectiva si lipsa modelelor parentale vor fi suplinite de strada, de grupul delincvent care va deveni automat, prin imitare, "exemplul demn de urmat". Adolescentii - fie ca este vorba de cei ce provin din familii paupere, crescuti in fata blocului "cu cheia de gat", sau ai caror parinti sunt "prea ocupati" de propria cariera - a caror personalitate in curs de dezvoltare este extrem de fragila, pot foarte usor aluneca pe panta vagabondajului, de aici fiind doar un pas pana la furt, agresiune sau viol.

Un fenomen specific societatii de consum este mentalitatea parintilor privind excesul de compensare a dorintelor adolescentului si libertinajul exagerat pentru a evita frustrarile pe care ei, parintii, le-au trait, un fel de doctrina "a educatiei permisive", ceea ce de fapt reprezinta o identificare inversa a parintilor cu copiii. Greseala este cu atat mai mare cu cat libertatea exagerata si banii ori darurile fara limita nu pot suplini privarea adolescentului de dragoste, in conditiile in care se stie ca nucleul personalitatii ulterioare este afectivitatea. De aici si pana la devianta nu mai este decat un pas.

In lipsa afectiunii si exemplului parental, adolescentul va alege instinctiv "protectia grupului", va respecta regulile instituite de acesta, notiunile de bine si de rau capatand conotatii cu totul si cu totul diferite de ceea ce noi numim normalitate. Minorul in deriva devine apoi un candidat la grupurile delincvente ca o modalitate de a supravietui.

Pentru ca in grup el se simte mai puternic. De la "botezul" primei tigari sau al primei sticle cu alcool bauta camaradereste la un colt de bloc pana la agresiuni asupra colegilor sau chiar a cadrelor didactice in scoli, toate au loc in grup pentru ca grupul il sustine si il incurajeaza. De altfel, studiile sociologice si juridice rareori semnaleaza cazuri solitare de vagabondaj, furt sau agresiune.

Cum pot fi ajutati adolescentii care comit fapte antisociale penale sa scape de influenta grupului si sa se reintegreze in societate ?

Cu siguranta, centrele de reeducare sau puscaria reprezinta o alternativa. Sunt insa voci care sustin ca nu de putine ori aceste pedepse sunt percepute de adolescentii delincventi ca pe niste "stagii de perfectionare" in ale infractionalitatii.

Poate tocmai de aceea ar trebui cautate metode alternative precum serviciile de consultanta sau proiectele de grup. Cupa cartierelor la fotbal, actiune initiata de catre Politie in cadrul unui proiect, a avut un real succes. Adolescenti pentru care vagabondajul si violenta erau cuvintele de ordine s-au integrat, la inceput cu reticenta, intr-o competitie in care si-au consumat energia facand sport, respectand un program si o disciplina care pana la acel moment le erau straine.

Modelarea personalitatii adolescentilor care comis fapte penale prin ergoterapie, eventual crearea de "ferme supravegheate" care sa inlocuiasca centrele de reeducare sau puscaria si in care sa existe echipe multidisciplinare: asistent social, psiholog, medic care sa le urmareasca evolutia.

De asemenea, societatea civila, prin organizatiile sale neguvernamentale, pot institui proiecte de planning ambiental ce au drept scop modificarea unora dintre factorii de mediu in care traieste adolescentul respectiv: de exemplu, scoaterea minorului dintr-o familie in care se dovedeste ca parintii nu sunt capabili sa-i creasca (parinti alcoolici, violenti etc.)

Pentru ca un lucru este cert: natura a impus ca dezvoltarea unui copil sa aiba loc intre cei doi poli parentali, si anume afectivitatea si sensibilitatea mamei si autoritatea si modelul comportamental al tatalui. Abdicarea familiei de la aceste imperative natural-educationale, manifestata prin carenta afectiva si abuz de autoritate, se va regasi la originea oricarui caz de devianta infantilo-juvenila.

De altfel, studiile socio-psiho-medicale au aratat ca adolescentul fara dragoste parentala are toate sansele de a deveni un adult plin de ura, pentru ca ii va uri pe toti cei pe care ii considera fericiti.

Prevenirea crimei

Conceptul si felurile prevenirii

Prin prevenire se intelege luarea unor masuri de impiedicare si oprire a comiterii de fapte criminale. Incriminologie , prevenire inseamna luarea unor masuri care sa conduca la impiedicarea comiterii de crime[1]. Prevenirea aceasta este similara, ca sens, cu prevenirea unei maladii in domeniul medical, prevenire care se poate realiza prin aplicarea unor masuri medicale datorita carora o boala nu se produce sau nu se raspandeste. Exista si un adaos in aceasta materie, aplicabil si in prevenirea crimei, anume "mai usor opresti (o boala) decat s-o vindeci" (mieux vaut prevnir que gurir"). In cazul prevenirii unei crime aceasta este o masura de preferat, deoarece, daca s-ar comite crima, aceasta inseamna consecinte grave (victima, pagube) greu de inlaturat dupa comitere.

In criminologia romaneasca, T. Pop , se vorbeste de doua forme de prevenire a criminalitatii:

1. prevenirea generala, adica prevenirea aparitiei sau existentei unor cauze sociale ori individuale care pot conduce la crima, cum sunt saracia, criza economica, lipsa instructiei, scolarizarea, educatia proasta, conflicetele intre oameni, criza individuala (criza psihica, inadaptatii sociali). In prezenta unor asemenea situatii dificile, situatii sociale ori familiale grele, unele persoane pot cadea in criminalitate. Solutia recomandabila in aceste cazuri este luarea de masuri de inlaturare a acestor situatii dificile, situatii care se ridica la valoarea unor cauze ce duc la criminalitate. Sunt necesare masuri de inlaturare a acestor cauze, masuri pe care le ia societatea, organele de stat (organele economice, administrative executive etc.). Masurile ce se iau sunt masuri sociale, individuale, prin care in mod direct se insanatoseste situatia sociala dar, in acelasi timp, se inlatura, in mod indirect, si niste cauze care pot genera crime.
2. A doua forma de prevenire a criminalitatii este prevenirea directa a crimei, care este o prevenire speciala ce vizeaza, in mod direct, oprirea comiterii de crime. Spre pilda, existenta unui grup cu potential criminogen, care comit mereu crime. Impotriva acestuia pot interveni organele de politie, care supravegheaza acest grup si-l impiedica sa comita crime.

3. Prevenirea generala

Aceasta forma de prevenire are un camp larg de activitate, ea cuprinzand sectoare intregi din viata sociala, incepand cu cele economice, administrative, culturale si altele. In toate aceste sectoare de viata pot fi si sunt aspecte in care se pot manifesta deficiente ce pot fi cauze de criminalitate.

In politica penala s-a subliniat rolul important al prevenirii in lupta contra crimei. Ferri, criticand libertatea de vointa si de actiune a criminalului, recunostea drept cauze ale crimei, pe langa cauzele individuale, si cauzele sociale, cum sunt conditiile de viata materiale si altele. Ca urmare, Ferri a sustinut ca folosirea numai a pedepselor nu este suficienta in lupta impotriva crimei, ca este necesara lupta cu cauzele sociale ale acesteia, cu mijloace care duc la ameliorarea mediului, imbunatatirea conditiilor economice, perfectionarea administratiei, cresterea rolului educatiei si asa mai departe. Ferri a fost acela care a pledat pentru asa-numitele substitutive penale, mijloace de insanatosire materiala si morala a omului si a mediului social. Aceasta era lupta prin mijloace sociale, era - cum spunea T. Pop - prevenirea sociala a criminalitatii. Se combateau, in mod direct, relele sociale si se cerea ameliorarea conditiilor de viata si, indirect, se combateau si cauzele crimei.

In directia folosirii mijloacelor preventive, in literatura de specialitate se evoca rolul mediului in producerea criminalitatii, reprezentata de scoala criminologica de la Chicago, potrivit careia conditiile proaste din anumite cartiere ale oraselor etc., constituiau cauze principale ale criminalitatii. In astfel de cartiere - marginase, sarace - populatia este ingramadita, locuintele sunt insalubre si conditiile de viata sunt grele. In plus, aici au aparut baruri, localuri unde se consuma bauturi alcoolice, cu o populatie pestrita, cu multi vagabonzi, cu fosti condamnati penal etc., tot atatia factori care incita la crima. In astfel de orase trebuie actiuni concentrate de prevenire a crimei prin mijloace sociale, mijloace de insanatosire a mediului, a cartierelor. S-au luat masuri dezvoltandu-se adevarate campanii de schimbare a mediului prin care indirect se lupta si impotriva crimei. Experienta a fost interesanta si a avut un ecou special si unele rezultate bune.

Lupta impotriva crimei se poate face, in primul rand, numai pe baze stiintifice, combatand cauzele care determina si conditioneaza acest fenomen. Intr-un fel, crima si criminalitatea sunt ca o maladie, care se poate combate numai anihiland cauzele care produc o asemenea boala. Combaterea crimei, in aceasta lumina, inseamna opera de profilaxie criminala[3], opera de taiere ori reducere a cauzelor majore ori macar de slabire a fenomenului. In al doilea rand, combaterea cauzelor se poate face in mod diferentiat, si anume: cauzele fenomenului fiind diferite (cauze economice, morale - psihice - cauze individuale, cauze sociale etc.), combaterea se poate face folosind mijloace diferite (mijloace sociale, economice, individuale etc.). Folosind asemenea mijloace se poate ajunge , intr-o anumita masura, sa se reduca comiterea de infractiuni, evetual in anumite sectoare. In masura in care se imbunatatesc conditiile materiale de viata ale oamenilor, conditii instructiv-morale, criminalitatea se poate reduce. Astfel de mijloace sunt mijloace preventive, mijloace ce se folosesc ca sa nu se comita crime. Acestea sunt mijloace preventive, pe de o parte, dar sunt si mijloace extrajuridice, pe de alta parte, folosite de societate (de organe statale economice, administrative, disciplinare, culturale etc.). Ele se folosesc inainte de a se comite crime si privesc asa-numita criminalitate posibila sau potentiala.

Lupta anticriminala preventiva, prin combaterea cauzelor acesteia, este necesara, stiintifica si este aplicata in societatea moderna. Dar ea nu este totdeauna suficienta, fiindca: a) lupta cu cauzele sociale si individuale este o lupta ce se duce cu niste cauze si conditii mai difuze, mai putin conturate (de exemplu, cu saracia materiala, lipsa de instructie, lipsa de morala etc.) si mai putin cunoscute si identificate; b) criminalitatea potentiala, de asemenea, este mai mult banuita, mai greu de identificat si apreciat; nu se cunoaste in cate cazuri ea n-a fost anihilata; c) lupta cu cauzele se desfasoara inainte de comitere si ea se duce un timp mai indelungat, treptat si incet si nu se poate sti exact cat este de eficienta.

4. Prevenirea speciala

Pe langa prevenirea generala, in criminologia moderna, se cerecteaza si se preconizeaza o seama de masuri prin care se previne in mod direct comiterea de crime. Este tot o prevenire ante delictum dar, de data aceasta, nu este vorba de combaterea unor cauze generale care constituie un teren favorabil pentru crima, ci de combaterea unor situatii si persoane care duc la comiterea de crime. Prevenirii acesteia i se spune prevenire speciala[4], fiindca vizeaza impiedicarea directa a comiterii de crime. Este un fel de liupta prin care se impiedica producerea iminenta a crimei. Asa, bunaoara, in marile magazine, marfurile expuse, mai cu seama daca este vorba de bijuterii, ceasuri etc., constituie tot atatea tentatii la furt; este necesar sa se ia masuri de supraveghere si paza; sau se formeaza un grup de recidivisti care pun la cale si organizeaza atacuri si sustrageri de marfuri ori se organizeaza in vederea falsificarii de bani etc. In atare situatii, daca lucrurile au ajuns la cunostinta politiei, aceasta trebuie sa ia masuri de impiedicare a comiterii unor astfel de crime. Dupa cum se poate observa, in cazul prevenirii speciale a crimei este vorba de fapte concrete, de fapte criminale gata a se comite si care pot fi impiedicate si prevenite. Prevenirea aceasta intereseaza pe proprietarii ori posesorii de astfel de bunuri. Aici se aplica ideea ca masurile de prevenire le iau cei interesati, fiindca apararea aceasta este mai sigura decat apararea pe care o dau altii (de ex. Politia). Aceasta prevenire intereseaza si organele speciale ale statului, anume politia, care are un mare rol in prevenirea speciala.

Dupa Seelig, masuri care impiedica comiterea unor crime sunt: a) protejarea localurilor cu valori deosebite, de exemplu, localul unei banci, unui magazin; protejarea     se face prin incuietori greu de desfacut, grilaje la ferestre, dispozitive de alarma; b) protejarea autovehiculelor, motocicletelor prin incuietori, instalatii de alarma; c) inarmarea transporturilor de bani, efecte de valoare prin arme defensive (pistoale speciale); d) avertizarea publicului despre un cartier frecventat de hoti de buzunare, supravegherea localurilor comerciale (bijuterii) prin agenti speciali (particulari), supravegherea bancilor cu personal special angajat, supravegherea marilor magazine de un personal special, instalarea de semnale de alarma in caz de atacuri din partea unui grup de raufacatori, supravegherea cartierelor marginase sau izolate ale oraselor de agenti ai politiei, care fac ronduri speciale (de zi ori de noapte). In multe locuri, cartiere exista populatie fara ocupatie - someri, oameni certati cu munca, fosti condamnati - unde se cere supravegherea si interventia organelor de politie.

O preventie contra crimei consta in intarirea respectului legii, al moralei si organelor de justitie. Este un adevar rezultat din experienta ca majoritatea cetatenilor nu comit crime, datorita refuzului de a face rau semenilor lor, datorita respectului bunului altuia, din respect pentru lege si pentru autoritatea statului. Dar o categorie de oameni, cum sunt cei cu tendinte egoiste si antisociale, cei lipsiti de putere de stapanire de sine, sunt slabi si cad in comitere de crime. Acestia se pot opri de la crima? Seelig sustine ca, cel putin o parte din acestia, pot sa se retina. Anume, la unii se pot dezvolta tendinte spre bine, fiindca multi au invatat in familie morala elementara si cerintele de respect minim fata de interesele altora. Pentru altii, daca vad ca in jurul lor cei rai sunt pedepsiti, daca vad ca in localitatea lor legea se aplica si cei vinovati de crime se pedepsesc, vor prinde si ei incredere in fortele justitiei si ale binelui. La acestia se poate dezvolta sentimentul de dreptate si, prin aceasta, se dezvolta stapanirea de sine si rezistenta la tentatiile spre crima. Seeligmai invoca pe A. Feuerbach, sustinator al dreptului penal clasic, care crede ca exista o teama de pedeapsa, ca multi traiesc aceasta teama ca o stare psihologica si ca multi cetateni se abtin de la crima datorita acestei stari emotionale, dar, mai adauga Feuerbach, ca nu felul si importanta pedepsei retine de la crima, ci probabilitatea mai mare a condamnarii si inevitabilitatea pedepsei. Prevenirea crimei mai depinde si de tipul de criminal, caci anumite tipuri, cum sunt tipul profesional, tipul cu reactii primitive, cel fara frane sexuale, acestia nu rationeaza si nu-s influentati nici de pedeapsa si comit crime.

Prevenirea speciala si indirecta a criminalitatii de catre organele de politie are o arie mult mai intinsa. Anume, ea trebuie sa exercite paza si supravegherea, mai intai, a locurilor publice, a locurilor de mare circulatie si de aglomerari umane, cum sunt orasele, drumurile publice, pietele, arterele de circulatie rutiera, cai ferate, fluviale, fruntariile tarii, trecerile vamale si altele.In aceste locuri populatia si circulatia oamenilor sunt mari si, in acelasi timp, contractele si conflictele umane sunt intense si numeroase.Proba ca este asa, sta faptul ca in aceste locuri criminalitatea este intotdeauna mai ridicata. In al doilea rand, este necesara paza si supravegherea institutiilor de tot felul (politice, economice, administrative, culturale si altele). Este evident ca interesul si nevoile publice sunt prioritare. Aici, politia si organele sale fac opera sigura de prevenire, criminalitatea in aceste arii ar fi mult mai mare. Tot un exemplu in acest sens este circulatia pe caile ferate, pe caile rutiere, in special cea automobilistica, care desi e supravegheata, tot se intampla accidente si infractiuni; dar ce-ar fi fara aceasta supraveghere preventiva?

Intre mijloacele de lupta impotriva criminalitatii, in criminologie se mentioneaza masuri eugenice. Eugenia este o stiinta biologica care se ocupa de ameliorarea oamenilor prin masuri genetice. Asa, bunaoara, in cazul debilitatii mintale grave (imbecilitate), in cazul unor boli psihotice grave, se propun masuri ca la acestia sa se interzica procreatia (de exemplu, sterilizarea). S-a mers mai departe, sustinandu-se, in mod nestiintific, ca daca din parinti criminali se nasc copii criminali, inseamna ca se mosteneste criminalitatea, si sa se intervina pentru interzicerea procrearii unor astfel de copii. Or, nu se mosteneste actul criminal (sau actul moral), ci inclinatia, dispozitia spre crima, care se completeaza cu influenta mediului negativ. Apoi, experienta arata ca multe familii de criminali se nasc si copii sanatosi, care nu devin criminali si, invers, din parinti sanatosi apare si cate un copil criminal ("oaia neagra" a familiei). Asa fiind, sterilizarea ar fi o atingere adusa integritatii fizice si psihice a omului si care este interzisa prin lege.

Corelatia crima si pedeapsa

In materie de aparare impotriva crimei, crima este legata, in mod constant, de pedeapsa. Acest lucru rezulta, in primul rand, din practica vietii de zi de zi. De fapta unui atac, a unui act de violenta, este legata o fapta de aparare, o fapta de respingere a atacului, o fapta, intr-un fel, de pedepsire. Este vorba de doua fapte, una de savarsire a unei violente si alta, de aparare contra violentei. Una, atacul, este o actiune periculoasa si reprezinta o fapta de cauzare a unui rau, alta, fapta care urmeaza reprezinta o fapta de aparare si de inlaturare a unui rau. Tot asa este, in al doilea rand, si in materie de fapte criminale, in care crima este urmata de pedeapsa. Crima atrage pedeapsa, iar pedepasa nu poate exista fara crima. De aici corelatia constanta, crima si pedeapsa.

Fapta de atac ori crima si fapta de aparare ori pedeapsa, in astfel de cazuri, nu raman ca simple fapte individuale si izolate, ci ele devin niste fapte interindividuale, fapte sociale, fiindca, pe de-o parte, ele se petrec intr-un anumit grup social, la care, intr-o masura sau alta, participa si grupul respectiv si, pe de alta parte, intr-un fel sau altul, astfel de fapte starnesc indignare si protest in acel grup social; in felul acesta, grupul respectiv participa la astfel de conflicte, in sensul ca respinge fapta rea, crima, si aproba reactia respectiva, pedeapsa. Cu alte cuvinte, astfel de fapte devin intr-o masura sau alata, fapte sociale, fapte petrecute intr-o societate, mai restransa sau mai extinsa.

Legea penala mentine si consacra, de asemenea, aceeasi corelatie intre crima si pedeapsa, bineinteles cu alte mijloace si cu alta structura, anume ca dispozitii juridice exprese despre crime si pedepse. Intr-adevar, cerectandu-se un cod penal, din orice tara, se constata ca acesta cuprinde, in parte speciala, o lista de fapte considerate crime si pentru fiecare fapta, considerata crima, se prevede pedeapsa corespunzatoare. De exemplu, in codul penal roman, se prevede ca omorul, adica "ucidereaunei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani" (art. 174 Cod Penal), ca pruncuciderea, adica "uciderea copilului nou-nascut, savarsita imediat dupa nastere, de catre mama sase pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani" (art. 177), sau ca furtul, adica "luarea unui bun imobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la (art 208); tot asa cu toate celelalte fapte criminale din intregul cod penal partea speciala si din legile penale speciale, in care, pe langa fapta incriminata de lege se prevede si pedeapsa corespunzatoare. Acelasi sistem, acelasi lucru cu toate infractiunile din Codul Penal, in numar de aproximativ 200; pentru fiecare infractiune se prevede pedeapsa corespunzatoare. Acelasi lucru cu infractiunile din legile speciale, pentru fiecare infractiune se prevede pedeapsa corespunzatoare (la un numar de circa 100 de infractiuni).

Invocam aceasta relatie intre crima si pedeapsa, ca un argument solid in sprijinul existentei acesteia si ca un argument ca pedeapsa este mijlocul principal si imediat de lupta impotriva crimei . Acest argument este solid, fiindca daca legea penala face o asemenea relatie, acest lucru este deosebit de important, deoarece este vorba de dispozitii juridice, si ca ori de cate ori se savarsesc infractiuni trebuie sa se aplice pedepsele prevazute de lege. Pedeapsa este legata de crima si este mijlocul important si obligatoriu de combatere si aparare impotriva crimei si a criminalitatii.

Functiile si scopul pedepsei

Inca de la inscrierea pedepsei in legea penala pe langa fiecare crima (infractiune) se intrevede ca pedeapsa, prin natura ei, este o represiune, este o suferinta. Prin suferinta infractorul isi da seama ca societatea, grupul soacial respectiv, il dezaproba pentru fapta comisa. Dar, totodata, pedeapsa trebuie sa produca anumite efecte[6], sa indeplineasca anumite functii sau rosturi fara de care, de asemenea, pedeapsa nu ar fi folositoare. Aceste efecte sau functii sunt: prevenirea sau abtinerea criminalului sau al altor persoane de la comiterea de crime . Inca de la inscrierea pedepsei in lege, se produce efectul prevenirii generale sau sociale. Inscrierea pedepsei pe langa fiecare crima inseamna ca acea fapta este interzisa, ca aceasta fapta nu trebuie comisa. Cetatenii inteleg acest lucru si marea majoritate a acestora nu comit acele fapte. Ete un efect, o prevenire generala produsa prin inscrierea pedepsei in lege.

Dar efectul acesta se produce si intr-un al doile moment, anume cand instanta de judecata, observand ca unii cetateni, o minoritate, nu respecta legea si comit infractiuni, ea aplica pedeapsa. De data aceasta, se produc doua efecte, unul fata de infractorul pedepsit, anume ca acesta isi da seama ca a comis o fapta interzisa de lege si acum invata ca in viitor nu trebuie sa mai comita infractiuni. Este o prevenire speciala, individuala, fata de infractor. Dar totodata, se produce un al doilea efect, anume o prevenire generala, colectiva, fata de alti cetateni care, observand ca acela cre-a comis infractiuni este pedepsit, acesti alti cetateni care ar fi tentati sa comita si ei crime, vor pati la fel. Pedeapsa aplicata produce atat o prevenire speciala, cat si una generala, adica atat fata de infractor, cat si fata de alti cetateni. S-a sustinut ca, cu cat pedeapsa infractorului este mai aspra, cu atat alti cetateni vor fi mai atentionati si impresionati de pedeapsa si vor fi mai atenti in oprirea de la comiterea de crime. S-a raspuns ca n-ar fi just ca, pentru a impresiona pe alti cetateni, infractorul pedepsit sa fie mai aspru pedepsit. Intre cele doua forme de prevenire (speciala si generala) trebuie sa se "pastreze un echilibru".

Insfarsit, pedeapsa trebuie sa serveasca un scop, anume scopul ca prin mijlocirea ei sa se apere oamenii, grupurile sociale, societatea impotriva crimelor. Pedeapsa nu-i un scop in sine - razbunare, suferinta, expiatiune - ori un scop moral - binele, ratiunea - fiindca asa ceva este greu de sustinut. Este mult mai clar si realist sa acceptam ca scopul pedepsei este apararea valorilor sociale - familia, proprietatea, patria etc. - impotriva crimelor. In acest sens, pedeapsa isi capata justificarea si legitimarea ei.

Sistemul si categoriile de pedepse

In codurile penale, pedepsele sunt inscrise in doua locuri, anume in partea generala, in care se arata cadrul general (tabloul general), adica felurile pedepselor dupa natura lor (sub supraveghere etc.), dupa rolul lor (principale, complementare), dupa durata ori cuantumul lor (inchisoare de lunga durata, de scurta durata), precum si scara sau ierarhia lor.

Pedepsele sunt apoi inscrise in partea speciala a Codului penal, unde, pentru fiecare fapta, se prevede pedeapsa corespunzatoare. O asemenea structura a sistemului este necesara si functionala, fiindca intre cele doua parti este o unitate; de exemplu, in partea speciala nu se poate inscrie pentru vreo infractiune o pedeapsa care nu figureaza in partea generala, deoarece aceasta, daca nu exista in partea generala, ea nu se inscrie nici in partea speciala.

Categorii de pedepse, si anume: in legea noastra penala - in Codul penal, art. 53 - s-au inscris urmatoarele pedepse: principale (ex. amenda), pedepse complementare (interzicerea unor drepturi), masuri de siguranta (obligarea la tratament medical, confiscarea speciala etc.) si masuri educative pentru minori (trimiterea intr-un centru de reeducare).

a)      Dupa natura lor, dupa valoarea sociala atinsa prin pedeapsa avem: amenda - pedeapsa privativa de bani, interdictia unor drepturi - pedeapsa privativa de drepturi.

b)      Dupa rolul si imporatnta lor, s-au inscris: pedepse principale, aidca pedepse mai severe si care joaca rolul principal in combaterea infractiunilor (ex. amenda); pedepsele principale se mai caracterizeaza si prin aceea ca pentru o infractiune se aplica o singura pedeapsa principala (detentiune, inchisoarea sau amenda); ea se poate aplica si singura (spre deosebire de pedeapsa complementara care se poate aplica numai pe langa o pedeapsa principala); exceptional, se prevad si pedepse alternative, de obicei doua (inchisoare sau amenda), dar de aplicat se aplica numai una.

c)      Dupa rolul lor secundar, exista pedepsele complementare, care sunt pedepse completatoare pe langa pedeapsa principala, cum sunt: interdictia unor drepturi, degradarea militara. Fiecare din aceste pedepse se plica pe langa o pedeapsa principala;

d)      O latura importanta a sistemului de pedepse consta in aceea ca se indica si limitele pedepselor, adica durata (pentru inchisoare suspendata sub supraveghere) si cuantumul (pentru amenda). Exista limitele generale minim si maxim general ( de exeplu inchisoare suspendata sub supraveghere de la un an la 3 ani) si la amenda minim si maxim special (de la 500 la 5000) si limitele speciale (un maxim special si un minim special inscrise in partea speciala a Codului penal);

e)      Intre pedepsele din sistem exista si o anumita ierarhie sau scara, in sensul ca una, de exemplu inchisoare, ocupa un loc mai sus in ierarhie, alta -amenda- un loc mai jos. In prezenta anumitor circumstante atenuante sau agravante, se poate trece de la pedeapsa cu inchisoare la amenda si, invers, de la amenda la inchisoare, dupa cum prevede legea si numai in mausra prevazuta de lege.

Sistemul acesta de pedepse este un sistem simplu, restrans, cu numai trei pedepse principale, detentiune pe viata, inchisoare si amenda; si doua pedepse complementare - interzicerea unor drepturi si degradarea militara. In alte sisteme de pedepse, ale altor tari, acestea sunt mai bogate. Asa a fost la noi, in Codul penal din 1936 (cu multe pedepse principale, de exemplu: munca silnica, temnita grea, inchisoare etc.)

In criminologia moderna se critica sistemul restrans al pedepselor, considerandu-se ca este un sistem cu putine "arme" penale de lupta cu criminalitatea. Se preconizeaza largirea sistemelor de pedepse, incluzandu-se, indeosebi, mai multe pedepse principale.

Masurile de siguranta

Criminologia a vut si are o contributie importanta la largirea mijloacelor de combatere a criminalitatii prin sustinerea si introducerea in legislatia penala a masurilor de siguranta. Sublinierea de catre criminologie a cauzelor individuale in producerea crimei, cum sunt unele deviatii si tulburari emotiv-active, caracteriale (alcoolici, agresivi) - sau unele influente de mediu (locuri criminogene), a condus la propunerea ca, in anumite cazuri, in locul pedepsei sau insotind pedeapsa condamnatului, sa se aplice masuri de siguranta, de exemplu, internarea medicala sau interdictia de a se afla in anumite localitati si altele.

In legislatia noastra, astfel de masuri s-au introdus in Codul penal din 1936 si apoi in Codul din 1969[8]. Ele sunt necesare, fiindca la unii infractori nu se pot aplica pedepse - exemplu, unor minori, unor persoane bolnave, iar la alti infractori pedepsele aplicate - inchisoare - nu sunt suficiente (de exemplu, infractorii care raman cu arme, cu bani provenind din infractiuni). Acestea este necesar sa li se aplice si masura de siguranta a confiscarii speciale a bunurilor produse sau obtinute prin crima.

Ca o caracterizare generala, masurile de siguranta sunt actiuni penale, masuri de constrangere ori restrictive de drepturi sau masuri medicale, prevazute de lege, care se aplica persoanelor care au comis infractiuni, persoane care prezinta pericol social de a mai comite alte infractiuni. Masura se aplica de o instanta de judecata - uneori si de parchet - in scopul inlaturarii starii de pericol social si al prevenirii comiterii de noi infractiuni (art.111 Cod penal). Ele se aplica insotind pedeapsa principala, sau se aplica singure, de exemplu, internarea medicala. In lege se cuprind norme de executare a acestor masuri, organele insarcinate cu executare, precum si masurile ce se aplica in caz de neexecutare (inlocuirea).

1. Obligatia la tratament medical si internarea medicala. Aceste masuri de siguranta se plica persoanelor care au savarsit infractiuni si sunt bolnave ori anormale sub raport psihic sau sufera de unele deprinderi antisociale.

a)       Obligatia la tratament medical priveste persoanele care au savarsit infractiuni sub imperiul unei boli ori a unei intoxicari cronice prin alcool sau stupefiante si care prezinta pericol social de a comite noi infractiuni. Obligarea la tratament medical dureaza pana la insanatosire. Masura consta in obligativitatea la un tratament medical intr-o institutie sanitara; in ipoteza ca s-a aplicat si o pedeapsa pentru fapta comisa, tratamentul se efectueaza in timpul executarii pedepsei. Condamnatul este obligat sa efectueze tratamentul; daca se sustrage, aceasta masura se inlocieste cu internarea medicala, care inseamna privare de libertate.

b)       O masura deosebita de siguranta este internarea medicala, caz in care, in aceleasi conditii (savarsirea unei crime, pericol social), faptuitorul este o persoana bolnava mintal sau toxicoman, care nu raspunde penal si careia i se aplica internarea intr-o institutie sanitara de specialitate, unde va sta pana la insanatosire. Condamnatul este obligat sa efectueze tratamentul de specialitate.

2. Interzicerea ocuparii unei functii si interzicerea de a se afla in anumite localitati. Acestea sunt doua masuri de siguranta mai importante si mai severe, fiindca privesc ridicarea unor drepturi mai importante, anume posibilitatea de exercitare a unei functii, ocupatii sau meserii si interzicerea libertatii de miscare, de circulatie in anumite localitati.

a)      Interzicerea unei funcii, meserii se aplica in cazul in care o persoana: 1) a fost condamnata; 2) pentru o infractiune savarsita din cauza incapacitatii ori nepregatirii sale - de exemplu sofer, electrician, medic etc. - si, din aceasta cauza, 3) prezinta pericolul ca in viitor sa comita noi infractiuni. Masura consta in interzicerea de a exercita acea functie pe durata cat exista pericolul incapacitatii sau nepregatirii; prevedrea se completeaza cu dispozitia ca masura poate fi revocata dupa un an si daca se dovedeste ca pericolul a incetat (condamnatul, eventual, s-a recalificat); daca cererea se respinge, ea poate fi repetatadupa trecerea unui alt an.

b)      Interzicerea de a se afla in anumite localitati se aplica in cazul in care condamnatului i se interzice de a se afla in localitatea in care a savarsit infractiunea sau in alte anumite localitati; aflarea in aceste localitati constituie un pericol penyru savarsirea de noi infractiuni datorita relatiilor (complici, familia victimei etc.) sau alte localitati inlesnitoare de comitere de infractiuni (locuri publice, locuri aglomerate - piete, targuri), localitati frecventate de recidivisti etc. Masura se aplica in caul in care este vorba de un recidivist si, cand, pentru ultima infractiune, s-a aplicat pedeapsa cu inchisoare de cel putin un an sau, daca e infractor primar, i s-a aplicat inchisoare de peste 5 ani. Durata masurii se pronunta pana la 5 ani, considerand ca dupa 5 ani situatia se schimba (complicii, rudele victimei s-au schimbat etc.). Continutul masurii consta in obligatia condamnatului de a nu se afla in respectiva localitate.

3. Alte masuri de siguranta. O alta masura de siguranta menita sa inlature pericolul comiterii de noi crime de catre criminal este masura confiscarii speciale. Aici este vorba de bunuri legate de savarsirea unei infractiuni, cum sunt bunurile produse prin infractiune (de exemplu, banii falsificati prin infractiune), bunurile care au servit la comiterea infractiunii (de exemplu arme, obiecte), bunurile dobandite prin infractiune (banii furati, obiecte furate) si n-au fost restituite persoanei vatamate si alte lucruri.

Masuri educative

Combaterea criminalitatii minorilor, in care par a fi antrenate tot mai multe persoane in majoritatea tarilor din lume, a devenit o preocupare majora. Dupa cum arata stiinta criminologiei, cauzele acestei criminalitati sunt complexe, unele de natura individuala, biologica si psihologica, altele de natura sociala; nivelul de dezvoltare complexa a acestui fenomen in lumea minorilor, trebuie sa se raspunda cu masuri de combatere variate si diferentiate, anume ca masuri educative si, la nevoie, cu masuri represive, cu pedepse. In legislatia noastra penala exista un asemenea sistem de combatere, mai intai aplicarea de masuri educative si apoi aplicarea de pedepse.

Masurile educative prevazute de Codul penal sunt: mustrarea, libertatea supravegheata, internarea intr-un centru de reeducare si internarea intr-un institut medical-educativ. Primele doua sunt masuri care se executa in liberate, celelalte doua sunt privative sau restrictive de libertate.

Masurile educative sunt sanctiuni penale, care se aplica minorilor pentru savarsirea de infractiuni si sunt aplicate de o instanta de judecata pe anumite termene, de regula, mai scurte; termenele si executarea lor se facedupa norme de drept. In plus, caracterul acestor masuri este sanctionator, dar preponderent preventiv, avand scopul de a indrepta si reeduca pe minor.

Mustrarea si libertatea supravegheata

1. Mustrarea. Este o masura prepondrent morala care consta intr-o dojana pe care o face judecatorul minorului infractor pentru savarsirea unei infractiuni, aratandu-i caracterul periculos al faptei si avertizandu-l ca, daca va mai savarsi din nou o infractiune, o sa i se aplice o masura mai severa sau o pedeapsa. Pentru multi infractori minori, o asemenea masura se dovedeste utila.
2. Libertatea supravegheata. Aceasta este o masura mai severa, fiindca ea implica o limitare a libertatii, o supraveghere, care, la nevoie, se poate inlocui cu o masura care atrage ridicarea libertatii. Se aplica de instanta, minorul fiind dat in grija, in supravegherea unui parinte, a unei rude ori a unie institutii pentru ocrotirea minorului. Acesta este obligat sa aiba o conduita buna, sa asculte de supraveghetor si sa tina seama de indrumarile acestuia. Supraveghetorul, la randul lui, trebuie sa observe conduita minorului si, la nevoie, sa informeze pe judecator, despre conduita conforma sau neconforma cu regulile de buna conduita, in special in cazul in care savarseste o noua infractiune.

Libertatea supravegheata poate fi insotita de unele obligatii speciale impuse de instanta de judecata, cum ar fi: sa nu aiba legatura cu anumite persoane, bunaoara, cu persoane cu antecedente penale, cu persoane cunoscute prin purtare rea, sa nu frecventeze anumite locuri (birturi) sau obligatia de prestare a unei anumite activitati (fara plata) intr-o institutie de interes public, cu o durata de 50 pana la 200 ore, cate 3 ore pe zi in zilele nelucratoare, in vacanta si dupa programul de scoala.

Daca in timpul libertatii supravegheate minorul savarseste o noua infractiune, instanta revoca libertatea supravegheata si aplica internarea intr-un centru de reeducare (art. 103, Cod penal).

Internarea intr-un centru de reeducare si internarea intr-un sistem medical-educativ

In ipoteza in care masurile educative de mai inainte - mustrarea si libertatea supravegheata - apar ca neindestulatoare sau ineficiente, instanta de judecata poate aplica masura internarii intr-un centru de reeducare. Aceasta masura este mai severa, fiindca implica privare de libertate. Ea se pronunta de instanta de instanta de judecata. Se aplica minorului 14-18 ani si se executa intr-un centru de reeducare (art. 104 Cod penal). Durata aplicarii masurii este nedeterminata, urmand ca centrul de reeducare sa individualizeze durata acestuia. Acest lucru se poate face prin acordarea libertatii inainte de 18 ani, in caz de purtare buna, sau, daca-i necesar, ea se poate prelungi si dupa 18 ani (in scopul terminarii scolarizarii ori al pregatiruii profesionale), dar numai cu doi ani. Daca in timpul libertatii, minorul are purtare rea, libertatea se poate revoca inlocuindu-se cu aplicarea pedepsei inchisorii.

In centrul de reeducare exista un regim de disciplina, pregatire scolara si pregatire profesionala. Se depune si munca, dar se rezerva timp mai cu seama pentru scoala si pregatirea profesionala. Conducerea centrului de reeducare este o conducere de cadre didactice, educatori si asistenti sociali. Centrul se gaseste in subordinea Ministerului de Justitie.

Internarea intr-un institut medical-educativ este o masura ce se aplica minorului care a comis o infractiune si care sufera de o stare fizica ori psihica ce necesita un tratament adecvat. Masura se ia pe timp nedeterminat, dar numai pe timpul pana la implinirea varstei de 18 ani. Daca starea sanatatii se imbunatateste in mod evident, se poate dispune ridicarea ei si lasarea minorului in libertate. Dimpotriva, daca starea sanatatii se inrautateste ori minorul are conduita rea, instanta poate dispune internarea intr-un centru de reeducare. Nu este exclusa, in anumite cazuri, nici aplicarea pedepsei inchisorii - in ipoteza comiterii de noi infractiuni.

Sanctiuni comunitare aplicabile minorilor in noua legislatie

In cadrul regimului sanctionar aplicabil minorilor, noutatea adusa de proiectul Codului Penal se refera la masura educative a libertatii sub supraveghere severa, care se diferentiaza de institutia libertatii supraveghate, singura masura cu caracter de sanctiune comunitara in vechea legislatie, prin regimul mai restrictiv si posibilitatea pentru instante de a impune ca masura de supraveghere, participarea minorului la programe de asistenta si consiliere.

E important de precizat ca serviciile de protectie a victemelor si reintegrare sociala a infractorilor vor avea atributii numai in ceea ce priveste supravegherea minorilor sanctionati cu libertatea supravegheata, revine parintilor, persoanei care a adoptat-o sau tutorelui. In situatia in care persoanele enumerate nu sunt capabile sa asigure supraveghere, aceasta revine unei persoane de incredere, de preferinta unei rude apropiate, la cererea acesteia.

Legiuitorul a avut in vedere in acest caz principiul individualizarii pedepsei in functie de gravitatea faptei si circumstantele personale ale faptuitorului. Se aplica intr-o prima faza in cazul infractorilor minori aflati la prima fapta care beneficiaza de sustinere din partea familiei, evitandu-se astfel o sanctionare excesiva prin impunerea supravegherii prin intermediul unei institutii. Practica probatiunii releva faptul ca pentru un numar semnificativ de minori, comiterea unei fapte penale are caracter conjunctural, datorandu-se unor circumstante care pot fi controlate cu usurinta de catre familie, fara a necesita o interventie mai complexa.

Ca urmare, art 118 din noul Cod Penal stabileste un termen de incercare intre 1 si 3 ani, timp in care minorul este incredintat sub supraveghere unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor sau a serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere. Aliniatul 2 din acelasi articol prezinta elementul inovator in ceea ce priveste noul sistem de sanctiuni aplicabile minorilor si se refera la posibilitatea de care dispun instantele de a impune includerea minorilor in programe de reintegrare sociala in paralel cu impunerea unor obligatii din cele prevazute la art. 117, alin.3.

Se remediaza astfel separarea artificiala din actuala legislatie dintre supraveghere si componenta de reeducare reprezentata de activitatea de asistenta si consiliere, cel putin in cazul minorilor. Depunerea unei cereri de asistenta si consiliere nu va mai fi considerata o conditie sine qua non pentru derularea unor programe de reinsertie sociala, in conditiile in care hotararea judecatoreasca prevede obligatia de participare la astfel de programe.

Trebuie sa avem in vedere ca, spre deosebire de activitatea de evaluare si cea de supraveghere, in care consilierul trebuie sa raspunda asteptarilor organului judiciar solicitat, in ceea ce priveste activitatea de asistenta sociala si consiliere, consilierul trebuie sa raspunda nevoilor, asteptarilor unei persoane nu unei institutii.

Proiectul noului Cod Penal aduce modificari de substanta in regimul pedepselor care se pot aplica minorului, art. 123 Cod Penal, printre cele mai inovatoare institutii numarandu-se amenda sub forma zilelor amenda si munca in folosul comunitatii.

S-au instituit o serie de masuri alternative pedepsei si s-au diversificat modalitatile de individualizare a pedepsei aplicabile minorilor prin crearea unor alternative pentru resocializare si responsabilizare, oferind posibilitati mai mari de recuperare si reabilitare.

Una dingtre cele mai raspandite sanctiuni comunitare e "probatiunea traditionala" care presupune pastrarea in comunitate a infractorului sub supraveghere, timp in care perosna indeplineste obligatii impuse de catre instanta, dar nu are in acelasi timp, posibilitatea sa pastreze o activitate sau sa frecventeze cursuri scolare, fara vreo perturbare semnificativa a existentei sale. Se urmareste astfel obtinerea unui echilibru intre control si reabilitare.

Un alt tip de sanctiune comunitara e cel al probatiunii sociale care presupune o scurta perioada de incarcerare anterior suspendarii, cu rol de exemplaritate. In perioada anilor '90, nevoia sporita a populatiei de siguranta a dus la aparitia unui nou tip de supraveghere, supravegherea intensiva "cu accent pe supraveghere si mai putin pe reabilitare. Practica, in schimb, a fost mereu cu un pas inaintea legislatiei, adaptandu-se la realitatile si cerintele comunitatii. Din experienta practicienilor au rezultaltat initiative legislative care au dus la diversificarea spectrului de sanctiuni comunitare si la dezvoltarea probatiunii in general.

Ordonanta 92/2000

In literatura de specialitate si practica internationala, activitatea de supraveghere apare ca un proces complex, pornind de la evaluarea nevoilor criminogene si a riscului pe care beneficiarul il prezinta, cu identificarea programelor necesare pentru acoperirea acestor nevoi si monitorizarea evolutiei beneficiarului pe intregul parcurs al interventiei. Ceasta abordare a primit denumirea de management de caz si e preluata din practica activitatii de asistenta sociala din anii '60 - '70.

Scopul activitatii de supraveghere, asa cum reiese din prevederile ordonantei, este intarirea gradului de siguranta sociala, reducerea riscului pe care-l reprezinta beneficiarul pentru comunitate si reducerea gradului de infractionalitate. Metoda presupune pastrarea persoanei in comunitate si monitorizarea conduitei acesteia, in functie de obligatiile impuse de catre instanta. Interventia este cu atat mai complexa cu cat nevoile criminogene ale beneficiarului reclama mai mulata atentie si resurse din partea consilierului si a comunitatii.

Se incearca producerea unor modificari la nivel comportament dar si cognitiv, avand ca finalitate integrarea benefiarului in comunitate ale carei valori le-a perturbat. Un element element important in cadrul interventiei e mentinerea legaturilor cu familia, scoala sau locul de munca in vederea creerii climatului necesar unei evolutii echilibrate a persoanelor supravegheate in spiritul normelor si valorilor sociale.

Etape si proceduri in activitatea de supraveghere

Primul contact.

Aspecte metodologice si practice privind planul de supraveghere

Conform procedurii reglementate de Ordonanta de Urgenta 92/2000 si reglementul de aplicare, activitatea de supraveghere are ca prima faza contactarea persoanei supravegheate si stabilirea primei intrevederi. Termenul stabilit pentru aceste demersuri este de 5 zile de la comunicarea hotararii judecatoresti. In acelasi termen, se prevede obligativitatea intocmirii de catre consilierul responsabil de caz a unui plan de supraveghere, care constituie in esenta un cadru al interventiei in comunitate.

Prima intrevedere are rolul de informare a beneficiarului cu privire la continutul hotararii judecatoresti si a rolului si continutului supravegherii, toate aceste aspecte fiind consemnate intr-un proces verbal cu rol de act constatator, util in dosarul de supraveghere dar, in acelasi timp, un document necesar persoanei supravegheate care ia act astfel de drepturile si obligatiile sale pe perioada supravegherii.

Planul de supraveghere, pe de alta parte, constituie un cadru pentru desfasurarea interventiei in comunitate, avand mai mult o utilitate la nivel de practica, de stabilire a liniilor generale ale interventiei. Caurmare, planul de supraveghere poate fi revizuit ori de cate ori apare o situatie care modifica datele si estimarile initiale.

Importanta evenimentelor initiale care identifica stadiul motivational in care se afla beneficiarul, atitudinea acestuia fata de activitatea de supraveghere si, mai ales, .constituie premisa pentru constituirea unei relatii de incredere cu consilierul responsabil de caz.

Un capitol important in cadrul planului de supraveghere se refera la nivelul de risc pe care il prezinta persoana supravegheata pentru comunitate, evaluarea avand in vedere riscul de recidiva, riscul de periculozitate, cu precizarea categoriilor de persoane care pot deveni victime precum si riscul de sinucidere si autovatamare.

Consilierul de reintegrare trebuie sa aiba in vedere finalitatea activitatii de supraveghere si anume scaderea riscului de recidiva.

In data de..2005, SERVICIUL DE REINTEGRARE SOCIALA SI SUPRAVEGHERE a fost sesizat cu intocmirea unui referat de evaluare cu privire la minorulin varsta de 16 ani. Fapta retinuta in dosarul penal e "furt calificat" (sustragerea unei cantitati de fier din incinta unei intreprinderi).

In cursul referatului de evaluare s-a retinut ca minorul e stabil integrat familial cu sustinere morala, financiara redusa din partea parintilor. Factori - existenta unor episoade predelincventiale, nivel de instruire scolar scazut, in corelatie cu lipsa implicarii in activitati constructive si gestionarea defectuoasa a timpului.

Referatul de evaluare a fost depus la instanta in data de 10.10.2005 iar hotararea judecatoreasca prin care minorul era incredintat in supravegherea serviciului a fost comunicata in data de 3.12.2005. Conform sentintei minorul B.V. a fost sanctionat cu masura educativa a libertatii supravegheate cu impunerea urmatoarelor obligatii:

sa nu paraseasca domiciliul intre orele 22-07;

sa nu intre in legatura cu P.L., coinculpat;

sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public, respectiv Serviciul de Administrarea Patrimoniului Public si Privat din cadrul Primariei Iasi timp de 50 ore, maximum 3 ore/zi, dupa scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

Primele intrevederi cu minorul, care au avut ca scop explicarea scopului si continutului supravegherii precum si reevaluari ale nevoilor criminogene. S-a constatat o motivatie scazuta pentru schimbare si o slaba constientizare a nevoilor cu care se confrunta.

Ca impact al implicarii minorului intr-o forma de munca in folosul comunitatii se considera ca masura si-a atins efectul de exemplaritate punitiv, intarird in acelasi timp interesul minorului pentru munca. Pe de alta parte s-a constatat faptul ca disponibilitatea scazuta/redusa pentru schimbare, stilul de viata haotic si mediul familial dezorganizat sunt factori care au limitat semnificativ efectele benefice ale masurii aplicate.

Sanctiuni comunitare in legislatia in vigoare

Suspendarea sub supraveghere si masura educative a libertatii supravegheate

Conform legislatiei care reglementeaza activitatea de reintegrare sociala si supraveghere (O.G. 92/2000; H.G. 1293/2000 ccoroborate cu prevederile Codului Penal si a Codului de Procedura Penala), sanctiunile comunitare apar sub forma institutiei suspendarii sub supraveghere (art. 86, Cod Penal) si a libertatii supravegheate aplicate minorilor (art.103, Cod Penal).

Desi reglementate in Codul Penal din 1992, aceste sanctiuni comunitare incep sa fie aplicate incepand cu anul 1998, cand instantele pronunta hotarari judecatoresti cu incredintarea persoanei condamnate in supravegherea centrelor experimentale de probatiune.

Odata cu aparitia serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere, prin intrarea in vigoare a O.G. 92/2000, numarul sentintelor penale cu supraveghere creste, fapt care se explica in principal prin increderea instantelor in capacitatea serviciilor de a asigura supravegherea obligatiilor impuse in cadrul hotararilor judecatoresti.

Potrivit legislatiei in vigoare, beneficiarii activitatii de supraveghere sunt persoane condamnate carora instanta le-a impus respectarea masurilor prevazute la art.83(3) alin.1, lit.a,d din Codul Penal, persoane condamnate, carora instanta de judecata le-a impus respectarea obligatiilor prevazute la art. 86(3) alinlit a,f, Cod Penal si minorii carora instanta de judecata le-a impus respectarea obligatiilor prevazutre in art 103 alin.3, lit. a,c Cod Penal.

Perspective legislative si practice prin supravegherea in comunitate

Procesul de reforma al justitiei penale inceput in 1996 a cunoscut pe plan legislativ o evolutie lenta, fara modificari si semnificatii. Pe fundamentul vechilor reglementari au aparut institutii si structuri noi care au inceput sa raspunda realitatilor sociale in continua schimbare. Un exemplu in acest sens este sistemul reintegrare sociala si supraveghere, infiintat in baza unei ordonante de guvern adaptata la reglementarile vechiului Cod Penal actualmente in vigoare.

Concluzii

Daca anul 2001 a reprezentat momentul debutului, probatiunea romaneasca ca sistem national cu autoritate in administrarea sanctiunilor comunitare, anul 2006 va reprezenta un reper important in procesul de dezvoltare si modernizare a probat ca sistem functional cu un statut bine definit in cadrul sistemului de justitie penala.

Odata cu intrarea in vigoare a noului Cod Penal si a legilor aferente, in special Legea privind sistemul national de probatiune se va putea vorbi de un sistem sanctionar fundamental pe principiile justitiei restaurative, in care sanctiunile comunitare au rol preponderent in dauna pedepselor privative de libertate.

In acest context, supravegherea in comunitate dobandeste dimensiuni noi si devine o institutie complexa, capabila de a atinge finalitatea dorita: restabilirea echilibrului social si cresterea gradului de siguranta publica.

La noi in tara sanctiunile comunitare se incadreaza in tipul "probatiunii traditionale" care incearca sa imbine dimensiunile controlului si elementul de reinsertie sociala, prin aplicarea unor programe specifice de asistenta si consiliere, axate pe nevoile beneficiarului.

Implementarea unui anummit model de probatiune in sistemul sanctionar romanesc a trebuit sa tina seama de contextul politic si cultural existent, precum si de mentalitatile locale. Un alt factor cu deosebita relevanta in procesul de introducere si adaptare a sanctiunilor comunitare a fost contextul legislativ.

Anul 1996 reprezinta debutul probatiunii in Romania, prin aplicarea unui program experimental in cadrul penitenciarului Arad care urmarea aplicarea unor elemente de probatiune, printre care si supravegherea in comunitate. Activitatea de supraveghere a revenit astfel echipei comunitare, care a initiat relatii de colaborare cu instantele de judecata locale, parchetele, politia, serviciile sociale, organizatiile neguvernamentale, alte autoritati locale.

Succesul proiectului desfasurat la Arad a determinat infiintarea a alte zece centre experimentale de probatiune. Rdonanta de Guvern 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere.

Obiective si dimensiuni ale supravegherii in intelesul strict al conceptului si anume de control al obligatiilor si masurilor impuse de catre instanta de judecata.

Activitatea de supraveghere, dimensiunea de asistare. Acest rol dublu al consilierului de reintegrare de autoritate care verifica modul de respectare a obligatiilor impuse de catre instanta si in acelasi timp, persoana de suport a reprezentat de la infiintarea serviciiloro continua provocare pentru practicienii in domeniu.

Propuneri pentru o strategie unitara de ocrotire si prevenire

Necesitatea elaborarii unei conceptii noi si unitare in legatura cu formarea viitoarelor generatii este dictata de cerintele obiective ale etapei pe care, in prezent, o strabatem, dar mai cu seama de cerintele de viitor ale dezvoltarii sociale. Elaborarea unei strategii unitare asupra viitorului acestei categorii de populatie incumba capacitatea urgenta a tuturor institutiilor si organismelor care pot si trebuie sa concure la solutionarea problematicii grave cu care societatea se confrunta in prezent in acest domeniu. Aceasta se impune cu atat mai mult cu cat in prezent unele institutii si organisme educative care au existat si functionat in trecut au fost dizolvate, iar in locul lor n-au fost inca create altele.

Crearea unui organism interministerial subordonat nemijlocit Guvernului, care sa fie alcatuit din reprezentantii tuturor institutiilor direct sau indirect, mijlocit sau nemijlocit angajate in procesul de formare a copiilor, ar fi de bun augur pentru intreaga societate, el putand armoniza si concerta toate fortele implicate in acest vast proces constructiv. Consideram ca organismul proiectat, avand un statut functional si nicidecum onorific, ar trebui sa fie format din specialisti de prima marime din urmatoarele institutii, organisme si organizatii:

1. Ministerul Sanatatii;
2. Ministerul Educatiei Nationale;
3. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale;
4. Ministerul Tineretului si Sportului;
5. Ministerul Culturii;
6. Ministerul Economiei si Finantelor;
7. Ministerul Justitiei;
8. Parchetul General;
9. Minsiterul de Interne (I.G.P.);
10. U.N.I.C.E.F.;
11. Secretariatul de Stat pentru Problemele Handicapatilor;
12. Comitetul Roman pentru Adoptii;
13. Centrul de Cercetari pentru Problemele Tineretului;
14. Radio-Televiziunea Romana.

Pentru evitarea supradimensionarii schemei de personal s-ar putea studia posibilitatea de aplicare a principiului detasarii pentru o perioada mai indelungata sau al transferarii postului la noua institutie, astfel incat bugetul statului n-ar fi afectat intr-o prea mare masura, iar eficienta ar fi pe masura importantei sociale pe care o presupune solutionarea acestei problematici in viitor. Un asemenea organism ar fi mult mai eficient decat actualul Departament pentru Protectia Copilului, infiintat prin Hotararea nr. 16/1997, a carui activitate este inca neperceptibila.

S-ar impune ca astfel de organisme sa fir concepute si in plan teritorial la nivelul prefecturilor judetene, cu corespondenti la nivelul municipiilor, oraselor si comunelor, astfel incat sa se poata stapani intraga situatie.

Problematica ce urmeaza sa constituie obiectul muncii organismului national si a celor ce se vor constitui la nivelul prefecturilor judetene, municipale, orasenesti si comunale va trebui sa raspunda tuturor aspectelor legate de ocrotirea minorilor, de protejarea lor impotriva oricaror actiuni capabile sa le afecteze cresterea si dezvoltarea fireasca.

Avem in cedere:

conceperea unui sistem organizatoric complex si multiramificat prin care sa se asigure cunoasterea exacta a situatiei familiilor cu multi copii, indeosebi a celor cu greutati materiale si insuficient consolidate moral;

introducerea unei evidente precise asupra familiilor cu afectiuni psihice, viciate, handicapate intelectual sau fizic, in vederea urmaririi evolutiei comportamentale a minorului sau a minorilor proveniti din astfel de familii;

cunoasterea riguroasa, pe fiecare localitate si unitate teritoriala, a copiilor ce prezinta tulburari de comportament, tendinte de inadaptabilitate, astfel incat sa poata fi ajutati medical, educativ sau prin orice mijloace, in vederea atenuarii afectiunilor de care sufera;

largirea competentelor actualelor comisii de autoritate tutelara astfel incat, prin interventia lor, sa se poata asigura respectarea drepturilor fundamentale ale copiilor si prevenirea delincventei juvenile;

cunoasterea familiilor care iasi neglijeaza indatoririle fata de copii, ii abandoneaza, neglijeaza, maltrateaza sau ii expun unor riscuri sociale;

adoptarea unor masuri corespunzatoare pentru ca minorii sa fie crescuti intr-un mediu familial stabil; organismele nationale si locale care se vor constitui vor trebui sa fie investite cu raspunderi de ajutorare a familiilor, de ingrijire si protectie a copiilor, de asigurare a unei dezvoltari fizice si mentale corespunzatoare;

in cadrul atributiilor generale cu care vor fi investite aceste organisme, se vor stabili raspunderi precise pentru ajutorarea prioritara atat a familiilor de rromi, insuficient socializate si inca migrante, cat si a celor marcate de actuala criza economica;

avandu-se in vedere deficitul de experienta pedagogica existent in prezent in inetriorul unor familii, indeosebi al celor recent constituite, institutiile specializate vor trebui sa elaboreze, in cooperare cu alti factori educativi, actiuni prin care sa obisnuiasca parintii in legatura cu indatoririle ce le revin in domeniul ingrijirii si educarii copiilor, relatiile care trebuie sa caracterizeze o familie, perioadele critice din viata copiilor, metodele care trebuie folosite pentru depasirea momentelor dificile etc,

in egala masura, aceste organisme vor trebui sa actioneze pentru transformarea familiei intr-o institutie cu raspunderi bine definite in ceea ce priveste cultivarea in randul minorilor a responsabilitatilor sociale, a normelor si valorilor proprii societatii de drept;

adoptarea unei noi conceptii si a unor noi metode de prevenire a delincventei atat in textele legislative si procedurale, cat si in sistemul de institutii si servicii specializate care sa aiba ca obiectiv reeducarea motivatiei, nevoile si ocaziile de comitere a infractiunilor de catre minori;

protectia bunastarii, a dezvoltarii si intereselor copiilor;

interventia oficiala a statului pentru apararea intereselor minorilor in conditiile in care acestea sunt periclitate;

crearea unor servicii si programe comunitare de prevenire a delincventei juvenile, astfel incat numai in extremis sa se apleze la instantele specilizate in aplicarea legislatiei penale;

conceperea, atat la nivel macrosocial, cat si in plan teritorial, a unor planuri de prevenire a delincventei juvenile, prin care sa se asigure:

a)      cunoasterea pe baza de analiza a starii infractionale in randul minorilor;

b)      inventarierea tuturor resurselor care pot contribui la imbunatatirea activitatii educative in randul minorilor;

c)      stabilirea clara a responsabilitatilor ce revin fiecarei institutii angajate in formarea minorilor;

d)      stabilirea unor mecanisme de coordonare unitara intre diversele organisme guvernamentale si neguvernamentale pe linia preventiei generale si speciale a savarsirii infractiunilor de catre minori;

e)      elaborarea, pe baza unor analize stiintifice, a masurilor strategice care vizeaza diminuarea starii infractionale;

f)        adoptarea de forme si modalitati noi, care aiba ca efect reducerea posibilitatilor de comitere a actelor infractionale;

g)      proiectarea unui sistem de pregatire a unor specialisti in probleme de preventie si combare a infractiunii in randul minorilor.

• in conditiile constatarii absentei unui numar corespunzator de institutii de ocrotire a minorilor (case ale copiilor, centre de primire, scoli speciale), organismele constituite pe plan national sau teritorial au indatorirea de a intreprinde demersurile necesare in vederea acoperirii necesitatilor ce apar la un moment dat sau intr-o anumita perioada in societate sau intr-un teritoriu;
• consideram ca o fundamentare riguroasa a necesarului de case de copii, internate, camine si crese pe fiecare localitate sau teritoriu ar putea ameliora intr-o mare masura situatia existenta in prezent. De asemenea, corespunzator necesitatilor locale, se impune constructia unor institutii de ocrotire medicala a copiilor handicati fizic sau mental, astfel incat acestia sa poata beneficia de ingrijirile corespunzatoare starii de neputinta in care se afla.

Desi in prezent in Romania consumul de droguri nu inregistreaza inca nivele ingrijoratoare, totusi, datorita faptului ca el se manifesta intr-un mod embrionar, se impune a se lua masuri profilactice urgente prin care sa se stopeze tentatiile curiozitatii adolescentine pentru cunoasterea consumului de substante halucinogene.

De aceea, este necesara declansarea unei campanii de depistare si tratare medicala a celor care inhaleaza aurolac sau alte produse toxice pentru a-i putea ajuta sa nu devina ulterior viciosi incurabili.

Organismele care se vor constitui vor trebui sa se ocupe nemijlocit de situatia copiilor care, din diverse motive, nu au nici un fel de camin sau care traiesc in strada, ajutandu-i sa fie cazati in institutiile special amenajate acestui scop, acordandu-le sprijinul necesar pentru a putea trai in conditii decente.

Apreciem ca acestui efort facut de institutiile publice ar trebui sa i se ralieze intr-o mai mare masura cel al bisericii si diverselor organisme si institutii de binefacere, care, prin posibilitatile de care dispun, ar putea sa contribuie mult mai substantial la ajutorarea copiilor abandionati, infirmi sau fara posibilitati materiale de existenta.

In ceea ce priveste invatamantul si educatia minorilor va trebui ca atat organismul national subordonat Guvernului, cat si cele teritoriale, subordonate prefecturilor judetene, sa se ingrijeasca de incadrarea tuturor minorilor de varsta scolara in cursurile scolii generale, astfel incat toti copiii sa dobandeasca minimul de cunostinte necesare pentru a porni in viata.

O atentie aparte va trebui acordata scolarizarii copiilor proveniti din familii migratoare de rromi, care, in general, manifesta o anumita reticenta fata de astfel de activitati. Cu toate ca este deosebit de dificil de recomandat o anumita conceptie de organizare a invatamantului copiilor din familiile de rromi, se impune totusi a se avea in vedere cateva elemente distincte, ca:

a) atragerea liderilor locali in scopul folosirii lor la exercitarea unei influente pozitive asupra celorlalti membri ai etniei in vederea trimiterii copiilor la scoala;

b) organizarea de catre autoritatile publice locale a unor activitati specifice prin care sa se clarifice necesitatea si importanta formarii scolare a actualelor generatii de minori pentru insusi viitorul intregii etnii;

c) asigurarea unor conditii specifice si folosirea modalitatii diferentiate de insusire a cunostintelor predate in scoala;

d) stimularea copiilor care dovedesc reale aptitudini pentru invatatura prin sustinerea lor morala si materiala, in vederea continuarii procesului de invatamant in formele sale superioare;

e) ajutorarea materiala si morala a familiilor de rromi care manifesta dorinta de a-si trimite copiii sa invete;

f) incurajarea copiilor de exceptie, care prin talentul si vointa lor se situeaza peste linia medie de varsta.

Invatamantul si educatia minorilor trebuie sa se bazeze pe cultivarea valorilor fundamentale, pe insusirea si respectarea identitatii si traditiilor spirituale ale poporului roman. In acest sens, Ministerul Educatiei Nationale, ca institutie componenta a organismului national de ocrotire si formare a minorilor, are indatorirea de a-si revedea programele de invatamant corespunzator cerintelor stiintifice contemporane, adevarul istoric si valorilor democratice caracteristice statului de drept. In egala masura, invatamantul va trebui sa raspunda mutatiilor socioprofesionale actuale si de perspectiva, astfel incat, simultan cu formarea unei solide culturi generale, copiii sa-si insuseasca o profesiune stabila, sa fie apti pentru a se incadra in munca, sa poata avea o perspectiva clara pentru viitor.

In prezent, mai mult ca oricand, institutiile de invatamant trebuie sa coopereze intr-o mai mare masura cu parintii, organizatiile comunitare si institutiile care fac parte din sistemul educativ al societatii, deoarece organizarea scolii pe noi principii democratice ar putea da nastere unui impact cu efecte negative atat asupra nivelului pregatirii generale a elevilor, cat si asupra nivelului de prestatie al cadrelor didactice.

Si activitatea de formare generala, de orientare medicala trebuie sa se constituie ca o parte componenta a unei strategii generale de formare a minorilor astfel incat scoala sa fie una dintre primele institutii care sa intervina in diagnosticarea si tratarea unor afectiuni psihice sau fizice.

Este necesar ca organismul national de ocrotire si formare a minorilor, cu nemijlocitul concurs al Ministerului Educatiei Nationale, sa elaboreze programe de cercetari pedagogice si didactice, sa organizeze centre de perfectionare a pregatiruu corpului profesoral, astfel incat activitatea formativ-educativa sa dobandeasca valentele caracteristice etapei in care se afla societatea romaneasca.

In ceea ce priveste implicarea mass-mediei in activitatea de ocrotire si formare a minorillor, se impune o mai mare penetrare a acesteia in viata si preocuparile copiilor, o mai puternica activitate de explicitare, prin mijloacele specifice de care dispune si in corelatie directa cu posibilitatile lor de intelegere, a unor idei, concepte, notiuni si cerinte ale caror sensuri sunt inca insuficient deslusite, dar care fac parte din viata spirituala cotidiana.

E impune elaborarea unor masuri de preventie si chiar interzicerea difuzarii pe posturile RTV a productiilor pornografice, a celor care elogiaza furtul si violenta. In egala masura, diversi editori, intelegandu-si mai bine misiunea si responsabilitatea sociala, trebuie sa renunte la tiparirea si difuzarea publicatiilor porno si sexi, publicatii care, practic, pe langa faptul ca degradeaza imaginea relatiilor interpersonale, contamineaza cu virusi deosebit de periculosi viata si comportamentul minorilor.

Mijloacele de informare trebuie sa fie constiente de importanta rolului pe care-l au, de responsabilitatea lor pe plan social si de influenta pe care o exercita asupra psihicului minorului, supralicitand in prim-plan amoralul, nefirescul si excentricul, in raport cu firescul. Ele trebuie sa-si puna puterea de influentare in serviciul prevenirii comiterii unor infractiuni, difuzand in acest sens mesaje coerente si convingatoare.

Minsiterul Justitiei, Parchetul General si Ministerul de Interne vor trebui sa-si conceapa noi institutii prin care sa aplice politica penala in randul minorilor. Avem in vedere constituirea unor tribunale ale caror cladiri sa fie total separate de celelalte, institutii care sa se ocupe in exclusivitate de judecarea diverselor fapte savarsite de minori. Tribunalele specializate pe probleme de minori, alcatuite din judecatori cu pasiune in acest domeniu, vor trebui sa beneficieze de o pregatire speciala, astfel incat hotararile pe care le vor adopta sa corespunda in primul rand principiilor directoare ale Natiunilor Unite pentru prevenirea delincventei juvenile, cunoscute sub denumirea de Principiile directoare de la Riad.

De asemenea, acelasi minister in competenta caruia intra si Directia Generala a Penitenciarelor va trebui sa proiecteze, in conformitate cu legislatia internationala referitoare la protectia minorilor privati de liberate, un nou sistem de tratament al minorilor internati in unitatile speciale de reeducare, in care sa aiba in vedere modalitatile de tratare a minorilor in stare de arest sau in asteptarea judecatii, continutul dosarelor judiciare, inmatricularea si transferul in si din locul de detentie, clasarea si plasamentul postdetentie etc.

In acelasi timp, un studiu atent trebuie sa dimensioneze cu mai multa exactitate numarul centrelor de reeducare ce trebuie construite pentru a oferi atat conditii corespunzatoare de detentie, de cazare, hrana si educatie, supraveghere si formare profesionala, cat si alte elemente concrete, necesare bunei functionari a unor astfel de institutii.

Consideram ca mentinerea in continuare a doar doua centre de reeducare a minorilor nu este de natura sa faciliteze solutionarea problemelor grave ce se ridica in randul acestei numeroase categorii de populatie.

E bine de stiut faptul ca atat Centru de reeducare de la Gaiesti cat si cel de la Targu-Ocna functioneaza in prezent cu mult peste caopacitatea de cazare, hrana, instructie si educatie. In aceste centre gasim, alaturi de infractori primari, recidivisti, alaturi de delincventi care au savarsit fapte deosebit de grave, pe cei care au comis infractiuni marunte, fara nici un real pericol social.

La Centrul de la Gaiesti, unde functioneaza si o sectie de fete, conditiile sunt total necorespunzatoare, atat din punctul de vedere al posibilitatilor de cazare, cat si din cel al amplasamentului.

Daca acestea sunt conditiile in care functioneaza cele doua centre de reeducare apartinand Ministrului Justitiei, cu mult sub nivelul astepatrilor se prezinta cele 3 scoli apartinand Secretariatului de Stat pentru Handicapati, care practic nu beneficiaza inca de o definire clara a statutului si rolului lor in societate.

Rezultatele obtinute de aceste scoli sunt departe de asteptari, deoarec se constata ca, pana in prezent, majoritatea infractorilor care ajung fie la centrele de reeducare, fie in penitenciar (in conditiile in care sunt deja majori) au trecut de mai multe ori prin astfel de scoli.

S-ar cuveni o mai atenta analiza a calitatii cadrelor didactice ce formeaza personalul acestor centre, deoarece viata evidentiaza ca unele dintre ele considera aceste institutii fie un refugiu pana la o stabilizare definitiva intr-un loc de munca convenabil, fie un post fara raspundere, deci care nu reclama o angajare sociala deosebita.

Nu este mai putin adevarat ca si in cazul acestor institutii statul ar trebui sa faca un mai mare efort material in legatura cu "zestrea" ce ar fi necesara acestor institutii, in vederea bunei lor functionari. Aceasta se cere cu atat mai mult cu cat in prezent centrele de primire sunt departe de a fi ceea ce ar trebui , ele desfasurandu-si activitatea in conditii improprii, s-ar putea afirma chiar deosebit de vitrege.

Intr-o perspectiva mai mult sau mai putin indepartata va trebui ca si politia sa-si proiecteze un sistem propriu de lucru cu minorii astfel incat pe de o parte sa poata raspunde optim conditiilor specifice de munca cu aceasta categorie de populatie, iar pe de alta parte sa respecte Principiile directoare ale Natiunilor Unite pentru prevenirea delincventei juvenile.

Avem in vedere studierea posibilitatilor de creare pe langa unitatile locale de politie a unor formatiuni specializate pe probleme de minori, formatiuni care sa fie incadrate cu cadre tinere, cu pregatire superioara, de regula absolventi ai institutiei pedagogice, facultatilor de filologie, psihologie, sociologie etc., care doresc sa practice o astfel de muna, cu aptitudini si care manifesta pasiune pentru activitatea cu minorii.

Consider ca in cadrul acestor formatiuni un loc bine definit vor trebui sa-l ocupe femeile politist care vor trebui sa se specializeze pe activitatea de cercetare si spijinirea minorelor infractoare astfel incat, printr-o mai mare sensibilitate, printr-o afectiune crescuta fata de suferintele prin acre au fost nevoite sa treaca respectivele minore pana la data savarsirii infractiunii, rezultatele sa fie consistente, mai bune decat cele care se obtin in prezent.

Apreciem ca este necesar ca fiecare astfel de formatiune nou constituita sa beneficieze de un sediu propriu, de conditii specifice de lucru cu minorii adusi pentru cercetari, de posibitati de detentie cu totul diferite de cele existente in aresturile politiei, de posibilitati de separare a minorilor infractori primari. In conditiile in care se va concepe o astfel de formatiune de politie specializata pe minori s-ar putea ca si rezultatele sa fie mai bune comparativ cu cele care se obtin in prezent, cand numarul celor care se ocupa de astfel de probleme este total insuficient.

Formatiunile de politie specializate pe minori ar putea, pe de o parte, conlucra optim cu serviciile sau compartimentele existente in cadrul parchetelor, iar pe de alta parte ar putea primi un sprijin calificat mai consistent din partea celorlalte institutii investite cu raspunderi in legatura cu prezentul si viitorul copiilor cu tulbuarari de comportament sau comportament deviant. Ne referim la unitatile sanitare, comisiile locale de autoritate tutelara, centrele de expertiza psihologica si unitatile de cercetare a problemelor de tineret care, printr-o concentrare mai riguroasa a eforturilor, ar putea sa-si amplifice ajutorul in directia solutionarii unor probleme care tin de fenomenul deviantei juvenile.

Ar fi gresit sa se inteleaga ca o simpla enuntare a necesitatii unei actiuni concertate din partea tututor factorilor ar putea avea ca efect reducerea fenomenului infractional. Se cer din partea tuturor acestor institutii eforturi de cunoastere, s-ar putea afirma chiar de individualizare a fiecarui potential caz, astfel incat interventia sa se faca in timp util, in faza de ocrotire si preventie si nicidecum in cea de sanctionare. Pentru atingerea unui astfel de stadiu este necesara insa o cunoastere riguroasa a familiilor cu probleme, a conditiilor lor de existenta, a nivelului de cultura, a tendintelor evolutiei lor, astfel incat, pe acest temei, sa se poata interveni eficient pentru ocrotirea minorilor al caror standard de viata ii predispune la savarsirea unor infractiuni.

Fara a emite pretentia ca am reusit sa prefiguram un autentic proiect de ocrotire a minorilor, am incercat totusi sa creionam cateva dintre principalele obiective care s-ar impune sa fie avute in vedere pentru viitor, astfel incat problematica grijii fata de minori, a prevenirii si combaterii starii infractionale in randurile acestei categorii de populatie sa dobandeasca valentele unei actiuni unitare si riguroase. Fara indoiala ca, in conditiile in care vor fi elaborate norme concrete pentru fiecare institutie in parte, in conditiile in care conducerea acestei actiuni va dobandi prerogativele unei misiuni guvernamentale de prima marime sociala, problematica infractionalitatii in randurile minorilor se va atenua.

PARTEA PRACTICA

Date personale

Nume: D

Prenume: A

Data nasterii: 13.10.1989

Fapta ce formeaza obiectul inculparii minorului - talharie.

Sanctiunea aplicata - pedeapsa inchisorii pe 2 ani, suspendata sub supraveghere pe 3 ani, ce constituie termen de incercare.

Fara antecedente penale;

Prezinta risc scazut de a mai comite fapte de acelasi gen si risc scazut pentru siguranta publica.

Istoric social

Minorul este fiu unic al familiei, locuieste impreuna cu parintii intr-un apartament cu 2 camere. Tanarul provine dintr-o familie de intelectuali, tatal fiind inginer in instalatii electrice iar mama are studii superioare si se ocupa de propria afacere.

Tanarul nu a avut abateri comportamentale nici inainte nici dupa comiterea infractiunii. Acesta a beneficiat de toate avantajele unei familii cu un venit peste medie. In schimb, preocupati de cariera, parintii au neglijat sa discute cu el, multumindu-se sa-i asigure toate nevoile si chiar mai mult decat ar fi trebuit sa primeasca la varsta sa. Obisnuit sa aiba in permanenta bani, minorul nu a stiut sa aprecieze valoarea acestora. In ciuda faptului ca parintii incercau sa-i satisfaca toate nevoile, relatiile sale cu acestia erau relativ tensionate, dar incadrandu-se in limitele normale pentru varsta sa, fiind bine integrat in familie si scoala.

Relatia dintre parinti este buna, normala. A trait intr-o familie cu modele parentale pro sociale, este sprijinit de familie si are rezultate scolare bune, insa frecventeaza locuri cu un ridicat potential criminogen si se afla in compania unor persoane cu potential delincvent.

Practic, fapta sa este rezultatul dorintei de a atrage atentia parintilor care i-au asigurat tot confortul material dar care l-au neglijat din punct de vedere afectiv.

Nevoi sau probleme identificate

Grad ridicat de influentabilitate la nivelul grupului;

Identificarea situatiilor de risc si evitarea lor;

Dificultati de comunicare pe fondul imaginii de sine.

Riscul savarsirii din nou de infractiuni

Factori pozitivi:

- ajutor si sprijin din partea familiei si a cadrelor didactice;

- nu are antecedente penale;

- are un comportament pozitiv in familie si societate;

Factori negativi:

influentabilitate la anturaj

modul defectuos de comunicare

minimalizarea importantei faptei comise si modul de asumare a pedepsei

Perspective de reintegrare

Prezinta sanse de reinsertie sociala in conditiile in care supravegherii sale de catre o institutie abilitata, in colaborare cu familia. Interventia trebuie centrata pe monitorizarea anturajului si a preocuparilor tanarului, antrenarea in activitati care sa-i permita ocuparea intr-o maniera pozitiva a timpului liber.

Tanarul poate fi inclus in programe asistentiale care sa aiba o componenta de informare si preventie, precum si dezvoltarea personala si responsabilizare in scopul identificarii si contracararii influentelor negative.

Ecomapa

Genograma

Date personale

Nume: M

Prenume: I

Data nasterii: 16.07.1988

Fapta ce formeaza obiectul inculparii minorului - talharie.

Sanctiunea aplicata - pedeapsa inchisorii de 1 an si 6 luni, suspendata sub supraveghere pe 2 ani si 6 luni, ce constituie termen de incercare.

Fara antecedente penale;

Risc mediu de a comite infractiuni de acelasi gen si risc scazut pentru siguranta publica.

Istoric social

Parintii minorului au locuit impreuna timp de 12 ani, relatia dintre ei fiind prezentata ca una tensionata, din cauza consumului de alcool de catre tata care adopta un comportament violent fata de ceilalti membri ai familiei. Din aceasta cauza mama a luat hotararea de a se desparti in fapt. Tatal s-a stabilit la concubina sa, iar mama a renuntat la apartamentul cu 3 camere pe care-l detinea, incredintand cei 5 copii institutiilor specializate de ocrotire.

In prezent, tatal se afla la penitenciarul Iasi unde executa o pedeapsa de 12 ani pentru omor, victima sa fiind concubina cu care a locuit.

Mama a mentinut legatura cu copiii sai, vizitandu-i si petrecand vacantele impreuna.

Referitor la aceasta perioada, sora mai mare a inculpatului apreciaza ca mama a luat decizia corecta apeland la aceasta solutie a internarii copiilor mai mari care astfel au urmat o scoala, beneficiind de conditii si o educatie adecvata, in timp ce mama a obtinut un loc de munca. Mai mult decat atat, tot datorita acestei decizii, fratele mai mic a beneficiat de sprijinul institutiei de ocrotire pentru urmarea studiilor superioare, oferindu-i-se cazare si sustinere financiara pana la finalizarea acestora.

In jurul varstei de 3 ani, minorul inculpat a revenit alaturi de mama sa, aceasta primind o mostenire pe numele celui mai mare dintre copii, un imobil, pe care l-a vandut, cumparand propria locuinta, un apartament cu o camera.

Ulterior, din cauza ca nu a mai putut face fata cheltuielilor, mama a optat pentru vinderea apartametului, achizitionand un spatiu locativ mai ieftin, dar din ce in ce mai mic si in zona marginala.

In prezent, mama nu lucreaza, beneficiaza de ajutor social la care se adauga alocatia minorului in cauza si un mic ajutor din partea celor 2 copii mai mari care lucreaza, si cu care locuieste.

Minorul isi imparte timpul intre scoala, familie, prieteni, frecventand anturajul din zona in care a crescut, are o relatie apropiata cu fratii si cu mama, manifesta indiferenta fata de tatal sau, din moment ce acesta nu s-a implicat in nici un fel in sustinerea acestora.

Se manifesta ca o fire interiorizata, neapeland la familie decat in situatii de criza, ca urmare a acestei atitudini mama nu a aflat despre comiterea faptei penale.

Mai mult decat atat, in raporturile cu mama a adoptat un comportament recalcitrant, revendicativ, promovand cu dificultate anul scolar.

In prezent, minorul a absolvit zece clase, manifestandu-si dorinta de a-si finaliza studiile si de a se angaja.

Trecut infractional

Minorul a fost cercetat penal si pus sub acuzare in cursul anului 2005 pentru furt calificat, respectiv participare la sustragere dintr-o toneta din cartierul in care locuia si spargerea unei gradinita. Pentru faptele comise a fost arestat preventive pentru 27 de zile, care au fost petrecute in arestul Inspectoratului de Politie Judetean Iasi.

Nevoile sau problemele identificate ale persoanei condamnate

Gradul ridicat de influentabilitate la presiunea grupului;

Necesitatea delimitarii definitive de un anturaj cu influente negative;

Identificarea situatiilor de risc si a modalitatilor de evitare;

Cresterea autocontrolului pe fondul dobandirii unei imagini adecvate despre propria persoana.

Factorii care influenteaza conduita

In cazul minorului sunt o serie de factori pozitivi:

modelul comportamental pozitiv al fratilor;

afirmarea dorintei de angajare profesionala si obtinerea de venituri;

finalizarea unei forme de invatamant.

Factori negativi:

reiterarea comportamentului delincventional intr-o scurta perioada de timp si lipsa raspunsului la masurile coercitive aplicate anterior arestului preventiv;

lipsa unei supravegheri stricte in familie, in conditiile unei autoritati masculine si atitudinea permisiva a mamei;

gradul ridicat de influentabilitate la anturaj;

aderarea la un grup cu un ridicat potential criminogen si antrenarea in preocupari care prezinta risc - de exemplu: intermedieri de bunuri.

Perspective de reintegrare in societate

Poate fi sustinut in conditiile unei supravegheri stricte a acestuia prin controlul anturajului si preocuparilor. E necesara responsabilizarea mamei in sustinerea materiala si afectiva a minorului si crearea unui plan personal pentru viitorul sau scolar si professional cu obiective clare.

Minorul va fi inclus in programe de asistenta si consiliere care sa vizeze dezvoltarea abilitatilor sociale, adoptarea de tehnici de rezistenta presiunea grupului, responsabilizarea pentru evitarea implicarii sale in situatii de risc si sustinere in vederea integrarii socio-profesionale.

Ecomapa

Genograma

Date personale

Nume: M

Prenume: R. F.

Data nasterii: 25.03.1988, Pascani, judetul Iasi

infractiunea savarsita - talharie

fara antecedente penale

sanctiunea aplicata - pedeapsa inchisorii de 2 ani suspendata sub supraveghere pe 4 ani, ce constituie termen de incercare

risc scazut de a comite din noi infractiuni de acelasi gen si risc scazut pentru siguranta publica.

Istoric social

Familia locieste intr-un apartament cu doua camere, proprietatea parintilor, mentinand legatura cu bunicii din mediul rural. Relatiile din cadrul familiei au fost prezentate ca fiind armonioase, parintii colaborand si implicandu-se in cresterea copiilor.

Rolurile au fost impartite intre parinti in maniera traditionala, tatal fiind cel care procura resursele materiale, a carui autoritate e recunoscuta si respectata de intreaga familie, mama fiind mai ingaduitoare, mai protectiva cu copiii.

Minora si-a exprimat atasamentul fata de parinti, recunoscand ca acestia au educat-o in spiritul valorilor socio-morale de comportament, membrii familiei sprijinindu-se reciproc.

Parintii au acordat atentie in mod egal tuturor copiilor.

Are o relatie de comunicare buna cu parintii si fratii; in principal cu mama, dar care a suferit moficari odata cu cresterea in varsta si diversificarea preocuparilor si a anturajului. Din cauza unei supravegheri mai reduse din partea parintilor, care, plecand pentru perioade mai lungi din localitate, tanara a inceput sa petreaca din ce in ce mai mult timp in compania prietenelor din cartier.

Rezultatele scolare au devenit slabe, iar grupului de prieteni a inceput sa-i acorde cea mai mare atentie. Aceasta a culminat cu abandonul scolar.

Comiterea faptei pentru care este in prezent judecata a avut un puternic impact, dezechilibrand intreaga familie care nu s-a mai confruntat cu astfel de situatie.

Reactia parintilor a fost prompta, acestia impunand tinerei reguli stricte de comportament, interzicandu-i compania coinculpatei. Parintii acorda in continuare sprijin moral si material fiicei lor care percepe in prezent familia ca un mediu securizat, protectiv, dorind sa-si recapete increderea parintilor si sa recompenseze eforturile acestora.

Nevoile sau problemele identificate ale persoanei condamnate

abandonul scolar si lipsa unei ocupatii in prezent;

identificarea situatiilor de risc si a modalitatilor de evitare a acestora

schimbarea de atitudine din partea tinerei ca urmare a asumarii unor noi responsabilitati

Comportamentul minorului inainte si dupa comiterea faptei

Anterior savarsirii faptei s-a inscris in limitele normale pentru varsta si mediul de provenienta. Treptat, din cauza lipsei de control a parintilor, tanara a aderat la un anturaj format din cunostinte din cartier si din mediul scolar, din dorinta de a se afirma si de a fi acceptata.

Preocuparile sale se sustrag supravegherii parintilor, tanara avand si conflicte cu unele cadre didactice care i-au atras atentia asupra comportamentului neadecvat, in timp ce minora s-a considerat nedreptatita, etichetata.

In prezent, minora regreta implicarea sa in fapta cu atat mai mult cu cat considera ca lucrurile s-au petrecut in afara vointei sale, ea participand conjunctural. Retinerea sa in cadrul politiei si declansarea cercetarilor au avut un puternic impact asupra tinerei, care a constientizat urmarile negative ale faptei sale cu repercusiuni atat asupra victimei cat si asupra viitorului sau.

Riscul savarsirii din nou a unei infractiuni

In cazul minorului M exista o serie de factori pozitivi:

sprijin si sustinere din partea familiei

relatie de afectiune si sprijin cu actualul prieten cu care intentioneaza sa intemeieze o familie

atitudinea cooperanta fata de activitatea de supraveghere

rolul moralizator al procesului penal si al condamnarii suferite

Factori negativi:

esecul scolar si lipsa unei calificari profesionale

atitudine superficiala fata de normele socio-morale

Luand in considerare acesti factori, concluzionam ca minora prezinta un risc scazut de acomite infractiuni de acelasi gen si risc scazut pentru siguranta publica.

Perspective de reintegrare in societate

Prezinta sanse de reinsertie sociala in conditiile supravegherii sale de catre o institutie abilitata in colaborare cu familia.

Interventia trebuie centrata pe monitorizarea anturajului si a preocuparilor tinerei, sustinerea sa pentru continuarea si finalizarea actului educational si antrenarea in activitati care sa-i permita ocuparea intr-o maniera pozitiva si constructive a timpului liber si obtinerea unei surse proprii de venit.

Poate fi inclusa in programe asistentiale care sa aiba o componenta de informare si preventie, precum si responsabilizarea in scopul identificarii si contracararii influentelor negative.

Ecomapa

Genograma

Date personale

Nume: M

Prenume: I

Data nasterii: 17.02.1989

infractiunea savarsita - talharie

fara antecedente penale

sanctiunea aplicata - pedeapsa inchisorii de 1 an, suspendata sub supraveghere pe 3 ani, ce constituie termen de incercare

prezinta un risc mediu de a comite infractiuni de acelasi gen si risc scazut pentru siguranta publica

Istoric social

Inculpatul e minor, in varsta de 15 ani, provine dintr-o relatie de concubinaj. In urma acestei relatii - care dureaza de 16 ani - au rezultat 3 copii: inculpatul in cauza, fratele acestuia, elev cu esecuri scolare repetate si sora acestuia, eleva de asemenea.

Cei 5 membri ai familiei locuiesc cu chirie intr-o camera a unui imobil, conditiile de trai fiind precare si spatiul disponibil insuficient.

Sursele de venituri sunt reprezentate de ajutorul social al mamei si sumele variabile realizate de tatal minorului prin prestarea de activitati lucrative in domeniul amenajarilor interioare.

Tatal inculpatului are un program solicitant, motiv pentru care supravegherea minorilor este aproape in totalitate responsabilitatea mamei.

Minorul recunoaste autoritatea parentala si nu se sustrage supravegherii mamei, este implicat in activitati sportive, aloca mult timp antrenamentelor, fiind descris ca o persoana timida, retrasa.

In cadrul familiei relatiile sunt prezentate ca fiind echilibrate, lipsite de conflicte la nivelul cuplului sau in relatia copii-parinti.

Referitor la fapta, minorul nu a relatat parintilor cele intamplate, mintind cu privire la imprejurarile prin care s-a produs fapta.

Nivelul instructiei scolare si profesionale - elev in clasa a VIII-a - ramanand repetent cu un an in urma din cauza absentelor si a pregatirii insuficiente. Referitor la aceasta, mama declara ca minorul lipsea de la scoala pentru a merge la antrenamentele de fotbal.

In cadrul intrevederilor avute cu sursele consultate nu au fost furnizate informatii privind eventualele antecedente penale in cadrul familiei. Fratele inculpatului, M.V., este de asemenea este cercetat in cauza.

Nevoile sau problemele identificate ale persoanei condamnate

randament scolar scazut;

gradul ridicat de influentabilitate la presiunea grupului;

identificarea situatiilor de risc si modalitatilor de combatere a acestora.;

- supravegherea defectuoasa in cadrul familiei.

Riscul savarsirii din nou a unei infractiuni si riscul

de a pune in pericol siguranta publica

In cazul minorului exista o serie de factori pozitivi:

sprijin si sustinere din partea familiei;

integrarea scolara si posibilitatea de a finalize o forma de invatamant;

interesul pentru activitatea sportiva;

lipsa antecedentelor penale;

rolul moralizator al procesului penal.

Factori negativi:

influentabilitatea crescuta la anturaj;

frecventarea unor zone si a unui anturaj cu potential criminogen crescut.

Luand in considerare factorii enuntati se considera ca minorul prezinta un risc mediu de a comite infractiuni de acelasi gen si un risc scazut pentru siguranta publica.

Perspective de reintegrare in societate

Poate fi sustinut in conditiile unei supravegheri stricte a acestuia prin controlul anturajului si a preocuparilor. Consilierul va monitoriza evolutia scolara a persoanei condamnate, astfel incat acesta sa-si poata continua studiile. Minorul va fi inclus in programe de terapie comportamentala individuala sau de grup in care se vor derula sedinte de asistenta si consiliere.

Comportamentul persoanei inainte si dupa comiterea infractiunii

Sursele consultate il descriu pe minor ca fiin un copil cuminte, timid, retras. Pe coinculpati acesta ii cunostea, unul dintre ei fiind chiar fratele sau, dar fara a obisnui sa petreaca timpul impreuna.

In cadrul intrevederilor avute cu rudele inculpatului, nu au fost identificate aspecte care sa reflecte un comportament infractional anterior comiterii faptei pentru care este cercetat.

Dupa participarea la fapta, minorul s-a aratat ingrijorat de posibilele consecinte penale si si-a manifestat regretul fata de cele intamplate.

Ecomapa

Genograma

Date personale

Nume: A

Prenume: C

Data nasterii: 19.12.1987

Fapta ce formeaza obiectul inculparii minorului - talharie.

Sanctiunea aplicata - pedeapsa de 2 ani de inchisoare suspendata sub supraveghere pe 4 ani, ce constituie termen de incercare.

Istoric social

Minorul inculpat locuieste impreuna cu mama sa si concubinul acesteia si cu un frate intr-o garsoniera in conditii foarte modeste. Tatal natural al minorului a decedat in 1997, acesta fiind si momentul in care mama baiatului si fratii acestuia s-au mutat la adresa actuala.

Nici unul dintre parinti nu are un loc de munca, mama lucreaza ocazional, beneficiaza de ajutor social si de alocatia fratelui mai mic, care sunt insuficiente pentru un trai decent.

Minorul este atasat de mama sa, relatia cu concubinul mamei este de asemenea buna, fiind caracterizata prin intelegere si respect.

Cu toate acestea, supravegherea revine mamei. In timp si sub influenta grupului de prieteni a dobandit un comportament deviant contrar normelor de convetuire sociala. Zona rau famata are un rol important in acest context.

Nu frecventeaza nici o forma de invatamant, astfel avea mult timp la dispozitie pe care obisnuia sa-l petreaca in compania prietenilor, minorul absolvind doar clasa intai. A lucrat ocazional la o spalatorie auto, salariul obtinut reusind sa-i acopere toate necesitatile materiale.

Nu are planuri de viitor bine conturate, traind de pe o zi pe alta si, in lipsa unor repere morale ajunge sa talhareasca.

Nevoi sau probleme de identificare ale persoanei condamnate

abandon scolar si nivelul scazut al studiilor;

situatia materiala precara;

frecventarea unui anturaj neadecvat;

- lipsa supravegherii adecvate in familie;

consum ocazional de alcool cu tendinta de automutilare

Factori care influenteaza sau pot influenta comportamentul

persoanei condamnate

In cazul minorului exista o serie de factori pozitivi:

stabilitate locativa;

sustinere afectiva din partea mamei si a concubinului acesteia;

dorinta de angajare

lipsa antecedentelor penale;

Factori negativi:

situatia materila precara;

lipsa preocuparilor pentru timpul liber;

grad ridicat de influentabilitate la nivelul grupului;

anturaj neadecvat.

Riscul de a comite acelasi gen de infractiuni este crescut iar riscul pentru siguranta publica mediu, nivel de supervizare - mediu.

Perspective de reintegrare in societate

Reducerea contactului cu anturajul de pana acum si identificarea modalitatilor de petrecere a timpului liber in mod constructiv.

Includerea minorului in programe de asistenta sociala si consiliere avand ca obiective insusirea unui minim de reguli si norme de convetuire, dezvoltarea abilitatii de comunicare si relationare.

Ecomapa

Genograma

Date personale

Nume: F

Prenume: V

Data nasterii: 05.10.1989

Fapta ce formeaza obiectul inculparii minorului - furt calificat.

Sanctiunea aplicata - pedeapsa de 2,8 ani de inchisoare suspendata sub supraveghere pe 4,8 ani, ce constituie termen de incercare.

Istoric social

Minorul locuieste intr-un apartament cu doua camere, proprietatea parintilor, impreuna cu cei frati ai sai, cel de al patrulea fiind casatorit si locuind separat. Veniturile familiei sunt asigurate de catre mama, care munceste ca infirmiera intr-un spital, la care se adauga pensia de boala a tatalui si alocatiile copiilor.

Relatiile in cadrul in cadrul familiei sunt prezentate ca fiind ca si inexistente; mama preocupata de asigurarea unui minim de trai, iar tatal, bolnav, nu se pot impune in fata copiilor lasati sa se creasca unul pe celalalt.

Cel mai mare dintre fratii ramasi acasa, minorul infractor se preocupa de fratii mai mici, o sora eleva in clasa a III-a si doi baieti unul in clasa a V-a si unul a VI-a, cu care se poarta protectiv. Nici unul dintre ei nu are rezultate scolare bune, iar minorul in cauza este pe cale sa abandoneze din cauza absentelor.

Relatia dintre parinti este una tensionata, provocata de boala barbatului pentru care asigurarea medicatiei necesita cheltuieli pe care familia le suporta cu greu.

Pe fondul neajunsurilor din casa, minorul a recurs la mijloace contrare legilor, patrunzand intr-o locuinta cu inca doi coinculpati de unde au sustras o combina pe care ulterior au valorifica-o.

In urma discutiilor cu minorul a rezultat ca nu doreste sa continue studiile, considerandu-le inutile si nici nu doreste sa invete o meserie.

Este considerat de surse ca fiind o fire rebela, fugind deja de doua ori de acasa, o data la bunicii de la tara iar a doua oara, impreuna cu grupul de prieteni, petrecandu-si cateva nopti prin gara si pe strazi.

Absentand de la scoala timpul si-l petrece in salile de internet unde vizioneaza filme cu scene violente care instiga la violenta si fapte antisociale.

Profesorii sai spun ca in putinele momente in care vine la scoala au constatat ca in ciuda faptului ca nu este niciodata pregatit - prezentandu-se fara caiete si carti - are calitati intelectuale native pe care insa si le canalizeaza catre fapte contrare normelor si valorilor sociale.

Nevoi identificate ale persoanei condamnate

nivelul scazut al studiilor si riscul crescut al abandonului scolar;

identificarea situatiilor de risc si a modalitatilor de evitare;

schimbarea de atitudine din partea tanarului ca urmare a asumarii unor noi responsabilitati si finalizarea studiilor;

grad de influentabilitate la nivelul grupului.

Factori care influenteaza sau pot influenta comportamentul

persoanei condamnate

In cazul minorului exista o serie de factori pozitivi:

sprijin din partea scolii;

lipsa antecedentelor penale;

rolul moralizator al procesului penal;

constientizarea comportamentului delincventional si dorinta de a evita sa-l repete.

Factori negativi:

influentabilitate crescuta la anturaj;

lipsa unei autoritati parentale constante;

dorinta de afirmare si recunoastere in cadrul grupului;

nivelul scazut al autocontrolului;

adoptarea unei atitudini de conformare la reguli fara intelegerea gravitatii savarsirii lor.

Comportamentul inainte si dupa comiterea infractiunii

Minorul a adoptat un stil haotic de viata concentrandu-si atentia asupra normelor si valorilor contrare societatii.Lipsa preocuparilorsi miodalitatilor de petrecere in mod constructiv a timpului liber.

Initaitiva a apartinut coinculpatului major care i-a antrenat in fapta sa pe cei doi minori, insotindu-l pe acesta in cunostinta de cauza penttru a "lua" o combina audio dintr-un apartament. S-a observat incercarea minorului de a minimaliza rolul sau in comiterea infractiunii si o atitudine negativa fata de autoritati.

Dupa participarea la fapta minorul nu s-a aratat ingrijorat de posibilele consecinte penale ale faptei sale,ulterior manifestand regretul fata de fapta penala comisa.

Perspective de reintegrare in societate

Exista perspective de reintegrare in societate in conditiile reducerii contactului cu anturajul de pana acum si identificarea modalitatilor de petrecere constuctiva a timpului liber. Sustinerea sa pentru continuarea sifinalizarea actului educational.

Tanarul poate fi inclus in programe asistentiale care sa aiba o componenta de informare si preventie, precum si identificarea si contracararea influentelor negative.

Ecomapa

Genograma

Legenda

Date personale

Nume: G

Prenume: L

Data nasterii: 22.10.1990

Fapta ce formeaza obiectul inculparii minorului - furt calificat.

Sanctiunea aplicata - pedeapsa de 2 ani de inchisoare suspendata sub supraveghere pe 3 ani, ce constituie termen de incercare.

Istoric social

Minorul locuieste impreuna cu parintii intr-un cartier marginas de case, in trei camere impreuna cu cei cinci frati ai sai. Mentinand legatura cu bunicii din mediul rural la care se deplaseaza pentru a realiza munci agricole si gospodaresti, obtinand alimente necesare traiului zilnic.

Veniturile familiei reprezinta salariul mamei care lucreaza ca femeie de serviciu la o administratie de blocuri, tatal fiind disponibilizat si acum aflandu-se in imposibilitatea unui loc de munca stabil, lucrand pe la vecini cu ziua.

Relatiile dintre membrii familiei sunt prezentate ca fiind relativ bune pentru conditia sociala pe care o au, fiind descrisi ca oameni muncitori.

Tanarul are o relatie de comunicare cu parintii, in special cu tatal, cu care merge la munca. Fata de fratii mai mici arboreaza o atitudine autoritara, iar pe cei mari incearca sa-i imite.

Relatia cu mama este de asemenea buna fiind caracterizata prin intelegere si respect. Ca urmare supravegherea revine tatalui care este, de altfel, si modelul sau.

Cadrele didactice care l-au avut elev sustin ca din punct de vedere intelectual nu este suficient de dotat, in schimb este foarte harnic. De altfel, nu a prea mers la scoala, preferand sa mearga impreuna cu tatal sa munceasca pentru a asigura traiul zilnic. Din aceasta cauza este pe cale sa abandoneze scoala.

Infractiunea a savarsit-o in influenta si sub presiunile grupului cu care spune ca inainte a si consumat alcool, taind o bucata de sina de cale ferata de pe linie necirculabila. Toate acestea au fost facute, pretinde minorul, sub influenta anturajului si a starii de ebrietate.

Nevoi identificate ale persoanei condamnate

nivelul scazut al studiilor si riscul abandonului scolar pe fondul unui intelect limitat;

influenta exercitata de mebrii grupului la care a acesta a aderat;

adoptarea unor norme si valori sociale contrare celor de convietuire;

supravegherea defectuoasa din cadrul familie.

Factori care influenteaza sau pot influenta comportamentul

persoanei condamnate

In cazul minorului exista o serie de factori pozitivi:

lipsa antecedentelor penale;

rolul moralizator al procesului penal;

frecventarea unei forme de invatamant;

dorinta de integrare profesionala.

Factori negativi:

dorinta de afirmare si recunoastere in cadrul grupului;

lipsa unei autoritati parentale constante;

nivelul scazut al autocontrolului;

influentabilitatea crescuta la anturaj;

frecventarea unui anturaj cu potential criminogen crescut.

Comportamentul inainte si dupa comiterea infractiunii

Sursele consultate il descriu pe minor ca fiind un copil muncitor si care ii ingrijeste, cu autoritate, pe fratii mai mici. Pe coinculpati acesta ii cunostea, fiind vecini, cunoscandu-se de mici, fiind obisnuiti sa petreaca timpul impreuna.

In cadrul intrevederilor avute cu parintii nu au fost identificate aspecte care sa reflecte un comportament infractional anterior comiterii faptei pentru care sete cercetat.

Dupa participarea la fapta, minorul s-a aratat ingrijorat de posibilele consecinte si costuri ale procesului penal si si-a manifestat regretul fata de cele intamplate.

Initiativa nu a apartinut acestuia, fiind savarsita in stare de ebrietate.

Perspective de reintegrare in societate

Minorul prezinta perspective de reintegrare in societate in conditiile reducerii contactului cu anturajul, sprijin din partea familiei, continuarea studiilor si calificarea profesionala pentru care acesta manifesta o reala dorinta.

Includerea minorului in programe de asistenta sociala si consiliere, avand ca obiective insusirea unui set de reguli si norme de convietuire, dezvoltarea abilitatii de comunicare si relationare.

Comiterea faptei pentru care este judecat in prezent a avut un puternic impact asupra minorului, acesta prezinta sanse de reintegrare sociala in conditiile supravegherii sale de catre o institutie abilitata.

Ecomapa

Genograma

Legenda