Penitenciare pentru femei

Penitenciare pentru femei

In toata lumea, femeile formeaza o minoritate in randul detinutilor.[1] Pe data de 31 decembrie 2007, numarul femeilor detinute era de aproximativ 1500. datorita vulnerabilitatii acestora, privarea de libertate trebuie aplicata ca masura, numai daca este cu adevarat necesara si numai dupa executarea serioasa a altor variante posibile de reeducare.

In principiu femeile detinute sunt suspuse aceluiasi regim de detentie si celelalte categorii de condamnate,

In ceea ce priveste femeile detinute, art. 32 alin.(1) din Legea nr. 275/2006 prevede ca femeile condamnate la pedepse privative de libertate executa pedeapsa separat de condamnatii barbati.

Articolul 133 si 134 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 mentioneaza ca femeile private de libertate executa pedeapsa in penitenciare pentru femei sau in sectii separate in celelalte penitenciare. Spatiile de cazare pentru femei private de libertate trebuie sa ofere conditii pentru mentinerea unei stari de sanatate si a unei igiene specifice acestei categorii.

In penitenciarele pentru femei se asigura separarea pe camere, in functie de varsta si regimul de executare stabilit de comisia prevazuta de art. 14 din Legea 275/2006.

Aceasta lege mentioneaza o diferentiere ce rezida in aceea ca femeile care executa o pedeapsa privativa de libertate nu pot fi folosite la munci grele, executand munci de dificultate medie (croitorie, tesatorie), iar cele care sunt gravide sau au copii mai mici de un an la locul de detinere nu pot fi folosite la munca mai mult de 6 ore zilnic.

Elaborarea programelor si activitatilor socio-educative aplicabile detinutelor trebuie sa se coreleze urmatoarelor criterii:

a)      perioada pedepsei;

b)      infractiunea savarsita si gradul de recidiva;

c)      varsta si structura psihosociala a detinutei;

d)      spatiile si dotarile materiale de care dispun unitatile de detentie;

e)      asigurarea unei cat mai bune receptari a mesajului de resocializare;

In vederea unei bune cunoasteri a fiecarei detinute, se poarta discutii individuale, de catre personalul specializat (psihologi, sociologi, asistenti sociali), iar programele pentru femei trebuie sa includa munca, educatia, precum si activitatile si programe speciale care sa rezolve cat mai multe dintre problemele cu care intra femeile in penitenciar.

Spre deosebire de barbati detinuti, femeile manifesta un grad mai mic de violenta si inteleg mai bine programele educative, insa au mai putine ocazii de a participa la acestea.

Cu toate ca programele pentru barbati si cele pentru femei sunt, in principiu, similare, programele destinate detinutelor trebuie sa puna un mai mare accent pe necesitatile femeilor, precum munca si educatia scolara, educatia pentru statutul de parinte, asumarea unei vieti independente, programe pentru mentinerea sanatatii, renuntarea la unele substante care creeaza dependenta, etc.

Astfel, in programele desfasurate cu detinutele pentru intarirea increderii in sine si crearea simtului propriei identitati se ating subiecte precum:

a)      planificarea familiala, contraceptie, graviditate;

b)      cautarea, gasirea si pastrarea unui loc de munca si a unui loc unde poate trai;

c)      violenta familiala, victime ale abuzurilor fizice sau sexuale;

d)      conflicte si rezolvarea conflictelor;

e)      vinovatie, rusine si acceptarea propriilor greseli;

f)        traiul in familie si divortul;

g)      banii;

h)      planuri pentru un viitor pozitiv;

i)        dereglari create de alimentatie si dietele corespunzatoare;

j)        boli cu transmitere sexuala;

k)      riscul consumului de alcool si droguri, etc;

O problema aparte o constituie detinutele mame care nu au copii mici, faptul de a creste copiii departe de mamele lor sau in mediul penitenciar constituind o adevarata dilema nu doar pentru sistemul penitenciar romanesc, ci si pentru sistemele penitenciare din lume. Unele tari dispun de penitenciare speciale pentru femei cu copii de pana la 2-3 ani. O alta solutie s-a gasit prin aducerea copiilor in centre de zi, din comunitate, pentru ca seara si noaptea sa le petreaca alaturi de mame in penitenciare (Belgia, Danemarca).

Pentru evitarea traumelor copiilor detinutilor, precum si ale detinutelor insasi, s-au luat masuri de marire a timpului de vizite nerestrictionate si nesupravegheate, ceea ce permite parintelui (mama sa tata) sa-si indeplineasca mai bine rolul.

Luand in considerare premisele delicate ale acestei probleme, Consiliu Europei a emis Recomandarea nr. 1469 din 2000 - "Mame si copii in inchisoare", prin care Adunarea recomanda Comitetului de Ministri sa indrume statele membre:

sa organizeze, impreuna cu cei care stabilesc si aplica dreptul penal, programe de formare in problemele mamelor si copiilor;

sa instaureze si sa aplice mamelor cu copii mici pedepse care sa se execute in comunitate, evitandu-se pe cat posibil detentia;

sa creeze, pentru acele mame care trebuie sa ramana in detentie, mici unitati inchise sau semideschise asistate de serviciile de asistenta sociala;

sa se preocupe ca personalul sa fie pregatit in mod corespunzator in domeniul penitenciarului;

sa se preocupe ca dreptul tatilor la vizita sa fie aplicat intr-un mod flexibil;