PROPUNERI LEGISLATIVE PENTRU PREVENIREA SI COMBATEREA SAVARSIRII INFRACTIUNILOR DE SPALARE DE BANI

PROPUNERI LEGISLATIVE PENTRU PREVENIREA SI COMBATEREA SAVARSIRII INFRACTIUNILOR DE SPALARE DE BANI

1. Propuneri legislative pentru adoptarea

unor noi masuri preventive si de

cercetare din acest domeniu

Criminalitatea organizata transnationala constituie una din cele mai teribile amenintari cu care se confrunta comunitatea internationala in prezent, ea aparand ca cea mai periculoasa forma de criminalitate a carei incidenta nu a fost pe deplin apreciata, dimensiunea sa nu a fost pe deplin masurata, impactul real nu a putut fi precis determinat, iar mecanismele sale de autoprotectie, deosebit de adaptabile nu au putut fi cunoscute in intregime.

Ceea ce este specific criminalitatii organizate este posibilitatea acesteia de a depasi sistemele penale. Organizatiile criminale au reusit sa se adapteze, indiferent de normele penale, gasind metode de infrangere a legislatiilor statale, descoperind lacune si fisuri si mai apoi strategii comune in realizarea scopurilor sale.

Criminalitatea organizata constituie, de asemenea, o sfidare politica, in sensul ca acest fenomen se prezinta ca o structura de putere care poate ameninta stabilitatea unui stat sau chiar sa rivalizeze cu el, iar pe de alta parte constituie o amenintare asupra sistemului de drept pe care il ataca permanent prin raspunsurile pe care le dezvolta ca urmare a noilor reglementari dispuse impotriva ei.

In aceste conditii s-a dovedit ca prevederile legale sunt insuficiente pentru contracararea si anihilarea criminalitatii organizate, sistemul juridic penal neputand face fata acestor periculoase forme de criminalitate.

Procedurile obisnuite nu sunt capabile sa raspunda criminalitatii organizate transnationale care se manifesta astazi in forme noi, sofisticate, impotriva cetatenilor, a statului de drept, printr-o strategie de intimidare si coruptie, care, prin acumularea unor sume mari de bani pot concura cele mai bogate corporatii ale capitalului international.

Aceste imprejurari obliga la o reactie forte din partea autoritatilor, astfel incat sa fie in masura ca actiunea lor impotriva fenomenului criminalitatii sa devina cu adevarat eficienta si capabila sa-l contracareze.

Toate acestea impun luarea unor masuri mai severe, de urgenta, impotriva fenomenului criminalitatii organizate transnationale, precum si o coagulare a tuturor fortelor interesate in mecanisme specifice combaterii acestui fenomen, pornind de la ideea ca impotriva criminalitatii organizate nu poate lupta eficient decat o societate civila organizata prin exponentii si reprezentantii ei.

Se impune asadar, o completare a legislatiei de combatere a criminalitatii organizate cu dispozitii de prevenire si combatere a fenomenului mafiot precum si de sanctionare mai aspra a faptuitorilor. Cu ocazia completarii cadrului legislativ din acest domeniu, s-ar impune ca fiind potrivite cu complexitatea fenomenului, noi masuri restrictive de libertate, dar si noi posibilitati de cercetare impotriva membrilor organizatiilor criminale.

Adoptarea euroconformizarii cadrului legislativ romanesc din acest domeniu a adus multe elemente pozitive dar acestea nu sunt suficiente si reprezinta numai un inceput de drum in elaborarea unei legislatii de urgenta. Legile existente trebuie completate, in viitor, cu un pachet de legi complementare, racordate la normele internationale care, pe de-o parte, sa instituie noi acte normative in masura sa restranga si sa inhibe activitatile infractionale, si pe de alta parte, sa permita noilor structuri create, respectiv Directiei de Investigarea Infractiunilor de Criminalitate Organizata, sa combata savarsirea infractiunilor date in competenta sa de urmarire penala cu cele mai moderne mijloace care sa-i permita sa actioneze in momentul operativ, al prinderii in flagrant al infractorilor.

De asemenea, ar fi necesara introducerea unei noi forme de supraveghere a acestora, noi dispozitii privind urmarirea si interceptarea convorbirilor telefonice, dar si a ambientelor in care criminalii isi desfasoara activitatea, cu atat mai mult posibilitatea efectuarii legale a perchezitiilor domiciliare sau ale spatiilor apartinand societatilor comerciale implicate in cauza, in situatia prinderii in flagrant a infractorilor, pentru a nu se pierde momentul operativ si a nu exista posibilitatea distrugerii unor probe si mijloacelor de proba valoroase in documentarea cauzei pana se obtine autorizatia de perchezitie data de judecator la propunerea procurorului.

Trebuie sa remarcam ca prin identificarea unor probe la timpul oportun, prin identificarea unor persoane care apartin unei organizatii criminale si interceptarea convorbirilor telefonice ale acestora putem identifica intreaga structura organizatorica si ierarhia unei organizatii criminale, documentand mult mai bine cauza.

Prin obtinerea la timpul oportun a desfasurarii pe calculatoare a convorbirilor telefonice se poate stabili nivelul de organizare al formatiunii criminale si s-ar putea stabili cine sunt membrii grupului criminal, legaturile existente dintre acestia si chiar functia din ierarhia grupului, pe care o ocupa fiecare dintre membrii acestuia.

Tot in completarea cadrului legislativ, in vederea descurajarii savarsirii unor astfel de infractiuni din sfera crimei organizate, se impune cu prioritate luarea unor masuri care sa le interzica folosirea in continuare de catre inculpati sau alte persoane din grup, a licentelor comerciale folosite in mod fraudulos, tocmai pentru a impiedica continuarea manoperelor infractionale si crearea de noi prejudicii. Se pot propune si introducerea unor clauze restrictive atunci cand membrii organizatiilor criminale sau persoane aflate sub influenta acestora solicita licente sau autorizatii, concesionarea unor servicii publice, de transporturi sau lucrari publice.

In cazul in care au fost dispuse masuri preventive, ar fi binevenita si masura care sa interzica dreptul de a efectua activitati comerciale acele persoane care s-au gasit vinovate de savarsirea infractiunilor de spalare de bani.

Totodata, acestor persoane sau reprezentantilor lor ar fi important sa li se interzica, in functie de caz, continuarea sau realizarea unor contracte pe care le-au incheiat cu societati din domeniul public, evitandu-se astfel savarsirea de noi infractiuni care sa aduca prejudicii bugetului de stat sau intreruperea finantarilor externe din partea unor organisme internationale sau a imprumuturilor pe care le-a contractat de la diferite entitati publice sau din fonduri comunitare.

Desigur ca prin noile propuneri legislative, trebuie sa se regaseasca si cele referitoare la protejarea victimelor infractiunilor specifice criminalitatii organizate, prin acordarea unor despagubiri in vederea recuperarii imediate a prejudiciilor suferite de cei care au avut de suferit de pe urma acestora. Astfel, s-ar putea institui un fond de solidaritate pentru sprijinirea acestor victime ale organizatiilor criminale, care ar putea fi alimentat prin contributii bugetare si chiar din bunuri si sume confiscate in procesul combaterii fenomenului criminalitatii organizate.

Prin adoptarea unui act normativ in acest sens, s-ar amplifica si consolida rolul societatii civile in constituirea unui front comun impotriva criminalitatii organizate, iar prin protectia pe care statul ar acorda-o cetatenilor sai s-ar asigura caracterul preventiv al legii, organizatiile criminale ar fi descurajate, tot mai mult izolate si de dorit ca intr-un final sa fie neutralizate de catre aceasta interforta.

2. Propuneri legislative pentru inlocuirea

sintagmei ''spalarea banilor'' cu cea de

''spalare a produsului infractiunii''

Legea nr. 656/2002, atat in titlul, cat si in definirea infractiunii date in art. 23 foloseste sintagma ''spalarea banilor'', sintagma care, consider ca nu corespunde in totalitate continutului acestei legi, respectiv continutului infractiunii, asa cum este ea definita in art. 23, alin. 1, punctele a, b si c.

De altfel si noul Cod penal, la art. 268, foloseste aceeasi sintagma ''spalarea banilor''. Aceasta sintagma se foloseste in continuare, cu toate ca aceasta nu acopera integral, prin denumirea ei, spectrul infractiunii la care se refera, fiind, dupa opinia mea, mult mai sugestiva sintagma ''spalare a produsului infractiunii''.

In continutul Conventiilor internationale din acest domeniu, ratificate de Parlamentul Romaniei, se face referirea la spalarea produsului infractiunii si care, din punct de vedere strict gramatical, nu se limiteaza numai la bani, permitand din aceasta denumire ampla, sa se inteleaga ca include pe langa bani, orice alt bun, care este un produs al infractiunii principale.

Aceasta schimbare a sintagmei s-ar impune doar din punct de vedere gramatical, lexical, intrucat obiectul material al infractiunii denumita de legiuitor ''spalarea banilor'' nu se schimba, fiind cel prevazut de art. 2 lit. b din Legea nr. 656/2002. Legiuitorul intelege prin bunuri, ''bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum si actele juridice sau documentele care atesta un titlu sau un drept cu privire la acestea'', folosind astfel, o sfera mult mai larga decat a conceptului de ''bani'', pentru obiectul acestei infractiuni.

Consider ca introducerea sintagmei ''spalare a produsului infractiunii'' in textul de lege, in locul celei de ''spalare a banilor'', ar fi benefica, in sensul evitarii discordantei dintre denumirea acesteia si textul din lege, pentru a nu lasa loc la indoieli, pentru a inlatura orice confuzii referitoare la obiectul infractiunii, confuzii care, ar putea avea implicatii asupra aplicarii dispozitiilor penale in materie.

De asemenea, daca privim lucrurile si din punct de vedere al evolutiei legislative din acest domeniu, se observa ca faza prevenirii si combaterii numai a spalarii banilor a fost depasita, necesitatile actuale impunand extinderea incriminarii la orice produs al infractiunilor care poate fi un bun, un drept, respectiv un act juridic sau un document care atesta un titlu ori un drept cu privire la acestea.

Pentru evitarea oscilatiilor in exprimare, prezente in textul de lege, consider deci, oportuna inlocuirea sintagmei ''spalarea banilor'' cu cea de ''spalare a produsului infractiunii'', pentru a se elimina orice neclaritate sau neajuns gramatical.

Astfel, este de remarcat ca in mod gresit, cu exceptia continutului art. 2 lit. b, precum si al art. 23, in celelalte articole din Legea 656/2002, acolo unde se reglementeaza obligatiile persoanelor sa sesizeze tranzactiile suspecte, se foloseste fie expresia ''spalarea banilor'' fie cea de ''operatii cu sume in numerar'', expresii care insa, pot provoca confuzii in intelegerea si executarea de catre aceste persoane a obligatiilor legale cu privire la alte bunuri decat banii, bunuri care sunt de fapt, produs al infractiunii. Tocmai din acest motiv, consider adecvata expresia ''spalarea produsului infractiunii'', care ar trebui introdusa unitar, in textul de lege, nelasand loc la interpretari sau neclaritati, asa cum pot sa o faca celelalte doua expresii mentionate anterior.

De exemplu, in art. 3 pct. 6 din Legea nr. 656/2002, se dispune: ''Persoanele prevazute la art. 8 ori persoanele desemnate conform art. 14 alin. 1 vor raporta Oficiului, in cel mult 24 de ore, efectuarea operatiunilor cu sume in numerar, in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul a 10.000 euro, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni legate intre ele''. Aceasta exprimare poate astfel, sa creeze confuzii din faptul ca operatiunile suspecte pot fi nu numai cu sume in numerar ci, si operatiuni cu bani, altele decat in numerar, cum sunt platile prin virament, file cec, bilete la ordin, prin moneda electronica, scontare de cambii sau efecte de comert, operatiuni de vanzare-cumparare de creante prin forfetare, tranzactii cu titluri de valoare etc, operatiuni care sunt de fapt subintelese, incluse in alte texte de lege, dar care nu sunt exprimate elocvent prin sintagma ''operatiuni cu sume in numerar''.

Sustin ideea introducerii in mod uniform, in textul de lege, a sintagmei ''spalarii produsului infractiunii'', in locul sintagmei ''spalarea banilor'' si pe motivul ca in Legea nr. 565 din 16 octombrie 2002, pentru ratificarea Conventiei Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, publicata in M.O. nr. 813 din 8 noiembrie 2002, prin care statul roman s-a obligat sa ia masurile prevazute in respectiva Conventie, dispozitiile Legii nr. 656 din 7 decembrie 2002 privind prevenirea si spalarea banilor, nu sunt in totala concordanta cu cele ale acestei Conventii. Astfel, art. 6 din legea mentionata, privind ratificarea Conventiei Natiunilor Unite, este intitulat ''Incriminarea spalarii produsului infractiunii'' si contine recomandarea de a adopta fiecare stat membru, masuri legislative adecvate in lupta impotriva spalarii produsului infractiunii, atribuindu-se caracterul de infractiune fiecarui act care a fost savarsit cu intentie.

In spiritul aceleiasi idei, consider ca denumirea art. 268 ''Spalarea banilor'', din noul Cod penal, care este prevazut a intra in vigoare la 1 septembrie 2006, ar trebui inlocuita cu sintagma ''Spalarea produsului infractiunii'', data fiind adoptarea de catre Parlamentul Romaniei si a Legii nr. 263 din 15 mai 2002, publicata in M.O. nr. 353 din 28 mai 2002, constand in ratificarea Conventiei europene privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, incheiata la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.

Conform art. 1 lit. a din aceasta Conventie europeana, ratificata asadar si de Romania, expresia: a) produs desemneaza orice avantaj economic obtinut din infractiuni. Acest avantaj poate consta in orice bun, astfel cum este definit la lit. b din acelasi articol, respectiv: b) bun inseamna un bun de orice natura, corporal sau necorporal, mobil sau imobil, precum si actele juridice sau documentele atestand un titlu sau un drept cu privire la un bun.

3. Autorizarea ''intelegerii de recunoastere

a vinovatiei'' - propunere legislativa

In legislatia unor tari inscrise puternic in lupta impotriva fenomenului criminalitatii organizate, cum sunt Statele Unite ale Americii, Italia, Polonia, Ungaria si altele, in codurile de procedura penala a acestor tari este autorizata '' intelegerea de recunoastere a vinovatiei ''.

Recunoasterea vinovatiei poate fi definita drept consimtamantul inculpatului de a pleda ''vinovat'', respectiv de a-si recunoaste vina, in schimbul unei sentinte reduse, una mai buna sau in schimbul unui alt avantaj. Cand se ajunge la o asemenea intelegere de recunoastere a vinovatiei nu se mai dispune trimiterea in judecata a inculpatului pentru infractiunea sau infractiunile savarsite, intelegerea fiind consemnata intr-un document scris, fiind realizata numai intre acuzare si aparare, dupa care acest document se prezinta instantei de judecata care trebuie sa se pronunte printr-o hotarare in legatura cu admiterea sau respingerea acesteia.

In sistemul de justitie american, negocierea recunoasterii vinovatiei este esentiala si a castigat tot mai mult teren in ultima perioada, fiind important de a solutiona cat mai repede cauzele penale, data fiind aglomerarea instantelor federale.

Negocierea vinovatiei poate fi initiata fie de acuzare, fie de aparare si ofera certitudinea obtinerii unei condamnari, precum si economisirea unor resurse. Daca inculpatul are posibilitatea de-a furniza probe valoroase, apararea trebuie sa fie cea care sa abordeze acest subiect. Primele masuri se iau de regula dupa descoperirea cazului, cand apararii i se aduce la cunostinta acuzarea insotita de probe, aratandu-i-se si riscul pe care il poate avea in instanta de judecata o condamnare a clientului sau.

De asemenea, aceasta da posibilitatea acuzarii de-a obtine noi probe impotriva complicilor si totodata, prin asigurarea unei sentinte mai usoare, constituie o modalitate de a-i convinge pe inculpati sa colaboreze si sa depuna marturie impotriva altor persoane, astfel ca nici una dintre cei vinovati sa nu ramana nepedepsiti.

Intelegerile de recunoastere a vinovatiei prezinta avantaje semnificative si pentru aparare. Inculpatii pledeaza ''vinovat'' dar primesc, in schimb sentinte mai usoare si pot rezolva problema partilor vatamate care isi pot recupera mai repede si mai sigur eventualele prejudicii cauzate prin savarsirea infractiunilor respective.

In cele mai multe cazuri instanta de judecata constata ca intelegerea de recunoastere a vinovatiei a fost incheiata in mod voluntar, cu sprijinul avocatului apararii si constata ca sunt suficiente probe pentru a sprijini condamnarea inculpatului iar timpul sedintei de judecata se scurteaza prin abordarea acestei proceduri, realizandu-se in mai putin de o ora.

Aceste aspecte ar fi benefice si justitiei din Romania, in sensul celeritatii proceselor, al recuperarii cu mai multa siguranta a prejudiciilor produse prin savarsirea infractiunilor la care se face referire si in primul rand a punerii la dispozitie de noi probe care sa conduca la pedepsirea tuturor celor vinovati de savarsirea infractiunilor respective.

Concluzionand, putem spune ca in cursul urmaririi penale intelegerea de recunoastere a vinovatiei are o importanta deosebita, intrucat contribuie la scurtarea timpului de efectuare a cercetarilor, la scutirea unor cheltuieli importante pe care autoritatile le-ar efectua pentru probarea faptelor sau sustinerea financiara a activitatilor sub acoperire si in acelasi timp ar permite ca prin documentele intocmite sa se impuna clauze si cu privire la sumele de bani pe care inculpatul le-a depus in exterior si implicit pentru recuperarea acestora cu acordul sau, recuperare care in alte conditii nu s-ar fi putut realiza.

Aceasta propunere legislativa poate fi hotaratoare in combaterea cat mai eficienta a criminalitatii organizate pornind chiar din interiorul ei, prin reducerea pedepselor si protejarea familiilor unor membri ai grupului organizat, care au inteles sa colaboreze cu autoritatile in vederea documentarii cauzei.

In acest mod, prin autorizarea '' intelegerii de recunoastere a vinovatiei'', se pot aduce reglementari noi care sa permita inculpatilor dispusi sa colaboreze in documentarea si solutionarea cauzei penale, masuri reale de protectie a lor si ale familiei lor. Prin aceste masuri sa li se poata asigura schimbarea domiciliului, schimbarea identitatii inculpatilor, a membrilor de familie ai acestora, protejarea lor in fata dorintei de razbunare a celorlalte persoane din grupul criminal, chiar si acordarea unor sume de bani lunar pentru intretinerea acestora, in situatia in care, prin dovezile aduse de acesti inculpati, s-ar da o lovitura puternica organizatiilor criminale din care fac parte.

Daca s-ar legifera aceste masuri, care sa poata fi luate in interesul protejarii inculpatilor care colaboreaza, acestia ar prinde incredere in autoritati si ar fi dispusi mai usor la colaborarea cu organele de urmarire penala.