PSIHOLOGIA MARTORULUI MINOR

PSIHOLOGIA MARTORULUI MINOR

Minorii au o cpacitate de perceptie si de redare a fptelor mai redusa deoarece atentia lor se indreapta spre lucruri care sunt lipsite de importanta.

Inclinatia spre fantezie, teama de cei sub ingrijirea carora se afla si de razbunare a infractorului fc ca declratiile acestora sa fie private cu rezerva si sa se procedeze la interogrea lor numai aunci cand este abslut necesar.

Anchetatorul va avea in vedere varsta minorului, cu toate ca nici acest element nu este in masura sa indice o egala dezvoltare psihica la toti minorii, starea dezvoltarii psihice variaza in raport cu instruirea si educatia primita.

In psihicul sau incomplete dezvoltat, realitatea si fictiunea se impletesc, uneori ajungandu_se sa se confunde in asa fel incat nu mai pot fi separate.

Desi minorii sunt in general curiosi si cu un spirit de observatie mai dezvoltat decat mjorii, totusi atentia lor se indreapta de cele mai multe ori spre lucruri si amanunte lipsite de importanta, astfel ca nu percep ceea ce este important intr_o imprejurare, ci percep amanunte cre uneori n sunt utile nchetei.

Teama de a nu fi descoperit si sanctionat il determina pe minorul infractor sa aiba o atitudine de neincredere.

Minorul recidivist are un spirit practice foarte dezvoltat si atitudine defnsiva permanenta.

Minorul victima a nei infractiuni are aceleasi trasaturi ca si majorul, cu endinta de a exagera mai mult faptele a caror victima a fost.

Martorul minor are aceleasi trasaturi psihce caracteristice care influenteaza dclaratiile sale.