1. Evolutia sistemului de reeducare a minorilor infractori de la adoptarea Codului penal din 1969 pana in prezent

La 1 ianuarie 1969 a intrat in vigoare un nou Cod Penal, al treilea in legislatia penala moderna romaneasca.

Din materialul normativ al codului rezulta ca minoritatea nu mai este considerata ca o circumstanta personala, ci ca o stare tranzitorie, de devenire faptuitorului cu o problematica specifica, ce reclama o reglementare superioara si un tratament deosebit. Sunt prevazute trei categorii de varste cu dispozitii specifice pentru fiecare dintre ele.

Din prima categorie fac parte minorii sub 14 ani, care fiind considerati a nu avea capacitatea psiho-fizica necesara intelegerii consecintelor faptelor lor, nu raspund penal. Aceasta incapacitate constituie o prezumtie absoluta si ca atare ea nu poate fi inlaturata prin proba contrara oricat de dezvoltati fizic si psihic s-ar dovedi unii dintre faptuitorii care nu au implinit varsta 14 ani.

A doua categorie priveste minorii in varsta de la 14 la 16 ani a caror responsabilitate penala, fiind conditionata de discernamant beneficiaza de prezumtia legala de incapacitate penala, prezumtie care poate fi inlaturata prin proba contrara - demonstrandu-se existenta discernamantului in momentul comiterii faptei. deci, subiectul activ al infractiunii poate fi numai minorul cu discernamant.

A treia categorie include pe minorii in varsta de la 16 la 18 ani considerati a avea in mod absolut capacitate penala. Caracterul absolut se limiteaza insa numai la efectele prezumtiei legale (nu se poate face proba contrarie) pe baza careia minorul care a implinit 16 ani este socotit ca avand raspundere penala[1].

2. Masuri educative si pedepse aplicate

2.1. Consideratii generale

Sistemul sanctionator special prevazut pentru minori in Codul Penal din 1969 (Titlul V, art. 99 - 100 inclusiv) este un sistem mixt, format din masuri educative (mustrare, libertate supravegheata, internarea intr-un instituit medical educativ, care sunt revocabile sau inlocuibile cu alte masuri in functie de evolutia comportamentului minorului, si pedepse.

Printr-o dispozitie explicita (art. 100 alin. 2) s-a acordat prioritate masurilor educative, pedeapsa inchisorii aplicandu-se numai daca se apreciaza ca luarea celor dintai masuri nu este suficienta pentru indreptarea minorului.

Superioritatea sistemului sanctionator actual pentru minori mai rezulta si din faptul ca in timp ce in Codul Penal anterior mustrarea era inclusa in randul pedepselor, iar libertatea supravegheaza determina amanarea solutionarii laturii penale a cauzei, noul Cod Penal situeaza mustrarea in randul masurilor educative acordandu-i astfel adevaratul ei caracter de masura menita sa contribuie la reeducarea minorului si sa previna savarsirea unor fapte antisociale de catre acesta.

De asemenea, libertatea supravegheata nu mai are ca efect amanarea judecarii cauzei, deoarece pronuntarii, ci constituie insasi solutia data acesteia.

Sunt notabile si perfectionarile aduse reglementarilor de drept procesual penal privitoare la urmarirea si judecarea minorilor delincventi, prin Codul Penal de procedura penala adaptat la 12 decembrie 1968.

Dispozitiile din acest cod privind procedura in cauzele cu minori asigura in ansamblu garantii procesuale suplimentare, in vederea realizarii unei cercetari temeinice si complete a cauzelor cu minori si a unui climat educativ necesar pe intreg parcursul desfasurarii procesului penal. Este de remarcat si dispozitia care prevede ca actiunea civila se exercita din oficiu in cazul in care cel vatamat este minor (art. 17 alin. fin. Codul de procedura penala).

Experienta a demonstrat ca, in procesul complex al recuperarii sociale si morale a minorului delincvent faza de judecata reprezinta un moment care, in fapt, influenteaza in cea mai mare masura etapa care urmeaza executarii hotararii instantei.

O sanctiune poate fi la fel de nepotrivita atunci cand este prea severa in raport cu multitudine de factori care definesc personalitatea minorului delincvent, cu gravitatea faptei comise; ca si atunci cand aceasta sanctiune este prea blanda in raport cu aceleasi elemente, solutie care poate duce la subapreciere de catre minor a gravitatii faptelor comise de el. Si, in final, la sanse mai mici de reeducare si de preventie speciala.

Putem spune ca opera de individualizare a sanctiunilor de drept penal pentru minori de catre instanta de judecata constituie un factor important in ansamblul masurilor statului in vederea recuperarii morale si sociale a minorului delincvent.

2.2. Masurile educative

A. Prima masura educativa este mustrarea si consta in dojenirea minorului de catre instanta de judecata in sedinta in care se pronunta hotararea, cu explicarea pericolului social al faptei savarsite, cu aratarea modului in care acesta trebuie sa se poarte pe viitor, incat sa dea dovada de indreptari, si din avertizarea ca in cazul cand va mai comite o infractiune se va lua fata de el o masura educativa mai severa sau i se va aplica o pedeapsa (art. 102 Cod Penal).

De regula, mustrarea se pronunta in cazul faptelor mai usoare comise de minor reflectand deprinderi si modalitati caracteristice copilariei.

O asemenea masura devine eficienta numai daca instanta ii asigura cadrul solemn necesar de natura sa ingreuneze pe minor si, totodata, se adreseaza minorului cu toata seriozitatea urmarind sa influenteze cat mai mult modul de a privi viata si obligatiile sociale de acestuia.

In practica judiciara[2] s-a decis ca masura educativa a mustrarii nu poate fi aplicata deoarece nu este apta sa-si realizeze finalitatea atunci cand datele anchetei sociale sunt defavorabile minorului, iar din dosar rezulta ca minorul a participat la savarsirea unei infractiuni de o gravitate deosebita, avand o contributie importanta la comiterea faptei.

Mustrarea fiind o masura care se ia cu privire la faptele comise de minor au in vedere varsta minorului la data comiterii faptei si nu varsta minorului la data pronuntarii hotararii. Sub acest aspect, s-a decis in practica judiciara ca masura educativa - mustrarea daca se refera la fapte lipsite de gravitate poate fi luata si cu privire la un minor care la date pronuntarii hotararii.

Potrivit dispozitiei din art. 103 alin. 3 in cadrul termenului de incercare, instanta poate sa impuna poate sa impuna minorului respectarea uneia sau a mai multora din urmatoarele obligatii:

a)        sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b)        sa nu intre in legatura cu anumite persoane;

c)         sa presteze o activitate remunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 200 ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratori si vacanta.

Instanta pune in vedere celui caruia i s-a dat incredintat supravegherea indatorirea de a veghea indeaproape asupra minorului in scopul indreptarii lui. De asemenea i se pune in vedere ca are obligatia sa instiinteze instanta de indata daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele, ori a savarsit din o apta prevazuta de legea penala.

Legea prevede obligatia instantei de a atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale, precum si obligatia de a instiinta scoala unde minorul invata sau unitatea unde este angajat si dupa caz, institutie la care presteaza activitatea stabilita de instanta.

Termenul de un an stabilit de catre instanta pentru libertatea supravegheata curge de la date punerii in executare a masurii si, daca minorul are o conduita buna la implinirea termenului cauza sa judiciara este considerata ca fiind definitiv inchisa, iar masura educativa inceteaza de drept.

Daca inauntrul termenului de un an minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui, sau are purtari rele ori savarseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare pana ce acesta a depasit cu putin varsta de 18 ani.

Potrivit art. 487 Codul de procedura penala instanta executa masura mustrarii de indata ce hotararea a ramas definitiva cand datorita unor imprejurari, aceasta masura nu poate fi executata de indata dupa pronuntare se fixeaza un termen pentru aducerea minorului intr-o noua sedinta la care vor fi chemati parintii, sau daca este cazul tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla acesta.

In cazul in care minorul nu da semne de indreptare si comite alte infractiuni, instanta va aplica acestuia masuri educative mai severe sau chiar o pedeapsa.

B. Libertatea supravegheata

Este o masura educativa care se aplica de catre instanta minorului infractor si consta in lasarea acestuia in libertate, pe un timp de incercare de un an, sub supraveghere deosebita. Pentru ca instanta sa aplice o asemenea masura, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

minorul sa fi savarsit o infractiune;

minorul infractor sa poata fi supravegheat indeaproape de o persoana de incredere;

in termenul de incercare de un an, minorul sa aiba o conduita buna.

Supravegherea poate fi incredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a infiat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea supravegherii minorului, pe acelasi interval de timp, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude apropiate, la cererea acesteia, ori a unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor[3].

Pentru ca instanta de judecata sa aplice masura internarii unui minor infractor intr-o centru de reeducare se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii:

in cauza sa fie un minor infractor;

acesta sa fie savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

masura mustrarii sau lasarii in libertatea supravegheata sa fie apreciate ca insuficiente pentru indreptarea minorului;

internarea in centrul de reeducare sa fie eficienta, avant in vedere reeducarea minorului si completarea pregatirii sale profesionale si de cultura generala.

Potrivit art. 490 Codul de procedura penala in cazul cand unui minor infractor i s-a aplicat masura internarii intr-un centru de reeducare, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare punerea in executare a masurii luate. Punerea in executarea se face prin trimiterea unei copii de pe hotarare organului politie de la locul unde se afla minorul.

Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului, dupa care centrul de reeducare va comunica instantei despre punerea in executare a hotararii.

Actiunea de reeducare si pregatire se infaptuieste intr-un regim adecvat de disciplina, prin care se formeaza la minor un comportament social corespunzator si un sentiment de respect fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala.

Potrivit art. 108 alin. 1 Cod Penal masura internarii intr-un centru de reeducare se aplica pe timp nedeterminat dar, de regula, nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani. Instanta poate totusi, cand minorul devine major sa dispuna prelungirea acestei internari pe o durata de cel mult doi ani, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului internarii - reeducarea. Daca fapta prevazuta de legea penala constituie o infractiune, instanta ia masura internarii sau aplica o pedeapsa.

In cazul in care inauntrul termenului de incercare al libertatii supravegheate minorul savarseste o infractiune, aceasta infractiune si aceea pentru care se luase masura libertatii supravegheate se afla in concurs real. Pentru amandoua aceste infractiuni urmeaza fie a se lua masura internarii intr-un centru de reeducare, fie a se aplica o pedeapsa, care se stabileste in limitele speciale prevazute de lege pentru ultima infractiune. Pedeapsa astfel stabilita constituie o sanctiune legala pentru intreaga activitate infractionala a minorului, adica pentru amandoua infractiunile.

De asemenea, in practica judiciara s-a decis ca masura educativa a libertatii supravegheate nu poate fi luata fata de infractorul minor care a depasit varsta de 17 ani, deoarece in acest caz nu se poate finaliza masura educativa mentionata, care presupune ca minorul sa fie pus sub supraveghere deosebita timp de un an.

Revocarea si inlocuirea masurii libertatii supravegheate pot fi dispuse si dupa expirarea termenului de incercare, pentru fapte savarsite de minor inauntrul acestui termen.

C. Internarea intr-un centru de reeducare

Masura educativa a internarii minorului intr-un centru de reeducare, prevazuta in art.104 Cod Penal, este o masura mai severa decat cele analizate anterior, intrucat aceasta este privativa de libertate[4]. De altfel, in art.104 alin.2 se prevede ca "masura internarii se ia fata de minorul in privinta caruia celelalte masuri educative sunt neindestulatoare".

Masura internarii in centrul de reeducare a unui minor inceteaza de drept cand acesta implineste varsta de 18 ani sau la implinirea termenului de prelungire stabilit de instanta.

Exista insa si posibilitatea legala (art.107 Cod Penal) ca masura internarii sa inceteze provizoriu si inainte ca minorul sa devina major. Libertatea conditionata a minorului se acorda de catre instanta atunci cand a trecut cel putin un an de la data internarii sale in centrul de reeducare, timp in care minorul a dat dovezi temeinice de indreptare, sarguinta la invatatura si pregatire profesionala.

Daca in timpul liberarii conditionate, minorul are o comportare corespunzatoare, aceasta libertate devine definitiva la implinirea varstei de 18 ani si masura internarii inceteaza de drept.

Daca in perioada liberarii conditionate, minorul are comportari rele sau savarseste din nou o infractiune, instanta poate sa revoce aceasta masura si va dispune fie mentinerea masurii internarii in centrul de reeducare, fie aplicarea unei pedepse (situatie in care instanta va revoca si masura internarii, coexistenta celor doua sanctiuni nefiind posibila).

In art.110 se prevede ca in caz de suspendare conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului, termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta. Daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de 6 luni.

Potrivit art.491 Cod de procedura penala, liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, revocarea liberarii inainte de a deveni major, precum si ridicarea sau prelungirea masurii internarii intr-un centru de reeducare se dispune din oficiu sau la sesizarea de catre Judecatoria sau Tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor.

D. Internarea intr-un institut medical-educativ

Masura educativa cu internari intr-un institut medical-educativ se aplica de catre instanta asupra minorului care raspunde penal pentru fapta savarsita de el, dar care din cauza starii sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament sau de ingrijiri medicale si implicit de un regim de educatie si instruire adecvat starii sale .

Masura internarii intr-un institut medical-educativ va putea fi aplicata de catre instanta doar fata de minorii care prezinta anomalii fizice, infirmitati (surzi, muti, orbi etc.) sau sunt atinsi de anumite maladii grave.

Ca si in cazul internarii intr-un centru de reeducare, internarea intr-un institut medical-educativ se aplica pentru o perioada nedeterminata, dar, de regula, nu dureaza decat pana la implinirea varstei de 18 ani.

Avand in vedere caracterul complex al cauzei care a determinat masura internarii intr-un institut medical-educativ a minorului infractor, ridicarea masurii se poate realiza si inainte de implinirea varstei de 18 ani, daca starea fizica sau psihica a minorului a fost remediata iar educatia acestuia a fost realizata.

Daca dispare numai cauza referitoare la starea fizica sau psihica a minorului infractor, instanta va inlocui aceasta masura cu cea a internarii minorului intr-un centru de reeducare.

In cazurile cand cele doua cauze care au determinat masura internarii nu dispar, instanta poate prelungi internarea intr-un institut medical-educativ pe o perioada de cel mult 2 ani si numai dupa aceea intervine in cererea masurii.

Daca in timpul internarii in institut, minorul savarseste din nou o infractiune, instanta poate revoca masura si i se va aplica pedeapsa inchisorii (art.108 Cod Penal). Daca se va aprecia ca nu este necesara o pedeapsa, atunci se va mentine internarea intr-un institut medical-educativ.

2.3. Pedepsele pentru minori

A.) Inchisoarea este singura pedeapsa privativa de libertate care se poate aplica minorului infractor. Limitele pedepsei sunt cele prevazute de lege pentru infractiunea savarsita.

Aceste limite, conform art.109 alin.1 Cod Penal, se reduc la jumatate, insa in urma reducerii, in nici un caz minimul pedepsei nu va depasi 5 ani. Reducerea limitelor pedepsei are in vedere nu numai pedeapsa prevazuta pentru infractiunea in configuratia ei tipica, dar si limitele de pedeapsa prevazute pentru variantele agravate sau atenuate ale infractiunii respective.

Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata, aceasta se inlocuieste cu inchisoarea de la 5 la 25 de ani. De regula, pedeapsa detentiunii pe viata care a inlocuit pedeapsa cu moartea este prevazuta ca pedeapsa alternativa la pedeapsa inchisorii[5].

In aceste situatii, instanta va trebui mai intai sa aleaga intre pedepsele alternative, pe baza criteriilor generale de individualizare si a prevederilor art.72 alin.2 Cod Penal acea pedeapsa pe care considera ca o merita faptele savarsite de minor[6]. Daca instanta apreciaza ca minorului ar trebui sa i se aplice pedeapsa detentiunii pe viata, va inlocui aceasta pedeapsa, in baza art.109 alin.2 Cod Penal cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 de ani. Daca, dimpotriva, considera aplicabila pedeapsa alternativa a inchisorii, atunci instanta ,facand (aplicabila) aplicarea art. 109 alin.1. Cod Penal va dispune ca minorul se execute inchisoarea, insa in limitele reduse la jumatate si fara ca minimul special sa depaseasca 5 ani . In cadrul aceste limite legale instanta va stabili pedeapsa concreta, tinand seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute in art.72 alin.1 Cod Penal, inclusiv in cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei care ar aparea in speta respectiva.

Potrivit art.9 alin.3 Cod Penal, minorului nu i se pot aplica pedepse complimentare, iar potrivit art.109 alin.4 Cod Penal, condamnarile pronuntate pentru fapte savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi.

Daca pedepsele complimentare nu sunt aplicabile minorului, in schimb condamnatul minor care executa pedeapsa inchisorii pentru o fapta savarsita in timpul minoritatii va fi supus pedepselor accesorii potrivit art.71 Cod Penal de la data cand a devenit major, iar daca hotararea a ramas definitiva dupa ce a devenit major, de la data definitivarii hotararii.

Condamnarea minorului la pedeapsa inchisorii nu poate constitui prin termen al recidivei astfel ca, atunci cand minorul va savarsi o noua infractiune, el nu va deveni recidivist si ni i se va putea agrava sanctiunea ca urmare a starii de recidiva. Condamnarea anterioara reprezinta un antecedent penal de care instanta va trebui sa tina seama la individualizarea pedepsei pentru noua infractiune savarsita de minor.

Daca minorul savarseste un concurs de infractiuni vor fi aplicate prevederile art.34 Cod Penal. Daca pentru una din infractiunile concurente s-a luat o masura educativa, iar pentru o alta infractiune concurenta s-a dispus aplicarea unei pedepse, masura educativa va fi revocata deoarece cele doua sanctiuni sunt incompatibile, minorul neputand sa execute, concomitent pedeapsa si masura educativa.

Daca minorul savarseste o tentativa la infractiune, are prioritate regimul special de sanctionare a minorului si numai dupa efectuarea reducerilor prevazute de lege pentru pedepsele aplicabile minorilor se va stabili pedeapsa pentru tentativa la infractiunea respectiva.

In practica s-au pronuntat solutii contrare, considerandu-se ca au prioritate limitele legale prevazute de tentativa, urmand ca acestea sa fie reduse potrivit dispozitiilor mentionate cand inculpatul este minor.

Toate regulile privitoare la cazurile de agravare sau de atenuare a pedepsei opereaza in cazul infractorilor minori asupra limitelor speciale ale pedepselor ce pot fi aplicate minorilor, iar nu asupra limitelor ordinare privind pedepsele prevazute de lege pentru faptele savarsite de infractorii adulti. Executarea pedepsei inchisorii in cazul minorilor se face separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale.

Potrivit art.59 alin.3 Cod Penal, minorilor li se asigura posibilitatea de a continua in inchisoare invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor.

Condamnatii minori, potrivit art.60 alin.2 Cod Penal, beneficiaza de un regim special si in ce priveste liberarea conditionata. Persoanele condamnate in timpul minoritatii, cand ajung la majorat, pot fi liberate conditionat dupa executarea unei treimi din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau a unei jumatati, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca indeplinesc celelalte conditii prevazute de lege.

Daca minorul executa o pedeapsa pentru o infractiune din culpa, fractiunile mentionate sunt si mai reduse - o patrime in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani si o treime in cazul inchisorii mai mari de 10 ani.

B.) Amenda

Aceasta sanctiune este a doua pedeapsa principala care poate fi aplicata minorului. Ea se pronunta in limitele prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, limite care se reduc la jumatate (art.109 alin.1 Cod Penal).

Amenda se aplica mai ales in cazul minorului care a savarsit fapte nu prea grave, dar aflandu-se la o varsta aproape de majorat nu este posibila luarea unei masuri educative. Este posibil ca faptuitorul, care la data comiterii infractiunii a fost minor, la data judecarii sa fi depasit varsta minoritatii. Daca faptele comise nu sunt prea grave, instanta va dispune condamnarea sa la o pedeapsa cu amenda. In raport cu un asemenea inculpat masurile educative nu ar mai putea fi luate, insa aplicarea unei amenzi poate sa devina eficienta.

Amenda aplicata minorului nu trebuie sa se rasfranga obligatoriu asupra parintilor sau a persoanelor care il intretin, deoarece exista si minori care au bunuri proprii iar, pe de alta parte, orice minor dupa implinirea varstei de 14 ani poate ocupa un loc de munca. Trebuie sa se aiba in vedere si imprejurarea ca, asa cum pentru infractorii adulti neputinta de a plati amenda nu-I exclude pe acestia de la aplicarea amenzii, acelasi tratament din motive de echitate trebuie admis si pentru infractorii minori.

3. Modalitati de integrare si resocializare a minorilor delicventi

Diversele sisteme penale si sociale de sanctionare, tratament si resocializare a delincventilor se fundamenteaza pe anumite exceptii filozofice, morale si religioase avand ca finalitate realizarea protectiei si apararii sociale a societatii, prevenirea comiterii de noi delicte si reintegrarea si recivilizarea morala si sociala a persoanelor condamnate la diverse pedepse. Desi aceste sisteme include o gama larga de sanctiuni si pedepsele trebuie sa fie cat mai individualizate, astfel incat alegerea, cat si aplicarea lor sa conduca la reducerea riscului comiterii unor noi fapte antisociale de catre minorul pedepsit si la reabilitarea lui normala dupa executarea pedepsei, oferind totodata o protectie adecvata si pentru societate.

Principiul potrivit caruia detentia si privarea de libertate trebuie folosite ca o ultima solutie este acceptat in majoritatea sistemelor penale de sanctionare a delincventilor, astfel incat, inainte ca tribunalele sa hotarasca privarea de libertate, ele trebuie sa ia in considerare toate celelalte sanctiuni posibile mai putin radicale, decizia privind privarea de libertate fiind adoptata (numai) cand cazul in discutie este de asa natura incat pedepsele mai putin radicale nu pot fi acceptate.

Cu toate acestea, regimul de tratament si resocializare a delincventilor difera sensibil de la o tara la alta, mergand de la internarea acestora in stabilimente deschise, semideschise sau inchise si pana la inchiderea lor totala in penitenciare si institutii speciale de maxima siguranta si securitate. Pentru acest motiv insasi notiunea de tratament aplicata delincventilor nu este unanim acceptata. Astfel, ea defineste masurile individuale si terapeutice care sunt folosite pentru a-i face pe delincventi sa-si schimbe modul de viata. Indiferent de acceptiunile acordate notiunii de tratament sau program de resocializare si reintegrare, acesta trebuie subordonat unor finalitati care urmaresc prioritar:

q           cultivarea obiceiului de a munci, incluzand aici in special pregatirea scolara si profesionala adecvata in ideea prevenirii deteriorarii personalitatii minorilor in formare;

q           dobandirea unei vietii adecvate si a unor indeletniciri sociale prin educare sociala si pregatire in vederea readaptarii lor potrivit vietii in afara penitenciarelor;

Resocializarea reprezinta o modalitate de reconvertire, reorientare si remodelare a personalitatii in formare a minorului delincvent, de reeducare si retransformare a comportamentului acestuia in raport cu normele si valorile acceptate de societate. Implicand abandonarea unui mod de viata si adoptarea altuia, resocializarea presupune "o rupere completa cu trecutul", un control institutional exercitat in anumite stabilimente de profil prin: restructurarea profunda a personalitatii, in ideea prevenirii reiterarii unor noi acte delincvente; asigurarea unor conditii de viata compatibile cu demnitatea umana si in conformitate cu normele comunitatii; restabilirea "din mers" a rolurilor jucate de minorul delincvent in viata sociala prin incadrarea lui treptata intr-o retea normala cu comunitatea sociala din care a facut parte (familie, scoala, prieteni).

Realizarea unei resocializari normale si eficiente a minorului delincvent este conditionata de o serie de factori, intre care cei mai importanti sunt: factorii care definesc caracteristicile si elementele specifice ale institutiei in care se realizeaza procesul de resocializare; factorii care definesc individualizarea sanctiunii si durata acestuia, precum si masurile de asistenta medicala, sociala si educativa adoptate in functie de persoana fiecarui delincvent.

In functie de acesti factori, resocializarea delincventului se realizeaza in doua etape:

- in timpul executarii sanctiunii penale (cu sau fara privare de libertate), cand se urmareste prioritar schimbarea si transformarea vechiului Sistem de norme, valori si convingeri ale delincventului, prin dirijarea comportamentului sau spre scopuri dezirabile social.

- dupa executarea sanctiunii penale, cand se urmareste reinsertia sociala post-penala a fostului delincvent, incadrarea lui intr-o activitate sociala, dobandirea unui nou statut si indeplinirea unor noi roluri, ca si diminuarea procesului de stigmatizare in viata sociala ulterioara.

In consecinta, un principiu dar si un obiectiv al procesului de resocializare desfasurat in institutiile de profil il reprezinta normalizarea, care presupune apropierea pe cat posibil a conditiilor de viata din centrul de resocializare de cele ale lumii exterioare acestuia. Ca regula generala, normalizarea stabileste ca "organizarea si metodele de lucru in interiorul institutiilor de profil vor fi cat mai asemanatoare cu cele necesare prestarii aceluiasi gen de munca, dar in cadrul comunitatii (art. 74 din Regulile europene pentru penitenciare), minorii pastrandu-si totodata drepturile pe care le au in general in societate. Singurul drept civil asupra caruia exista limitare este dreptul la libertatea de deplasare[7].

In vederea diminuarii aspectelor negative ale sanctiunii privative de libertate, normalizarea presupune realizarea a doua deziderate:

l     deschiderea in care minorii au dreptul la libera miscare interna, corespondenta nelimitata, vizite saptamanale ale rudelor apropiate, invoiri si iesiri temporare, acces la mijloacele de comunicare in masa etc.

l     responsabilitatea prin dezvoltarea simtului responsabilitatii, respectul si increderea proprie prin implicarea minorilor intr-o serie de activitati sociale si comunitare care sa ii pregateasca pentru reinsertia lor post-penala.

In momentul de fata exista 3 modele de tratament a delincventei juvenile si de resocializare a minorilor delincventi:

modelul penal - care considera sanctiunea penala ca principala modalitate de prevenire a reiterarii de noi fapte antisociale, constand in internarea minorului in anumite centre si institutii speciale de reintegrare si reeducare;

modelul terapeutic - care se bazeaza pe adoptarea unor masuri educative si terapeutice fata de minorii cu comportamente delincvente.

modelul de negociere si reglementare a conflictelor - care se intemeiaza pe adoptarea unor sanctiuni alternative, neprivative de libertate, pe negocierea dintre delincventul minor si victima si pe prestarea de catre minorul sanctionat a unor activitati sociale in folosul comunitatii, pe o anumita perioada de timp, activitati care nu sunt remunerate.

Activitatea reeducativa vizeaza practic mai multe componente ale structurii personalitatii minorului: instrumental-aptitudinala, motivational-afectiva, relational-atitudinal-valorica.

Reintegrarea minorului trebuie sa se realizeze in multiple directii si anume:

- reintegrarea personala: reechilibrarea eu-lui, a fortelor psihice ale dezvoltarii prin restructurarea personalitatii;

reintegrarea scolara sau profesionala: crearea posibilitatilor de calificare profesionala a acelor minori care au savarsit delicte si nu au reusit sa termine scoala si sa obtina o calificare;

reintegrarea culturala: crearea posibilitatii fostului delincvent de a avea acces la cultura; sa-si exercite si sa-si dezvolte inteligenta si aptitudinile, sa practice schimburi informational-culturale cu ceilalti membri ai societatii.

In organizarea si desfasurarea actiunilor si activitatilor reeducative este necesar sa se foloseasca o metodologie adecvata care sa se bazeze pe o serie de principii care stau la baza activitatii educative desfasurate cu minorii nedelincventi la care se adauga o serie de principii specifice de reintegrare sociala a delincventilor:

principiul reabilitarii timpului - un delincvent ocazional se poate reabilita mai usor decat un delincvent recidivist;

principiul individualizarii masurilor, metodelor si procedeelor de reeducare, in functie de particularitatile, de varsta si mai ales de caracteristicile psihocomportamentale ale fiecarui minor sau tanar;

principiul coordonarii actiunilor de reeducare.

Reintegrarea minorilor fosti delincventi in societate depinde atat de achizitiile psihocomportamentale realizate pe parcursul procesului de reeducare, dar si de modul in care sunt primiti de catre ceilalti membri ai grupurilor sociale in care reintra acestia.

In momentul de fata, in numeroase tari principale orientari in materie de tratament si recuperare sociala si morala a minorilor delincventi, evidentiaza tot mai pregnant importanta contextului familial, comunitar in care se deruleaza procesul de resocializare in vederea evitarii pe cat posibil a efectelor negative ale etichetarii si stigmatizarii minorului delincvent condamnat.

Psihoterapiile colective

Au la baza interactiunile care apar la nivelul grupului in scopul depasirii dificultatilor relationale si emotionale ale membrilor grupului.

In cazul psihoterapiei de grup, analizatorul foloseste inter-relatiile care apar in grup pentru a examina problemele de ordin personal pe care le ridica participantii.

Terapia se bazeaza pe distanta libera intre membrii grupului in cadrul careia subiectii isi expun propriile probleme si incearca sa se "elibereze" de tendintele negative. Terapeutul ii ajuta sa constientizeze etiologia acestor tendinte reactionale si comportamentale, demonstrandu-le ca in situatii identice si similare se pot lua decizii care sa nu afecteze societatea.

O alta metoda de resocializare a infractorului minor este metoda relatiilor de grup care se bazeaza pe teoria asociatiilor diferentiale si consta in punerea infractorului in contact cu grupuri sociale care respecta legea[8].

Succesul acestei metode depinde de respectarea unor reguli printre care mentionam: grupul va fi constituit in asa fel incat infractorul sa se bucure de o anumita consideratie; grupul trebuie sa fie predominant anticriminal, astfel incat orice abatere de la normele grupului sa fie considerata o apropiere de calea infractionala; grupul este acela care trebuie sa-si exercite presiunea asupra infractorului si sa nu astepte ca schimbarile comportamentale sa se iveasca de la sine.

Aceste metode au avut si au mare audienta in tarile dezvoltate, mai ales in S.U.A. In tara noastra aceste metode vor fi incununate de succes daca se creeaza cadrul legal necesar si se vor folosi specialisti in materie care considera sanctiunea penala ca principala modalitate de prevenire a comiterii de noi fapte antisociale, constand in internarea minorului in internarea minorului in anumite centre si institutii speciale de reeducare.

Tratamentul de resocializare a infractorului minor urmareste modelarea personalitatii acestuia, ameliorarea tendintelor sale reactionale, reinnoirea motivatiilor si modificarea atitudinilor in scopul prevenirii recidivei si facilitarii reinsertiei sociale prin readaptarea individului la mediul social.

In criminologia clinica principala metoda de tratament este psihoterapia. Aceasta metoda consta in stabilirea unei relatii speciale de comunicare verbala intre terapeut si delincventi, luati individual ori in grup.

Psihoterapiile individuale

Psihanaliza vizeaza identificarea motivelor inconstiente ale diverselor tulburari, dezechilibre sau comportamente specifice infractorilor in scopul inlaturarii lor ori a dezvoltarii si a anihilarii acestora prin constientizare.

Psihoterapia rationala se bazeaza pe represiunea psihologica vizand constientizarea pacientului in legatura cu trasaturile pozitive si negative ale caracterului sau si determinarea acestuia sa se autoconcentreze si sa-si cenzureze comportamentul, sa nu se lase influentat si intimidat de partenerii sai, sa ia decizii proprii etc.

Principii privind prevenirea si tinerea sub control a fenomenului de delicventa juvenila

Avand in vedere amploarea si complexitatea fenomenului precum si gravitatea problemelor, cu implicatiile negative pe care le-au avut asupra tinerei generatii se impune interventia concreta a tuturor institutiilor implicate, in sensul reevaluarii sistemului legislativ, judiciar si de protectie sociala, crearea unor servicii si institutii noi in acord cu orientarile politicii penale la nivel international si cu necesitatile actuale ale societatii romanesti.

Masurile de politica sociala si penala trebuie sa fie centrate pe minor si sa aiba ca obiective prioritare prevenirea situatiei de delincventa si preintampinarea recidivei. Pentru aceasta trebuie respectate cateva principii de baza, dintre care cel mai important se refera la faptul ca delincventa juvenila este o problema a intregii societati.

Se impune in acest sens coordonarea activitatii diferitelor autoritati cu responsabilitati in domeniu. Este vorba aici, in special de crearea unor programe si masuri de protectie la nivel familial, suport financiar, juridic, consiliere, dar si la nivelul scolii: programe mai bune de educatie, chiar scoli mai bune in zonele cu probleme.

Este necesara intarirea cadrului legislativ prin adaptarea la sistemul judiciar romanesc a unor modalitati educative si de indreptare existente in legislatie. O alta masura vizeaza reconsiderarea rolului Serviciului Autoritatii Tutelare; reinstaurarea sistemului de insotire a minorului in instanta de catre asistentul social din comunitate sau din cadrul serviciului specializat; implicarea autoritatilor locale pentru reducerea cheltuielilor, pentru scaderea numarului celor aflati in inchisori, in favoarea mentinerii lor in familie[9].

Delincventul minor trebuie privit ca entitate umana in sine. Un aspect important il reprezinta protectia speciala a minorului proveniti din familii cu antecedente penale. Institutionalizarea unor organisme speciale cu functii de supraveghere a modului in care minorul lasat in libertate isi indeplineste obligatiile impuse de instanta si se sprijine reinsertia sociala a minorilor liberati din centrele de reeducare.

Interventia pentru sensibilizarea, responsabilizarea si constientizarea societatii romanesti privind fenomenul; reducerea conditiilor favorizatoare comiterii de infractiuni prin instituirea unor elemente de descurajare: instalarea unor sisteme de securitate in locuinte si institutii, patrularea preventiva pe strazi; iluminatul mai bun in zonele publice.

5. Modalitati penale de aparare sociala si prevenire a delicventei juvenile

Conceptul de politica penala reprezinta fie ansamblul de mijloace si procedee de prevenire si represiune penala utilizate pentru sanctionara si pedepsirea delincventilor, fie modalitatile si formele prin care se asigura apararea si protectia indivizilor fata de actele antisociale ce se produc in societate, astfel incat sanctiunea sa nu aiba ca finalitate descurajarea, ci recuperarea sociala a indivizilor delincventi.

Se considera ca notiunea de prevenire a delincventei are doua conotatii:

1. una cu caracter sociologic si criminologic care se refera la ansamblul de activitati desfasurate in directia identificarii, explicarii si diminuarii cauzelor si conditiilor generale si speciale, sociale si individuale;

2. una cu caracter juridico-penal care se refera la efectul pe care legislatia penala prin incriminarile, sanctiunile si pedepsele prevazute le exercita asupra conduitei si comportamentului indivizilor si grupurilor sociale.

In functie de institutiile care participa la realizarea activitatii de prevenire, acestea pot fi:

primara sau generala prin antrenarea tuturor institutiilor cu rol de socializare si control social la actiunile de identificare si combatere a surselor potentiale de delincventa;

secundara sau speciala, indreptata spre combaterea si neutralizarea delincventilor, diminuarea prejudiciilor sociale produse in urma delictului, restabilirea ordinii sociale, sanctionarea delincventilor;

situationala sau contextuala prin atragerea directa a comunitatii si a publicului in actiunea de prevenire si neutralizare a delictelor si delincventilor.

In functie de momentul desfasurarii actiunilor de prevenire, se face distinctie intre:

masuri adoptate inainte de producerea delictului. Acestea sunt extrem de diverse si variate incepand cu cele cultural- educative si terminand cu cele tehnico-criminalistice intreprinse pentru protejarea indivizilor si sigurantei acestora;

masurile adoptate in timpul producerii delictului intreprinse de organismele de politie, procuratura, justitie fata de minorii care au comis delicte. Se urmareste impiedicarea din timp a producerii delictelor; informarea permanenta a populatiei despre modul de preintampinare a comiterii delictului etc.;

masuri adoptate dupa producerea delictelor, realizate in principal de instantele de judecata prin sistemul de sanctiuni si pedepse aplicat indivizilor delincventi, ca si prin reteaua de institutii in care se realizeaza internarea acestora[10].

6. Elemente de protectie si asistenta sociala cu impact pozitiv asupra fenomenului "copii strazii"

6.1. Masuri pe termen scurt

a)               Realizarea si punerea in practica a unei strategii nationale de prevenire, control si reducere a fenomenului precum si a unor structuri guvernamentale si neguvernamentale eficiente cu rol de coordonare la nivelul judetean.

b)               Revizuirea legislatiei referitoare la ocrotirea unor categorii de minori (legea 3/1970 si Legea 6/1991) urmarindu-se in principal: realizarea cadrului juridic pentru grupa de varsta 14-18 ani, fundamentarea si reglementarea juridica a masurilor si actiunilor cunoasterii, controlului si restrangerii fenomenului "copiii strazii"; cresterea rolului Autoritatii Tutelare in depistarea si intreprinderea masurilor impuse de acest fenomen.

c)               Sensibilizarea conducerii institutia de ocrotire a minorilor pentru intarirea pazei si supravegherii copiilor care parasesc frecvent aceste unitati pentru vagabondaj si cersit ;

d)               Triajul eficient si rapid al minorilor pentru orientarea lor catre institutiile specializate cele mai adecvate;

e)               Consiliile de Ocrotire a Minorilor din primarii, trebuie sa fie determinate prin reglementari exprese sa se sesizeze si din oficiu de existenta "copiilor strazii" si sa ia masurile ce se impun. In acest mod va creste operativitatea interventiei, degrevand in acelasi timp politia de o multitudine de responsabilitati suplimentare, care de altfel nu concorda cu prerogativele de fond ale acestei institutii de aplicare a legii;

f)        Sprijinirea organizatiilor neguvernamentale care actioneaza pe diferite paliere, pentru diminuarea fenomenului "copiii strazii" si exercitarea unui control eficient asupra concordantei dintre prevederile statutului aprobat si activitatea concreta a fundatiilor si asociatiilor neguvernamentale care-si propun masuri de diminuare a fenomenului "copiii strazi";

g)               Sensibilitatea opiniei publice si in mod deosebit a comunitatilor locale cu privire la acest fenomen si a consecintelor grave pe care genera.

6.2. Masuri pe termen mediu

a)    Instituirea unui sistem de apreciere a eficientei activitatii institutiilor guvernamentale implicate in controlul fenomenului "copiii strazi" urmarindu-se evolutia cazurilor de la depistare pana in momentul solutionarii lor definitive;

b)    Organizarea unor comisii judetene de profilaxie a fenomenului "copiii strazii subordonate prefecturilor;

6.3. Masuri pe termen lung

a)      Infiintarea pe plan local a unor servicii speciale de spijin a familiilor cu mai multi copii si situatia socio-economica precara;

b)      Crearea de noi centre de ocrotire sau a unor locuri de cazare de tip "azil de noapte" pentru minori dezavantajati paralel cu suplimentarea cantinelor de ajutor social;

c)      Infiintarea unor camine de nefamilisti pentru cei care nu depasesc varsta de 18 ani si care provin din casele de copii.

7. Test - control aplicat pe un esantion de condamnati minori

Chestionarul aplicat a cuprins urmatoarele elemente:

Numele si prenumele;

Varsta;

Rezultatele la invatatura;

Abandon scolar - varsta la data abandonului

- motivul abandonului scolar

Date despre familie:

a) structura familiei - familia legal structurata;

- familia destrucutrata;

- deces - X - mama; tata - X;

- abandon - X - mama; tata - X;

- divort

b) starea materiala a familiei;

c) date despre locuinta: X - chirie; - X - proprietate;

- numarul membrilor familiei;

- numarul de camere;

- alte date;

d) numarul de frati (surori)

Antecedente antisociale la nivelul familiei

a) antecedente penale    MTF

b) consum de alcool    MTF

c) acte de agresiune    MTF

Antecedente personale;

a) scoli ale Ministerului Muncii;

b) centre de minori;

c) fuga de acasa;

d) consum de alcool;

e) consum de substante volatile si narcotice;

f) prostitutie; vagabondaj

Infractiunea - descrierea pe scurt a acesteia;

Motivul comiterii infractiunii;

Masura educativa si durata;

Nivelul discernamantului    X - pastrat; X - eliminat;

Debut sexual X - varsta; X - benevol; X - viol;

Starea civila;

Aspiratii - idealuri;

Nivelul integrarii in cadrul colectivului (scurta caracterizare intocmita de catre profesorul diriginte).

Date statistice privind esantionul investigat:

Varsta comiterii infractiunii: 14-14,8 ani - 16%

14,9-15,9 ani - 25%

15,9-16,9 ani - 29%

16,9-17,9 ani - 30%

Structura familiala - legal structurata - 54%; destructurata - 36%;

Tipul de infractiune: furt privat - 46%; furt avutul public - 15%; talharie - 18%; omor - 9%; pruncucidere - 3%; prostitutie - 6%; alte infractiuni - 3%;

Cauze care au determinat declansarea actului infractional: materiale - 30%; sub influenta altor infractori - 64%; sub influenta alcoolului - 6%;

Antecedente personale preinfractionale: reveniti in centre de minori - 10%; fuga de acasa - 30%; abandon scolar - 35%; consum de alcool - 25%.

Debut al vietii sexuale - 85%;

Tipul sanctiunii aplicate: inchisoarea - 40%;

Starea materiala a familiilor din care provin minorii - 68% provin din familii cu venituri foarte mici;

Numarul membrilor de familie - 70% provin din familii cu 4 si peste 4 copii;

Mod de comitere a infractiunilor: 25% individual; 75% comise in grup.

Prelucrarea si interpretarea datelor

Analiza datelor si informatiilor rezultate din cercetare atesta faptul ca in proportia cea mai mare minorii internati in centre de reeducare au comis infractiunea de furt in dauna avutului privat cu un procent de 46%, urmata de infractiunea de talharie - 18%.

Un motiv de ingrijorare il constituie numarul participantilor minori la infractiunile de violenta: 30% din totalul esantionului.

Din studierea varstei la care a avut loc comiterea infractiunii rezulta ca un procent important il reprezinta minorii cu varsta cuprinsa intre    14 - 14,9 ani, lucru ingrijorator care denota un debut infractional precoce. Cele mai multe infractiuni sunt savarsite de minori in intervalul de varsta 16,9 - 17,9 ani - 30%. Ca mod de comitere a infractiunilor 25% din infractiuni au fost comise individual si 75% au fost comise in grup.

Interesant este faptul ca in cazul infractiunilor savarsite in mod individual numai 25% sunt comise cu violenta, 75% fiind comise fara violenta; comparativ cu infractiunile savarsite in grup unde 40% din infractiuni au fost comise cu violenta, 60% fiind fara violenta.

Violenta manifestata in cazul infractiunilor savarsite in grup se datoreaza si consumului de bauturi alcoolice.

Din informatiile obtinute in urma aplicarii chestionarului rezulta ca majoritatea minorilor delincventi prezentau serioase deficiente de scolarizare, integrare sociala, concretizata in tendinte de abandon scolar si familial, vagabondaj, consum de droguri, alcool, prostitutie etc.

Identificarea acestor factori de risc de natura familiala, scolara, stradala confirma faptul ca o parte din acesti adolescenti sunt victime ale educatiei, ale anturajului sau ale altor imprejurari nefericite care i-au adus in fata instantelor de judecata.

In ceea ce priveste starea materiala a familiilor din care provin minorii, trebuie retinut faptul ca 68% din minori provin din familii cu venituri foarte mici, iar in ceea ce priveste numarul membrilor de familie - 70% provin din familii cu 4 si peste 4 copii. Factorii de ordin material, situatia economica globala existenta in tara noastra detin o pondere importanta in declansarea comportamentului deviant.

In continuare voi exemplifica cele afirmate cu prezentarea a doua cazuri de minori implicati in comiterea de infractiuni.

Tanara T.E. (17 ani) avand studii 4 clase, provine dintr-o familie formata din 9 persoane, toti locuind intr-o casa de doua camere. La varsta de 12 ani a fost violata de tatal vitreg, dupa aceasta varsta incepand sa se prostitueze, in urma unei relatii de concubinaj rezultand un copil in varsta de 1 an. Impreuna cu o prietena a furat geanta unei femei, motivand actul infractional pe fondul unor lipsuri materiale acute.

Minorul M.L. (16 ani) cu studii de cinci clase, provine dintr-o familie cu acute carente instructiv-educative si materiale; opt persoane locuind in doua camere. Tatal si mama minorului consuma in mod regulat bauturi alcoolice, dupa care isi supun copiii la multiple violente. Datorita deselor conflicte familiale, baiatul fuge de acasa. La varsta de 15 ani patrunde singur intr-o locuinta de unde sustrage o importanta suma de bani. Isi motiveaza gestul infractional ca fiind determinat de situatia materiala precara.

8. Elemente de prognoza a fenomenelor de delicventa juvenila si unele masuri care vizeaza prevenirea delicventei juvenile

Din analiza datelor disponibile asupra fenomenelor deviante din randul tinerilor din Romania pot face cateva consideratii despre posibilele evolutii ale acestora in viitor.

In ceea ce priveste vagabondajul, pot afirma ca, luand in considerare presiunile externe ale UE legate de diminuarea dimensiunilor fenomenului copiii strazii, preconizata crestere economica pentru acest an si pentru urmatorii si nu in ultimul rand faptul ca Agentia Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului a anuntat alocarea unei sume importante de bani asociatilor neguvernamentale pentru asistenta copiilor strazii, este de asteptat pentru urmatorii 2-3 ani o diminuare a numarului copiilor nevoiti sa traiasca in strada.

In legatura cu evolutia abandonului scolar, ea se va mentine pe termen scurt 1-3 ani. Sunt posibile modificari substantiale in sens pozitiv pe termen mediu si lung in conditiile unei schimbari la nivel macrosocial cum ar fi: accelerarea procesului de integrare in structurile UE, avand consecinta si o crestere a nivelului de trai; cresterea alocatiilor bugetare destinate invatamantului, modificari legislative in sensul noilor sanctiuni fata de cei care abandoneaza scoala.

Referitor la alte infractiuni savarsite de minori - furturi, talharii, violuri, vatamari corporale, evolutia ratei infractionalitatii in randul minorilor va depinde de mai multi factori printre care: gradul de ocupare al minorilor, controlul exercitat din partea scolii si a familiei, situatia socio-economica, locurile, mediile frecventate de minori si alti factori[12].

In ceea ce priveste consumul si traficul de droguri in randul tinerilor, infiintarea Comitetului International de Lupta Impotriva Drogurilor (infiintat prin H.G. nr. 534/1999) promite o coordonare mai buna a masurilor destinate preventiei si combaterii acestei forme de devianta.

Pe de alta parte, consolidarea in timp a retelelor de trafic cu stupefiante face tot mai dificila lupta pe care autoritatile o duc impotriva drogurilor. Este e asteptat o crestere a consumului de droguri in randul elevilor si studentilor in contextul general al emanciparii tinerilor la acest inceput de mileniu.

In perspectiva in urmatorii 2-3 ani este de asteptat ca in ceea ce priveste delicventa juvenila:

- sa creasca ponderea infractorilor minori fara ocupatie in conditiile stagnarii economice si a somajului;

- sa scada ponderea violurilor daca sunt legalizate bordelurile si cresc si veniturile populatiei;

- mentinerea in topul infractorilor a celor din grupa de varsta 21-29 ani, aceasta fiind o tendinta stabila conform datelor analizate.

Principala problema care se pune este de a preveni proliferarea acestor delicte in randul tinerilor, dar nu prin instituirea unui "cordon sanitar" ci prin masuri elaborate stiintific care sa fie aplicate numai daca exista garantia ca au fost receptate, intelese si urmate de catre tinerii carora le sunt adresate.

Pentru prevenirea fenomenului delincventei juvenile ar fi indicata adoptarea unui program de terapie sociala a acestui fenomen, pornind tocmai de la cunoasterea si combaterea cauzelor si conditiilor care il genereaza sau il favorizeaza atat la nivel macro-social, cat si micro-social si individual.

La nivel macro-social, masurile de preventie si profilaxie sunt mai dificil de elaborat. Trebuie evitat, pe cat posibil, multiplicarea textelor legislative care sa includa norme prohibitive pentru tineri si sa extindem prescriptiile normative ce permit accesul nelimitat al acestora spre statusuri sociale superioare.

Chiar daca varsta, dezvoltarea fizica si intelectuala, mentalitatile si aptitudinile continua sa diferentieze tineretul ele trebuie, pe cat posibil, aduse la un numitor comun intr-o viitoare legislatie juvenila care sa prevada, fara echivoc, varsta sociala de la care incep sa fie operabile drepturile si obligatiile tinerilor in materie civila, penala, matrimoniala, de munca etc. Acordand drepturi sporite tinerilor in societate, in functie de aptitudinile, capacitatile si competenta lor profesionala si culturala, in mod corelativ va trebui sa includem si obligatii si in primul rand aceea de a respecta legile si normele de convietuire sociala dezirabile. La nivel micro-social se impune revitalizarea functiilor de baza ale institutiilor sociale cu rol educativ si de control social, in primul rand al familiei, scolii, colectivului de munca.

Intrucat familia reprezinta factorul primordial al socializarii morale si al integrarii adolescentului in societate se impune adoptarea unei masuri de stimulare economica a familiilor cu dificultati financiare care au in crestere sau intretinere copii minori. O alta masura ar fi infiintarea si multiplicarea in cadrul centrelor si cabinetelor de consiliere familiala a unor grupuri de lucru specializate in cauzele cu copii-problema.

La nivelul scolii se poate organiza o buna profilaxie a manifestarilor predelincvente in randul elevilor prin utilizarea unor instrument de predictie, ca si prin folosirea unor scale de evaluare a "starii educationale" si morale a acestora. Cadrele didactice vor trebui reciclate prin absolvirea unor cursuri de psihologie a copilului, sociologia familiei, metode si tehnici de psihologie si sociologie a copilului. Legatura dintre parinti si cadrele didactice va trebui de asemenea diversificata si permanentizata prin alcatuirea unor comisii de sprijin si consiliere familiala si scolara.

Perfectionarea activitati Comisiilor pentru ocrotirea minorilor impune, in primul rand reorganizarea structurala a acestora, prin abandonarea principiului muncii obstesti in favoarea celui al muncii de specialitate, facuta cu competenta si profesionalism. In acest sens, vor trebui uniformizate si standardizate metodologiile de redactare si de prezentare a anchetelor sociale ca si organizarea unor evidente operative a familiilor si copiilor "problema". Aceste comisii vor trebui sa aplice ferm dispozitiile legale fata de parintii cu purtari rele fata de copiii lor, cerand chiar punerea sub interdictie judecatoreasca sau decaderea din drepturile parintesti a parintilor agresivi, alcoolici etc.

Aplicarea acestor solutii trebuie sa puna un accent din ce in ce mai mare pe latura educativ-preventiva, de dezvoltare si stimulare a autonomiei morale a tinerilor si de evitare a constrangerii si supravegherii juridice a acestora, facilitand astfel atat adaptarea la cerintele normelor sociale, cat si participarea la exigentele vietii sociale.

BIBLIOGRAFIE

CONSTITUTIA ROMANIEI;

CODUL PENAL AL ROMANIEI;

CODUL DE PROCEDURA PENALA AL ROMANIEI;

MINISTERUL DE INTERNE "Manualul Natiunilor Unite de Justitie Juvenila"; Bucuresti; 1999;

MINISTERUL DE INTERNE; Studiul I.G.P. pe anii 1999 - 2000;

INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI; "Concepte, principii, structuri si modele europene de prevenire a criminalitatii"; Bucuresti; 1993;

REVISTA de STIINTA PENITENCIARA nr. 3-4/1991

Amza Tudor; "Criminologie teoretica"; Editura Lumina Lex; Bucuresti; 2000;

Chaubart N. J.; "Compozitia familiei si tulburarile de comportament la copil"; Editura Politica; Bucuresti; 1971;

Mitrofan M.; Zdrenghea V.; Butoi T.; "Psihologie judiciara"; Casa de Editura si Presa "Sansa" S.R.L.; Bucuresti; 1992;

Neveanu I.; Popescu P.; "Dictionar de psihologie"; Editura Albatros; Bucuresti; 1978;

Nistoreanu, Gheorghe; Paun, Costica; "Criminologie"; Editura Europa Nova; Bucuresti; 2000;

Pitulescu, Ion; "Delincventa juvenila"; Editura Ministerului de Interne ; Bucuresti; 1995;

Wrightsman S.Z.; "Psychology and the Legal System"; Brooks Cole Publishing Company Matercy; California, 1987.