CADRUL STRATEGIC AL UNIUNII EUROPENE

CADRUL STRATEGIC AL UNIUNII EUROPENE

Cadrul strategic european este deosebit de complex, dar cele mai importante documente sunt Orientarile Strategice de Coeziune, un document de sinteza care isi are radacinile in Strategiile sectoriale ale uniunii, in Strategia de dezvoltare durabila si Liniile Directoare Integrate ale UE pentru Crestere Economica si Locuri de Munca. De asemenea, un alt document de baza este Agenda Lisabona, completata de Concluziile Consiliului European de la Goteborg.

Orientarile Strategice de Coeziune 2007-2013

Orientarile Strategice de Coeziune 2007-2013 (The Community Strategic Guidelines on Cohesion 2007-2013) contin principiile si prioritatile politicii de coeziune si sugereaza modurile in care regiunile europene pot folosi la maximum cele 308 miliarde Euro disponibile pentru programele de ajutor national si regional, acordate pe parcursul urmatorilor sapte ani. Autoritatile nationale vor folosi directivele ca baza pentru elaborarea prioritatilor strategice nationale si planificarii pentru 2007-2013, asa-numitele Cadre Strategice  Nationale de Referinta (CSNR-uri).

Principiile de programare ale Fondurilor Structurale si de Coeziune

A. Complementaritate: Actiunile comunitare trebuie sa fie complementare sau sa contribuie la operatiunile nationale corespondente.

 B. Parteneriat: Actiunile Comunitare trebuie realizate printr-o stransa consultare intre Comisie si Statele Membre, impreuna cu autoritati si organisme numite de Statele Membre, cum ar fi autoritati regionale si locale, parteneri economici si sociali. Parteneriatul trebuie sa acopere pregatirea, finantarea, monitorizarea si evaluarea asistentei financiare. Statele Membre trebuie sa asigure asocierea partenerilor relevanti la diferite stadii ale programarii.

 C. Subsidiaritate: Fondurile Structurale nu sunt direct alocate proiectelor alese de Comisie. Principalele prioritati ale programului de dezvoltare sunt definite de autoritati nationale/regionale in cooperare cu Comisia, dar alegerea proiectelor si managementul lor sunt sub responsabilitatea exclusiva a autoritatilor nationale si regionale.

 D. Aditionalitate: Ajutorul Comunitar nu poate inlocui cheltuieli structurale publice sau altele echivalente ale Statelor Membre. Bugetele Programului pot include atat fonduri UE cat si fonduri nationale din surse publice sau private.

 E. Compatibilitate: Operatiunile finantate de Fonduri Structurale trebuie sa fie in conformitate cu prevederile Tratatului UE, precum si cu politicile si actiunile UE, inclusiv regulile privind concurenta, achizitiile publice, protectia mediului, promovarea egalitatii intre barbati si femei.

 F. Programare: Actiunea comuna a UE si Statelor Membre trebuie sa fie implementata pe o baza multianuala printr-un proces de organizare, luare de decizii si finantare bazat pe formularea de strategii integrate si coerente multi-anuale si definirea de obiective concrete.

 G. Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe cateva obiective prioritare; de fapt, o mare parte a acestora acopera un numar limitat de zone, care au nevoie de sprijin pentru dezvoltarea lor, iar resursele ramase sunt dedicate anumitor grupuri sociale care se confrunta cu dificultati in toata Uniunea Europeana, fara a satisface criterii geografice speciale.

Prioritatile politicii de coeziune

In conformitate cu directivele si aliniate cu strategia reinoita de la Lisabona, programele cofinantate prin politica de coeziune trebuie sa se adreseze unor resurse pe urmatoarele trei prioritati:

• ameliorarea atractivitatii statelor membre, regiunilor si oraselor prin imbunatatirea accesibilitatii, asigurarea unui nivel si calitati adecvate a serviciilor si conservarea potentialului propriu al mediului inconjurator;
• incurajarea inovatiei, a spiritului intreprinzator si a cresterii economiei bazate pe cunoastere, prin capacitati de cercetare si inovare, inclusiv noi tehnologii de informatii si comunicare; si
• crearea unor locuri de munca mai multe si mai bune prin atragerea mai multor persoane in activitatea antreprenoriala, ameliorarea capacitatii de adaptare a muncitorilor si companiilor si cresterea investitiilor in capitalul uman.
  

Strategia de dezvoltare durabila

Dezvoltarea durabila este un concept foarte complex, care a pornit de la preocuparea fata de mediu, ideea fiind imbogatita in timp cu o dimensiune economica si una sociala.

Cea mai frecventa definitie a dezvoltarii durabile este cea data de Comisia Brundtland, conform careia o dezvoltare durabila este aceea care raspunde necesitatilor generatiilor actuale fara a afecta capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde propriilor necesitati.

Strategia de Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene (2001) si Noua Strategie de Dezvoltare Durabila (2006) urmareste, alaturi de Strategia de la Lisabona pentru crestere economica si locuri de munca, sa contribuie la o Europa mai prospera, mai curata si mai corecta.

Tratatul Uniunii Europene prevede integrarea dezvoltarii durabile in toate politicile europene, astfel incat acestea sa contribuie de-o maniera integrata la indeplinirea obiectivelor economice, sociale si de mediu.  

Strategia UE de Dezvoltare Durabila (2006)

Strategia UNECE pentru Educatia pentru Dezvoltare Durabila

In data de 18 martie 2005, in capitala Lituaniei, Vilnius, ministrii responsabili cu educatia si cu mediul din tarile UNECE, printre care si Romania, au adoptat intr-o inatalnire la nivel inalt Strategia UNECE pentru Educatia pentru Dezvoltare Durabila. La intalnire a fost lansat si Deceniul Natiunilor Unite de Educatie pentru Dezvoltare Durabila.

Strategia UNECE reprezinta un instrument practic pentru promovarea dezvoltarii durabile prin intermediul educatiei. La Vilnius, a fost adoptat totodata cadrul de implementare al strategiei si a fost infiintat un comitet de conducere si un grup de experti pentru indicatori pentru coordonarea si revizuirea implementarii strategiei.   

Obiectivul strategiei este de a incorpora temele cheie ale dezvoltarii durabile in toate sistemele de educatie. Aceste teme includ o varietate de subiecte, precum eradicarea saraciei, pacea, etica, democratia, justitia, securitatea, drepturile omului, sanatatea, echitatea sociala, diversitatea culturala, economia, protectia mediului, managementul resurselor umane.

Strategia de la Vilnius Deceniul Natiunilor Unite de Educatie pentru Dezvoltare Durabila (2005 - 2014)

Deceniul Natiunilor Unite de Educatie pentru Dezvoltare Durabila (2005 - 2014) are drept obiectiv general integrarea principiilor, valorilor si practicilor specifice dezvoltarii durabile in toate aspectele educatiei si invatarii, cu scopul de a incuraja modificarile de comportament  care sa duca la crearea unui viitor durabil in ceea ce priveste integritatea mediului, viabilitatea economica si o societate dreapta pentru generatia actuala si cele viitoare.

Obiectivele specifice ale Deceniului urmaresc:

• sa faciliteze dezvoltarea retelelor, a legaturilor, a schimburilor si a interactiunii dintre diferitii factori interesati din domeniul educatiei pentru dezvoltare durabila (EDD);
• sa incurajeze cresterea calitatii predarii si invatarii in cadrul EDD;
• sa ajute tarile sa faca progrese si sa realizeze Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului prin intermediul eforturilor specifice EDD;
• sa ofere tarilor noi posibilitati de a incorpora EDD in procesele de reforma a educatiei.

In contextul Deceniului Natiunilor Unite, au fost evidentiate patru idei principale cu privire la educatia pentru dezvoltare durabila:

• imbunatatirea accesului la educatia de baza de calitate
• reorientarea programelor de educatie existente
• dezvoltarea intelegerii si constientizarii publice
• asigurarea de programe de formare

Liniile Directoare Integrate ale UE pentru Crestere Economica si Locuri de Munca

Consiliul European din Martie 2005 a relansat strategia de la Lisabona prin reorientarea pe dezvoltare si ocupare in Europa. In acest sens, Uniunea Europeana si fiecare Stat Membru isi vor concentra atentia catre aceste domenii si vor lua toate masurile necesare promovarii cunoasterii, atragerii a cat mai multor oameni pe piata muncii si crearii a cat mai multor locuri de munca .

Comisia recomanda Statelor Membre urmatoarele linii directoare:

Linii directoare macroeconomice:

1. Asigurarea stabilitatii economice.

2. Protejarea dezvoltarii economice.

3. Promovarea alocarii eficiente a resurselor.

4. Promovarea unei coerente mai puternice intre politicile macroeconomice si cele structurale.

5. Asigurarea ca sporirea salariilor contribuie la stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica.

6. Contributia la o Uniune Economica si Monetara dinamica si functionala .

Linii directoare microeconomice:

7. Extinderea si adancirea pietei interne.

8. Asigurarea de piete deschise si atractive.

9. Crearea unui mediu de afaceri mai atractiv.

10. Promovarea mai puternica a culturii antreprenoriale si crearea unui mediu de sprijin pentru IMM-uri.

11. Imbunatatirea si extinderea infrastructurii Europene si finalizarea proiectelor transfrontaliere convenite.

12. Cresterea si imbunatatirea investitiei in Cercetare&Dezvoltare.

13. Facilitarea inovatiei si concentrarea pe Tehnologiile Informationale si Comunicationale.

14. Incurajarea utilizarii adecvate a resurselor si intarirea legaturilor dintre protectia mediului si dezvoltare.

15. Contributia la o baza industriala puternica .

Linii directoare pentru ocupare:

16. Implementarea politicilor de ocupare care au ca scop ocuparea deplina , imbunatatirea calitatii si productivitatii muncii, si intarirea coeziunii sociale si teritoriale.

17. Promovarea unei abordari a muncii pe tot parcursul vietii.

18. Asigurarea includerii pe piata muncii a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca si a grupurilor dezavantajate.

19. Imbunatatirea corela rii cu nevoile pietei muncii.

20. Promovarea flexibilitatii combinata cu siguranta ocuparii si reducerea segmentarii pe piata muncii.

21. Asigurarea de stimulente pentru ocupare si a altor costuri ale muncii.

22. Extinderea si imbunatatirea investitiei in capitalul uman.

23. Adaptarea sistemelor de educatie si formare la noile cerint e de competente.

Agenda Lisabona

Strategia Lisabona de a transforma Uniunea Europeana in ''cea mai dinamica si competitiva economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de crestere economica durabila cu locuri de munca mai multe si mai bune si cu o mai mare coeziune sociala si respect pentru mediu pana in 2010'' a fost adoptata de catre Consiliul European in 2000.

In actualul context economic dezvoltarea competivitatii locale si regionale este un obiectiv vital pentru a permite UE sa ridice urmatoarele incercari: disparitatile socio-economice aparute dupa aderare; reconstructurarile rezultate de globalizare; revolutiile tehnologice; progresul economiei si al societatii bazate pe cunoastere; imbatranirea populatiei europene si cresterea imigrarii.

Pentru a raspunde asteptarilor cetatenilor UE, Consiliile europene de la Lisabona si Goteborg au definit o strategie foarte larga care doreste sa dinamizeze competivitatea Uniunii avand in vedere o crestere durabila a acesteia. De asemenea, in perioada de programare, 2000-2006, diversele instrumente ale politicii de coeziune - si, in principal, Fondurile Structurale - contribuie, direct sau indirect, la strategia Lisabona. Acestea vor avea un impact major asupra competitivitatii regiunilor si permite ameliorarea conditiilor de viata ai cetatenilor sai intr-o maniera substantiala.

In ciuda eforturilor facute si a progreselor atinse, multe raman, inca, de facut pentru a intari competivitatea regionala. Acest scop/obiectiv va fi departe de-a fi atins din moment ce actuala generatie de programe comunitare va expira in 2006.Politica de coeziune, in toate dimensiunile sale, trebuie sa fie considerate ca o parte integranta a stragiei de la Lisabona. Si in ceea ce priveste aceasta, Comisia europeana a prezentat la 2 februarie 2005 o strategie revizuita pentru UE in scopul stimularii cresterii si crearii de locuri de munca. Aceasta strategie are ca scop revitalizarea agendei Lisabona - agenda reformei economice a UE in 2000. In alte cuvinte, politica de coeziune trebuie sa cuprinda obiectivele de la Lisabona si de la Goteburg si sa devina un vector important al realizarii acestora prin programele de dezvoltare regionala si nationala. Este motivul pentru care Comisia Europeana a adoptat, la 14 iulie 2004 cadrul legislativ pentru reforma politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 - in care obiectivul programelor este de a ridica nivelul competitivitatii si al cresterii Uniunii Europene largite.
Uniunea are nevoie de politici regionale de pornire ambitioase, acoperind toate regiunile noastre si a cresterii pe tot care vor continua sa actioneze ca parghie pe cuprinsul Uniunii largite.