REZERVA SOTULUI SUPRAVIETUITOR

REZERVA SOTULUI SUPRAVIETUITOR

1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

Din punctul de vedere al rezervei si al cotitatii disponibile, sotul supravietuitor este, pe de o parte, obiectul unei masuri de favoare, caci el se bucura de rezerva, desi nu este ruda in linie dreapta cu defunctul, iar pe de alta parte, el face obiectul unei masuri de defavoare, de vreme ce, in concurs cu copiii dintr-o casatorie anterioara a sotului predecedat, el nu poate primi liberalitatea de la acesta din urma decat in marginile unei cotitati disponibile speciale.

Din primul punct de vedere, sotul supravietuitor, care in sistemul initial al Codului civil era un simplu succesor neregulat, a fost inaltat la rangul de mostenitor rezervatar prin Legea nr. 319 din 10 iunie 1944.

Anterior adoptarii Legii nr. 319/1944, redactorii Codului civil roman, inspirati de unele principii traditionale, au reglementat, in doua sectiuni diferite, dreptul de mostenire al sotului supravietuitor. Intr-o prima sectiune (art. 679-683 C. civ.) a fost tratat dreptul succesoral al mostenitorilor neregulati din care facea parte sotul supravietuitor, indiferent de sexul acestuia, iar in lipsa acestuia - statul. In a doua sectiune (art. 684 C. civ.) se reglementa dreptul de mostenire al vaduvei care nu avea avere si se afla in concurs cu descendentii sau cu alte rude chemate de lege la succesiunea sotului predecedat (aceasta beneficia de un drept de uzufruct asupra unei cote variabile din succesiune, cand la mostenire erau chemati numai descendentii, iar cand erau chemati ascendentii sau colateralii, vaduva saraca putea primi in plina proprietate o patrime din bunurile defunctului).

Sotul supravietuitor era chemat la mostenire inaintea statului, cu conditia sa nu fi existat rude de sange pana la gradul XII (art. 679 C. civ.), ceea ce practic era aproape nerealizabil. Acest text a fost modificat prin art. 4 al Legii asupra impozitului progresiv pe succesiuni[2], care stabilea ca ,,dreptul de mostenire ab intestat de la al IV-lea grad in sus se desfiinteaza.".

Rezerva sotului supravietuitor este fundamentata pe ideea de unitate familiala, ce izvoraste nu numai din relatiile de rudenie dintre ascendenti si descendenti, ci si din legaturile profunde ce se nasc in timpul casatorie intre cei doi soti si care stau la baza indatoririlor de sprijin ce supravietuiesc desfacerii casatoriei prin moarte .

Pentru a putea culege mostenirea la care este chemat, in calitatea sa de succesor legitim, sotul supravietuitor trebuie sa indeplineasca unele conditii de ordin general, cerute oricarui mostenitor, si de ordin special, impuse de particularitatea dreptului sau succesoral.

Mostenitorii cu vocatie succesorala legala, cum este si sotul supravietuitor, pierd capacitatea de a mosteni daca a intervenit o cauza de nedemnitate, care atrage decaderea din dreptul de a succede (art. 655 C. civ.); la randul sau, sotul supravietuitor pierde dreptul de a mosteni daca la data deschiderii succesiunii casatoria era desfacuta sau anulata prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva; ca orice succesor, sotul supravietuitor trebuie sa fi acceptat mostenirea, in mod expres sau tacit (art. 689 C. civ.), in termenul prevazut de lege.

Astfel, conditiile generale pe care sotul supravietuitor trebuie sa le indeplineasca pentru a putea mosteni sunt: de a nu fi considerat nedemn, de a fi casatorit cu defunctul la data deschiderii succesiunii si de a fi acceptat in termen succesiunea.

2. CUANTUMUL REZERVEI SOTULUI SUPRAVIETUITOR

Potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezerva sotului supravietuitor (determinata si de aceasta data indirect, prin stabilirea cotitatii disponibile) este de jumatate din cota succesorala ce i se cuvine in calitate de mostenitor legal.

Insa, partea succesorala a sotului supravietuitor depinzand de clasa de mostenitori cu care vine in concurs, rezulta ca intinderea rezervei succesorale va fi variabila, deci va depinde de clasa de mostenitori cu care vine in concurs la mostenire. Rezulta ca in rezolvarea problemelor care se pun in legatura cu drepturile succesorale ale sotului supravietuitor trebuie, in toate cazurile, sa se determine cu exactitate, pe baza de probe, calitatea mostenitorilor cu care el vine in concurs (rude ale defunctului facand parte dintr-o anumita clasa de mostenitori legali care nu fac parte din clasele de mostenitori legali), intrucat cota legala, si deci si rezerva sotului supravietuitor depinde de calitatea mostenitorilor cu care vine in concurs. Bineinteles, in toate cazurile, pentru stabilirea rezervei sotului supravietuitor se va tine seama numai de rudele defunctului impreuna cu care el ,,vine la mostenire" (art. 1 din Legea nr. 319/1944), deci care mostenesc efectiv, adica nu sunt renuntatori, nedemni sau exheredati (daca, in acest din urma caz, nu sunt mostenitori rezervatari) .

Astfel, cuantumul rezervei sotului supravietuitor este urmatorul:

a) in concurs cu descendentii (clasa I de mostenitori) cota succesorala a sotului supravietuitor este de 1/4 din mostenire, deci rezerva sa succesorala va fi de 1/2 din 1/4, adica 1/8 din mostenire;

b) in concurs cu ascendentii privilegiati si cu colateralii privilegiati sau cu descendentii acestora (clasa a II-a de mostenitori), cota succesorala a sotului supravietuitor este de 1/3 din mostenire, deci rezerva va fi de 1/2 din 1/3, adica 1/6 din mostenire;

c) in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati ori cu descendentii acestora, partea succesorala a sotului supravietuitor este de 1/2 din mostenire, iar rezerva sa succesorala va fi de 1/2 din 1/2, deci 1/4 din mostenire;

d) in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a de mostenitori), indiferent de numarul acestora, partea succesorala a sotului supravietuitor este de 3/4 din mostenire, iar rezerva sa succesorala va fi de 3/8 din mostenire;

e) in absenta rudelor din toate cele clase de mostenitori legali, deci atunci cand vine in concurs numai cu beneficiarul liberalitatii, cand acesta nu are calitatea de mostenitor legal sau cand a avut aceasta calitate, dar a renuntat la mostenirea legala, rezerva succesorala a sotului supravietuitor va fi de 1/2 din intreaga mostenire.

Aceasta din urma solutie a dat nastere la discutii in practica judiciara[5]. In speta, defunctul a lasat sot supravietuitor si fratii, iar prin testament a instituit doi legatari universali asupra intregii averi, cu excluderea de la mostenire a fratilor sai si fara a tine seama de dreptul de rezervatara al sotiei supravietuitoare.

Daca s-ar admite ca portiunea succesorala a sotului supravietuitor s-ar socoti numai in functie de colateralii privilegiati, avand vocatie utila la mostenire in temeiul legii, care existau la moartea defunctului, indiferent daca pot si voiesc sa vina la mostenire, portiunea succesorala ce s-ar cuveni sotului supravietuitor, in speta respectiva ar fi de 1/2 din mostenire (art. 1 lit. c. din Legea nr. 319/1944), iar rezerva sa ar fi de 1/2 din aceasta portiune, adica 1/4 din mostenire. Acest fapt ar insemna o dubla incalcare a prevederilor legale in materie succesorala.

In primul rand, nu s-ar tine seama de vointa si drepturile testatorului, care poate oricand sa inlature de la succesiune pe colaterali, fiindca nu sunt mostenitori rezervatari; in al doilea rand s-ar incalca prevederile art. 1 si 2 din Legea nr. 319/1944, deoarece rezerva sotiei supravietuitoare s-ar calcula in raport cu o alta categorie de mostenitori - in speta, colateralii privilegiati - decat cu aceea cu care venea in realitate in concurs[6]. Daca insa portiunea sotului supravietuitor se socoteste numai in functie de mostenitorii cu care sotul supravietuitor vine efectiv in concurs, adica numai cu acei succesori care pot si voiesc sa vina la mostenire, de vreme ce, fratii defunctului, mostenitori nerezervatari, au fost inlaturati de la mostenire prin instituirea unor legatari universali (legatarul universal este asimilat mostenitorului ab intestat, deoarece tine loc de erede si are vocatie la totalitatea bunurilor ereditare), urmeaza ca sotul supravietuitor, nevenind in concurs cu vreo ruda in grad succesibil, are drept la intreaga mostenire (art. 1 lit. e din Legea nr. 319/1944), iar rezerva este 1/2 din mostenire. Este vorba de respectarea unei realitati juridice, iar nu a unor pretinse drepturi de care s-ar putea prevala mostenitorii colaterali in cazul ipotetic al anularii testamentului (de altfel, gresit).

Este neindoielnic ca, in cazul cand la deschiderea mostenirii nu exista nici un mostenitor dintr-o anume clasa sau toti sunt renuntatori, nedemni ori exheredati, rezerva sotului supravietuitor este de 1/2 din partea sa succesorala, determinata in functie de concursul cu clasa de mostenitori urmatoare. Tot astfel, in cazul cand sotul supravietuitor vine in concurs numai cu legatari, mostenitorii legali nerezervatari fiind inlaturati de la mostenire prin efectul dispozitiilor testamentare, rezerva sotului supravietuitor nu poate fi decat 1/2 din intreaga mostenire[7].

DREPTUL SPECIAL DE MOSTENIRE AL SOTULUI SUPRAVIETUITOR

In dorinta de a-l avantaja pe sotul supravietuitor si de a-i asigura, pe cat posibil, continuitatea nivelului de trai pe care l-a avut cu sotul predecedat, i s-a mai recunoscut, peste dreptul sau succesoral, posibilitatea de a mosteni, cand vine in concurs cu anumiti erezi, bunurile mobile care au format gospodaria comuna. In urmarirea aceleiasi intentii, de a crea avantaje sotului ramas in viata, i s-a mai recunoscut, in mod limitat, si un drept personal de abitatie asupra casei de locuit.

Reamintim ca sotul supravietuitor este rezervatar numai in ce priveste dreptul de mostenire ce ii este recunoscut de art. 1 al Legii nr. 319/1944, adica privitor numai la dreptul de mostenire legala propriu-zis. De asemenea, legea de mai sus a instituit in favoarea sotului supravietuitor un drept de mostenire special asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta (art. 5 din lege), precum si un drept de abitatie (art. 4 din lege). In privinta acestor drepturi insa, sotul supravietuitor nu se bucura de rezerva succesorala. Prin urmare, defunctul poate inlatura pe sotul supravietuitor de la aceste drepturi, facand donatii sau legate, sau il poate lipsi direct de ele, printr-o dispozitie testamentara expresa in acest sens[8]. In ambele cazuri insa, el nu o poate face decat daca prin aceasta nu se aduce atingere rezervei de 1/2 din portiunea succesorala legala ce se cuvine sotului supravietuitor, deoarece partea legala a sotului supravietuitor se calculeaza prin raportare la valoarea integrala a mostenirii, incluzandu-se si bunurilor in discutie.

Drepturile speciale conferite prin Legea nr. 314/1944 ,,se acorda sotului supravietuitor peste partea sa de mostenire", doar in cazul in care acesta vine la mostenire in concurs cu alti mostenitori legali decat descendentii defunctului. Prin urmare, singura categorie de mostenitori rezervatari cu care sotul supravietuitor poate veni in concurs si cu care se poate pune probleme legate de dreptul de mostenire special sunt parintii defunctului (ascendentii privilegiati).

Concluzia la care s-a ajuns in aceasta privinta este ca solutia difera dupa cum de cuius a dispus sau nu, prin donatii sau legate, de bunurile mentionate in Legea nr. 314/1944.

Astfel, in cazul in care defunctul nu a dispus de aceste bunuri, ele vor reveni sotului supravietuitor in totalitate, in virtutea dreptului sau special de mostenire oferit de art. 5 din lege. In aceasta situatie, rezerva succesorala a ascendentilor privilegiati se va calcula in raport cu celelalte bunuri lasate de defunct, acestia neavand nici vocatie succesorala legala si nici vocatie testamentara la bunurile apartinand gospodariei casnice si la darurile de nunta.

In situatia in care insa, defunctul a dispus prin donatii sau legate de bunurile la care se refera art. 5 din lege, aceste bunuri vor fi luate in calcul la stabilirea rezervei succesorale cuvenita atat sotului supravietuitor, cat si ascendentilor privilegiati. De cuius il poate inlatura pe sotul supravietuitor de la mostenirea acestor bunuri si printr-o dispozitie expresa de exheredare, astfel aceste bunuri fiind dezafectate scopului prevazut de lege, dar si in aceasta situatie aceste bunuri vor fi luate in calcul la stabilirea rezervei succesorale a sotului supravietuitor si a ascendentilor privilegiati .

4. PARTICULARITATILE REZERVEI SOTULUI SUPRAVIETUITOR

Rezerva sotului supravietuitor deroga de la dreptul comun din mai multe puncte de vedere:

a) rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa de 1/2 dintr-o cota variabila.

S-a decis in practica ca liberalitatea facuta de sotul predecedat nu poate depasi jumatate din drepturile prevazute de lege in favoarea sotului supravietuitor. Intrucat rezerva nu se raporteaza la mostenire, intinderea ei variaza in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs, fie ca acestia sunt mostenitori rezervatari, nerezervatari sau legatari. Cota de rezerva maxima o are numai daca nu concureaza cu nici un mostenitor legal, cerand reductiunea liberalitatilor facute legatarului sau donatarului care nu sunt mostenitori legali;

b) partea succesorala a sotului supravietuitor variaza in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs;

c) rezerva sotului supravietuitor nu este o fractiune raportata direct asupra mostenirii (spre deosebire de rezerva descendentilor si rezerva ascendentilor privilegiati), ci este o fractiune raportata la portiunea ereditara care i se cuvine ca mostenitor legal conform principiului portio legitime est portio portionis ab intestato (rezerva este o parte din mostenirea legala).

d) rezerva sotului supravietuitor se atribuie intotdeauna individual, neavand caracter colectiv (ca in cazul rezervei descendentilor de exemplu). Astfel, rezerva sotului supravietuitor se atribuie si se calculeaza in mod distinct fata de rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cu care vine in concurs[10].

In doctrina[11] se mai enumera o alta caracteristica ce diferentiaza rezerva sotului supravietuitor de rezerva de drept comun care, in opinia aratata, se socoteste in raport cu rezervatarii ,,lasati" de defunct, in timp ce rezerva sotului supravietuitor este in functie de clasa de mostenitori care vine in concurs cu el la succesiune.

5. IMPUTAREA REZERVEI SOTULUI SUPRAVIETUITOR ASUPRA MOSTENIRII

In cazul in care sotul supravietuitor vine singur la mostenire sau in concurs cu mostenitorii nerezervatari, rezerva se va imputa asupra intregii mosteniri. De exemplu, daca defunctul nu are descendenti sau parinti ca mostenitori si a instituit ca legatara pe sora sa, rezerva sotului supravietuitor de 1/4 se va imputa asupra intregii mosteniri, legatara beneficiind de restul de 3/4 din mostenire. Tot astfel, daca legatarul este un tert, numai ca rezerva sotului supravietuitor va fi, in acest caz de 1/2 din mostenire, potrivit art. 2 coroborat cu art. 1 lit. e) din Legea nr. 319/1944, legatarul beneficiind de cealalta jumatate din mostenire.

In cazul in care sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu mostenitori rezervatari, s-a ridicat problema de a sti daca rezerva sa succesorala se va imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii sau asupra rezervei succesorale a celorlalti mostenitorii rezervatari. Aceasta problema este foarte controversata in literatura juridica.

Intr-o prima opinie , s-a apreciat ca rezerva sotului supravietuitor se va imputa exclusiv asupra cotitatii disponibile, pe care o va micsora, fara a aduce vreo atingere rezervei celorlalti mostenitori rezervatari.

In practica judiciara[13] s-a aratat ca prin instituirea rezervei sotului supravietuitor, nu s-a urmarit defavorizarea mostenitorilor rezervatari, a caror rezerva trebuie sa ramana intacta, deoarece aceasta a fost vointa legiuitorului si nu exista nici o ratiune legala pentru ca rezerva sotului supravietuitor sa fie privilegiata celorlalte rezerve. Ceea ce se diminueaza corespunzator cu intinderea rezervei sotului supravietuitor, este cotitatea disponibila, asupra careia se imputa aceasta rezerva. Procedand astfel, cand sotul supravietuitor vine in concurs la mostenire cu trei descendenti ai defunctului, cotitatea disponibila este de 1/9 din mostenire, iar rezerva este de 7/8. Eventualele liberalitati facute de catre de cuius vor fi supuse reductiunii in raport de aceasta cotitate disponibila.

Autorii care sustin aceasta teorie considera ca Legea nr. 314/1944 nu a acordat o rezerva sotului supravietuitor in paguba rezervatarilor - categorie privita cu favoare de legiuitor -, ci in detrimentul donatarilor si legatarilor gratificati de catre defunct - categorie pe care legea o priveste cu o relativa defavoare. De astfel, rezerva este atribuita copiilor colectiv, iar sotul este intotdeauna atributarul individual al unei rezerve deosebite, care, in aceste conditii, intrucat legea nu dispune altfel, ramane, in principiu, sa fie imputata numai asupra cotitatii disponibile .

Potrivit acestei opinii, daca, spre exemplu, de cuius lasa la moartea sa bunuri in valoare de 10.000 lei, iar la mostenire vin trei copii, sotul supravietuitor si un legatar universal, drepturile succesorale se vor stabili astfel: se va calcula rezerva descendentilor, care conform art. 841 C. civ. este de 3/4 din mostenire (adica 7.500 lei), din cotitatea disponibila de 1/4 se va deduce rezerva sotului supravietuitor care, conform art. 1 si 2 din Legea nr. 319/1944, este de 1/2 din 1/4, adica 1/8 din mostenire (respectiv, 1.250 lei), restul de 1/8 din mostenire (adica 1.250 lei) revenind legatarului universal.

Dupa o alta opinie care s-a impus in literatura de specialitate, s-a apreciat ca rezerva sotului supravietuitor se imputa asupra mostenirii in intregul ei, micsorand atat rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cu care vine in concurs, cat si cotitatea disponibila.

Unul dintre sustinatorii acestei teze a apreciat ca rezerva sotului supravietuitor nu se poate imputa exclusiv asupra rezervei mostenitorilor rezervatari cu care vine in concurs, dar nici exclusiv asupra cotitatii disponibile. Insasi modul de punere a problemei in aceste doua variante este inexacta, de natura a provoca rezolvari injuste, indemnand la adoptarea solutiei, aparent mai judicioasa, de imputare asupra cotitatii disponibile.

Prima solutie a fost criticata de catre sustinatorii celei de-a doua opinii, in sensul ca aplicarea primei solutii ducea, in anumite situatii, la rezultate inadmisibile, mai exact, liberalitatile facute de catre defunct ajungeau sa profite chiar peste limitele cotelor de mostenire, unor alte persoane decat cele agreate de de cuius. Astfel, daca se analizeaza situatia in care la mostenire vine sotul supravietuitor, sora defunctului si parintii acestuia, in cazul in care drepturile lor succesorale s-ar stabili conform regulilor specifice devolutiunii legale, sotul supravietuitor ar primi 1/3 din mostenire, parintilor le-ar reveni 1/3 si sora ar primi tot 1/3 din mostenire. Daca insa defunctul lasase testament prin care dorise sa o favorizeze pe sora lui, instituind-o legatara universala, in situatia in care drepturile succesorale s-ar repartiza conform primei solutii, vom avea urmatoarele cote: parintii primesc 1/2 (conform art. 843 C. civ.), deci mai mult decat cota de 1/3 care le-ar fi revenit conform regulilor devolutiunii legale a mostenirii; sotul supravietuitor primeste 1/6 din mostenire (adica 1/2 din 1/3, conform art. 1 si 2 din Legea nr. 314/1944), restul de 1/2 din mostenire revine surorii defunctului, care, in acest caz, primeste tot atat cat ar primi si in cazul devolutiunii legale a mostenirii. Se ajunge astfel la situatia in care de testamentul facut in favoarea surorii defunctului profita parintii acestuia, contrar vointei testatorului si nerespectandu-se principiul conditionibus testamenti primum locum voluntas defuncti obtinet.

In conformitate cu cea de-a doua solutie, modul de calcul este urmatorul: se defalca mai intai rezerva sotului supravietuitor de 1/6 din mostenire; apoi se calculeaza rezerva parintilor, care va fi de 1/2 din 5/6 (partea ramasa dupa stabilirea rezervei sotului supravietuitor), adica 5/12, restul de 5/12 ramanand surorii defunctului in calitate de mostenitor legal, si nu mai putin decat parintii defunctului.

Este adevarat ca si aceasta solutie comporta anumite critici, chiar din partea celor care au elaborat-o , deoarece de legatul facut surorii defunctului profita si parintii acesteia, insa in conditiile actuale ale legislatiei, pare singura solutie acceptabila.

Solutia de mai sus se impune si datorita argumentelor pe care se fundamenteaza, si anume faptul ca Legea nr. 314/1944 a recunoscut sotului supravietuitor anumite drepturi succesorale ,,din averea celuilalt sot", adica din masa succesorala. Astfel, art. 1 din lege prevede ca ,, sotul supravietuitor mosteneste din averea celuilalt sot" si precizeaza care sunt cotele valabile in cazul devolutiunii legale a mostenirii. In acest caz, doctrina, in marea ei majoritate[18], a admis faptul ca Legea nr. 314/1944 a modificat prevederile Codului civil, portiunea cuvenita sotului supravietuitor imputandu-se asupra masei succesorale si diminuand, proportional, partile cuvenite tuturor celorlalti mostenitori. Tinand cont de faptul ca rezerva este o parte a mostenirii, iar art. 2 al Legii nr. 319/1944, care stabileste rezerva sotului supravietuitor face trimitere la primul articol, urmeaza sa conchidem faptul ca si rezerva sotului supravietuitor se va imputa tot asupra masei succesorale, micsorand rezerva celorlalti mostenitori cu care vine in concurs, asa cum diminueaza si cotitatea disponibila.

Regula astfel stabilita se va aplica in toate cazurile in care sotul supravietuitor vine in concurs cu mostenitorii rezervatari, ea aplicandu-se nu numai in cazul in care vine in concurs cu ascendentii privilegiati, ci si in cazul in care sotul supravietuitor vine la mostenire impreuna cu descendentii[19].

Astfel, in exemplul prezentat mai sus, in care sotul supravietuitor vine in concurs cu trei descendenti si cu un legatar universal, calcularea drepturilor succesorale se va face in felul urmator: intai se defalca rezerva de 1/8 a sotului supravietuitor, calculata asupra intregii mase succesorale (1/8 din 10.000 = 1.250); apoi din restul de 7/8 din mostenire se calculeaza rezerva de 3/4 a celor trei copii (3/4 din 8750), iar restul de 1/4 din 7/8 reprezinta partea ce revine legatarului universal.

Precizam, de asemenea, ca in ipoteza liberalitatii facute in favoarea sotului supravietuitor sau a altor mostenitori rezervatari trebuie determinata rezerva tuturor mostenitorilor rezervatari, pentru a se vedea daca rezerva mostenitorilor care nu beneficiaza de liberalitate a fost sau nu atinsa, beneficiarul liberalitatii putand cumula, bineinteles, cotitatea disponibila cu rezerva astfel determinata.

Unul dintre sustinatorii opiniei acceptate de catre doctrina[20] si-a schimbat punctul de vedere, criticand cea de-a doua opinie si aducand un nou mod de calcul al cotelor de mostenire . Critica a fost in sensul ca teoria sustinuta initial nu tine seama de caracterul colectiv al rezervei, iar in al doilea rand, considera rezerva sotului supravietuitor ca fiind de 1/6 din mostenire, in loc de 1/4 (atunci cand la mostenire vin sotul supravietuitor, parintii si o sora a defunctului instituita legatara universala, care opteaza pentru calitatea de mostenitoare testamentara; sotul supravietuitor, venind in concurs doar cu parintii, iar nu si cu sora defunctului, va avea rezerva de 1/4 din mostenire).

Tinand cont de acestea, in exemplul analizat, cotele de mostenire se vor calcula dupa cum urmeaza: rezerva de 1/4 a sotului supravietuitor raportata la intreaga mostenire (art. 1 si 2 din Legea nr. 319/1944) se insumeaza cu rezerva de 1/2 stabilita de art. 843 C. civ. in favoarea parintilor, raportata, de asemenea, la intreaga mostenire, iar rezultatul se scade din intreg, rezultand cotitatea disponibila a mostenirii de 1/4, care se va deferi legatarei universale (daca sora defunctului a optat pentru calitatea de legatara, iar nu pentru cea de mostenitoare legala, calitate in care, conform art. 843 C. civ. si art. 1 lit. b din Legea nr. 319/1944, ar mosteni 1/3 din succesiune); in ceea ce priveste rezerva colectiva de 3/4 din mostenire, aceasta se va imparti intre sotul supravietuitor si parintii defunctului conform regulilor mostenirii legale (art. 1 lit. c din Legea nr. 319/1944) in cote egale de cate 1/2 x 3/4 = 3/8.

Argumentele aduse acestui sistem sunt respectarea textului de lege mentionat mai sus, cat si cerintele argumentului a pari, rezerva sotului supravietuitor restrangand nu numai rezerva parintilor, ci si cotitatea disponibila a mostenirii. Raportarea cotelor tuturor rezervatarilor la intreaga masa succesorala pare mai potrivita, in conceptia autorului, si mai logica decat sistemul raportarii cotelor de rezerva la sisteme de referinta diferite. In plus, in sistemul propus, cota rezervei sotului supravietuitor este egala cu cea a parintilor, cum se intampla si in cazul in care mostenirea este numai legala, in timp ce in sistemul criticat cota din partea rezervata a mostenirii care revine sotului supravietuitor (1/6) este mult mai mica decat cea revenind parintilor (5/12), desi, evident, pentru rezervatari mostenirea este legala, situatie care, rational si juridic, este cu totul inexplicabila[22].

In fine, argumentul ca, in exemplul analizat, cotitatea disponibila a mosteniri care revine surorii legatare universale este mai mica decat cota legala a acesteia, este irelevant din moment ce, pe de o parte, sora defunctului este mostenitor nerezervatar care poate fi exheredat in intregime, iar pe de alta parte, nimic nu o impiedica pe legatara sa renunte la legat si sa primeasca cota legala de mostenire care este mai mare, neexistand nici un principiu de drept care sa stabileasca intr-un fel sau altul ca gratificarea unui mostenitor legal nerezervatar trebuie sa asigure acestuia o cota mai mare de mostenire decat partea sa legala[23].

6. COTITATEA DISPONIBILA SPECIALA SOTULUI SUPRAVIETUITOR IN CONCURS CU COPIII DINTR-O CASATORIE ANTERIOARA A DEFUNCTULUI

6.1. REGLEMENTAREA SI JUSTIFICAREA COTITATII DISPONIBILE SPECIALE

Problema cotitatii disponibile speciale a sotului supravietuitor se pune in ipoteza in care acesta este chemat la mostenire in concurs cu copiii dintr-o casatorie anterioara a sotului decedat sau din afara casatoriei, precum si cei adoptati de catre de cuius, cu conditia ca acestia sa vina efectiv la succesiune, adica sa nu fie renuntatori sau nedemni.

Potrivit art. 939 C. civ., ,,barbatul sau femeia care, avand copii dintr-alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea darui sotului din urma decat o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin si fara ca, nici intr-un caz, donatiunea sa treaca peste cuartul bunurilor".

In consecinta, daca o persoana a fost casatorita de mai multe ori, iar la mostenirea sa vin si copii dintr-o alta casatorie (din afara casatoriei sau din adoptie), persoana respectiva va putea gratifica pe sotul din ultima casatorie numai in limita unei cotitati disponibile speciale care va fi egala cu partea copilului care a luat mai putin, dar in nici un caz nu va depasi un sfert din mostenire.

Aceasta dispozitie, defavorabila sotului supravietuitor, isi gaseste ratiunea in preocuparea legiuitorului de a ocroti copiii din casatorii anterioare ale lui de cuius impotriva eventualelor influente pe care sotul din casatoria existenta ar putea sa le exercite asupra parintelui recasatorit, spre a-l convinge sa-i faca unele liberalitati prin care si-ar defavoriza copiii pe care i-a avut inainte de incheierea noii casatorii, sau chiar sa dispuna prin testament exheredare acestor descendenti, de care ar urma sa beneficieze sotul din a doua casatorie. Dispozitia este insa favorabila si copiilor din a doua casatorie, pentru ca de limitarea liberalitatilor in favoarea sotului supravietuitor, vor profita in mod egal toti copiii, indiferent din care casatorie provin .

Aceasta reglementare isi are originea in dreptul roman, fiind preluata apoi de Vechiul drept francez si reglementata in anul 1556 prin edictul cancelarului Michel de l'Hpital, ale carui ratiuni au fost explicate in expunerea de motive prin faptul ca "femeile vaduve avand copii sunt adesea invitate si solicitate in noi casatorii, si necunoscand ca sunt cautate mai mult pentru bunurile decat pentru persoana lor, ele abandoneaza bunurile lor noilor soti sub pretextul si in favoarea casatoriei, facandu-le donatii imense, uitand de datoriile lor naturale fata de copiii lor", fiind ulterior extinsa si la barbatii recasatoriti .

Unii autori[26] au considerat reglementarea cuprinsa la art. 939 C. civ. drept vetusta, nemaigasindu-si justificarea, legiuitorul francez abandonand-o prin reformele succesive ale art. 1098 C. civ. (corespunzator art. 939 C. civ. roman) , deoarece copiii, indiferent de casatoria din care provin sau chiar daca sunt din afara casatoriei, sunt protejati suficient de rezerva succesorala impotriva liberalitatilor excesive facute de parintele lor. Din perspectiva morala, juridica, etica, logica etc., astazi sunt greu de justificat dispozitiile art. 939 C. civ. care lasa libertatea deplina sotului despre a carui mostenire este vorba de a dispune prin liberalitati in favoarea oricui, afara de sotul sau, de intreaga cotitate disponibila a mostenirii, numai liberalitatile facute acestuia fiind incorsetate in limitele unei cotitati disponibile speciale. Autorul aduce drept argument si faptul ca eventuala diferenta dintre cuantumul cotitatii disponibile si valoarea celei speciale, care nu poate fi primita de sotul supravietuitor cu titlu gratuit, nu profita decat in parte copiilor din prima casatorie, fiind luata in calculul rezervei globale a mostenirii si fiind impartita intre toti rezervatarii, deci inclusiv sotul supravietuitor, potrivit cotelor de mostenire legala. Justificarea de ordin istoric nu mai poate fi primita astazi, intrucat statutul sotului supravietuitor a evoluat de la acela de simplu mostenitor neregulat si nerezervatar, care venea ab intestat la succesiune doar cand defunctul nu lasa rude de sange pana la gradul al doisprezecelea.

In practica judecatoreasca problema s-a pus relativ frecvent, ceea ce dovedeste utilitatea institutiei cotitatii disponibile speciale, chiar daca in prezent (dupa adoptarea Legii nr. 319/1944) eficienta textului este valoric relativ redusa.

In contextul art. 829 alin. 1 din Proiectul Codului civil, care prevede ca rezerva succesorala a fiecarui mostenitor rezervatar este jumatate din cota succesorala care i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal, de lege ferenda, institutia cotitatii disponibile speciale se va impune cu necesitate, pentru ca cotitatea disponibila ordinara (1/2 din mostenire) de care ar putea beneficia sotul din ultima casatorie (pe langa rezerva succesorala proprie) ar fi prea mare in lipsa unei limite speciale, intrand in contradictie cu tendinta de egalizare a cotelor legitime ale tuturor rezervatarilor. Proiectul Codului civil nu contine nici o mentiune despre o potentiala portiune disponibila acordata sotului supravietuitor in contextul in care acesta ar intra in concurs cu descendentii defunctului dintr-o casatorie anterioara.

6.2. COPIII OCROTITI PRIN DISPOZITIILE ART. 939 C. CIV.

Textul art. 939 C. civ. vorbeste despre ,,copiii dintr-alt maritagiu", putandu-se considera ca sunt avuti in vedere numai copiii pe care defunctul i-a avut intr-o alta casatorie. Aceasta interpretare a textului, care era valabila pana la intrarea in vigoare a Codului familiei de la 1954, a fost schimbata deoarece, conform reglementarilor in vigoare, sunt asimilati copiilor din casatorie atat copiii din afara casatoriei (art. 63 C. fam.), cat si cei adoptati (art. 75 si 79 C. fam.).

In ceea ce priveste copiii adoptati, acestia se bucura de ocrotirea dispozitiilor art. 939 C. civ, chiar daca sunt adoptati cu efecte depline sau cu efecte restranse, dar numai daca data actului de incuviintare a adoptiei este anterioara incheierii ultimei casatorii de catre defunct . Reamintim faptul ca singura forma de adoptie este, in prezent, adoptia cu efecte depline.

In privinta copiilor din afara casatoriei, este suficient ca acestia sa fi fost conceputi inainte de incheierea casatoriei sau recasatoriei celui despre a carui mostenire este vorba, chiar daca s-a nascut dupa aceasta data (art. 7 alin 2 din Decretul nr. 31/1954), caci in aceasta materie primeste aplicare principiul ca pruncul trebuie socotit nascut de la conceptie de cate ori aceasta este in folosul sau (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commondo ejus agitur). Bineinteles, nu pot fi socotiti printre copiii din ,,alt maritagiu" copiii firesti care, desi conceputi inainte de incheierea casatoriei celui despre a carui mostenire este vorba, sunt socotiti copii din aceasta ultima casatorie. Prevederile art. 939 C. civ. se aplica si copiilor proveniti dintr-o casatorie anterioara a defunctului, dar care a fost declarata nula sau anulata (art. 53 C. fam.).

In ceea ce ii priveste pe copiii din afara casatoriei, data cand le este stabilita filiatia fata de cel care lasa mostenirea este indiferenta. Chiar daca filiatia lor ar fi stabilita dupa incheierea casatoriei cu sotul gratificat sau dupa moartea sotului care lasa mostenirea, ei vor avea beneficiul rezervei speciale instituite de art. 939 C. civ., caci se bucura de calitatea de copil al defunctului de la data cand au fost conceputi .

In toate cazurile, pentru a se putea prevala de dispozitiile art. 939 C. civ., copiii, indiferent de categoria din care fac parte, trebuie sa existe la data cand mostenirea se deschide si sa nu fie nevrednici sau renuntatori, caci, instituind o cotitate disponibila speciala, acest text creeaza o rezerva speciala corelativa, iar aceasta rezerva nu poate avea fiinta decat in beneficiul unor mostenitori rezervatari care voiesc si pot sa vina la mostenire .

Avand in vedere prevederile art. 842 C. civ., prin copii trebuie sa intelegem nu numai descendentii de gradul I, ci si pe cei de gradul II, III etc., chiar daca vin la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu, iar intinderea rezervei se va stabili pe tulpini si nu pe capete.

6.3. LIBERALITATILE SUPUSE PREVEDERILOR ART. 939 C. CIV.

Dispozitia art. 939 C. civ. prevede ca cel care lasa mostenirea, in cazul in care are copii conceputi inainte de incheierea casatoriei desfacuta prin moarte, nu poate ,,darui" pe sotul din aceasta casatorie decat in limitele unei cotitati speciale.

Termenul de ,,daruire" nu trebuie inteles ca referindu-se numai la donatii, ci, dupa dreptul comun al ocrotirii mostenitorilor rezervatari (art. 841 C. civ.), si pentru ca textul de lege sa-si atinga finalitatea, si la legate. Avantajele la care se refera art. 939 C. civ. sunt, asadar, atat liberalitatile intre vii, cat si cele pentru cauza de moarte, insa numai daca au fost facute sau mentinute avandu-se in vedere calitatea de sot sau de viitor sot a celui gratificat.

In consecinta, descendentul defunctului, in sensul precizat, poate invoca dispozitiile art. 939 C. civ. in urmatoarele cazuri:

a) daca defunctul a facut in favoarea sotului supravietuitor donatii in timpul ultimei casatorii sau chiar anterior casatoriei, daca se dovedeste ca perspectiva acestei casatorii a fost cauza impulsiva si determinanta a liberalitatii. Daca donatiile nu au fost facute in acest scop, ele vor fi readuse numai daca depasesc disponibilul de drept comun, caci abuzul de influenta nu poate fi presupus in acest caz (art. 841 C. civ.) . In toate cazurile, trebuie sa fie vorba de donatii care nu sunt supuse raportului, fie fiindca au fost scutite de raport, fie fiindca sotul donatar a renuntat la mostenire pentru a pastra donatia; daca donatia este supusa raportului, urmeaza sa fie readusa, in natura sau prin echivalent, la mostenire si deci reprezinta doar un avans asupra mostenirii.

b) daca prin testamentul lasat, defunctul a facut in favoarea sotului supravietuitor legate, chiar daca data testamentului este anterioara incheierii ultimei casatorii, deoarece se poate presupune mentinerea dispozitiilor testamentare favorabile sotului din aceasta casatorie. Daca textul s-ar aplica numai in cazul testamentului cu data ulterioara incheierii casatoriei, testatorul ar putea paraliza aplicarea art. 939 C. civ. printr-un testament olograf antedatat .

c) daca prin testamentul lasat, defunctul a prevazut exheredare directa (expresa) si partiala (nominala) a descendentilor in cauza, iar de aceasta exheredare urmeaza sa beneficieze sotul din ultima casatorie, in aceasta ipoteza sotul supravietuitor culege cotitatea disponibila nu ca legatar, ci in calitate de mostenitor legal. Dar aceasta exheredare va produce efecte numai in limita cotitatii disponibile, si anume, in limita cotitatii disponibile speciale daca sunt indeplinite conditiile art. 939 C. civ., desi nu este vorba de un legat sau de o donatie .

6.4. CORELATIA DINTRE DISPOZITIILE ART. 939 C. CIV. SI CELE ALE LEGII NR. 319/1944

Inainte de adoptarea Legii nr. 319/1944 aplicarea dispozitiilor din codul civil era o problema relativ simpla; sotul supravietuitor nu era mostenitor legal, dar putea fi gratificat in limitele unei cotitatii disponibile ca orice alta persoana, insa in concurs cu descendentii defunctului dintr-o casatorie anterioara putea fi gratificat numai in limitele cotitatii disponibile speciale. Aceasta din urma cotitate se calcula in felul urmator: la numarul copiilor defunctului (inclusiv cei din ultima casatorie) care veneau efectiv la mostenire, se adauga o unitate (sotul supravietuitor), iar mostenirea (incluzand si donatiile) se impartea la numarul obtinut, rezultatul fiind cotitatea disponibila speciala de care putea beneficia sotul supravietuitor (sub forma de legate si/sau donatii), cu respectarea celor doua limite; sa nu fie mai mare decat partea copilului care a luat mai putin (limita variabila) si sa nu depaseasca 1/4 din mostenire (limita fixa, maxima). In masura in care rezultatul era mai mare decat limita cotitatii disponibile speciale, diferenta se atribuia copiilor, daca defunctul nu a dispus de aceasta diferenta pana in limita cotitatii disponibile ordinare in favoarea unui tert . De exemplu, daca defunctul avea un copil din prima casatorie si altul din ultima, mostenirea se impartea la trei, dar sotul supravietuitor putea lua numai 1/4 cu titlu de cotitate disponibila speciala, copiii beneficiind de restul de 3/4 din mostenire, daca defunctul nu a dispus in favoarea unui tert de 1/12 din mostenire (diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala, deci 1/3 minus 1/4), caz in care copiii luau numai rezerva lor de 2/3.

Dupa adoptarea Legii nr. 319/1944 s-a pus problema daca art. 939 C. civ. a mai ramas in vigoare. Avand in vedere faptul ca ratiunea pentru care a fost instituita cotitatea disponibila speciala (si anume protejarea intereselor copiilor dintr-o alta casatorie impotriva liberalitatilor excesive pe care le-ar fi putut face parintele lor in urma captatiei si a presiunilor exercitate de sotul din ultima casatorie) exista si in prezent, concluzia unanima este ca art. 939 C. civ. ramane in vigoare, dar va trebui realizata corelatia dintre prevederile acestui articol si cele ale Legii nr. 319/1944.

Astfel, daca in momentul adoptarii Codului civil, sotul supravietuitor nu era considerat mostenitor, o data cu adoptarea Legii nr. 319/1944, drepturile sale succesorale nu mai pot fi limitate, in cazul in care concureaza cu copiii dintr-o alta casatorie, numai la cotitatea disponibila speciala prevazuta de art. 939 C. civ., ci trebuie stabilite tinand cont si de noua calitate a sotului supravietuitor de mostenitor legal rezervatar.

In literatura de specialitate s-a ridicat si problema privitoare la modul de calcul al cotitatii disponibile speciale in cazul in care defunctul a fost casatorit de mai multe ori, raspunzandu-se de catre unii autori ca toti fostii soti, impreuna cu sotul supravietuitor nu vor putea fi gratificati decat in limita partii copilului care a luat mai putin, fara a se putea depasi sfertul mostenirii.

Intr-o alta opinie se considera ca art. 939 C. civ., se refera numai la liberalitatile facute sotului ,,din urma" si nu la ceilalti eventuali soti pe care defunctul i-a avut in timpul vietii. Acestia vor fi priviti ca terti si vor putea fi gratificati in limitele cotitatii disponibile ordinare. De altfel, justificarea instituirii cotitatii disponibile speciale in limitele careia sa fie gratificat sotul supravietuitor din ultima casatorie este, asa cum s-a aratat, protejarea intereselor copiilor dintr-o casatorie anterioara impotriva liberalitatilor excesive facute de defunct sub presiunea si insistentele sotului din ultima casatorie. Daca defunctul gratificase pe un sot dintr-o casatorie anterioara, el putea oricand, pana la sfarsitul vietii, sa revoce donatia sau sa modifice dispozitia testamentara facuta in favoarea acestuia.

6.5. DETERMINAREA CUANTUMULUI COTITATII DISPONIBILE SPECIALE SI A COTITATII ORDINARE. REGIMUL JURIDIC AL DIFERENTEI DINTRE CELE DOUA COTITATI DISPONIBILE

Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 319/1944, in doctrina si jurisprudenta, au existat divergente de opinii in privinta modului de calcul al cotitatii disponibile speciale prevazute de dispozitiile art. 939 C. civ.

In privinta modului de imputare a cotitatii disponibile speciale, s-a admis faptul ca aceasta se va deduce din cotitatea disponibila ordinara, nefiind posibila cumularea acestor cotitati deoarece astfel s-ar fi adus atingere rezervei cuvenite descendentilor defunctului.

Dupa cum am aratat, in doctrina si jurisprudenta exista conceptii diferite cu privire la partea de mostenire asupra careia se imputa rezerva sotului supravietuitor, considerandu-se ca aceasta se imputa asupra cotitatii disponibile ordinare, fie ca se imputa asupra intregii mosteniri.

Astfel, o parte a literaturii de specialitate considera ca rezerva sotului se va imputa asupra cotitatii disponibile deoarece ,,nu exista nici un motiv care sa ne faca sa credem ca legiuitorul, prin acordarea unei rezerve sotului supravietuitor, a inteles sa micsoreze rezerva descendentilor sau parintilor".

In aceasta conceptie, modul de calcul al cotitatii disponibile speciale este urmatorul: se deduce mai intai rezerva descendentilor, calculata asupra intregii mosteniri, iar din ceea ce ramane se deduce rezerva sotului supravietuitor, restul reprezentand cotitatea disponibila ordinara a mostenirii; din aceasta se va deduce cotitatea disponibila speciala calculata conform art. 939 C. civ. aplicand insa acest sistem se ajunge la concluzia inadmisibila ca uneori cotitatea disponibila speciala este mai mare decat cotitatea disponibila ordinara .

In literatura de specialitate mai recenta se considera ca rezerva sotului supravietuitor se imputa asupra intregii mosteniri, iar rezerva celorlalti mostenitori rezervatari se calculeaza asupra portiunii de mostenire care ramane dupa scaderea rezervei sotului supravietuitor.

In aceasta conceptie modul de calcul al cotitatii disponibile speciale este urmatorul: mai intai se deduce rezerva sotului supravietuitor raportata la intreaga mostenire, rezerva descendentilor se calculeaza asupra partii din mostenire rezultata dupa scaderea rezervei sotului supravietuitor; din intreaga mostenire se scad rezervele descendentilor si a sotului supravietuitor si se obtine cotitatea disponibila ordinara, asupra careia se va calcula cotitatea disponibila speciala, conform prevederilor art. 939 C. civ.

In practica si jurisprudenta exista opinii diferite cu privire la modul de calcul al cotitatii disponibile speciale, precum si la regimul juridic pe care il va avea diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cea speciala, opinii pe care le vom prezenta in continuare. Vom avea in vedere, ca exemplu, cazul in care la mostenire vine sotul supravietuitor care este instituit legatar universal si un copil din prima casatorie a defunctului.

a) Intr-o prima opinie , se considera ca descendentului defunctului ii revine 1/2 din mostenire in calitate de mostenitor rezervatar, iar sotul supravietuitor va primi tot 1/2 din mostenire, din care 1/4 reprezinta cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor, iar restul de 1/4 din mostenire reprezinta cota legala de mostenire la care sotul supravietuitor are dreptul ca mostenitor legal in temeiul art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944.

Principala critica care se aduce acestei opinii consta in faptul ca astfel nu este determinata rezerva sotului supravietuitor, ci partea sa legala; or, in cazul de fata, este vorba de mostenirea testamentara si nu de devolutiunea legala a mostenirii. Pe de alta parte, majoritatea autorilor nu sunt de acord cu modul de imputare a rezervei sotului supravietuitor numai asupra cotitatii disponibile ordinare.

b) Intr-o a doua opinie[42], modul de calcul este urmatorul: din masa succesorala se scade cotitatea disponibila speciala de 1/4 din mostenire, iar restul de 3/4 din mostenire se va imparti in conformitate cu art. 1 din Legea nr. 319/1944 (sotul supravietuitor va avea 1/4 din 3/4 iar copilul din alta casatorie va avea 3/4 din 3/4). Astfel, sotul supravietuitor va culege 7/16 din mostenire (1/4 +1/4 x 3/4 = 7/16), iar copilul defunctului va culege 9/16 din mostenire (3/4 x 3/4 = 9/16).

Obiectia adusa acestei opinii este faptul ca art. 939 C. civ. prevede o cotitate disponibila speciala care are limita maxima de 1/4 din mostenire, putand deci sa fie si mai mica. Pe de alta parte, in cazul de fata, fiind vorba si de un legat universal, regulile aplicabile vor fi cele privind mostenirea legala.

c) Intr-o a treia opinie , mai intai se calculeaza rezervele succesorale ale sotului supravietuitor si copilului defunctului asupra intregii mosteniri (1/8 + 1/2 = 5/8). Din intregul mostenirii se scade aceasta parte corespunzatoare rezervelor (8/8 - 5/8 = 3/8), rezultatul reprezentand cotitatea disponibila ordinara (3/8 din mostenire). Din aceasta cotitate se deduce cotitatea disponibila speciala (3/8 - 1/4 = 1/8), iar restul se imparte intre sotul supravietuitor si copilul defunctului, conform Legii nr. 319/1944, (rezultand o cota de 1/32 pentru sotul supravietuitor si 3/32 pentru copilul defunctului). In final sotul supravietuitor culege 19/32 (1/2 + 3/32). Se observa ca, in cazul acestei opinii, desi se considera ca ceea ce se imparte intre sotul supravietuitor si copilul defunctului este de 2/8 din mostenire (restul rezultat dupa scaderea cotitatii disponibile), totusi calculul se face asupra cotitatii de 1/8 din mostenire, care reprezinta cotitatea disponibila speciala. Si in acest caz calculul rezervei descendentilor se face asupra intregii mosteniri.

d) Intr-o a patra opinie[44], se considera ca, in masura in care legea prevede o cotitate disponibila speciala, corelativ trebuie sa subziste si o rezerva speciala in favoarea copiilor dintr-o casatorie anterioara a defunctului, iar daca ramane o diferenta intre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala, in cazul in care sotul supravietuitor vine in concurs cu descendentii defunctului, aceasta diferenta se atribuie copiilor, cu titlu de rezerva speciala, daca testatorul nu a dispus de aceasta parte in favoarea unor terti.

Modul de calcul al cotitatii disponibile speciale, in aceasta opinie, este urmatorul: din intreaga mostenire se calculeaza rezerva sotului supravietuitor (1/8), iar din ceea ce ramane dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor se calculeaza rezerva descendentilor (1/2 x 7/8 = 7/16). Astfel, cotitatea disponibila ordinara va fi de 7/16 (16/16 - 9/16 = 7/16), iar din aceasta cotitate se va deduce cotitatea disponibila speciala (1/4 x 7/8 = 7/32). Adunand rezerva sotului cu rezerva copilului si cotitatea disponibila speciala (1/8 + 7/16 + 7/32 = 25/32) si scazand aceasta suma din intreg, va ramane un rest de 7/32 din mostenire, iar acest rest se va cuveni in intregime copilului defunctului, cu titlu de rezerva speciala. Prin urmare, sotul supravietuitor primeste 11/32 din mostenire (1/8 + 7/32), iar copilul defunctului primeste 21/32 din mostenire (7/32 + 7/32).

Aceasta opinie este criticabila din doua puncte de vedere. In primul rand unii autori nu sunt de acord cu faptul ca, prin art. 939 C. civ., legea a prevazut o rezerva speciala in favoarea copiilor descendentilor, deoarece Codul civil are un caracter unitar, iar daca ar fi dorit instituirea unei astfel de rezerve, ar fi prevazut acest lucru expres. Astfel, limitarea cotitatii disponibile ordinare in cazul in care sotului supravietuitor i s-a facut liberalitatea si acesta vine in concurs cu copiii dintr-o casatorie anterioara, nu inseamna instituirea unei rezerve in favoarea descendentilor, iar pe de alta parte, in lumina prevederilor Legii nr. 319/1944, partea care se cuvine sotului supravietuitor nu mai poate fi strict limitata de cotitatea disponibila speciala prevazuta de art. 939 C. civ., din moment ce acum sotul supravietuitor are calitatea de mostenitor rezervatar.

In al doilea rand, cotitatea disponibila speciala se calculeaza asupra intregii mosteniri, dupa cum prevede art. 939 C. civ., iar nu asupra restului ramas dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor.

e) Intr-o a cincea opinie[46], modul de calcul al cotitatii disponibile speciale este urmatorul:

In primul rand se vor stabili atat rezerva sotului supravietuitor cat si a descendentilor. Autorii acestei opinii, considera ca rezerva sotului supravietuitor se imputa asupra intregii mosteniri, iar rezerva descendentilor se calculeaza asupra partii din mostenire care ramane dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor. Astfel, potrivit art. 1 si 2 din Legea nr. 319/1944, rezerva sotului supravietuitor in concurs cu descendentii va fi de 1/8 din mostenire ramas dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor (7/8).

Daca sotul supravietuitor vine la mostenire in calitate de legatar universal si concureaza cu un copil dintr-o casatorie anterioara a lui de cuius, rezerva sotului supravietuitor este de 1/8 din mostenire, iar rezerva copilului defunctului va fi de 7/16 din mostenire. Prin urmare, rezerva succesorala totala a copilului si a sotului supravietuitor este de 1/8 + 7/16 = 9/16 din mostenire, de unde rezulta cotitatea disponibila ordinara care este 7/16 din mostenire (1 - 9/16 = 7/16).

Conform prevederilor art. 939 C. civ., sotul supravietuitor nu va putea fi gratificat in limita cotitatii disponibile ordinare daca vine la mostenire alaturi de descendenti din alta casatorie a defunctului si, prin urmare, urmeaza sa stabilim care va fi cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor. In cazul de mai sus limita maxima a cotitatii disponibile speciale va fi de 1/4 din mostenire (copilul defunctului are o rezerva de 1/2 din mostenire, deci superioara partii pe care o culege sotul supravietuitor).

Asadar, in concurs cu un copil dintr-o casatorie anterioara, sotul supravietuitor beneficiaza, pe langa rezerva de 1/8, de cotitatea disponibila speciala de maxim 1/4, in total 3/8 din mostenire.

Dupa cum am vazut, in acest exemplu, cotitatea disponibila ordinara este de 7/16 din mostenire, iar cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor este de maximum 1/4 din mostenire. Se pune astfel problema care va fi regimul juridic al diferentei rezultata dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala (adica 3/16 din mostenire).

Se admite unanim ca defunctul poate dispune de diferenta rezultata intre cotitatea disponibila ordinara si cea speciala in favoarea oricarei persoane, cu exceptia sotului din ultima casatorie. Aceasta inseamna ca prin instituirea cotitatii disponibile speciale nu s-a creat o rezerva succesorala speciala corelativa in favoarea copiilor defunctului[47]. Art. 939 C. civ., spre deosebire de art. 841 C. civ., limiteaza dreptul de dispozitie numai in favoarea sotului din ultima casatorie a defunctului. Or, limitarea liberalitatii in favoarea unei persoane nu implica necesarmente instituirea unei rezerve succesorale (speciale) in favoarea unei alte persoane. Numai limitarea generala creeaza indirect si in mod necesar rezerva succesorala .

Astfel fiind, daca defunctul nu a dispus de diferenta dintre cotitatea disponibila speciala (mai mica) si cotitatea disponibila ordinara (mai mare) sau daca acea dispozitie este ineficace, diferenta respectiva va fi impartita potrivit Legii nr. 319/1944 (1/4 pentru sotul supravietuitor si 3/4 pentru descendentul defunctului). In acest caz, sotul supravietuitor va mai primi 3/64 din mostenire (adica 1/4 din 3/16) iar descendentul mai primeste 9/64 (adica 3/4 din 3/16). Astfel, sotul supravietuitor va culege 1/8 + 1/4 + 3/64 = 27/64 din mostenire, iar copilul va primi 7/16 + 9/64 = 37/64 din mostenire.

Dupa parerea unui alt autor[49], diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cea speciala daca defunctul nu a dispus de aceasta, se cuvine in intregime copilului defunctului, cu titlu de rezerva speciala, nefiind supusa impartelii intre sotul supravietuitor si descendentii defunctului conform regulilor mostenirii legale .

In cazul in care defunctul a dispus de diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala in favoarea unui tert, acesta culege liberalitatea in limita acestei diferente (adica pana la limita cotitatii disponibile ordinare). Astfel, daca testatorul a instituit pe sotul supravietuitor si pe un tert legatari universali,iar acestia vin in concurs cu un copil dintr-o casatorie anterioara a defunctului, impartirea mostenirii se face astfel: sotul supravietuitor culege 1/8 cu titlu de rezerva si 1/4 reprezentand cotitatea disponibila speciala, in total 3/8 din mostenire; copilul defunctului primeste rezerva de 7/16 din mostenire, iar tertul legatar universal primeste diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala, adica 3/16 din mostenire.

Cotitatea disponibila ordinara nu se poate cumula cu cotitatea disponibila speciala, pentru ca astfel s-ar aduce atingere rezervei copiilor defunctului. Totusi, aceasta problema se pune in cazul in care sotul supravietuitor a fost gratificat de catre defunct, dar nu in considerarea calitatii de sot sau viitor sot. In acest caz, sotul supravietuitor va putea pastra liberalitatile care i-au fost facute de defunct[51], in considerarea calitatii de sot sau viitor sot, dar numai in limitele cotitatii disponibile speciale; pe de alta parte, liberalitatile facute sotului supravietuitor, inainte de casatorie si fara a avea in vedere casatoriei, vor putea fi pastrate in limitele cotitatii disponibile ordinare .

In ceea ce priveste liberalitatile facute de defunct unui concubin, prevederile art. 939 C. civ. nu se aplica, acesta fiind privit ca un tert care poate fi gratificat in limita cotitatii disponibile ordinare.

De asemenea, daca sotul supravietuitor, vine la mostenire in concurs cu descendentii de gradul II, III etc., ai defunctului (nepoti sau stranepoti de fii si fiice dintr-o casatorie anterioara), rezerva acestora din urma se stabileste in functie de numarul tulpinilor, iar nu pe capete. Astfel, daca pe o tulpina sunt mai multi nepoti, cotitatea disponibila a sotului supravietuitor poate fi mai mare decat portiunea din mostenire care le revine acestor descendenti de gradul II, III etc.

6.6. SANCTIUNEA DEPASIRII COTITATII DISPONIBILE SPECIALE

Art. 939 C. civ. nu prevede care este sanctiunea in cazul liberalitatilor facute sotului supravietuitor, cand acesta vine in concurs cu copiii dintr-o casatorie a defunctului, depasesc limitele cotitatii disponibile speciale. Pe de alta parte, art. 940 C. civ. face trimitere la art. precedent, prevazand ca ,,sotii nu pot sa-si daruiasca indirect mai mult decat s-a aratat mai sus; orice donatie deghizata sau facuta unei persoane interpuse, este nula".

Facandu-se coroborarea articolelor mai sus mentionate cu art. 847 C. civ., care mentioneaza ca ,,liberalitatile prin act sau intre vii sau prin testament, cand vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte", se poate concluziona ca sanctiunile depasirii cotitatii disponibile speciale, prevazuta de art. 939 C. civ., vor fi:

Ø      reductiunea in cazul in care sotul supravietuitor a fost gratificat prin donatii directe sau indirecte sau prin legate care i-au fost facute personal;

Ø      nulitatea daca defunctul a facut, in favoarea sotului supravietuitor, donatii deghizate sau liberalitati prin persoana interpusa.

a) Reductiunea liberalitatilor

Reductiunea liberalitatilor care depasesc cotitatea disponibila speciala se va face in acelasi mod ca reductiunea liberalitatilor care depasesc cotitatea disponibila ordinara. Aceste reguli urmeaza sa fie analizate intr-un capitol diferit, rezumandu-ne a face numai unele precizari privind unele aspecte specifice.

Actiunea in reductiune intemeiata pe art. 939 C. civ poate fi intentata de copiii defunctului dintr-o casatorie anterioara sau din afara casatoriei (daca au fost conceputi inainte de incheierea ultimei casatorii a defunctului) precum si de copiii adoptati de catre defunct (cu conditia ca data incuviintarii adoptiei sa fie anterioara incheierii ultimei casatorii a testatorului), si de asemenea, de descendentii copiilor defunctului. In toate cazurile insa, cei care intenteaza actiunea in reductiune nu trebuie sa fie nedemni sau renuntatori, deoarece rezerva si cotitatea disponibila speciala se vor calcula avandu-se in vedere mostenitorii care vin efectiv la succesiune[53].

Copiii din ultima casatorie a defunctului nu vor putea intenta actiunea in reductiune in temeiul art. 939 C. civ., astfel incat, in cazul in care copiii dintr-o casatorie anterioara a defunctului nu doresc sau nu pot sa vina la mostenire, copiii din ultima casatorie nu vor putea cere reductiunea liberalitatilor excesive decat in limita cotitatii disponibile ordinare.

In practica judiciara s-a observat ca actiunea in reductiune intentata de copiii dintr-o alta casatorie profita in mod indirect si copiilor din ultima casatorie, deoarece liberalitatile excesive facute in favoarea sotului supravietuitor vor fi reduse pana la limita cotitatii disponibile speciale, iar bunurile care au facut obiectul acestor liberalitati reintra in mostenire si se vor imparti in mod egal intre toti copiii defunctului[54]. De aceea, in doctrina si jurisprudenta s-a pus problema daca, in cazul in care copiii din prima casatorie au acceptat mostenirea, dar se abtin sa ceara reductiunea in limitele cotitatii disponibile speciale, copiii din ultima casatorie pot sa intenteze aceasta actiune, in locul lor .

In literatura juridica mai veche s-a admis uneori ca, in cazul in care copiii indreptatiti la actiune se abtin sa o exercite, reductiunea va putea fi ceruta, in temeiul art. 939 C. civ., de catre copiii din casatoria cea noua, precum si - in lumina Codului familiei - de catre copiii din afara casatoriei, conceputi in timpul acesteia sau infiati in acest timp. Prin efectul acceptarii mostenirii de catre copiii indreptatiti la rezerva speciala prevazuta de art. 939 C. civ.- se spune in aceasta conceptie - toti copiii ar fi dobandit un drept propriu ca partea lor din rezerva sa fie calculata potrivit dispozitiei privitoare la cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor, in concurs cu copiii defunctului dinaintea casatoriei.

Totusi, in aceasta privinta s-a admis ca dreptul la actiune nu poate fi recunoscut decat copiilor din alta casatorie a defunctului, deoarece prevederile art. 939 C. civ. au fost instituite exclusiv in favoarea lor, iar faptul ca copiii din ultima casatorie beneficiaza indirect de efectele actiunii in reductiune, nu insemna ca ei au si dreptul sa o exercite[56].

Daca defunctul a gratificat si alte persoane, in afara sotului supravietuitor, liberalitatile acestea nu vor putea trece peste limita cotitatii disponibile ordinare fara a aduce atingere, impreuna cu liberalitatile facute sotului supravietuitor, rezervei succesorale a descendentilor.

In cazul in care prin aceste liberalitati a fost adusa atingere rezervei descendentilor, reductiunea va avea loc in ordinea prevazuta de dreptul comun in materie (liberalitatile se vor reduce simultan sau succesiv).

Astfel, in cazul legatelor sau al donatiilor care au aceeasi data, reductiunea liberalitatilor se va face simultan si proportional cu valoarea lor, tinandu-se seama de proportia dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara, pana la concurenta celei mai mici dintre cotitati[57].

In cazul in care liberalitatile se reduc succesiv, daca testatorul a dispus mai intai in favoarea sotului supravietuitor, in limitele cotitatii disponibile speciale (de exemplu, printr-o donatie scutita de raport), orice legat primit in favoarea unui tert se va reduce pana la limitele diferentei dintre cotitatea disponibila ordinara si cea speciala a sotului supravietuitor. Daca testatorul a dispus mai intai in favoarea tertilor in limitele cotitatii ordinare (printr-o donatie), sotul supravietuitor nu mai poate fi gratificat printr-un legat[58].

De asemenea, potrivit prevederilor art. 940 alin. 1 C. civ., liberalitatile facute sotului supravietuitor prin donatii indirecte sunt supuse reductiunii. Donatiile indirecte nu reprezinta donatii secrete, ci liberalitati infaptuite prin acte juridice decat contractul de donatie, ca, de exemplu, renuntarea unui sot colegatar la un legat in favoarea celuilalt sot colegatar, remiterea de datorie etc.

b) Nulitatea absoluta si relativa

Potrivit art. 940 alin 2 C. civ., daca liberalitatea in favoarea sotului supravietuitor a fost facuta printr-o forma simulata (donatie deghizata sau liberalitate facuta prin interpunere de persoane), sanctiunea va fi nulitatea absoluta si totala a acestor liberalitati, chiar daca ele se incadreaza in limitele cotitatii disponibile speciale prevazute de art. 939 C. civ., deoarece legiuitorul sanctioneaza in acest caz intentia de frauda a drepturilor copiilor dintr-o alta casatorie, iar nu incalcarea cotitatii disponibile speciale prevazute de art. 939 C. civ.

Actiunea in constatarea nulitatii liberalitatilor prevazute de art. 940 alin 2 C. civ., apartine oricarui descendent al defunctului care vine la mostenire[59] sau in conceptia altui autor , actiunea poate fi promovata de orice persoana interesata, inclusiv de sotul supravietuitor, deoarece este vorbe despre o nulitate absoluta.

Intrucat actioneaza in nume propriu (nu ca succesor al defunctului), deci in calitate de tert fata de actul simulat, reclamantul va putea dovedi caracterul deghizat al donatiei sau faptul ca ea a fost realizata prin interpunere de persoane prin orice mijloc de proba, legea instituind in acest sens si anumite prezumtii legale (art. 941 C. civ.).

Astfel, legea prezuma ca sunt persoane interpuse urmatoarele:

a) Copiii sotului supravietuitor dintr-o alta casatorie (sau din afara casatoriei sau adoptati inainte de incheierea casatoriei), deoarece se presupune ca defunctul nu putea nutri o afectiune deosebita fata de acestia incat sa-i gratifice si se considera ca donatia este facuta de fapt in avantajul sotului supravietuitor; si,

b) Rudele sotului supravietuitor (rude in linie directa sau pana la gradul IV inclusiv pe linie colaterala fata de care acesta ar fi avut, in momentul facerii liberalitatii, vocatie succesorala concreta si utila in ipoteza mortii acelor rude). Daca la data facerii liberalitatii, sotul supravietuitor nu era mostenitor prezumtiv al acelei rude, donatia nu va putea fi considerata ca fiind facuta prin interpunere de persoane. De exemplu, daca o donatie este facuta de testator bunicii sotului supravietuitor, aceasta nu va fi considerata donatie prin interpunere de persoane daca la data incheierii contractului mai traia mama sotului supravietuitor, deoarece in acest caz, acesta nu are vocatie utila si concreta. Aceasta conditie, ca sotul supravietuitor sa fie la momentul donatiei mostenitor prezumtiv, este necesara si suficienta, astfel incat, liberalitatea astfel facuta va fi nula absolut, chiar daca sotul supravietuitor nu va putea sau nu va dori sa vina la mostenirea persoanei aparent gratificate .

Enumerarea cuprinsa in art. 941 C. civ. este limitativa. In sfarsit, prezumtia de interpunere pe care acest text o consacra, fiind dintre cele in temeiul careia legea anuleaza un act juridic, este irefragabila, neadmitand dovada contrara (art. 1202 C. civ.).

Spre deosebire de actiunea in reductiune, care are ca obiect restrangerea liberalitatii conform art. 939 C. civ. in limita cotitatii disponibile speciale, deci care nu are ca scop desfiintarea liberalitatii in intregime, actiunea in nulitate, intemeiata pe prevederile art. 940 alin. 2 C. civ., are ca scop desfiintarea liberalitatii in intregul sau[62] (constatarea nulitatii absolute si totale).

Cu privire la acest ultim aspect, s-a mai aratat ca actul de liberalitate, si cazul unei actiuni in nulitate intemeiata pe prevederile art. 940 alin. 2 C. civ. se va desfiinta numai in limita drepturilor partii reclamante. Acest punct de vedere contrar este argumentat prin faptul ca aceasta nulitate este una de protectie, aceasta protectie fiind insa limitata la drepturile copiilor defunctului dintr-o casatorie anterioara, fara a se restrange pe aceasta cale, intr-un mod excesiv dreptul lui de cuius de a dispune de bunurile sale pe calea liberalitatilor, dupa vointa sa.

In literatura de specialitate s-a pus problema de a sti daca actiunea in nulitate poate fi exercitata si atunci cand cotitatea disponibila speciala nu a fost depasita, adica daca prevederile art. 940 alin. 2 C. civ se aplica independent de prevederile art. 939 C. civ. sau numai cand acestea au fost incalcate. Unii autori au raspuns afirmativ[63], in sensul ca actiunea in nulitate poate fi exercitata indiferent daca, la data decesului dispunatorului, se stabileste ca acea liberalitate incalca limitele cotitatii disponibile speciale. Alti autori sunt de parere ca liberalitatile simulate vor fi declarate nule chiar daca ele nu ar depasi cotitatea disponibila speciala prevazuta de art. 939 C. civ. In sustinerea acestei opinii s-a aratat ca nulitatea prevazuta de art. 940 alin 2 C. civ, care prevede ca ,,orice donatiune deghizata sau facuta prin persoane interpuse este nula", se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de frauda a drepturilor copiilor din casatoria a defunctului, simplul fapt de a nu contraveni legii atrage sanctiunea indiferent daca frauda a ajuns sa fie efectiva prin depasirea cotitatii disponibile sau nu.

Precizam ca, de lege ferenda, prin Proiectul Codului civil roman, legiuitorul intelege sa suprime sistemul potrivit caruia cuantumul rezervei descendentilor depinde de numarul acestora, stipuland in art. 829 alin. 1 ca: "Rezerva succesorala a fiecarui mostenitor rezervatar este de 1/2 din cota succesorala care i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal", extinzand formula aplicabila rezervei sotului supravietuitor tuturor categoriilor de rezervatari.

CONCLUZII

Pe parcursul acestei lucrari am vazut ca libertatea testamentara se exercita in interiorul unor limite prevazute de lege, dintre care cea mai importanta este cea privitoare la rezerva succesorala. Legea nu defineste rezerva succesorala, insa determina, in mod indirect, functie de numarul si calitatea mostenitorilor rezervatari, care este partea din patrimoniul succesoral ce reprezinta partea indisponibila, specificand care este fractiunea patrimoniala asupra careia testatorul poate dispune in mod liber.

Rezerva succesorala a fost definita de literatura de specialitate ca fiind aceea parte din mostenire, care se cuvine si se defera succesorilor rezervatari in virtutea legii, impotriva vointei celui decedat, manifestata prin liberalitati inter vivos si/sau prin dispozitii testamentare pentru cauza de moarte.

Spre deosebire de sistemul anglo-saxon, care confera libertate deplina de a dispune pentru cauza de moarte, in sistemele legislative de inspiratie romanista se considera ca datoria sociala si familiala de a transmite rudelor apropiate si sotului supravietuitor o parte din bunurile ce alcatuiesc masa succesorala prevaleaza asupra libertatii de a hotari dupa bunul plac cu privire la propriile bunuri.

Rezerva succesorala a fost fundamentata pe ratiuni de moralitate, echitate, cat si de caracterul social al acesteia, considerandu-se ca fiind inadmisibil ca un parinte sa-si dezmosteneasca descendentii, ca un copil sa dispuna in mod gratuit de toata averea sa, fara a lasa nimic ascendentilor sai ori ca un sot sa-l lase fara ajutor pe celalalt. Rezerva sotului supravietuitor, instituita prin Legea nr. 319/1944 se intemeiaza pe indatoririle de sprijin reciproc ce exista intre soti in timpul casatoriei.

Tendintele legislative recente, la nivel european, se orienteaza spre excluderea sau restrangerea drepturilor la partea legitima ale ascendentilor privilegiati si spre abandonarea principiului traditional al eliberarii unui titlu de proprietate asupra bunurilor mostenite cu titlu de rezerva, calitatea celui indrituit a culege rezerva fiind similara cu cea a unui simplu creditor asupra mostenirii. In aceste conditii, rezerva poate fi atribuita celor indreptatiti a o dobandi si sub forma unui echivalent pecuniar, caracterul deferirii rezervei in natura pierzandu-si importanta.

Proiectul Codului civil adoptat de Senat aduce o serie de imbunatatiri salutare Codului civil in vigoare, tinand cont de propunerile de lege ferenda ale specialistilor de drept civil, precum si de modul in care a evoluat societatea de-a lungul timpului, confruntandu-se in practica cu situatii care nu au putut fi prevazute in momentul redactarii Codului civil, ce au starnit adevarate controverse in literatura de specialitate si in practica judecatoreasca.

Precizam ca ex novo, prin Proiectul Codului civil roman, legiuitorul intelege sa suprime sistemul potrivit caruia cuantumul rezervei descendentilor depinde de numarul acestora, stipuland expres in art. 829 alin. 1 C. civ. ca: "Rezerva succesorala a fiecarui mostenitor rezervatar este de 1/2 din cota succesorala care i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal", extinzand formula aplicabila rezervei sotului supravietuitor tuturor categoriilor de mostenitori rezervatari. In aceste conditii, institutia cotitatii disponibile speciale se va impune cu necesitate, pentru ca cotitatea disponibila ordinara (1/2 din mostenire) de care putea beneficia sotul din ultima casatorie (pe langa rezerva succesorala proprie) ar fi prea mare in lipsa unei limite speciale.

Urmand modelul Codului civil francez, care prevede in art. 864 alin. 1 (modificat prin Legea nr. 523/1971) solutia imputarii donatiei raportabile asupra rezervei mostenitorului gratificat si a excedentului asupra cotitatii disponibile, Proiectul Codului civil prevede in art. 836 alin. 4 aceiasi solutie a imputarii liberalitatii mai intai asupra rezervei gratificatului, urmand ca eventualul excedent sa fie imputat asupra cotitatii disponibile, afara de cazul in care dispunatorul nu a stipulat imputarea asupra rezervei globale. Aceasta solutie este binevenita si in legislatia romana , intrucat confirma necesitatea respectarii vointei dispunatorului, care este de esenta principiilor care guverneaza devolutiunea testamentara a mostenirii.

De asemenea, avand in vedere situatiile frecvente care s-au ivit in practica judiciara, s-a largit sfera instrainarilor facute cu rezerva uzufructului si a rentei viagere, incluzand si instrainarile facute cu rezerva uzului, abitatiei sau cu sarcina intretinerii, toate aceste situatii atrag aplicarea prezumtiei prevazute de art. 845 C. civ., adica se vor lua in calcul la masa succesorala. In acest sens, art. 830 alin. 3. dispune: "Pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un succesibil in linie dreapta este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau cu sarcina intretinerii ori a unei rente viagere".

Avand in vedere ca de lege lata rezervele cumulate au ajuns foarte mari, afectand in esenta libertatea de dispozitie a defunctului asupra patrimoniului succesoral, de lege lata propunem instituirea unei limite a rezervelor cumulate (de exemplu, maxim 49% din mostenire). Proiectul Codului civil nu prevede nici o mentiune in acest sens.