Contrafacerea obiectului unei inventii

Contrafacerea obiectului unei inventii

1 Definitie si cadrul legal

In forma sa initiala, Codul Penal de la 1936 nu cuprindea un text incriminator al faptelor prin care se incalcau drepturile de inventator. Prin decretul nr. 511 din 1953, in acest cod a fost introdus art. 555¹ prin care s-a incriminat fapta de "nerespectare a dreptului de autor asupra operelor literare, stiintifice sau artistice ori asupra oricaror alte creatii de acest gen ori tehnico-stiintifice, prin folosirea, fara drept, a obiectului unei inventii".

De asemenea, in art. 62 alin. 2 din Decretul nr. 884/1967 privind inventiile, inovatiile si rationalizarile s-a prevazut ca dispozitiile art. 555¹ Cod Penal se aplica in caz de "fabricare, folosire sau punere in circulatie, fara drept, a obiectului unei inventii". Aceasta dispozitie a avut o aplicare de scurta durata fiind abrogata, implicit, prin intrarea in vigoare a actualului Cod Penal, la 1 ianuarie 1969.

Asadar, in prezent, cadrul legal in materie este dat de dispozitiile art. 299 C. Penal potrivit cu care, "contrafacerea sau folosirea, fara drept, a obiectului unei inventii se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda".

Aceasta infractiune poate fi savarsita de o persoana care confectioneaza un obiect ce imita obiectul unei inventii, fiind vorba de o descoperire stiintifica in legatura cu unele metode si procedee folosite in industria chimica.

Inventiile prezinta o deosebita insemnatate, de folosirea acestora depinzand realizarea progresului tehnic in toate sectoarele economice. De aceea, inventiile se bucura de un regim special de protectie care face si obiectul unor conventii internationale[1].

In dreptul nostru intern, regimul inventiilor este stabilit prin Legea nr. 64/1991 (republicata in temeiul Legii nr. 203/2002, in Monitorul Oficial nr. 757 din 15 octombrie 2002) prin care se stipuleaza ca drepturile asupra inventiei sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei prin eliberarea unui titlu de protectie de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci[2].

Reglementarea care este in concordanta cu conventiile internationale are in vedere, pe de o parte, stimularea creatiei stiintifice in domeniul tehnicii, iar pe de alta parte, asigurarea aplicarii pe scara larga a acestor creatii in vederea dezvoltarii continue a economiei.

Protectia drepturilor asupra inventiei se realizeaza si pe cale penala prin incriminarea faptelor prevazute in primul rand in art. 299 C. pen., citat la inceputul acestei sectiuni.

2 Obiectul si subiectii infractiunii

1. Obiectul infractiunii

A. Obiectul juridic. Obiectul juridic special in cazul acestei infractiuni il constituie relatiile sociale privitoare la protectia inventiilor si a obiectului inventiilor impotriva contrafacerii, folosirii sau punerii in circulatie pe nedrept, precum si la protectia drepturilor si intereselor nepatrimoniale si patrimoniale ale inventatorilor[3].

Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la asigurarea progresului tehnic in toate domeniile vietii sociale prin normala si nestanjenita folosire a inventiilor de catre cei in drept[4].

Legea apara prin incriminarea faptei nu produsul, procedeul nou care constituie obiectul inventiei ca atare, ci drepturile ce se nasc in legatura cu materializarea noilor idei ale inventatorilor[5].

B. Obiectul material. In cazul savarsirii faptei prin contrafacere, obiectul contrafacut al inventiei constituie produsul si nu obiectul material al infractiunii[6] intrucat, prin activitatea faptuitorului se atenteaza la o valoare imateriala si anume, asupra drepturilor autorului in legatura cu obiectul inventiei.

Atunci cand fapta s-a comis printr-o actiune de folosire fara drept a obiectului inventiei, obiectul material al acesteia este insusi obiectul inventiei.

Obiectul unei inventii poate consta fie in crearea unui produs nou, fie in realizarea unui procedeu nou prin care se obtine un acelasi rezultat sau in aplicarea noua a unui procedeu cunoscut prin care se obtine un rezultat diferit. De aici, rezulta ca, infractiunea poate avea ca obiect material fie produsul nou creat, fie bunul in care si-a gasit concretizarea un nou procedeu sau aplicarea noua a unui procedeu cunoscut[7].

2. Subiectii infractiunii.

A. Subiectul activ. Fapta poate fi comisa de orice persoana fizica care indeplineste conditiile cerute de lege, indiferent daca este cetatean roman sau strain, daca este un apatrid cu domiciliul in strainatate sau in Romania.

Prin urmare, poate fi savarsita infractiunea de o persoana particulara cat si de un functionar care ia cunostinta prin natura atributiilor de serviciu de inventia in cauza (spre exemplu, un functionar din cadrul Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci - O.S.I.M.) sau de specialistii care lucreaza la transpunerea in practica a inventiei.

Participatia penala este posibila sub toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate.

B. Subiectul pasiv. In primul rand, subiect pasiv este autorul inventiei ale carui drepturi sunt prejudiciate. De asemenea, subiect pasiv este si statul, ca titular principal al valorii esentiale care este economia cu sectoarele sale corespunzatoare.

3 Continutul constitutiv al infractiunii

1. Latura obiectiva.

A. Elementul material. In infractiunii de contrafacere a obiectului unei inventii, reglementata de art. 299 C. pen., elementul material consta alternativ, din actiunea de contrafacere sau din actiunea de folosire fara drept a obiectului unei inventii.

Actiunea de "contrafacere" consta in confectionarea, fabricarea, crearea, deci realizarea materiala a unui obiect care imita obiectul unei inventii, nefiind necesar ca aceasta imitare sa fie perfecta. Este suficient ca faptuitorul sa realizeze un obiect care prin insusirile sale esentiale seamana cu cel care formeaza obiectul unei inventii. In fiecare caz, contrafacerea se stabileste prin compararea obiectului reprodus de faptuitor cu cel brevetat, tinandu-se seama de asemanarile esentiale care exista intre cele doua obiecte[8]. Toate acestea decurg si din dispozitiile Legii nr. 64/1991, republicata, unde se arata ca prin contrafacere se intelege realizarea materiala (confectionarea) a unui obiect, care are aceleasi caracteristici cu obiectul inventiei. In cazul inventiei de produs, contrafacerea consta in realizarea materiala a acelui produs care este, prin insusirile sale esentiale, similar cu cel care face obiectul inventiei. La fel se pune problema si in cazul contrafaceri unui procedeu .

Prin urmare, in cazul primei modalitati este vorba de reproducerea ilicita a obiectului unei inventii.

Instanta de judecata va trebui sa compare obiectul reprodus cu cel brevetat iar in aceasta operatiune sa tina seama de asemanarile esentiale ce exista intre cele doua obiecte iar nu in raport de deosebirile secundare ce ar exista intre ele.

Actiunea de "folosire" presupune utilizarea (intrebuintarea) obiectului unei inventii in vederea realizarii unui profit material[10]. De aceea, intrebuintarea unui asemenea obiect pentru uzul personal nu constitute infractiune .

Este de subliniat faptul ca o persoana care foloseste obiectul unei inventii va fi pedepsita chiar daca actiunea de contrafacere (realizarea materiala) s-a realizat de altcineva, deoarece folosirea este independenta de contrafacere. In acelasi timp, persoana care a contrafacut obiectul unei inventii va fi trasa la raspundere penala si in situatia cand nu l-a intrebuintat ea insasi.

Atunci cand se pun in circulatie produsele contrafacute, fapta constituie o infractiune distincta, reglementata de art. 300 C. pen.[12].

Pentru existenta infractiunii este necesar ca atat contrafacerea cat si folosirea sa se faca fara drept, adica prin incalcarea dispozitiilor legale. Asa, de exemplu, nu exista infractiune in cazul cand drepturile care deriva din acordarea brevetului de inventie au fost transmise faptuitorului de catre autorul inventiei. Tot astfel, nu raspunde penal in situatia cand drepturile ce rezulta pentru autor din brevetul de inventie au incetat fie la expirarea duratei de protectie a brevetului, fie prin renuntarea titularului.

Trebuie insa facuta remarca ca, infractiunea subzista si raspunderea penala a faptuitorului opereaza si in intervalul de timp dintre constituirea depozitului reglementar si eliberarea brevetului de inventie, intrucat dreptul de inventator fiinteaza din momentul constituirii depozitului reglementar. De asemenea, trebuie adaugat ca, pentru existenta infractiunii este necesar ca brevetul sa fie valabil, intrucat, in caz contrar, faptuitorul ar putea invoca nulitatea acestuia.

Nu in ultimul rand trebuie precizat ca actiunile de contrafacere si de folosire fiind variante alternative, infractiunea poate fi comisa prin oricare dintre acestea.

B. Urmarea imediata. In cazul acestei infractiuni, urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru diverse sectoare economice. Prin savarsirea faptei se pot produce si diverse consecinte de natura civila prin prejudiciile materiale aduse autorului brevetului de inventie sau titularului certificatului de inventator.

C. Legatura de cauzalitate Intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate care, de regula, rezulta ex re, din materialitatea faptei comise.

2. Latura subiectiva.

Infractiunea se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Faptuitorul isi da seama ca realizeaza o imitatie a obiectului unei inventii sau ca foloseste fara drept obiectul unei inventii, vrea sa savarseasca fapta, prevazand urmarile periculoase ale acesteia, pe care le doreste sau le accepta[13].

Textul nu contine cerinta vreunui motiv sau scop.

4 Forme, modalitati, sanctiuni

Cu toate ca infractiunea este susceptibila a fi comisa in toate formele imperfecte, textul, insa, nu pedepseste nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care actiunea incriminata a fost dusa pana la capat, respectiv, in momentul cand s-a realizat obiectul contrafacut al unei inventii sau cand se foloseste fara drept obiectul unei inventii. Asadar, in acest moment se creeaza si starea de pericol pentru progresul economic, precum si prejudicierea drepturilor si intereselor patrimoniale ale titularului brevetului de inventie ori ale titularului certificatului de inventator.

Infractiunea pe care o analizam poate fi comisa in doua modalitati corespunzatoare celor doua actiuni (contrafacere sau folosire). In realitate pot sa apara o varietate de modalitati faptice.

Pedeapsa in cazul infractiunii de contrafacere a obiectului unei inventii este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. Cercetarea o efectueaza organele de politie, iar judecata in prima instanta revine judecatoriei.