DEZVOLTAREA PRECOCE A DELICVENTEI IN CADRUL FAMILIILOR DIVORTATE. IMPORTANTA INTERVENTIEI PREVENTIVE

Cercetatorii americani David S. DeGarmo and Marion S. Forgatch de la Oregon Social Learning Center, USA au publicat in Developmental Science (2005) un studiu referitor la dezvoltarea precoce a delicventei in cadrul familiilor divortate.

Obiectivul studiului a fost acela de a manipula experimental variabilele parentale presupuse a influienta    dezvoltarea comportamentelor delicvente. Datorita faptului ca interventia a fost centrata pe pregatirea parintilor, autorii s-au asteptat ca oricare ar fi efectele interventiei asupra schimbarii in rezultatele copiilor, acestea ar fi mediate de presupusele mecanisme de interventie. Modelele de crestere lineara au aratat o reducere semnificativa in delicventa baietilor din grupul experimental in comparatie cu grupul de control. Rezultalele studiului au aratat ca efectele interventiei asupra parintilor constau in cresterea calitatii in exercitarea rolului de parinte si reducerea deviantei juvenile.

Exista o legatura stabila intre divortul parintilor si probabilitatea crescuta de aparitie a problemelor comportamentale la copii (Amato, 1993; Hetherington, Bridges & Insabella, 1998), in special la baieti (Shaw, Emery & Tuer, 1993). Problemele comportamentale crescute ii expun pe baieti riscului de a fi respinsi de catre grupul de prieteni de aceeasi varsta, asocierea la un grup de copii devianti si, in cele din urma, la delicventa (Patterson & Dishion, 1985; Patterson, Reid & Dishion, 1992). Desi exista modele de dezvoltare dovedite, sunt putine procesele experimentale care se focuseaza pe cat pe cat de preventiv opereaza aceste modele, in scopul ameliorarii problemelor de comportament asociate divortului parintilor.

Modelul de invatare al interactiunii sociale al delicventei (SIL)

Aceasta investigatie se bazeaza pe principiile interactiunii si invatarii sociale sociale (Patterson, 1982; Patterson et al. , 1992). Un aspect important din acest model, SIL, il constituie rolul intaririi si recomenselor functionale pentru copii. SIL descrie tiparele de recompensare stabilite in primele stadii ale socializarii parinte-copil, tipare care devin suprainvatate si care promoveaza comportamente antisociale. Comportamentele antisociale sunt considerate preludiul delicventei precoce. Odata ce tiparele coercitive sunt inradacinate acasa, urmatoarele comportamente antisociale si interactiuni coercitive se extind si asupra altor situatii. Interactiunile aversive cu profesorii si colegii duc la esecul scolar precoce si respingere din partea colegilor. In schimb, aceasta situatie duce la asocierea cu tineri devianti.

Membrii familiei furnizeaza intariri negative comportamentelor antisociale deschise (certuri, batai etc.), iar copii devianti, incepand chiar din gradinita, furnizeaza intariri positive pentru forme ascunse de comportamente antisociale (mintind, furind, inseland etc.; Patterson, in press; Snyder, Reid & Patterson, 2003).

Rolul teoretic al tinerilor devianti si al trainingului deviantei

Un domeniu care are nevoie de clarificare teoretica este specificatia relatiilor dintre practicile parentale, tinerii devianti si delicventa ce urmeaza. Modelele de invatare sociala sustin faptul ca stilul parental joaca un rol secundar in delicventa adolescentina prin faptul ca promoveaza lipsa de auto-control si supunere, iar lipsa de auto-control promoveaza asocierea tinerilor devianti, mecanismul primar si proximal al delicventei (c.f. Elliot, Huizinga & Ageton, 1985; Gottfredson & Hirschi, 1990; Scaramella et al. , 2002).

Prin contrast, altii au argumentat faptul ca stilul parental are efecte atat directe, cat si indirecte asupra comportamentelor delicvente ( Simons, 1996). Simons, (1996) dovedeste efecte directe si indirecte ale disciplinei materne si monitorizarea delicventei la fete si baieti.

Ipoteze

Pentru parinti, divortul si stresorii ce-l acompaniaza    duc inspre o crestere a distresului si destramarea interactiunilor sociale. Destramarea interactiunilor sociale au loc cu prieteni, colegi, familia extinsa, si in special cu copii. Parintilor divortati le sunt afectate deprinderile de monitorizare a copiilor lor, abilitatile de rezolvare a problemelor si disciplina consistenta, fiecare dintre acestea contribuind la "ratacirea" si la afilierea copiilor la grupuri deviante.

In urma interventiei asupra parintilor se asteapta o imbunatatire a abilitatilor parentale de a face fata situatiilor stresante si de a preveni comportamentele antisociale in randul baietilor.

Autorii au folosit datele din ODS-II (Oregon Divorce Study-II). Rapoartele primare au aratat ca imbunatatiri ale abilitatilor parentale sunt correlate cu imbunatatiri in comportamentul copiilor la 12 si la 30 de luni (DeGarmo et al. , 2004; Forgatch & DeGarmo, 1999, 2002; Martinez & Forgatch, 2001).

Participantii au fost 238 mame recent divortate si fii acestora, cu resedinta intr-un oras de marime medie din Nord-Vestul Pacificului. Familiile au fost    recrutate cu ajutorul mass-mediei si prin intermediul fluturasilor distribuite in comunitate. Mamele din familiile alese (a) divortasera de partener de 3 pana la 24 luni, (b) isi cresteau fiul biologic si (c) nu convietuiau cu un alt partener. Media de ani a mamelor: 34.8 ani (SD=5.4, rangul 21.4 la 49.6), media de varsta a baietilor: 7.8 ani (SD= .93, rangul intre 6.1 si 10.4). Compozitia etnica a baietilor luati in studiu: 86% albi, 1% afro-americani, 2% latini, 2% americani nativi, si 9% din alte grupuri etnice. Aceasta distributie respecta proportiile etnice ale comunitatii pe care este intocmit studiul de fata. Venitul mediu annual al familiilor din studiu este de 14,900$

Grupurile experimental si cel de control difera doar din doua puncte de vedere: in medie, mamele din grupul experimental erau separate cu aproximativ 2.4 luni mai mult decat mamele din grupul de control si baietii din grupul experimental erau cu aproximativ .28 ani mai tineri decat cei din grupul de control. Aceste variabile au fost luate in considerare, pentru ca este probabil ca acestea sa fie relevante.

Designul

In OSD-II, famillile au fost la intamplare impartite astfel: doua treimi in grupul experimental (n=153) si o treime in grupul de control (n=85). Mamele din grupul experimental au fost invitate sa participe la interventie; asupra familiilor din grupul de control nu s-a intervenit deloc. Interventia a constat intr-o serie de 14 intalniri de grup cu parintii tinute saptamanal la Centrul de Invatare Sociala Oregon (OSCL). Interventia a fost contruita in jurul a 5 practici parentale fundamentate teoretic (disciplina adecvata, incurajarea abilitatilor, monitorizare, rezolvare de probleme, implicare pozitiva) si teme relevante pentru femeile divortate (echilibrarea emotiilor negative, modul de echilibrare a conflictelor interpersonale). Simultan, interventia s-a centrat si asupra utilizarii intaririlor pozitive contingente (lauda, stimulente) pentru a promova comportamente pro-sociale. Programul interventiei era flexibil, astfel incat permitea participantelor sa abordeze topici curente relevante. Programul interventiei este descris complet in manualul Parenting through change (Forgatch, 1994)- Parinti in schimbare. Programul cuprinde, de asemenea o inregistrare de 30 de minute Cum sa facem fata divortului (Forgatch & Marquez, 1993), inregistrare care prezinta trei familii care folosesc practici parentale eficiente pentru a-si ajuta copii sa se adapteze divortului.

Masuratori utilizate

S-au utilizat metode multiple care au inclus interviuri structurate cu mamele si copii acestora; observatii de laboratorale interactiunilor mame-copii, si chestionare completate de mame, copii si profesori.

Rezultate ale copiilor

Delicventa a fost masurata cu: Scorul T pentru Delicventa (Delinquency T-score) din Formularul de Raport al Profesorului (Teacher Report Form) din cadrul Listei de Comportamente ale Copiilor (Child Behavior Checklist) (CBCL; Achenbach, 1991). Scorul T consta in 17 itemi (ex.: fura, ataca fizic persoane, distruge proprietatile altora, minte, inseala).

Asocierea cu alti tineri devianti

Consta intr-un index sumativ de 5 itemi (1 pentru adevarat, 0 pentru fals). Itemii au fost raportul baietilor asupra comportamentele deviante ale prietenilor lor (ex.: prietenul meu se implica in lupte, se prosteste, intra in bucluc, nu-i place scoala, considera ca scoala este prea grea ).

Practici parentale eficiente

Observatii asupra practicilor parentale au fost obtinute in laborator, in timpul sarcinilor structurate de interactiune (SIT) care au durau    45 de minute. Sarcinile includeau discutii despre rezolvarea de probleme intre mama si fiu, probleme precum: conflicte aprinse curente, o sarcina de predare, o activitate nestructurata, o pauza de intremare. Scorul factor al practicilor parentale eficiente a fost masurat cu ajutorul a 7 domenii care demonstreaza convergenta (Forgatch & DeGarmo, 2002): implicarea pozitiva, incurajarea abilitatilor, rezolvarea de probleme, monitorizarea, intarirea negativa, reciprocitatea negativa, si disciplina aversiva.

Implicarea pozitiva - itemii scalati Likert au inclus: cald, empathetic, afectuos, trateaza copilul cu respect.

Incurajarea abilitatilor - au fost bazate pe scorurile globale in ceea ce priveate abilitatile mamei de a sustine dezvoltarea abilitatilor prin incurajari repetate - aceste strategii au fost observate in timpul unei sarcini de invatare de 10 minute.

Rezolvarea de probeme - 9 itemi scalati Likert au compus media scorului scalei (ex.:calitatea solutiei, extinderea hotararii, satisfactia aparenta)

Monitorizarea - observatorii au apreciat cat de indemanatice sunt mamele in activitatea de supervizare a copilului, obtinerea de informatii de la copil. Intervievatorii au apreciat cat de bine stiu mamele ce fac copii lor in timpul unei zile obisnuite si identifica comportamentele antisociale.

Intarirea negativa - a fost definita ca frecventa a conflictelor negative initiate de mame si terminate de copil. Criza incepe cand mama introduce un comportament aversive. De exemplu, mama da copilului o comanda, copilul refuza, mama retrage comanda si interactiunea devine neutra. In acest sens, copilul a scapat de situatia aversiva initiata de mama, introducandu-si propriul comportament aversive, care a rezultat din faptul ca mama a dat inapoi, astfel rezultand intarirea negativa a comportamentului aversive al copilului.

Reciprocitate negativa - a fost masurata cu Scorul Binominal Z Haberman (Gottman & Roy, 1990), reflectand posibilitatea ca mama sa raspunda comportamentului aversive al baiatului cu un comportament aversiv propriu.

Disciplina nepotrivita - bazata pe aprecierile facute de observatory in urma observarii sarcinilor de interactiune. Itemii apreciau daca mama era stricta si autoritara, folosind cicaleala si palavrele, daca exprima furie/ostilitate pentru a disciplina, parea indecisa sau nesigura in disciplinare, daca folosea o disciplinare inadecvata.

Rezultatele au indicat faptul ca interventia a condos la o reducere semnificativa a delicventei in timp. Rezultatele obtinute de grupul experimental au inregistrat un declin semnificativ in ceea ce priveste delicventa copiilor participantelor la training, in comparatie cu grupul de control ( beta ₁₁ = - . 78, p mai mic de .05).

In prezicerea dezvoltarii, datele indica diferente semnificative pentru grupul experimental in comparatie cu cel de control, atat in cazul abilitatilor parentale positive, cat si in cazul afilierii la grupuri deviante, dupa controlul predictorilor relevanti.

Mamele cu copii mai mici si statul socio-economic mai inalt au dovedit imbunatatiri semnificative in timp. Caracteristicile antisociale ale mamei au fost asociate cu reducerea practicilor parentale eficiente.

Nu s-a actionat direct asupra copiilor, de aceea influientele experimentale au operat prin intermediul mamelor. Ipotezele au fost confirmate. In primul rand, interventia a adus beneficii asupra practicilor parentale, si asupra afilierii la grupuri deviante. In cel de-al doilea rand, beneficiile mecanismului sunt semnificativ asociate cu schimbari in delicventa.

Rezultatele acestui studiu subliniaza importanta eforturilor asupra preventiei in cadrul familiilor considerate factor de risc in dezvoltarea precoce a comportamentelor delicvente

SUSTINEREA COPILULUI

Dupa construirea unor proiecte comune si promisiunea unei vieti frumoase, separarea este intotdeauna un esec. Pentru copii, insa, ea este o adevarata drama, care nu trebuie subestimata.
Daca nu exista separare reusita, exista insa totusi separari mai putin traumatizante. Discutiile, tensiunile dintre parinti priveaza copilul de ambianta calda a caminului, caldura care ii ofera copilului o siguranta. Daca nu mai exista nici o solutie este mai bine ca parintii sa se separe , decat sa oblige copilul sa traiasca intr-un mediu care este permanent in tensiune.

Copilul trebuie informat

Fiind foarte sensibil, copilul simte ca se intampla ceva si vrea sa stie ce. Este de dorit ca parintii sa anunte impreuna vestea separarii si inainte de data stabilita, astfel incat copilul sa se obisnuiasca cu ideea ca nu va mai locui in aceeasi casa si cu mama si cu tata. Pentru copil, 'familia' este alcatuita din indivizi care traiesc in aceeasi casa. Ii este greu sa-si imagineze ca tata /mama nu mai locuieste cu el, ca nu-i mai poate citi o poveste in fiecare seara sau ca nu se mai uita impreuna la televizor.

Atentie la cuvinte si gesturi

Momentul in care se anunta separarea, nu trebuie sa contina reprosuri aduse partenerului, dar nici gesturi de tandrete, care ar bulversa copilul. Aceasta prima conversatie nu va inchide subiectul, el va fi readus in discutie deseori.

Trebuie sa se evite replici ca: "Totul ar fi mers mai bine daca nu aveam un copil", "Mai bine aveam un accident in ziua casatoriei", "Venirea ta pe lume a fost momentul in care ne-am dat seama ca nu merge", "Un copil aduce intotdeauna probleme in plus".
La o anumita varsta (3-6 ani) copilul doreste de multe ori sa "elimine" pe unul dintre parintii sai, ca sa ramana singur cu celalalt. Cand separarea vine sa realizeze aceasta dorinta a copilului, el se simte responsabil, de aceea ce se intampla si simte o mare vina. Deseori, copilul crede ca el este cauza divortului/separarii, mai ales daca anuntarea acestuia vine dupa o serie de reprosuri care i-au fost aduse. El crede ca parintii se despart pentru ca el a spart vaza cea noua sau ca nu a spus destul de frumos poezia la serbare. Foarte important este sa spunem copilului ca nu el este cauza separarii. El nu este capabil sa inteleaga motivele separarii si nici consecintele ei. Anumite cuvinte si comportamente il ajuta sa se linistesca, sa-i reduca aceasta neliniste sau aceste ganduri de vinovatie. Trebuie sa i se explice copilului, prin exemple, cum ca el nu are nici o vina si ca nu este singurul copil ai carui parinti traiesc separat. Aceasta nu este o separare de copii. "Nu mai suntem fericiti impreuna, dar amandoi suntem foarte fericiti cu tine. Vom ramane mereu parintii tai, iar dragostea noastra pentru tine nu se va schimba".
Francoise Dolto (psihanalist francez) subliniaza importanta informarii copilului ca celalalt parinte plateste o pensie alimentara pentru el. Acest lucru dovedeste copilului ca, chiar daca tatal/mama nu poate sa-l vada regulat, el continua sa raspunda nevoilor sale materiale. Mama (pentru ca aceasta ramane cu copilul, in cele mai multe cazuri), ar fi bine sa-i vorbeasca deseori despre tatal sau pentru a intretine in mintea copilului o imagine respectabila, dar nu idealizata a acestuia. Este de datoria parintelui care il creste sa faca tot posibilul ca sa mentina relatiile intre copilul lor si celalalt parinte.

Ajutati-l sa-si mentina echilibrul:

- asigurati copilul de dragostea si de intelegerea ta;
- niciodata nu-i spuneti ceva rau despre celalalt parinte;
- nu incercati sa compensati absenta cu o multitudine de cadouri;
- respectati in continuare regulile de disciplina de mai inainte;
- mentineti legatura cu cei patru bunici (in cazul in care bunicii nu sunt implicati activ in conflict);
- respectati intelegerile asupra orelor si zilelor de vizita;
- aranjati copilului o camera sau un colt al lui, in fiecare dintre cele doua camine;
- nu va angajati in dispute in fata copilului de fiecare data cand va vedeti.
Ceea ce trebuie copilul sa suporte este destul de dureros. Daca parintii se respecta si fac efortul sa discute ca niste adulti, copilul va putea sa suporte mai usor situatia.
Chiar si in cazul unei separari in conditii cat mai pasnice, nu exista o formula magica pentru rezolvarea acestei situatii. Fiecare copil isi manifesta suferinta diferit. Maniera in care copilul simte si exprima aceasta situatie depinde de varsta, temperament, afectivitate etc. Reactiile cele mai frecvente sunt: furie, inchidere in sine, tulburari de somn, probleme alimentare sau scolare.