ROLUL CONSTITUTIEI IN STATUL DE DREPT

ROLUL CONSTITUTIEI IN STATUL DE DREPT

Ideea statului de drept a aparut ca replica la abuzul de putere la statul absolutist si societatea ierarhizata cu privilegiile feudale, in urma revolutiilor burgheze, democratice care au asezat la temeliile puterii "declaratiile drepturilor si libertatilor omului".

Astfel, J.J. Rousseau contureaza "statul de drept" ca fiind statul care isi respecta cu strictete propriile legiuiri si care si le fundamenteaza pe drepturile naturale ale indivizilor. Kant sau Fichte dau definitii cu totul diferite ale statului de drept. Cu toate acestea exista o idee comuna tuturor si anume aceea ca statul de drept se fundamenteaza pe dreptul natural. Altfel spus, statul de drept este in primul rand un stat natural.

O a doua idee centrala conturata de-a lungul evolutiei doctrinelor juridice si politice si care s-a pastrat in forme mai mult sau mai putin diferite dar cu acelasi continut este aceea ca statul de drept implica existenta democratiei. Statul de drept este un stat democratic.

Statul de drept este statul organizat pe baza principiului separatiei puterilor statului, in aplicarea caruia justitia dobandeste o reala independenta si urmarind prin legislatia sa promovarea drepturilor si libertatilor inerente naturii umane, asigura respectarea stricta a reglementarilor sale de catre ansamblul organelor lui in intreaga lor activitate

Stat de drept - este "statul domniei legii", in cadrul caruia intreaga activitate, atat a statului si a organelor sale, cat si cea a populatiei, este reglementata exclusiv de lege. Astfel, Constitutia Romaniei din 1991 republicata prevede in art. 16 alin. 2 ca "nimeni nu este mai presus de lege".

Mecanismele si garantiile juridice realizarii statului de drept sunt :

Ø      procedura riguroasa de modificare a Constitutiei;

Ø      controlul constitutionalitatii legilor;

Ø      controlul jurisdictional al legalitatii activitatii administratiei publice;

Ø      organizarea unei justitii independente;

Constitutia este sursa oricarui regim politic, a sistemului de drept (care trebuie sa fie conform regulilor constitutionale), a drepturilor si libertatilor cetatenesti. Actul de guvernare in sine poarta amprenta principiilor si normelor constitutionale. Fara reguli constitutionale bine cunoscute (care reflecta interesele unui grup restrans sau ale unei intregi populatii), un stat nu poate fi guvernat.

Legea Fundamentala a unui stat contine norme si principii care, pe de o parte, legitimeaza actul de exercitare al puterii politice, prevazand modul de constituire si de functionare al structurilor de putere - investind pe guvernanti cu prerogativele autoritatilor publice, stabilind echilibrul intre cele trei puteri in stat: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca - iar pe de alta parte, fixeaza cadrul general al reglementarii juridice a relatiilor sociale.

In Constitutie sunt prevazute, de asemenea, organismele si mecanismele de aparare a ordinii sociale si nu in ultimul rand, drepturile si libertatile cetatenesti, fapt ce sustine ideea ca aceasta este indispensabila pentru exercitarea puterii politice si pentru instituirea si apararea ordinii juridice a unui stat .

Orice stat modern are o Constitutie, datorita faptului ca intr-un stat de drept, guvernantii nu exercita puterea decat in virtutea unor prerogative stabilite intr-un act prin care sunt investiti cu anumite atributii (cu anumite functii). O asemenea investire se face prin intermediul Constitutiei. Astfel, guvernantii (organismele care exercita cele trei puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca) detin prerogativele in baza Constitutiei sau a unui act normativ cu valoare constitutionala si nu a unei legi ordinare sau chiar organice. De asemenea, Constitutia contine principiile generale de drept aflate la baza intregului sistem juridic si, nu in ultimul rand, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor.

Cu alte cuvinte, intr-un stat se legifereaza, se administreza si se judeca potrivit Constitutiei .