ROLUL STATULUI PE PIATA MUNCII SI IN RELATIILE DE MUNCA

ROLUL STATULUI PE PIATA MUNCII SI IN RELATIILE DE MUNCA

Notiunea de piata a muncii

Piata muncii a fost definita ca acea confruntare dintre cererea si oferta de forta de munca intr-un anumit interval de timp si intr-un anumit spatiu, care se finalizeaza prin vanzarea cumpararea de forta de munca in schimbul unui pret numit salariu.

Se observa ca piata muncii are doua componente:

cererea de forta de munca, care reprezinta necesarul de munca salariata la un anumit moment dat pentru desfasurarea activitatii angajatorilor, persoane juridice si persoane fizice;

oferta de forta de munca, care este constituita din totalul persoanelor apte de munca disponibile sa se angajeze si sa devina salariate.

Printre elementele specifice ale pietei muncii sunt retinute urmatoarele:

este piata cea mai organizata si reglementata;

este cea mai sensibila;

confruntarea dintre cerere si oferta pe piata muncii are loc cu directa implicare a puterii de stat;

este o piata contractuala, in care negocierea si contractul sunt instrumente fundamentale de reglare a cererii si ofertei de forta de munca;

are in functionarea sa o anumita predispozitie spre conflict, ceea ce determina un echilibru relativ fragil.

Domeniile de actiune a statului pe piata muncii si in relatiile de munca

Statul intervine in relatiile de munca, in principal, prin intermediul normelor juridice, stabilind cadrul general al activitatii partenerilor sociali, al desfasurarii negocierii colective, formarii profesionale, stimularii dezvoltarii economice si incadrarii in munca a absolventilor.

2.1. Activitatea legislativa.

Cel mai pregnant, rolul statului in relatiile de munca se manifesta in activitatea legislativa.

Dupa obiectul reglementarii, normele ce alcatuiesc legislatia muncii se impart in: norme care reglementeaza raporturile colective de munca si norme care reglementeaza raporturile individuale de munca. La acestea se mai adauga dispozitiile care privesc administratia muncii (organele de jurisdictia muncii si inspectia muncii), activitatea si statutul unor organizatii profesionale, precum si altele.

Legislatia muncii este o legislatie de protectie, adica normele sale au un caracter minimal, cu exceptia drepturilor personalul si din sectorul public, al caror cuantum este prestabilit de lege.

Datorita interventiei ferme a statului, legislatia muncii acorda o atentie deosebita sistemului de masuri de protectie sociala a salariatilor si de protectie a intereselor legitime ale angajatorilor. Aceste masuri pot fi realizate indeosebi prin normele imperative privind salariul minim brut pe tara garantat in plata, stabilirea duratei maxime a timpului de munca, a duratei minime a timpului de odihna, reglementarea riguroasa a concedierii colective si individuale etc.

2.2.Stimularea dezvoltarii economice

Sub acest aspect rolul statului se manifesta printr-o multitudine de actiuni si forme de implicare. Printre altele statul poate crea locuri de munca prin infiintarea de posturi in functii publice sau incurajand colectivitatile locale in acest sens.

In acelasi scop a fost adoptata Legea nr.133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii.

Organizarea formarii profesionale

Formarea profesionala este activitatea de pregatire profesionala a unei persoane in vederea exercitarii unei profesii sau ocupatii. Aceasta activitate se desfasoara de regula, in mod organizat in perioade de timp variabile ca durata, in functie de varsta sau de profesie.

Ea poate consta in: organizarea de cursuri de catre angajatori in cadrul unitatilor proprii sau de catre furnizorii de formare profesionala; stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca; stagii de practica si specializare in unitatile din tara sau din strainatate, ucenicie la locul de munca; formare individualizata, etc.

Stimularea ocuparii fortei de munca

Masurile pentru stimularea ocuparii fortei de munca vizeaza:

cresterea sanselor de ocupare a persoanelor in cautarea unui loc de munca. Aceasta masura consta in informarea si consilierea profesionala, medierea muncii, formarea profesionala, consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri;

stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor si crearea de noi locuri de munca. Aceasta masura se concretizeaza in: subventionarea locurilor de munca, acordarea de credite in conditii avantajoase in vederea crearii de noi locuri de munca, acordarea unor facilitati.

2.5 Repartizarea in munca

In anumite situatii, statul intervine, prin organe specializate, si realizeaza repartizarea in munca a unor categorii de persoane, precum: someri, beneficiari ai ajutorului social; persoane cu handicap; persoane care executa serviciul militar alternativ. Astfel, conform Ordinului nr.85/2002, agentiile pentru ocuparea fortei de munca au atributia de a repartiza in munca persoanele care au calitatea de someri.

Permisele de munca

Acestea sunt documente oficiale care se elibereaza de catre Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei, prin Oficiul pentru Migratia fortei de Munca, la cerere, strainilor care indeplinesc conditiile prevazute de legislatia romana cu privire la incadrarea in munca si care au aplicata, pe documentele de trecere a frontierei viza de lunga sedere pentru angajare in munca sau, dupa caz, viza de lunga sedere pentru alte scopuri.

Permisul de munca da dreptul titularului sa fie incadrat prin incheierea unui contract individual de munca.

1.6. Protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate

Conform Legii nr.156/2000, statul roman asigura protectia cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care lucreaza in strainatate.

Nu beneficiaza de protectia acestei legi cetatenii romani care lucreaza in strainatate in baza unor contracte civile sau comerciale, cetatenii romani cu domiciliul in strainatate, precum si apatrizii domiciliati in Romania.

Cetatenii romani care lucreaza in strainatate si carora nu le sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, beneficiaza de masuri speciale de protectie stabilite prin legile romane si straine sau prin tratate si conventii internationale la care Romania este parte.

Organe cu atributii in domeniul muncii

2.1. Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei.

Este organizat si functioneaza potrivit H.G. nr.737/2003.

In exercitarea functiilor sale , acest minister indeplineste urmatoarele atributii principale:

a.       in domeniul fortei de munca:

elaboreaza politici, programe si planuri nationale in domeniile ocuparii fortei de munca, formarii profesionale, prin colaborarea cu ministerele si cu alte organe ale administratiei publice centrale cu sarcini si atributii pe piata muncii si exercita controlul asupra infaptuirii acestora;

elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative in domeniile ocuparii fortei de munca, formarii profesionale si egalitatii de sanse pe piata muncii;

actualizeaza, impreuna cu alte ministere si institutii de specialitate, Clasificarea ocupatiilor din Romania, etc.

b.      in domeniul parteneriatului social:

elaboreaza politici, programe si proiecte de acte normative in domeniul parteneriatului social si urmareste aplicarea acestora;

pregateste, elaboreaza, negociaza si urmareste incheierea intelegerilor cu partenerii sociali;

constituie si gestioneaza baza de date si si registrele de evidenta privind organizatiile patronale, sindicale si alte organizatii ale societatii civile;

asigura consultarea permanenta a partenerilor sociali asupra initiativelor legislative din sfera sa de activitate, etc.

c.       in domeniul veniturilor salariale:

elaboreaza propuneri privind sistemul de salarizare pentru personalul contractual din sectorul bugetar;

propune strategii cu privire la salarizarea in regii autonome, companii, si societati nationale si in societati comerciale cu capital integral de stat;

elaboreaza sistemul de ajustare a salariilor in raport cu evolutia preturilor de consum;

elaboreaza metodologia de calcul al nivelului salariului minim garantat;

colaboreaza cu partenerii sociali si acorda asistenta de specialitate in domeniul veniturilor salariale.

d.      in domeniul legislatiei muncii:

elaboreaza politici, programe si proiecte de acte normative in domeniul relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca si urmareste aplicarea acestora;

elaboreaza proiecte de acte normative referitoare la raporturile de munca, la contractele colective de munca, la timpul de munca si de odihna, disciplina muncii, raspunderea patrimoniala, jurisdictia muncii si la documentele de dovedire a vechimii in munca;

elaboreaza si coordoneaza activitatea de sistematizare, simplificare si imbunatatire a legislatiei muncii, din domeniul sau de activitate;

coordoneaza si asigura aplicarea unitara a prevederilor din domeniul legislatiei muncii, etc.

e.       in domeniul managementului resurselor umane:

coordoneaza metodologic activitatea de resurse umane din institutiile subordonate, in coordonare si sub autoritatea sa;

analizeaza si avizeaza actele normative elaborate de ministere si de alte organe centrale privind aplicarea prevederilor legale in ceea ce priveste personalul si structurile organizatorice ale acestora.

2.2. Directiile pentru dialog, familie si solidaritate socialajudetene si a municipiului Bucuresti.

Acestea sunt institutii publice cu personalitate juridica, cu finantare de la bugetul de stat si functioneaza in subordinea Ministaerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Printre atributiile acestor directii enumeram:

atributii privind auditul intern;

organizeaza si coordoneaza activitatile de asistenta sociala de ocrotire a minorilor si familiei, a batranilor, precum si a altor categorii de persoane vulnerabile;

colaboreaza cu organizatiile non-profit care au ca obiect de activitate protectia sociala;

sprijina agentii economici si unitatile bugetare in vederea aplicarii corecte a legislatiei in domeniul salarizarii, normarii muncii, incheierii contractelor colective de munca;

aplica masuri de sanctionare contraventionala celor care incalca dispozitiile legale din domeniul muncii;

sprijina actiunea de negociere a contractelor colective de munca; inregistreaza si organizeaza evidenta acestora, etc.

Oficiul pentru Migratia Fortelor de Munca

Este o institutie publica cu personalitate juridica, in subordinea ministerului de resort.

Printre atributiile principale enumeram:

aplicarea in domeniul circulatiei fortei de munca a tratatelor internationale semnate in numele Romaniei, precum si a acordurilor, conventiilor si intelegerilor semnate de Guvernul Romaniei si guvernele altor state;

recrutarea si plasarea fortei de munca in strainatate in statele cu care Romania nu are incheiate acorduri bilaterale in domeniul fortei de munca;

eliberarea permiselor de munca strainilor pentru incadrarea in munca in Romania;

cooperarea cu institutiile specializate din Romania, statele membre ale Uniunii Europene, precum si din alte state.

1.4. Inspectia Muncii

Inspectia Muncii este un organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, care are personalitate juridica.

Prin intermediul sau se exercita atributii de autoritate in stat in domeniul muncii, relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca, mai precis controlul aplicarii unitare a dispozitiilor legale in domeniile sale de competenta in unitatile sale din sectorul public, privat precum si la alte categorii de angajatori.

Potrivit Codului muncii si Legii nr. 108/1999, Inspectia Muncii are in subordine inspectoratele teritoriale de munca, unitati cu personalitate juridica, care se organizeaza in fiecare judet si in municipiul Bucuresti.

Acest organism este condus de un inspector general de stat, care reprezinta Inspectia Muncii in raporturile cu autoritatile administratiei publice, cu persoane fizice si juridice. In subordinea acestuia se afla 2 inspectori generali adjuncti de stat si un Corp de control al calitatii inspectiei.

Atributiile Inspectiei Muncii sunt:

A.    Atributii generale:

controleaza aplicarea corecta si unitara a legilor si a altor acte normative care reglementeaza relatiile de munca, securitatea si sanatatea in munca, precum si protectia salariatilor care lucreaza in conditii deosebite ;

coordoneaza, indruma metodologic si controleaza activitatea inspectoratelor teritoriale de munca ;

elaboreaza metode si proceduri unitare de protectia muncii;

controleaza respectarea criteriilor de incadrare a locurilor de munca cu conditii deosebite, evidenta acestora si modul de realizare de catre agentul economic a masurilor tehnico-economice pentru normalizare;

face propuneri pentru initierea si elaborarea de proiecte de acte normative in domeniu.

B.     Atributii specifice:

indruma si controleaza aplicarea unitara a legislatiei muncii;

organizeaza activitatile de control si evidenta a angajatorilor, a mucii prestate pe baza de contracte individuale de munca;

controleaza respectarea legalitatii privind incheierea, modificarea, suspendarea si incetarea contractului individual de munca;

verifica legalitatea clauzelor inscrise in contractele individuale, controleaza respectarea lor de catre angajatori, asigura si urmareste inregistrarea acestora in carnetele de munca;

controleaza modul de completare a carnetelor de munca si conditiile de pastrare a acestora la unitatile din sectorul public, privat si la alte categorii de angajatori;

asigura intocmirea si completarea in termenul prevazut de lege, a carnetelor de munca pe care le are in pastrare, precum si evidenta acestora;

controleaza modul de intocmire a registrului special de evidenta a personalului angajat in baza contractelor individuale de munca;

stabileste procedura de acreditare a societatilor comerciale cu obiect de activitate in domeniul evidentei muncii;

stabileste metodologia de lucru pentru societatile comerciale care solicita dreptul de pastrare si completare a carnetelor de munca.

C.     In domeniul securitatii si al sanatatii in munca:

controleaza aplicarea prevederilor actelor normative privind regimul materiilor explozive si ale produselor si substantelor toxice, precum si ale altor acte normative in vigoare, notificand prin inscrisuri neconformitatile dintre acestea si situatia constatata;

urmareste respectarea de catre persoanele fizice si juridice a conditiilor a conditiilor pentru care s-a eliberat autorizatia de functionare din punctul de vedere al protectiei muncii;

controleaza prin inspectorii de munca sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei aplicarea dispozitiilor legale referitoare la certificarea produselor, a echipamentelor tehnice si a echipamentelor individuale de protectie importate, din punctul de vedere al securitatii muncii, la intrarea pe teritoriul national si la comercializarea pe piata a acestora, sau a produselor, echipamentelor tehnice si a echipamentelor individuale de protectie fabricate si comercializate in tara;

elaboreaza metodologia si procedura de verificare a persoanelor fizice si juridice care au ca obiect de activitate prestari de servicii in domeniul protectiei muncii;

solicita masuratori si determinari in vederea stabilirii categoriilor de salariati care lucreaza in conditii deosebite de lucru, realizate prin centrul de Monitorizare a Unitatilor cu Risc Profesionala sau prin alte laboratoare abilitate.

Inspectia Muncii isi exercita atributiile de control prin inspectorii de munca.

Acestia sunt functionari publici, independenti de orice schimbare guvernamentala si de orice influenta prevazuta din afara. Incadrarea lor se face pe baza de concurs sau examen in raport cu pregatirea profesionala si cu aptitudinile candidatilor.

Inspectorii de munca au o serie de drepturi si obligatii.

Dintre obligatii enumeram:

sa nu aiba nici un interes, direct sau indirect, de orice natura ar fi acesta, in unitatile care se afla sub incidenta controlului lor;

sa nu dezvaluie secretele de fabricatie si, in general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunostinta, in exercitarea functiilor lor, nici dupa momentul incetarii, indiferent de motiv, a contractului lor individual de munca;

sa pastreze confidentialitatea oricarei reclamatii care semnaleaza nerespectarea prevederilor legale in domeniul reglementat de prezenta lege si sa nu dezvaluie conducatorului persoanei juridice si persoanei fizice sau reprezentantului acestora faptul ca inspectia a fost efectuata ca urmare a unor reclamatii.

Printre drepturile inspectorilor de munca mentionam:

sa aiba acces liber, permanent si fara instiintare prealabila, in sediul persoanei juridice si in orice alt loc de munca organizat de aceasta;

sa solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele si informatiile necesare pentru realizarea controlului sau efectuarea cercetarii accidentelor de munca;

sa procure dovezi, sa efectueze investigatii sau examen, sa ceara prezentarea documentatiei pe care o considera necesara, sa realizeze masuratori sau sa preleveze mostre de substante utilizate in procesul de productie;

sa dispuna de masuri atunci cand conducatorul persoanei juridice nu isi indeplineste obligatiile sale;

sa sesizeze organele de urmarire penala cu privire la cazurile de abateri considerate infractiuni.

Inspectorii de munca sunt competenti sa constate si sa sanctioneze contraventiile prevazute de Legea nr. 108/1999.

De asemenea, ei sunt competenti sa constate si sa sanctioneze toate faptele care, potrivit legii, constituie contraventii si pentru care se prevede ca agentul constatator face parte din personalul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, al directiilor pentru dialog, familie si solidaritate sociala si al inspectoratelor teritoriale de protectie a muncii.