INSTITUTIILE COMUNITARE

INSTITUTIILE COMUNITARE

1. Parlamentul European

Parlamentul European a aparut prin Tratatele constitutive, fiind denumit initial Adunarea Comuna sau Adunare, iar prin rezolutia Adunarii parlamentare europene din 30 martie 1962 s-a stabilit denumirea de Parlamentul European, denumire pe care o poarta si in prezent. Denumirea a fost oficializata prin art. 3 al Actului unic european. Autorii Tratatului C.E.C.O au prevazut posibilitatea alegerii Parlamentului prin sufragiu universal direct, principiu care a

fost preluat de Tratatul C.C.E. si EURATOM.

Textele celor trei tratate prevad elaborarea de proiecte de catre Adunare, in vederea alegerilor membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, potrivit unei proceduri uniforme in toate statele membre.

Pana la data de 17 iunie 1979, cand a intrat in vigoare Actul privind alegerea reprezentantilor Parlamentului prin vot universal direct, membrii acestei institutii erau considerati delegati, fiind desemnati de parlamentele nationale dintre membrii lor, conform procedurii prevazute in fiecare stat.

Incepand din anul 1979, deputatii sunt alesi in mod direct, dar dupa sistemul de vot din fiecare stat membru, deoarece nu exista un sistem de vot european uniform.

Deputatii europeni sunt alesi pentru o perioada de 5 ani, iar mandatul lor este reprezentativ, cumulul mandatului european cu un mandat national fiind autorizat pe plan european, dar interzis pe plan national.

Prin Tratatul de la Amsterdam s-a hotarat ca numarul parlamentarilor europeni nu poate fi mai mare de 700, in perspectiva extinderii Uniunii Europene.

Potrivit Declaratiei privind extinderea Uniunii Europene, care a fost inclusa in Actul final al Conferintei care a adoptat Tratatul de la Nisa, s-a stabilit numarul maxim de 732 membri

pentru o Uniune cu 27 de state.

Ultimele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc intre 10 -13 iunie 2004, in cele 25 de state membre ale Uniunii Europene.

Componenta Parlamentului European a fost din nou revazuta odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei. Potrivit Tratatului de la Nisa, pe durata legislaturii 2004 - 2009, 35 de locuri sunt

atribuite Romaniei si 18 locuri Bulgariei, locuri care se vor adauga celor 732, deja existente.

Parlamentul se intruneste in sesiune anuala ordinara, care este prevazuta sa inceapa in a doua zi de marti a lunii martie, dar el se poate intruni si in sesiune extraordinara, la cererea unei

majoritati a membrilor sai ori la cererea Consiliului sau a Comisiei. Dintre membrii Parlamentului se aleg Presedintele si Biroul.

Organizarea si functionarea Parlamentului European sunt reglementate in Tratatele constitutive si in Regulamentul adoptat de catre Parlament.

Organele de conducere ale Parlamentului European sunt urmatoarele23:

1. Biroul;

2. Conferinta presedintilor;

3. Conferinta presedintilor comisiilor;

Conferinta sefilor tuturor delegatiilor interparlamentare. Biroul este alcatuit din presedintele Parlamentului, 14 vicepresedinti si cei 5 chestori, alesi de Parlament prin scrutin

secret, iar durata mandatului sau este de doi ani si jumatate.

Conferinta presedintilor este compusa din presedintele Parlamentului si din presedintii grupurilor politice.

Parlamentul a infiintat 20 de comisii permanente care pregatesc lucrarile Parlamentului, realizeaza raporturi si mentin relatii cu Comisia si Consiliul in intervalul dintre sesiuni2

Parlamentul mai poate crea comisii temporare, pentru o durata de 12 luni, iar potrivit Regulamentului, incepand cu anul 1981, se pot infiinta delegatii interparlamentare si comisii

parlamentare mixte.

Membrii Parlamentului pot sa se organizeze in grupuri politice, dar exista si deputati neinscrisi.

Parlamentul isi indeplineste atributiile daca este realizat un cvorum de o treime din membrii sai, dreptul de vot fiind personal. Dezbaterile Parlamentului sunt publice, iar lucrarile sale se

desfasoara in 3 orase, respectiv Secretariatul se gaseste la Luxemburg, comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles, iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg, cu sesiuni suplimentare la Bruxelles.

Parlamentul European participa la procesul ce duce la adoptarea de acte comunitare, elaboreaza avize conforme, da avize consultative, poate sa ceara Comisiei sa-i prezinte orice

propunere corespunzatoare asupra problemelor care par sa necesite elaborarea de acte comunitare pentru punerea in aplicare a Tratatului.

Parlamentul European are urmatoarele atributii:

1) Atributii decizionale si legislative;

2) Atributii de ancheta si de avocat al poporului;

3) Atributii de supraveghere si control;

4) Atributii consultative.

Atributiile decizionale si legislative

Parlamentul European are o competenta decizionala de natura legislativa comunitara.

Un drept decizional individual este acordat numai in materie bugetara.

Atributiile specifice cu caracter decizional mai pot reveni Parlamentului numai in cazuri strict determinate, cum ar fi cele privind propria organizare interna si functionarea sa, aprobarea

amendamentelor ce-i sunt inaintate dupa ce s-a obtinut avizul Curtii de Justitie in cazul revizuirii Tratatului CECO , elaborarea de propuneri in scopul de a se permite alegerile prin vot universal direct potrivit unei proceduri uniforme in toate statele membre si luarea unor decizii privind alegerile.

Atributiile de ancheta si de avocat al poporului

Pe de alta parte, este asigurat si un drept de petitionare pentru orice cetatean al Uniunii, precum si pentru orice persoana fizica sau juridica rezidenta sau avand sediul sau statutar intr-un stat membru. Acest drept este un element de noutate absoluta in dreptul comunitar, ca urmare a modificarilor aduse prin Tratatul de la Maastricht.

O pozitie importanta in valorificarea dreptului la petitionare este detinuta de mediatorul numit de Parlament si abilitat sa primeasca plangerile ce provin de la persoanele mentionate si care sunt relative la cazurile de rea-administrare in actiunea institutiilor sau organismelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si Curtii de prima instanta in exercitarea functiilor lor jurisdictionale.

Atributiile de supraveghere si control

Functia de supraveghere si control este exercitata de Parlament, in special cu privire la Comisie, prin mai multe modalitati:

- membrii Comisiei pot sa participe la toate sedintele Parlamentului si, la cererea lor, vor fi audiati in numele Comisiei potrivit unei proceduri orale;

- in cadrul unei proceduri asemanatoare la care se adauga si o procedura scrisa, Comisia va raspunde, oral sau in scris, la intrebarile ce i se pun de Parlament sau de membrii sai;

- in cadrul unor discutii publice se va dezbate raportul general anual prezentat de Comisie;

- instituirea de comisii parlamentare care pregatesc deciziile ce se iau de Parlament si vor stabili contacte cu membrii Comisiei, mai ales cand Parlamentul nu se afla in sedinta efectiv;

- depunerea unei motiuni de cenzura.

Atributiile consultative

Pentru exercitarea acestor atributii nu au fost prevazute dispozitii exprese, ca in cazul functiei de supraveghere. In Tratatul de constituire a Comunitatii Economice Europene, s-a stabilit ca Parlamentul va exercita atributii consultative si de supraveghere si control care ii sunt conferite prin Tratat.

Obligatia de consultare a Parlamentului rezulta din dispozitiile specifice ale tratatelor comunitare atunci cand sunt supuse reglementarii diverse materii.

In general, este folosita expresia "dupa consultarea Parlamentului European", fara a se distinge in legatura cu natura avizului sau.

2. Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene a fost infiintat prin vointa sefilor de stat si de guvern, in anul 1974, cand acestia au hotarat sa se intalneasca cu regularitate, impreuna cu ministrii lor de externe, cu Presedintele Comisiei Europene si un vicepresedinte al acesteia.

Tratatul asupra Uniunii Europene a consacrat, pentru institutia cu atributii decizionale, termenul de Consiliul Uniunii Europene.

Criteriile de functionare a Consiliului Uniunii Europene sunt stabilite de Tratatul asupra Uniunii Europene, Tratatele constitutive si regulamentul interior elaborat de Consiliu.

Consiliul este format din cate un reprezentant din fiecare stat membru, la nivel ministerial, imputernicit sa angajeze guvernul acestui stat membru.

Presedintia Consiliului este asigurata, prin rotatie, de fiecare stat membru, pentru o perioada de 6 luni.

Consiliul este asistat de un Secretariat general, care are un Secretar general numit de Consiliu cu unanimitate de voturi.

Fiecare stat membru are un birou de reprezentare permanenta la Bruxelles, al carui personal este alcatuit din diplomati sau persoane oficiale din ministere nationale, iar sefii acestor

delegatii se intalnesc o data pe saptamana in cadrul Comitetului reprezentantilor permanenti ai statelor membre.

Consiliul are si organe auxiliare, cum ar fi: grupurile de experti, Comitetul special pentru agricultura, Comitetul pentru vize, Comitetul regiunilor, Comitetul monetar, Comitetul economic si social.

Institutia Consiliului asigura coordonarea politicilor generale ale statelor membre, Consiliul dispunand de o putere de decizie in vederea realizarii obiectivelor fixate prin Tratat.

Consiliul detine in sistemul comunitar puterea de decizie.

Uniunea monetara impune Consiliului o interventie importanta in coordonarea politicilor economice si sociale ale statelor membre in interiorul zonei Euro.

Pe langa Consiliu functioneaza un Comitet al reprezentantilor permanenti ai statelor membre (COREPER), instituit tot prin Tratatul de fuziune din 1967, care are menirea de a pregati

lucrarile Consiliului. COREPER este alcatuit din doua subcomitete, numite COREPER 1 si COREPER 2.

COREPER 1 este alcatuit din adjunctii reprezentantilor permanenti.

COREPER 2 este format din reprezentantii permanenti care sunt ambasadorii statelor membre. Conducerea lor este asigurata de reprezentantul statului care detine presedintia

Consiliului. Ca organism de control politic, COREPER orienteaza si supervizeaza lucrarile multiplelor grupuri de experti de care dispune Consiliul.

3. Consiliul European

Consiliul European a fost creat in decembrie 1974 cu ocazia summit-ului de la Paris, cand s-a decis ca sefii de stat sau de guvern din Comunitate sa se reuneasca, insotiti de ministrii

Afacerilor Externe, de trei ori pe an si de fiecare data cand e necesar, in Consiliul Comunitatii, cu titlu de cooperare politica.

In art. 2 al Actului Unic European a fost consacrat Consiliul European si a fost stipulata participarea presedintelui Comisiei Europene alaturi de sefii de stat sau de guvern.

Consiliul European poate fi definit ca instanta politica suprema a Europei unite.

Comisia Europeana

Comisia Europeana este organul executiv comunitar cu atributii foarte importante pentru a caror indeplinire este afectata cea mai mare parte a personalului comunitar, de unde si caracterul sau supranational.

In prezent, ea se compune din 27 de membri, resortisanti ai statelor respective, numiti pentru un mandat de cinci ani (care poate sa fie reinnoit).

Consiliul, intrunit in compunerea sefilor de stat sau de guvern si statuand cu majoritate calificata, desemneaza persoana pe care el intentioneaza sa o numeasca in calitate de presedinte al Comisiei, dupa care desemnarea este aprobata de Parlament.

Potrivit reglementarii in vigoare, Comisia trebuie sa cuprinda cel putin un resortisant din fiecare stat membru, fara ca numarul membrilor avand nationalitatea unui aceluiasi stat

membru sa fie mai mare de doi, aceasta pentru a asigura o pondere echitabila a nationalilor unui stat.

Comisia actioneaza colectiv, in conformitate cu regulile sale de procedura (adoptate la 18 septembrie 1999) si in indeplinirea orientarilor politice stabilite de presedintele ei, care

decide, asupra organizarii ei interne in scopul de a asigura ca ea actioneaza neintrerupt, eficient si pe baza raspunderii colective, isi fixeaza prioritatile si isi adopta programul de activitate.

Presedintele poate sa incredinteze membrilor Comisiei domenii speciale de activitate cu privire la care ei sunt in mod concret raspunzatori pentru pregatirea lucrarilor Comisiei si

punerea in aplicare a deciziilor ei.

Regulile de procedura instituie trei modalitati de luare a deciziilor:

1) in sedinte;

2) prin procedura scrisa;

3) prin delegare.

In primul rand, Comisia are competenta decizionala si de executare. Ea poate sa adopte regulamente, sa emita directive ori sa ia decizii, asemenea atributii fiindu-i conferite direct prin Tratat.

In al doilea rand, Comisia contribuie decisiv la pregatirea si conturarea masurilor luate de Consiliu si de Parlament prin care se formuleaza politicile comunitare, prezentandu-le propuneri.

Comisia are atributii de control si de impunere ale respectarii legislatiei comunitare de catre statele membre si de catre resortisantii lor, persoane fizice si juridice, ea putand sa interzica ori sa impuna o anumita conduita, considerand-se chiar ca in aceasta privinta rolul ei de executare este suplimentat prin puteri proprii de luare a propriilor sale decizii care ar fi de natura judiciara.

In sfarsit, Comisia poate sa formuleze avize sau recomandari pentru Consiliu si pentru statele membre.

5. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

Tratatele prin care au fost instituite cele trei Comunitati Europene au dotat aceste comunitati cu o institutie, Curtea de Justitie, care are misiunea de a asigura respectarea dreptului in

interpretarea si aplicarea tratatelor comunitare, fiind in acelasi timp institutia care asigura realizarea sarcinilor incredintate

Comunitatii, alaturi de institutiile politice (Consiliu, Comisie, Parlament) si avand acelasi grad cu ele.

In sistemul institutional al Comunitatii Europene, Curtea dispune de puterea suverana de a interpreta in ultima instanta tratatele, iar deciziile sale nu pot fi puse in discutie nici de statele membre, nici de institutiile comunitare. Ea controleaza respectarea legalitatii comunitare de catre institutiile Comunitatii (jurisdictie administrativa), precum si intre Comunitate si statele

membre (jurisdictie constitutionala).

In indeplinirea atributiilor sale, activitatea Curtii implica atat consultanta juridica, cat si administrarea justitiei in spatiul comunitar.

Consultanta juridica este acordata sub forma avizelor/opiniilor cu caracter obligatoriu asupra acordurilor pe care Uniunea Europeana doreste sa le incheie cu statele nemembre sau cu

organizatii internationale.

Curtea de Justitie este formata din cate un judecator din fiecare stat membru si asistata de 8 avocati generali, al noualea avocat general fiind desemnat in perioada 1 decembrie 1995 -

6 octombrie 2000.

Judecatorii si avocatii generali sunt numiti prin acordul comun al guvernelor statelor membre, pentru un mandat cu o durata de 6 ani, care poate fi reinnoit.

Judecatorii desemneaza dintre ei presedintele Curtii, pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reinnoit.

Curtea are sediul la Luxemburg, in aplicarea Deciziei din 8 aprilie 1965 a statelor membre si poate, pentru una sau mai multe sedinte determinate, sa aleaga un alt loc de desfasurare

decat la sediu.

Initial, Tratatele au fixat principiul potrivit caruia Curtea judeca in sesiune plenara, prevazand, totusi, ca poate crea in cadrul sau Camere de 3 sau 5 judecatori pentru a proceda la anumite masuri de instructie sau pentru a judeca anumite categorii de cauze, in conditiile fixate de Regulament.

Potrivit Statutului, Curtea se intruneste in plen cand este sesizata pentru destituirea mediatorului, a unui membru al Comisiei Europene, demiterea unui membru al Comisiei sau

Curtii de Conturi.

Regulamentul de procedura dispune ca trimiterea in fata unei Camere nu este admisibila atunci cand un stat membru sau o institutie comunitara, parte in procedura respectiva sau care a depus observatii scrise, a solicitat ca pricina sa fie solutionata de Curte in Marea Camera.

In sistemul jurisdictional al Comunitatii Europene nu exista niciun privilegiu de nationalitate, ceea ce inseamna ca nicio parte nu se poate prevala de nationalitatea unui judecator sau de absenta unui judecator de nationalitatea sa, pentru a cere modificarea unui complet de judecatori.

6. Tribunalul de Prima Instanta

Prin Decizia Consiliului din 24 octombrie 1988 a fost creat Tribunalul de Prima Instanta al Comunitatilor Europene.

Adoptarea Actului Unic European a deschis calea crearii unui Tribunal de Prima Instanta. Potrivit dispozitiilor inscrise in tratatele constitutive, Consiliul era abilitat sa adauge Curtii de

Justitie, la cererea acesteia si printr-o decizie luata in unanimitate dupa consultarea Comisiei si Parlamentului European, o instanta insarcinata cu solutionarea anumitor categorii de actiuni, sub rezerva unui recurs limitat la chestiunile de drept.

La 29 septembrie 1987, Curtea a sesizat Consiliul cu o propunere de decizie tinzand la crearea Tribunalului de Prima Instanta, propunere care s-a realizat dupa avizul Comisiei Europene

si Parlamentului European, iar organizarea efectiva a Tribunalului s-a derulat in cursul ultimelor luni ale anului 1989.

Tribunalul este alcatuit din cel putin un judecator din fiecare stat membru, numiti de comun acord de guvernele statelor membre pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de reinnoire a

mandatului, iar presedintele este desemnat de membrii Tribunalului pentru un mandat de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii.

Sediul Tribunalului de Prima Instanta se afla la Curtea de Justitie, cu posibilitatea ca pentru una sau mai multe sesiuni determinate sa aleaga un alt loc.

Tribunalul se intruneste in Camere, compuse din 3 sau 5 judecatori, iar in cazurile determinate prin regulamentul de procedura, in formatie plenara.

Prin Tratatul de la Nisa s-a prevazut posibilitatea de creare a unor camere jurisdictionale, asociate Tribunalului, in scopul de a exercita, in unele domenii specifice, competente jurisdictionale.

7. Tribunalul Functiei Publice

La data de 2 noiembrie 2004, in baza prevederilor Tratatului de la Nisa, care permite crearea de instante judecatoresti in anumite domenii, prin Decizia Consiliului nr. 2004/752 din 2.11.2004, a fost reglementata instituirea Tribunalului Functiei Publice al Uniunii Europene, care se organizeaza si functioneaza pe langa Tribunalul de Prima Instanta.

Acest tribunal este compus din 7 judecatori desemnati de catre Consiliu, dintre care este ales presedintele Tribunalului pentru un mandat de 3 ani, cu posibilitatea realegerii.

Tribunalul se intruneste in Camere compuse din 3 judecatori, iar in cazurile determinate prin regulile de procedura se intruneste in plen sau in camera, compusa din 5 judecatori.

Acest tribunal preia o parte din atributiile Tribunalului de Prima Instanta, respectiv cele care confera competente in ceea ce priveste judecarea litigiilor dintre Uniunea Europeana si functionarii sai publici.

Cu sediul la Luxemburg, Tribunalul Functiei Publice are rolul de a reduce volumul de munca al Tribunalului de Prima Instanta, precum si durata proceselor.

8. Curtea de Conturi a Uniunii Europene

Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene exista doua organisme:

􀂃 Curtea de Conturi

􀂃 Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF), ca structura a Comisiei Europene pentru coordonarea caruia este responsabil comisarul pentru buget.

Curtea de Conturi, cu sediul general la Luxemburg, a fost creata, la cererea Parlamentului, la 22 iulie 1975, prin Tratatul de revizuire a dispozitiilor bugetare. Tratatul a intrat in vigoare

la 1 iunie 1977, iar la 25 octombrie 1977, Curtea de Conturi s-a reunit la Luxemburg in sedinta constitutiva.

Curtea de Conturi a inlocuit doua mecanisme de control financiar: Biroul de Audit al Comunitatilor Europene si Biroul de Auditare Financiara al Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului.

Necesitatea crearii acestei institutii a fost determinata de cresterea importanta a volumului finantelor comunitare, de diversitatea surselor si a cheltuielilor acestora, de complexitatea

operatiunilor pe care gestiunea lor le impunea, precum si a gestionarii creditelor bugetare.

Curtea de Conturi a dobandit prin Tratatul de la Maastricht un statut echivalent celui instituit pentru celelalte patru institutii comunitare principale.

Curtea de Conturi este reprezentanta platitorilor de taxe, raspunzand de verificarea modului in care Uniunea Europeana cheltuie banii, conform regulilor si reglementarilor bugetare si pentru scopurile pentru care au fost destinati.

In compunerea Curtii de Conturi, fiecare stat membru este reprezentat de un cetatean al sau. Membrii sai sunt alesi dintre personalitatile care fac sau au facut parte in tarile lor respective

din institutiile de control extern sau poseda o calificare speciala pentru aceasta functie. Ei trebuie sa aiba pregatire de specialitate, corespondenta unui expert national dintr-un corp de control contabil extern sau sa fi fost membri ai Curtilor de Conturi nationale.

Membrii Curtii sunt numiti pentru 6 ani de catre Consiliu, care, statuand cu majoritate calificata, dupa consultarea Parlamentului European, adopta lista membrilor intocmita in

conformitate cu propunerile facute de fiecare stat membru.

Presedintele Curtii este ales dintre membrii acesteia pe o durata de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului.

Curtea de Conturi functioneaza ca un organ colegial, iar fiecarui membru ii este repartizat un sector specific de activitate.

Sub aspectul competentei, Curtea de Conturi este competenta sa verifice conturile totalitatii veniturilor si cheltuielilor Comunitatii, precum si ale oricarui organism creat de Comunitate,

in masura in care actul constitutiv nu exclude aceasta verificare.

In indeplinirea atributiilor sale, Curtea verifica legalitatea si regularitatea veniturilor si cheltuielilor si certifica buna gestiune financiara, semnaland, in special, orice neregularitate.

Dintre atributiile Curtii de Conturi, mentionam urmatoarele:

♦examineaza aspectele de legalitate si regularitate a totalitatii veniturilor si cheltuielilor Comunitatii, indiferent daca sunt bugetare sau nu;

♦exercita controlul pe domenii asupra institutiilor si statelor membre, in masura in care acestea au beneficiat si au folosit fonduri comunitare;

♦ exercita o functie de asistenta a autoritatilor bugetare;

♦are responsabilitatea exercitarii controlului permanent al conturilor.

Curtea de Conturi intocmeste un raport anual dupa incheierea fiecarui exercitiu financiar, care este transmis celorlalte institutii comunitare si publicat in "Jurnalul Oficial al Comunitatii

Europene", insotit de raspunsuri ale acestor institutii la observatiile Curtii.

Pana in prezent, cele mai uzuale forme de fraudare in interiorul Uniunii Europene sunt declaratiile vamale false si incasarea de fonduri comunitare pentru activitati sociale care nu

au loc.

9. Institutiile consultative si de avizare31

In prezent exista, doua organisme cu rol consultativ pe langa institutiile de decizie ale Uniunii Europene:

􀂉 Comitetul Economic si Social;

􀂉 Comitetul Regiunilor.

9.1. Comitetul Economic si Social

Comitetul Economic si Social a fost instituit prin Tratatul de la Roma din 1958 si a aparut ca urmare a dorintei de reprezentare a intereselor diferitelor categorii economice si sociale,

inainte de adoptarea unor acte.

Acest Comitet asista Consiliul si Comisia, avand un rol consultativ, si este format din 317 membri, reprezentanti ai diverselor componente economice si sociale ale societatii civile

organizate, in special reprezentanti ai producatorilor, fermierilor, transportatorilor, muncitorilor, comerciantilor, mestesugarilor, profesiilor liberale, consumatorilor si ai interesului general.

Membrii Comitetului Economic si Social sunt numiti de Consiliu pentru 4 ani, pe baza propunerilor statelor membre si asociatiilor europene competente, cu posibilitatea realegerii.

Comitetul este convocat de catre presedintele sau, la cererea Consiliului sau a Comisiei, locul de intalnire fiind, lunar, la Bruxelles.

De la infiintarea sa, Comitetul a adoptat peste 3000 de opinii, toate fiind publicate in "Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene".

Comitetul este obligatoriu consultat de catre Consiliu sau Comisie in cazurile expres prevazute. Obligatia Consiliului de a consulta Comitetul - s-a statuat de catre Tribunalul de Prima Instanta - trebuie sa priveasca optiunile pe care intentioneaza sa le faca asupra bazei propunerilor nationale, si nu asupra acestor propuneri insesi. In celelalte cazuri, consultarea va avea loc numai daca cele doua institutii comunitare vor considera oportun, desigur, aceasta in functie de materia si de importanta problemei in discutia lor.

Cel mai recent amendament la Tratatul Uniunii Europene, adoptat la Amsterdam, ii permite acum Parlamentului European sa consulte si Comitetul Economic si Social.

9.2. Comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor a fost infiintat prin Tratatul de la Maastricht, cu un rol consultativ, si a devenit operational din 199

Constituirea acestui Comitet a venit ca urmare a cererilor imperative ale autoritatilor regionale pentru o reprezentare concreta in cadrul institutional si de decizie al Uniunii Europene.

Instituirea Comitetului Regiunilor a fost un pas semnificativ in procesul crearii unei Uniuni si mai apropiate de cetatenii Europei, in care deciziile sunt luate, pe cat posibil mai aproape de cetatean, in conformitate cu principiul subsidiaritatii, dupa cum se arata in Preambulul Tratatului.

Comitetul cuprinde reprezentantii colectivitatilor regionale si locale care sunt, fie titularii unui mandat electoral in cadrul acestora, fie sunt raspunzatori politic fata de o adunare aleasa.

Numarul membrilor este fixat in functie de ponderea populatiilor statelor membre.

Comitetul Regiunilor are 344 de membri si un numar egal de supleanti, care sunt numiti pentru un mandat de 4 ani, iar din randul membrilor sai se aleg Presedintele, care este asistat de 16 vicepresedinti, si Biroul, pentru un mandat de 2 ani.

Comitetul Regiunilor este consultat de Consiliu si de Comisie in cazurile prevazute in Tratat si in toate celelalte cazuri, in special care privesc cooperarea transfrontiera, in care una dintre aceste doua institutii considera oportun.

Comitetul poate emite un aviz si din proprie initiativa, daca va considera acest lucru necesar, avizul, precum si o prezentare a deliberarilor fiind transmise Consiliului si Comisiei - acestea

fiind, in mod normal, institutiile beneficiare, potrivit principiului simetriei.

Conform Tratatului de la Maastricht, consultarea Comitetului Regiunilor este obligatorie pentru adoptarea actelor legislative referitoare la coeziune economica si sociala, retele transeuropene de transport, sanatate, educatie si cultura.

Prin Tratatul de la Amsterdam, au mai fost adaugate cinci domenii in care Comitetul Regiunilor este consultat in mod obligatoriu: politica sociala, politica de angajare, protectia

mediului, transporturile si formarea profesionala. El poate fi consultat si de Parlamentul European.