Reconstituirea - notiune, trasaturi, valoare probatorie

Reconstituirea - notiune, trasaturi, valoare probatorie.

Notiune.

Reconstituirea este o activitate procesual-penala care are ca obiectiv principal, verificarea si precizarea unor date obtinute prin desfasurarea altor activitati de urmarire penala, in scopul aflarii adevarului in procesul penal. Prin reconstituire se verifica daca infractiunea putea fi comisa in conditiile si circumstantele stabilite cu ocazia cercetarii la fata locului, audierii invinuitului, inculpatului, partii vatamate, martorilor oculari etc.

Reconstituirea presupune reproducerea experimentala, integrala sau partiala a unor fapte si imprejurari din timpul savarsirii infractiunii, pentru a constata daca rezultatele acestora se coroboreaza cu celelalte probe administrate la dosarul cauzei. De exemplu, prin reconstituire se verifica daca faptuitorul, potrivit declaratiilor sale, avea deprinderile si aptitudinile necesare escaladarii unui balcon, falsificarii unor documente ori daca avea forta si resursele fizice necesare pentru a transporta de unul singur obiecte deosebit de voluminoase sau grele, pentru a imobiliza victima fara alt ajutor etc.

In acelasi timp, reconstituirea contribuie la explicarea mecanismului de formare a unor categorii de urme precum si la demonstrarea faptelor simulate, cum ar fi de exemplu, ascunderea delapidarii in furturi. In acest ultim caz, se demonstreaza, de pilda, imposibilitatea trecerii unor bunuri prin sparturi ori deschizaturi de mici dimensiuni, absenta nejustificata a unor urme care in mod firesc ar fi trebuit sa apara in locuri situate pe directia din care a actionat instrumentul cu care s-a spart geamul prin care s-a patruns in incapere etc.

Potrivit prevederilor legale, organele de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gasesc necesar pentru verificarea si precizarea unor date, pot sa procedeze la reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savarsita fapta[1].

Din felul in care este reglementata reconstituirea in legislatia noastra procesual penala, se desprinde concluzia ca ea are un caracter facultativ atunci cand faptele si imprejurarile cauzei sunt demonstrate in mod temeinic si concret prin administrarea probelor obtinute in cadrul celorlalte activitati de urmarire penala. Atunci cand ele au forta probatorie insuficienta ori cand nu au fost descoperite toate probele materiale legate de infractiune, reconstituirea are, in opinia noastra, un caracter obligatoriu. Astfel, reconstituirea care are ca obiect refacerea drumului parcurs de faptuitor pentru a se departa de locul savarsirii infractiunii, este obligatorie daca din declaratiile sale, ale partii vatamate sau martorilor oculari rezulta ca pe acest traseu au fost ascunse, pierdute sau abandonate bunurile, valorile - produs al activitatii ilicite, instrumentele folosite la comiterea faptei si orice alte obiecte care contin sau poarta urmele infractiunii. In astfel de situatii, odata cu descoperirea noilor probe materiale, reconstituirea va fi urmata de cercetarea la fata locului, rezultatele acesteia urmand a fi consemnate in cuprinsul aceluiasi proces-verbal.

Trebuie observat ca din redactarea textului de lege s-ar putea trage concluzia ca reconstituirea se efectueaza numai la fata locului. O astfel de interpretare este restrictiva si nesatisfacatoare, deoarece la anumite infractiuni exista fapte si imprejurari pentru a caror reconstituire nu este necesara prezenta faptuitorului la fata locului, fiind suficient ca acestuia sa i se asigure instrumentele si mijloacele de care s-a folosit in realizarea actiunilor sale. Astfel, in cazul contrafacerii unor acte de studii, mijloace de plata, reconstituirea se poate face si in alt loc decat cel al savarsirii infractiunii, deoarece locul comiterii nu are absolut nicio relevanta in privinta aptitudinilor faptuitorului de a contraface respectivele documente.

In ceea ce priveste terminologia utilizata pentru a desemna activitatile care se desfasoara in scopul verificarii modului si conditiilor in care a fost savarsita fapta, literatura de specialitate recomanda folosirea unitara a termenului de reconstituire si renuntarea la unele sintagme, exprimate in afara prevederilor Codului de procedura penala, cum sunt experimentul judiciar sau conducerea in teren. In anumite genuri de infractiuni, termenul de experiment judiciar reprezinta procedeul prin care se realizeaza reconstituirea, modalitatea prin care se reproduc actiunile intreprinse de faptuitor[2]. De exemplu, se recurge la experiment judiciar, ca procedeu de efectuare a reconstituirii, atunci cand se verifica posibilitatile spargerii unei case de bani cu ajutorul unor clesti, dalti, ciocane pe care invinuitul sau inculpatul pretinde ca le-a folosit in momentul comiterii faptei.

Reconstituirea poate fi definita ca o activitate procesual-penala desfasurata in conformitate cu regulile elaborate de tactica criminalistica, ce consta in reproducerea experimentala a imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea sau orice fapt care prezinta importanta in cauza, pentru a stabili daca fapta a avut ori putea sa aiba loc in conditiile date.

Trasaturi caracteristice.

a. Reconstituirea presupune reproducerea artificiala a unor fapte, imprejurari ori fenomene care s-au manifestat in timpul savarsirii infractiunii

Pot fi reproduse numai acele fapte, actiuni sau fenomene care nu aduc atingere vietii, integritatii fizice, sanatatii sau demnitatii persoanei ori care nu cauzeaza pagube avutului public sau privat.

Este interzisa reproducerea unor actiuni cu urmari socialmente periculoase, care ar conduce la savarsirea de noi infractiuni. In functie de natura infractiunii savarsite si urmarile ei precum si in raport cu datele care urmeaza a fi verificate sau precizate in dosar, pot fi reproduse toate imprejurarile infractiunii, numai o parte din acestea sau chiar fapte izolate daca sunt de natura sa contribuie la clarificarea unor aspecte importante pentru aflarea adevarului.

b. Reconstituirea are caracter probatoriu deoarece prin reproducerea artificiala a starilor de fapt si imprejurarilor specifice infractiunii, se verifica posibilitatea daca infractiunea putea sa aiba sau nu loc in conditiile pe care le-a relevat ancheta pana la un moment dat. Prin reconstituire, sunt confirmate sau infirmate probele indoielnice, precum si orice alte date sau indicii de natura sa contribuie la dovedirea existentei sau inexistentei infractiunii si a vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului. Pe de alta parte, reconstituirea se poate solda cu descoperirea unor noi mijloace de proba care, coroborate cu celelalte probe si mijloace de proba existente la dosar, contribuie la intarirea convingerii intime a organului judiciar cu privire la modalitatile si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita.

c. Reconstituirea asigura perceptia nemijlocita de catre organul judiciar a imprejurarilor in care martorii au luat cunostinta despre actiunile intreprinse de faptuitor, victima ori alte persoane prezente la locul savarsirii infractiunii. Asa este, de exemplu, reconstituirea care are ca obiect verificarea posibilitatilor de a vedea sau a auzi, situatie in care organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata in mod direct, nemijlocit existenta unor factori obiectivi de natura sa influenteze procesul de perceptie senzoriala a martorilor (distanta de la care se face perceptia, prezenta unor obstacole care impiedica vederea, a unor surse de poluare fonica etc.).

Fiind prezent la locul reconstituirii, organul judiciar are totodata posibilitatea sa verifice daca actiunile faptuitorului sau victimei puteau sau nu sa conduca la aparitia unor urme materiale, sa-si explice mecanismul de formare, natura si numarul lor, modul de amplasare pe suprafata obiectelor sau in locurile in care au fost descoperite etc. Datele desprinse cu aceasta ocazie servesc la verificare probelor obtinute prin desfasurarea cercetarii la fata locului, audierea de persoane, confruntari etc.

d. Rezultatele actiunilor care se reconstituie sunt asemanatoare, dar nu identice cu cele ale actiunilor din timpul comiterii infractiunilor. Acest lucru trebuie avut in vedere la explicare pe baze stiintifice a deosebirilor care vor aparea atunci cand se confrunta probele obtinute prin reconstituire cu celelalte probe existente la dosar.

Valoarea probatorie a reconstituirii

Ca si in cazul celorlalte mijloace de proba, legea nu atribuie reconstituirii o forta juridica superioara, fiind necesar ca datele obtinute sa fie apreciate si administrate in concordanta cu celelalte probe aflate la dosar.

Frecventa cu care se apeleaza la reconstituire in instrumentarea cauzelor penale se explica prin faptul ca pe de o parte ea constituie un important mijloc de verificare a probelor care contureaza elementele constitutive ale infractiunii, iar pe de alta parte este o modalitate de obtinere a unor noi probe. In conditiile in care fapte a fost comisa de un singur autor si in absenta martorilor oculari, reconstituirea reprezinta deseori singurul si cel mai important mijloc de verificare a materialului probator existent la dosarul cauzei. Alteori, reconstituirea demonstreaza temeinicia declaratiilor invinuitului sau inculpatului, care incearca sa ascunda activitatea altor participanti la savarsirea infractiunii scotand in evidenta faptul ca actiunile ilicite nu puteau fi comise decat cu ajutorul a doua sau mai multe persoane.

Se poate concluziona ca reconstituirea indeplineste urmatoarele functii:

- verificarea si precizarea probelor privind existenta infractiunii, modalitatile de comitere a acesteia si ilustrarea rezultatelor la care se ajunge prin reproducerea artificiala a imprejurarilor si actiunilor respective si se verifica nu numai declaratiile persoanelor audiate in cauza ci si probele obtinute cu ocazia cercetarii la fata locului, confruntarii, prezentarii pentru recunoastere, efectuarii constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor criminalistice.

- confirmarea sau infirmarea versiunilor elaborate in cauza cu privire la activitatea ilicita a faptuitorului, circumstantele in care a actionat, existenta altor participanti la savarsirea infractiunii etc.

- obtinerea de noi probe in special prin reconstituirea drumului parcurs de faptuitor pentru a ajunge in locul faptei ori a se departa de acesta. Astfel, intr-un omor, in timpul reconstituirii, invinuitului i s-a cerut sa indice si sa se deplaseze pe partea de munte pe care s-a deplasat dupa ce lovise victima cu un obiect contondent. Scotocindu-se terenul de pe ambele margini ale potecii, a fost descoperita o bata de lemn pe care se aflau mai multe urme de sange apartinand victimei, precum si urme papilare provenind de la invinuit. Totodata bate prezenta patru zone in care coaja era exfoliata. Comparandu-se aceste zone cu fragmentele de coaja de lemn gasite in apropierea cadavrului, s-a constatat ca ele au format corp comun, ceea ce a probat in mod indubitabil vinovatia persoanei suspectate.