Structura raportului de constatare tehnico-stiintifica si de expertiza criminalistica. Categorii de concluzii care pot fi formulate

Structura raportului de constatare tehnico-stiintifica si de expertiza criminalistica. Categorii de concluzii care pot fi formulate.

Activitatile de laborator prin care sunt examinate materialele puse la dispozitia specialistului sau expertului si rezultatele lor, metodele si mijloacele folosite, explicatiile sau obiectiile partilor daca acestea participa la efectuarea expertizei, se consemneaza intr-un raport de expertiza. Acesta reprezinta mijloacul de proba prin care datele care clarifica stari de fapt si imprejurari relevante pentru aflarea adevarului, sunt aduse la cunostinta organului de urmarire penala sau instantei de judecata

Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau de expertiza se intocmeste in conformitate cu prevederile codului de procedura penala si cuprinde:

- partea introductiva in care se mentioneaza organul judiciar care a dispus lucrarea, felul expertizei si obiectul acesteia, data dispunerii, numele si prenumele specialistului sau expertului, intervalul de timp si laboratorul in care a fost efectuata, intrebarile adresate de organul judiciar si materialele puse la dispozitie, si mentiune despre faptul daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei;

- partea descriptiva care contine referiri la starea sigiliilor si ambalajelor in care au fost trimise materialele de examinat, numarul si natura acestora, modalitatile de obtinere a modelelor de comparatie, experimentele efectuate, prezentarea detaliata a operatiunilor efectuate si a constatarilor desprinse cu prilejul examinarilor comparative, metodele, procedeele si aparatura utilizata, obiectiile sau explicatiile partilor si analiza acestora in functie de constatarile desprinse in timpul examninarilor. In aceasta parte sunt descrise totodata, numarul si natura urmelor latente relevate in conditii de laborator, precum si argumentele de ordin stiintific care contribuie la intelegerea concluziilor expertizei.

- concluziile specialistului sau expertului

Rezultatele examinarilor compative din cadrul constatarii tehnico-stiintifice sau expertizei criminalistice sunt reflectate de concluziile pe care le formuleaza specialistul sau expertul.

Concluziile reprezinta de fapt raspunsurile la intrebarile adresate de organul judiciar. Ele pot avea caracter de certitudine, de probabilitate, sau de imposibilitate a rezolvarii problemei.

Concluziile certe (categorice) pot fi pozitive sau negative si exprima intotdeauna convingerea ferma a specialistului sau expertului in legatura cu identitatea obiectului scop al identifricarii criminalistice.

Concluziile cert pozitive se formuleaza atunci cand expertul constata ca ansamblul caracteristicilor identificatoare ale materialelor comparate sunt coincidente si irepetabile la alte categorii de obiecte asemanatoare. Ele contin afirmatii categorice despre identitatea obiectului creator de urma (de exemplu, "urma digitala ridicata.. a fost creata de degetul mic de la mana stanga al lui.").

Concluziile cert negative    exclud identitatea. Ele se formuleaza ori de cate ori in cadrul examenelor comparative se constata deosebiri evidente intre caracteristicile generale si particulare ale obiectelor comparate (de exemplu, "glontul si tubul descoperite. nu au fost trase cu arma.").

Concluzia categorica exprima de regula realitatea, insa sunt si situatii in care afirmatiile pe care le contine nu corespund adevarului. Adevarul poate fi viciat, atunci cand expertul nu reuseste sa desifreze mecanismul de formare a urmei sau il ignora, cand interpreteaza eronat asemanarile si deosebirile, cand modelele de comparatie sunt insuficiente, sau cand concluzia este formulata in baza unei aparente relatii de identitate si nu pe constatarile desprinse in cadrul examenelor comparative .

Concluziile de probabilitate contin presupuneri argumentate stiintific, in legatura cu existenta sau inexistenta faptului care interesaza cercetarea. Ele se formuleaza de regula atunci cand numarul si calitatea caracteristicilor oglindite de obiectele comparate sunt insuficiente pentru ca expertul sa raspunda intr-o maniera categorica la intrebarile care i-au fost adresate. Ele nu exclud obiectele cautate din sfera cercetarilor, dar nici nu pot confirma implicarea acestora in procesul savarsirii infractiuni. Acest gen de concluzii exprima intotdeauna rezerva specialistului sau expertului in legatura cu identitatea sau neidentitatea obiectelor comparate, motivata de posibilitatea aparitiei caracteristicilor identificatoare, la alte obiecte asemanatoare. Concluziile de probabilitate se impun si atunci cand nu exista metode si mijloace stiintifice adecvate pentru evidentierea si examinarea tuturor asemanarilor si deosebirilor dintre materialele comparate. Nu se justifica insa elaborarea unor concluzii probabile, atunci cand exista astfel de metode, care daca ar fi aplicate, ar conduce la obtinerea unor raspunsuri categorice.

Concluziile de imposibilitate a rezolvarii problemei se justifica atunci cand:

cantitatea si calitatea caracteristicilor reflectate de obiectele comparate sunt insuficiente. Referitor la aceasta situatie, trebuie aratat ca ea se poate produce atunci cand: intre momentul savarsirii infractiunii si cel al examinarii de laborator s-a scurs un interval de timp prea mare, iar obiectele comparate au suferit transformari majore; datorita conditiilor in care a fost creata, urma este imbacita sau neclara; se solicita identificarea individuala a obiectului creator, iar urma oglindeste caracteristici utile doar pentru identificari generice;   

nu exista metode stiintifice si aparatura necesara pentru examinarea materialelor trimise pentru examinare;

nu pot fi procurate modele de comparatie corespunzatoare (de exemplu cand se cere identificarea scriptorului unui testament olograf, iar titularul a decedat si nu pot fi procurate modele de scris provenind de la acesta).