Reguli comune tuturor testamentelor

Reguli comune tuturor testamentelor

Testamentul trebuie sa fie scris pentru a-l proteja pe testator "impotriva unor presiuni sau falsificari, precum si pentru asigurarea unei interpretari corecte a vointei testatorului". De asemenea testamentele conjunctive sunt interzise, iar nerespectarea conditiilor de forma presupune unele sectiuni pe care le vom analiza in acest capitol.

1.Cerinta formei scrise

Art. 800 C.civ prevede ca "nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit decat cu formele prescrise de lege pentru donatiuni intre vii sau prin testament". Conform dispozitiilor art. 858 C. civ. " un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic sau in forma mistica". Aceste forme de testament sunt scrise, rezulta asadar ca, in conceptia Codului civil roman, ca si a celui francez care i-a servit ca model, testametul trebuie sa imbrace intotdeauan forma scrisa[2]. Exigenta formei scrise este ceruta ad validitatem nu ad probationem.

Cerinta unui inscris decurge din necesitatea de-al pune pe dispunator in situatia de a-si preciza mai bine vointa, de asemenea din aceasta exigenta rezulta si vointa legiuitorului de a feri succesiunile testamentare de inconvenientele interpretarii vointei dispunatorului, dupa declaratiile subiective ale martorilor sau instantelor de judecata. In consecinta testamentele verbale nu sunt valabile. In dreptul roman, testamentul oral, care purta denumirea de testament nuncupativ, era considerat valabil. Acesta consta intr-o declaratie de vointa, nuncupatio, declaratie orala care era facuta in fata a sapte martori . Acest testament era un act solemn, solemnitatea consta in declaratia facuta in fata martorilor, iar in niciun caz actul nu era consensual.

Forma scrisa fiind ceruta ad solemnitatem, nu poate fi substiuita, dispunatorul poate alege doar intre formele testamentare prevazute de lege, dar nu si una echivalenta de manifestare a vointei sale. In consecinta este nevalabil nu numai testamentul oral ci si acela facut in fata unor martori, prin mijloace audiovizuale sau inregistrat pe banda magnetica.

Dispozitiile pentru cauza de moarte cu privire la bunuri nu trebuie sa fie cuprinse neaparat intr-un act numit testament ci pot fi inserate si in alt act juridic, astfel, dispozitia testamentara cuprinsa intr-un act autentic avand alt obiect, constituie un testament valabil, daca actul este autentificat de catre notar. In materie de testamente forma fiind ceruta ad validitatem, ca element constitutiv al actului, lipsa acesteia este sanctionata cu nulitatea absoluta. Totusi testamentul nul pentru lipsa formaltatilor cerute pentru valabilitatea unui astfel de testament poate fi valabil daca indeplineste conditiile de validitate ale unui alt testament. De exemplu un testament autentic nul pentru neindeplinirea conditiilor cerute de lege pentru valabilitatea acestuia, poate intruni conditiile de valabilitate ale unui testament olograf, fiind scris, datat si semnat de testator cu mana lui . Este permis ca, intr-un contract de vanzare-cumparare in forma autentica cumparatorul sa insereze o dispozitie de ultima vointa, care constituie astfel un testament autentic . Sa analizam o speta. Doua persoane cumpara un imobil in parti egale. In contractul de vanzare-cumparare se insereaza clauza, ca in caz de deces primul dispune ca in averea ce o cumpara in jumatate parte sa ramana cumparatoarei celeilalte parti din imobil. Aceasta dispozitie de ultima vointa obtinand autentificarea odata cu actul in care este inserata constituie un act autentic. Daca dispozitia ar fi fost dependenta de contractul de vanzare-cumparare, nu ar mai fi putut avea trasaturile de act juridic unilateral si deci ar fi fost nula. Daca actul de vanzare-cumparare in care este cuprinsa dispozitia testamentara n-ar fi fost autentificat ci ar fi fost un act sub semnatura privata, ar fi trebuit sa se cerceteze daca dispozitia respectiva indeplineste cerintele unui testament olograf. Testatorul poate reveni asupra dispozitiei testamentare din actul de vanzare cumparare prin testarea averii printr-un testament ulterior.

Cum orice testament trebuie intocmit in forma scrisa iar aceasta regula este ceruta ad solemnitatem, rezulta ca in cazul in care se dovedeste ca testatorul a fost impiedicat prin violenta sau alte manopere de anumite persoane intersate sa-si redacteze testamentul in forma scrisa, cel in favoarea caruia dorea sa dispuna nu se poate prevala de vointa defunctului in acest sens, chiar daca ar dovedi-o prin alte mijloace de proba, presupunand ca acest lucru ar fi permis, putand doar sa actioneze pe temei delictual impotriva autorilor faptelor ilicite mentionate . 2.Testamentul conjunctiv

Testamentul trebuie sa reprezinte manifestarea de vointa a unei singure persoane constatata printr-un text scris separat. Aceasta cerinta este prevazuta cu scopul de a garanta caracterul unilateral si revocabil al testamentului.

Potrivit prevederilor art. 857 C.civ. " doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unei a treia persoane." Din aceasta rezulta ca nici imparteala de ascendent nu poate fi facuta de ambii soti prin acelasi testament olograf fiind interzis testamentul conjunctiv . Textul art. 857 a dat nastere unor interpretari diferite. Unii autori sustin ca prohibitia testamentelor conjunctive este una de fond, intrucat actul respectiv nu ar mai fi un act unilateral, ci un contract, care care nu ar putea fi revocat unilateral ci doar prin acordul partilor, mutuus dissensus. Alti autori, a caror parere este majoritara si conform practicii judiciare, sintagma "prin acelasi act" din cuprinsul art. 857 C.civ se refera la actul juridic in sensul de instrumentum, iar nu de negotium fiind vorba asadar de o conditie de forma .

Din caracterul revocabil al testamentului rezulta ca ceea ce se urmareste prin prohibitia testamentului conjunctiv este de a impiedica faptul ca buna credinta a unuia dintre testatori sa fie surprinsa ca urmare a revocarii emanand de la celalalt, fara ca el sa stie. Din aceasta perspectiva dispozitiile legale interzicand testamentul conjunctiv sunt interpretate de o maniera restrictiva, fiind aplicabile in situatia in care un text unic al testamentului urmat de doua semnaturi regleaza doua succesiuni. In schimb testamentul nu este conjunctiv cand desi doua persoane au testat pe una si aceeasi foaie este vorba de dispozitii testamentare distincte semnate separat. De asemenea cand testamentul unei persoane este semnat nu numai de aceasta ci si de beneficiarul liberalitatii sau de un tert, este vorba de un singur testament iar nu de doua contopite in unul singur. Testamentul pentru a fi conjunctiv trebuie sa contopeasca doua asemenea acte nu numai din punct de vedere material ci si intelectual. In consecinta nimic nu impiedica doua persoane sa testeze una in favoarea celeilalte, chiar daca o fac pe aceeasi hartie, atat timp cat este vorba despre acte distincte care nu se reunesc intelectual in unul singur.

Prin urmare daca prohibitia la care se refera art. 857 C. civ. este una privitoare la forma, rezulta ca un testament care se incheie intr-o tara care nu interzice acest lucru, este valabil in Romania conform principiului locus regit actum, indiferent de cetatenia pe care au avut-o respectivele persoane.

3. Proba testamentului

Problema probei testamentului este admisa doar in cazul in care a fost distrus sau dosit de o terta persoana ori a disparut din cauza de forta majora in timpul vietii testatorului, dar fara stirea sa, sau dupa moartea lui.

In cazul cand testamentul olograf a fost distrus sau dosit fara stiinta dispunatorului sau dupa moartea acestuia, fie printr-un caz de forta majora fie prin fapta altei persoane sunt aplicabile prevederile art. 1198 C. civ., care permite dovada cu martori si prezumtii . Intr-o atare ipoteza pretinsul legatar va putea sa dovedeasca prin orice mijloc de proba existenta si cuprinsul tetamentului, faptul distrugerii, pierderii sau ascunderii, si ca acest act de ultima vointa intruneste cerintele de fond si forma prevazute de lege.

Daca disparitia testamentului se datoreaza faptei celui impotriva caruia este invocat, regularitatea testamentului este prezumata pana la dovada contrara, deoarece numai intr-o atare situatie persoana careia i se opune avea interes de a-l ascunde sau distruge, caz in care acestei persoane ii revine sarcina de a dovedi ca testamentul nu indeplineste cerintele prevazute de lege .

Persoana care invoca existenta si cuprinsul unui testament disparut, chiar daca va infatisa o copie legalizata a testamentului original, nu se va putea prevala de dispozitiile art. 1198 C.civ. , daca nu face dovada cauzei de forta majora care a dus la disparitia testamentului original .

Daca disparitia testamentului se datoreaza faptei testatorului fortei majore sau faptului unui tert despre care testatorul a avut cunostinta, proba existentei testamentului este inadmisibila, deoarece se considera ca testatorul l-a revocat tacit.

4 Sanctiunea nerespectarii testamentului

Testamentul fiind, dupa cum spuneam si mai sus un act revocabil al carei forma este ceruta ad validitatem, lipsa acesteia atrage nulitatea absoluta a acestuia. Dispunatorul nu poate suplini aceasta lipsa prin vointa sa, altfel decat prin refacerea testamentului conform cerintelor de forma impuse de lege.

Practica noastra judiciara si doctrina au extins dispozitiile art. 1167 alin 3. C. civ. referitoare la donatii si la testamente considerand ca ratificarea sau confirmarea unui testament nul pentru lipsa formei, dupa deschiderea mostenirii, echivaleaza cu renuntarea mostenitorilor la dreptul de a opune legatarilor acel viciu de forma. Confirmarea testamentului nul poate fi expresa dar si tacita, rezultand din executarea implicita a testamentului. In situatia in care mostenitorul care are dreptul de a invoca viciul de forma promite executarea legatelor, el nu mai poate reveni, putand fi executat silit, iar daca a executat legatele nu mai poate cere repetitiunea toate acestea consecinte fiind rezultatul asumarii executarii unei obligatii naturale fata de defunct. Trebuie sa mai mentionam ca efectele confirmarii se produc doar fata de mostenitorul care a ratificat testamentul nul pentru lipsa formei, iar nu si in privinta celor care prin ipoteza nu au facut-o. De asemenea confirmarea poate fi nu numai pura si simpla ci si conditionala.

Trebuie subliniat faptul ca legatarii beneficiari ai confirmarii dobandesc drepturile cuvenite direct de la defunct, iar nu ca rezultat al unei liberalitati indirecte provenite de la mostenitorul care a confirmat testamentul nul.