| CATEGORII DOCUMENTE |
MODURILE DE STINGERE A OBLIGATIILOR
NOTIUNE. CLASIFICARI
COMPENSATIA
Art. 1091 C.civ. prevede ca "Obligatiile se sting prin plata, prin novatiune, prin remitere voluntara, prin compensatie, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul confitiei rezolutorii si prin prescriptie".
Vom cerceta, in continuare, acele imprejurari - altele decat plata - care au ca efect incetarea raportului juridic obligational.
Clasificari. Modurile de stingere a obligatiilor se clasifica:
A. Dupa rolul vointei partilor in incetarea raportului juridic in:
a) moduri voluntare: remiterea de datorie, compensatia conventionala etc., si
b) moduri care actioneaza in afara vointei partilor: imposibilitatea fortuita de executare, confuziunea.
B. Dupa cum stingerea obligatiei a dus sau nu la realizarea creantei creditorului pot fi:
a) moduri care duc la stingerea creantei: compensatia, confuziunea, darea in plata.
b) moduri care nu duc la stingerea creantei: remiterea de datorie, imposibilitatea fortuita de executare.
Definitie. Compensatia consta in stingerea a doua obligatii reciproce, pana la concurenta celei mai mici dintre ele.
Compensatia presupune, deci, doua raporturi juridice obligationale distincte, in cadrul carora aceleasi persoane sunt creditor, in primul raport, si debitor, in al doilea raport juridic, respectiv debitor in primul raport juridic si creditor in al doilea raport.
Daca obligatiile sunt egale ca valoare, se vor stinge in intregime; daca nu sunt egale, datoriile se vor stinge pana la concurenta celei mai mici.
Compensatia este un mijloc simplificat de executare a obligatiilor, prin evitarea unei plati duble. In al doilea rand, ea se prezinta ca mijloc de garantare a realizarii creantei creditorului.
Domeniul de aplicare al compensatiei. Compensatia este un mod de stingere a oricarei obligatii, indiferent de izvorul lor.
Exceptii, cand nu opereaza compensatia:
a) cand se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar;
b) cand se pretinde restituirea unui depozit neregulat, adica a unor bunuri fungibile date in depozit si consumate de depozitar;
c) cand creanta este insesizabila;
d) in dauna drepturilor dobandite de alte persoane (ex. in cazul popririi).
Felurile compensatiei.
Compensatia poate fi: legala, conventionala si judecatoreasca.
A. Compensatia legala opereaza de drept in puterea legii. Conditii:
a) reciprocitatea obligatiilor;
b) creantele sa aiba ca obiect bunuri fungibile;
c) creantele sa fie certe (adica existenta lor sa nu fie discutabila, din punct de vedere juridic);
d) sa fie lichide (determinate cu exactitate in valoarea lor);
e) sa fie exigibile, adica ajunse la scadenta. In schimb, termenul de gratie nu impiedica compensatia, pentru ca el reprezinta o favoare acordata de instanta debitorului pana la executarea silita a obligatiei.
Daca sunt indeplinite toate aceste conditii, compensatia se produce de drept.
Totusi compensatia va fi rezolvita (desfiintata) daca partile au savarsit acte incompatibile cu stingerea datoriilor reciproce, cum sunt:
a.- acceptarea de catre debitor a cesiunii de creanta. Debitorul nu va mai putea invoca impotriva cesionarului compensatia pe care o putea invoca impotriva cedentului inaintea cesiunii. Se considera ca a renuntat la compensatie. Daca cesiunea a devenit opozabila prin notificare, aceasta impiedica numai compensarea creantelor dobandite de debitor impotriva cedentului dupa notificare, dar el poate opune in compensatie pe cele anterioare;
b.- acceptarea de catre unul din cei doi creditori reciproci, intre care a operat compensatia legala, a platii facute de celalalt;
c.- cand unul dintre cei doi creditori reciproci, intre care a operat compensatia legala, urmareste pe celalalt si acesta nu-i opune compensatia.
B. Compensatia conventionala are loc prin conventia partilor, atunci cand nu sunt intrunite conditiile pentru a opera compensatia legala.
C. Compensatia judecatoreasca poate avea loc cand datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri fungibile. In aceasta situatie, unul din creditorii reciproci se poate adresa instantei de judecata care va aprecia si va dispune stingerea datoriilor pana la concurenta celei mai mici.
Efectele compensatiei.
Compensatia stinge creantele reciproce ca si plata. Odata cu creantele se sting si accesoriile si garantiile lor. Daca intre parti sunt mai multe datorii reciproce, compensarea lor se va determina dupa regulile aplicabile imputatiei platii.
Efectele compensatiei judecatoresti se vor produce pe data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus compensatia.
Definitie. Confuziunea consta in intrunirea la aceeasi persoana atat a calitatilor de debitor, cat si aceea de creditor, in cadrul aceluiasi raport juridic obligational.
De exemplu, creditorul mosteneste pe debitor, sau invers, debitorul mosteneste pe creditor (deci un singur subiect de drept detine doua calitati incompatibile intre ele - creditor si debitor).
Confuziunea se poate aplica tuturor obligatiilor, independent de izvorul lor.
La succesiuni ea opereaza daca mostenirea este acceptata pur si simplu, nu si in cazul in care acceptarea este facuta sub beneficiu de inventar.
Efectele confuziunii.
Confuziunea stinge raportul juridic obligational, cu toate garantiile si accesoriile lui. Deci se elibereaza prin confuziune si garantul personal, fidejusorul. Daca opereaza numai cu privire la el, se stinge obligatia lui de garantie, dar nu si cea principala.
La obligatiile solidare se stinge numai partea codebitorului solidar.
Incetarea confuziunii. Confuziunea inceteaza cand cauza care a provocat-o, pentru ca confuziunea este practic o piedica in executarea obligatiei, si nu o cauza de stingere. De aceea, cand imposibilitatea dispare, confuziunea nu-si va mai produce efectele si obligatia renaste.
Darea in plata este operatiunea juridica prin care debitorul executa catre creditorul sau o alta prestatie dacat aceea la care s-a obligat la incheierea raportului juridic obligational. Darea in plata se face numai cu consimtamantul creditorului.
Ea se aseamana cu novatia prin schimbare de obiect. Dar novatia opereaza inainte de plata, pe cand dare in plata are loc in momentul platii.
Novatia este un mod de transformare a obligatiei, in timp ce darea in plata duce la stingerea obligatiei.
Darea in plata stinge datoria intocmai ca si plata. Cand noua plata este un bun individual determinat, se cere ca cel care face darea in plata sa fie proprietarul lucrului.
Definitie. Remiterea de datorie este renuntarea cu titlu gratuit a creditorului de a-si valorifica creanta pe care o are impotriva debitorului sau.
Remiterea de datorie nu este un act juridic unilateral ci un contract, deci presupune si consimtamantul debitorului.
Remiterea de datorie poate fi facuta si printr-un testament, caz in care ea constituie un legat de liberatiune. Debitorul poate accepta sau nu legatul prin care este facuta remiterea de datorie.
Conditii. Remiterea de datorie apare ca un contract cu titlu gratuit, care implica intentia creditorului de a face o liberalitate debitorului sau.
Deci daca se face prin acte intre vii, remiterea de datorie constituie o donatie indirecta is este supusa tuturor regulilor referitoare la revocare, raport si reductiune.
Nu sunt aplicabile insa regulile de fond ale donatiei, deci remiterea de datorie nu trebuie sa imbrace forma autentica.
Daca insa remiterea de datorie este facuta prin testament, ea trebuie sa indeplineasca conditiile de forma ale testamentului.
Proba remiterii de datorie. Fiind un act juridic, se aplica regulile de drept comun aplicabile probei actelor juridice.
Art. 1138 C.civ. instituie doua prezumtii de liberare a debitorului:
a) daca creditorul inmaneaza debitorului titlul original constatator al creantei, care este un inscris sub semnatura privata, este o prezumtie absoluta de liberare a debitorului;
b) daca se remite titlul care este inscris autentic sau copia legalizata a unei hotarari investita cu formula executorie, prezumtia de liberare a debitorului este relativa.
Partea interesata va trebui sa dovedeasca insa natura actului juridic care a dus la remiterea titluluui constatator al creantei de catre creditor debitorului sau.
Efectele remiterii de datorie. Obligatia debitorului se stinge si debitorul va fi eliberat de executarea ei. Odata cu creanta se sting si garantiile care au insotit-o.
La codebitorii solidari, remiterea facuta unuia libereaza si pe ceilalti codebitori, afara de cazul cand creditorul si-a rezervat expres drepturile impotriva acestora.
Remiterea facuta unui fidejusor nu elibereaza nici pe debitorul principal si nici pe ceilalti fidejusori.
Obligatia se stinge prin faptul ca executarea ei a devenit imposibila, daorita unui caz fortuit sau de forta majora, deci independent de vreo vina din partea debitorului.
Imposibilitatea poate privi obligatiile de a da un bun individual determinat, de a face si de a nu face, dar nu si obligatia de a da bunuri de gen, caci, in principiu, procurarea lor este intotdeauna posibila.
Art. 1156 C.civ. stabileste ca pentru a fi liberat prin interventia cazului fortuit sau a celui de forta majora, se cere ca pieirea obiectului obligatiei sa fi avut loc fara vina (culpa) debitorului si inainte de a fi fost pus in intarziere (dar chiar si in acest din urma caz debitorul se va libera daca va dovedi ca lucrul ar fi pierit si fiind in posesia creditorului).
Daca imposibilitatea fortuita de executare este temporara, debitorul va fi obligat la executare dupa ce aceasta devine posibila; in acest caz, obligatia nu se stinge, ci se suspenda numai executarea ei.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1723
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
