Reprezentarea succesorala

Reprezentarea succesorala

Notiune si utilitate

Reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in virtutea caruia un mostenitor legal (sau mai multi) de un grad mai indepartat - numit reprezentant - urca in gradul, locul si drepturile ascendentului sau - numit reprezentat - care este decedat la deschiderea mostenirii, pentru a culege partea care i s‑ar fi cuvenit acestuia din mostenire, daca s‑ar mai fi aflat in viata (art. 664-668 Cod civil).

Utilitatea reprezentarii consta in faptul ca, prin efectele pe care le produce, inlatura unele consecinte injuste ale principiului proximitatii gradului de rudenie si ale principiului egalitatii intre rudele de acelasi grad. De exemplu, defunctul avea doi copii, dintre care unul a predecedat, lasind un copil. Daca s‑ar aplica principiul proximitatii gradului de rudenie, mostenirea ar urma sa fie culeasa de copilul in viata al defunctului, care - fiind ruda de gradul I - ar inlatura de la mostenire pe nepotul de fiu al defunctului. O asemenea solutie nedreapta este inlaturata prin institutia reprezentarii succesorale care permite nepotului sa urce in locul parintelui predecedat pentru a culege partea de mostenire ce s‑ar fi cuvenit acestuia daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii (Schema 2).

Tot astfel, daca ambii copii ai defunctului ar fi decedati la data deschiderii mostenirii si unul ar fi lasat un copil, iar celalalt trei copii, cei patru nepoti ai defunctului (rude de gradul II) vor imparti mostenirea nu in mod egal, potrivit principiului egalitatii, ci - fiind admisa reprezentarea - primul va lua o jumatate, iar ceilalti trei o a doua jumatate, adica atit cit ar fi luat parintii lor daca ar fi fost in viata (schema 8). Dreptul la mostenire nu poate depinde de hazard (predecesul sau supravietuirea unor rude), iar moartea prematura a parintilor nu trebuie sa dauneze unora dintre copii si nici sa profite altora.

Reprezentarea succesorala este o institutie deosebita de reprezentarea din dreptul comun care se refera la reprezentarea altuia la incheierea de acte juridice (reprezentarea persoanelor incapabile, mandatul etc.).

Domeniu de aplicare

Potrivit art. 665, 666 si 672 Cod civil, reprezentarea sucesorala este admisa in privinta descendentilor copiilor defunctului si in privinta descendentilor din frati si surori. Intrucit reprezentarea deroga de la principiile devolutiunii legale a mostenirii, dispozitiile care o prevad sint de stricta interpretare. In consecinta, nici o alta persoana nu poate beneficia de ea. Astfel, ascendentii ordinari sau verii primari nu pot veni la mostenire prin reprezentarea parintilor defunctului, respectiv prin reprezentarea propriilor parinti (unchii sau matusile defunctului). Tot astfel, sotul supravietuitor nu poate beneficia de reprezentare pentru a mosteni un frate sau parintii ori alte rude ale sotului predecedat (deci cumnatii, socrii sau alti afini ai lui) si nici nu poate fi reprezentat.

Conditii

Descendentii copiilor defunctului si descendentii din frati si surori pot beneficia de reprezentare numai daca sint indeplinite trei conditii: doua in persoana celui reprezentat si una in persoana reprezentantului:

Cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii

In aceasta privinta legea prevede ca "nu se reprezinta decit persoanele moarte (art. 668 al. 1 Cod civil), deci o persoana in viata la data deschiderii mostenirii nu poate fi reprezentata. Aceasta dispozitie nu trebuie interpretata in sens de "predeces", caci o asemenea formulare ar atrage dupa sine imposibilitatea reprezentarii comorientilor si a persoanelor decedate in acelasi timp, in aceste cazuri neputindu‑se stabili ordinea deceselor[1].

Este motivul pentru care, in cazul comorientilor se admite reprezentarea si trebuie sa fie admisa si in cazul persoanelor decedate in acelasi timp, dar care nu sint comorienti.

Deoarece nu se reprezinta decit persoanele moarte, o persoana care este in viata nu poate fi reprezentata, chiar daca ea nu mosteneste, renuntind la mostenire sau fiindca este nedemn. Tot astfel, persoana disparuta nu poate fi reprezentata, deoarece se socoteste a fi in viata cit timp nu intervine o hotarire declarativa de moarte ramasa definitiva (art. 19 din Decretul nr. 31/1954).

Daca ulterior intervine o asemenea hotarire, iar ca data a mortii se stabileste o data anterioara sau concomitenta cu data deschiderii succesiunii, reprezentarea va fi posibila. In schimb, daca data mortii stabilita prin hotarire se va situa dupa momentul deschiderii succesiunii, cel declarat mort va mosteni el, iar descendentii lui vor culege aceasta mostenire nu prin reprezentare, ci odata si in cadrul patrimoniului lasat de acesta (prin retransmitere).

Interdictia reprezentarii persoanelor in viata la data deschiderii mostenirii mai are drept consecinta ca reprezentarea nu poate opera per saltum sau omisso medio, ci numai din grad in grad vacant, trecind prin toate gradele intermediare. De exemplu defunctul are un copil in viata si un nepot si stranepot in viata, urmasii celui de‑al doilea copil predecedat (Schema 3).

In aceasta ipoteza, daca nepotul este in viata si renunta la mostenire sau este nedemn fata de defunct, mostenirea va fi culeasa de unicul copil in viata (ruda de gradul I), stranepotul (ruda de gradul III) neputind veni la mostenire prin reprezentare, pentru ca nu poate sari peste locul ascendentului in viata renuntator sau nedemn.

Locul celui reprezentat sa fie un loc util

Reprezentarea se admite numai in cazul in care cel reprezentat, daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii, ar fi avut vocatie concreta la mostenire, adica ar fi putut mosteni. Deci singurul motiv pentru care nu poate mosteni este ca nu mai este in viata (nu are capacitate succesorala).

Rezulta ca locul nedemnului decedat in momentul deschiderii succesiunii nu este util, deci copilul lui nu il poate reprezenta.

Tot astfel, locul nu este util daca cel reprezentat este un frate (sora) al defunctului, decedat la data deschiderii succesiunii, care insa a fost inlaturat de la mostenire prin exheredare testamentara (Schema 4).

In schimb, daca exheredarea priveste un descendent al defunctului (de exemplu un copil), reprezentarea va putea avea loc, pentru ca descendentii sint mostenitori rezervatari, deci locul este util in privinta partii din mostenire care este rezerva.

Reprezentantul sa indeplineasca toate conditiile necesare pentru a culege mostenirea lasata de defunct

Deoarece urmeaza sa‑l mosteneasca pe defunct, iar nu pe cel reprezentat, reprezentantul trebuie sa aiba aptitudinea, adica sa indeplineasca toate conditiile pentru a putea veni la mostenirea legala a defunctului, in acest scop avind nevoie sa imprumute numai locul si gradul mai apropiat al ascendentului sau.

Aceste conditii sint:

a)          Sa aiba capacitate succesorala. Spre deosebire de cel reprezentat, el nu poate sa fie comorient sau persoana decedata in acelasi timp cu defunctul (codecedat).

b)          Sa aiba vocatia succesorala generala proprie la mostenirea lasata de defunct, fiindca o persoana care nu ar putea mosteni in numa propriu, nu poate culege mostenirea nici prin reprezentare. Aceasta vocatie generala urmeaza sa se transforme in vocatie concreta prin reprezentare.

In lumina acestei conditii sint necesare doua precizari:

Descendentii din frati si surori pot veni la mostenire prin reprezentare numai pina la gradul IV inclusiv (stranepot de frate/sora), fiindca pe linie colaterala legea confera vocatie succesorala generala numai pina la acest grad.

Descendentii din adoptie - indiferent ca este vorba de descendenti in linie directa (adoptie facuta de cel care lasa mostenirea sau de descendentii sai) sau de descendenti pe linie colaterala (adoptie facuta de colateralii privilegiati ai defunctului) - datorita sistemului dualist reglementat de Codul familiei (adoptie cu efecte depline sau cu efecte restrinse) vor avea un regim diferit:

In cazul adoptiei cu efecte restrinse adoptatul si descendentii lui devin ruda numai cu adoptatorul (adoptatorii), nu si cu rudele acestuia (acestora). In schimb, pastreaza legaturile de rudenie cu parintii firesti si rudele acestora (familia fireasca).

In cazul adoptiei cu efectele unei filiatii firesti (adoptie cu efecte depline) adoptatul si descendentii lui devin ruda cu adoptatorul si cu rudele acestuia ca si un copil firesc, incetind raporturile de rudenie cu parintii firesti si rudele acestora.

Prin O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei (modificata prin Legea nr. 87/1998 pentru aprobarea O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la adoptie) s‑a consacrat sistemul unitar in materie de adoptie (cu efectele depline ale filiatiei firesti); de la data raminerii irevocabile a hotaririi judecatoresti de incuviitare a adoptiei se stabileste filiatia intre cel care adopta si copil (inclusiv descendentii lui), precum si rudenia dintre copil si rudele adoptatorului, incetind filiatia dintre copil si parintii sai naturali (art. 1), serviciul de stare civila competent intocmind un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii sint trecuti ca fiind parintii sai firesti (art. 21 al. 2). Rezulta ca, potrivit noii reglementari, adoptia este asimilata filiatiei si rudeniei firesti, deci adoptia poate sa fie numai cu efecte depline (de la 12 iunie 1997).

In schimb, potrivit principiului neretroactivitatii legii (art. 1 Cod civil), adoptiile incuviintate in trecut cu efecte restrinse nu s‑au transformat in adoptii cu efecte depline, caci legiuitorul nu a dispus si nici nu putea dispune in acest sens, fiind obligat sa nu emita legi cu caracter retroactiv. Rezulta ca in materie succesorala trebuie sa tinem seama - si in viitor - de felul adoptiei.

Concluzii:

In cazul adoptiei cu efecte depline, adoptatul si descendentii lui pot beneficia de reprezentare ca si copiii din filiatia fireasca, pentru ca adoptatul si descendentii sau devin rude nu numai cu adoptatorul, dar si cu rudele acestuia (art. 75 si 79 Codul familiei si art. 1 din O.U.G. nr. 25/1997).

In cazul adoptiei cu efecte restrinse - intrucit adoptatul si descendentii sai devin ruda numai cu adoptatorul (art. 75 Codul familiei), nu si cu rudele acestuia (art. 77 Codul familiei) - descendentii adoptatului pot veni la mostenire prin reprezentare numai daca adoptia cu efecte restrinse a fost facuta de de cuius (Schema 5), el avind calitatea de adoptator[2].

In schimb, daca adoptia cu efecte restrinse a fost facuta de cel reprezentat (descendent al defunctului sau frate/sora ori nepot de frate/sora), respectiv de parintii defunctului, reprezentarea nu mai poate avea loc, fiindca reprezentantul nu are vocatie proprie la mostenirea lasata de defunct (Schema 6 si 7).

In schema 5, descendentii copilului adoptat de de cuius cu efecte restrinse pot beneficia de reprezentare pentru a culege 1/2 din mostenire in concurs cu copilul in viata al defunctului. In schimb, in schema 6, mostenirea va fi culeasa in intregime de copilul in viata al defunctului, adoptatul (si descendentii lui) neputind veni la mostenire prin reprezentare, fiindca adoptia cu efecte restrinse a creat legaturi de rudenie numai cu al doilea copil al defunctului (adoptator), nu si cu defunctul. Tot astfel, in schema 7, nepotul de frate nu poate beneficia de reprezentare, fiindca parintele sau (F2) a devenit ruda prin adoptia cu efecte restrinse numai cu parintii defunctului (adoptatori), nu si cu defunctul.

Daca adoptatul cu efecte restrinse si descendentii sai nu pot veni prin reprezentare (si nici in nume propriu) la mostenirea lasata de rudele adoptatorului, ei beneficiaza de reprezentare in raport cu rudele din familia fireasca, pentru ca aceasta adoptie nu intrerupe legaturile de rudenie ale adoptatului si descendentilor sai cu familia fireasca (art. 75 al. 2 Codul familiei).

In schimb, o asemenea posibilitate nu exista in aczul adoptiei cu efecte depline, fiindca prin efectul acestei adoptii inceteaza orice legatura de rudenie a adoptatului si descendentilor sai cu familia fireasca din care provine. Face exceptie ipoteza in care unul dintre soti adopta cu efecte depline copilul firesc al celuilalt sot, caz in care raporturile de rudenie ale adoptatului si descendentilor sai se mentin cu parintele firesc care este sotul adoptatorului si cu rudele acestui parinte si inceteaza fata de celalalt parinte firesc si rudele acestuia. Desi legea nu prevede expres mentinerea raporturilor de rudenie cu rudele parintelui firesc, sot al adoptatorului cu efecte depline, concluzia se impune intrucit filiatia fireasca nu poate avea efecte mai restrinse decit adoptia cu efecte depline. Or, daca ambii soti ar avea calitatea de adoptatori, adoptatul cu efecte depline ar deveni ruda cu rudele amindurora. Pe de alta parte, daca copilul adoptat cu efecte depline de sotul unuia dintre parintii sai firesti ar pastra legaturile de rudenie numai cu parintele sau firesc, sot al adoptatorului, nu si cu rudele acestui parinte, s‑ar ajunge la concluzia - inadmisibila - ca acest copil nu pastreaza nici legaturile de rudenie cu ceilalti copii firesti ai parintelui firesc (si care n‑au fost adoptati de catre sotul acestuia), desi sint frati din filiatia fireasca, eventual chiar frati buni (din aceiasi parinti).

c)          Sa nu fie nedemn fata de defunct, sa nu fi renuntat la mostenirea acestuia si sa nu fi fost exheredat de acesta (daca este vorba de descendenti din frati/surori).

Deoarece nu este in discutie mostenirea lasata de cel reprezentat, reprezentantul poate fi nedemn fata de acesta (nedemnitatea producind efecte relative, numai in raport cu persoana fata de care s‑a savirsit fapta), poate sa renunte la mostenirea acestuia (art. 668 al. 2 Cod civil) si poate sa fie exheredat de acesta. Deci reprezentantul nu trebuie sa indeplineasca conditiile necesare pentru a‑l mosteni pe cel reprezentat.

Modul cum opereaza reprezentarea

Daca sint indeplinite conditiile aratate, reprezentarea este admisa (art. 665 al. 2 si art. 667 Cod civil): in toate cazurile; la infinit; opereaza de drept si imperativ.

Reprezentarea este admisa in toate cazurile

Deci nu numai atunci cind unul sau mai multi descendenti ai unui copil decedat al defunctului vin la mostenire in concurs cu unul sau mai multi descendenti in viata ai defunctului de grad mai apropiat (schema 2) si cind fara beneficiul reprezentarii nici nu ar putea mosteni, dar si atunci cind descendentii copilului sau copiilor decedati ai defunctului sint de acelasi grad (art. 665 al. 2 Cod civil).

Tot astfel, daca in lipsa de mostenitori din clasa I, la mostenire sint chemati colateralii privilegiati si problema reprezentarii se pune pentru descendentii din frati/surori.

In privinta rudelor de grad egal reprezentarea se admite pentru ca impartirea mostenirii sa se faca pe tulpini, cu respectarea principiului egalitatii intre mostenitori de gradul cel mai apropiat cu defunctul, iar nu pe capete, in parti egale in raport cu numarul descendentilor care vin efectiv la mostenire. De exemplu daca cei doi copii (sau frati) ai defunctului sint decedati la data deschiderii mostenirii si unul a lasat un copil, iar al doilea trei copii, mostenirea se va imparti intre nepoti (respectiv nepotii de frate) ai defunctului, nu in parti egale (1/4 pentru fiecare), ci in doua parti, prima jumatatea revenind unui nepot, iar cealalta jumatate fiind impartita intre ceilalti trei nepoti, cite 1/6 pentru fiecare (Schema 8).

Daca nu ar fi indeplinite conditiile reprezentarii (de exemplu ambii copii sint nedemni), nepotii vor veni la mostenire in nume propriu, impartind in mod egal mostenirea (cite 1/4 pentru fiecare). Iar daca reprezentarea nu ar fi admisa pe o tulpina (de exemplu numai primul copil al defunctului a fost nedemn), vor veni la mostenire nepotii de pe cealalta tulpina, care - beneficiind de reprezentare - vor exclude de la mostenire pe copilul nedemnului.

Reprezentarea este admisa la infinit (nemarginit)

Nu numai nepotii, dar si stranepotii, rasnepotii etc. pot veni la mostenire prin reprezentare (art. 665, 666 Cod civil; schema 11). Conditiile reprezentarii trebuie sa fie indeplinite pentru fiecare salt in grad. De aceea, descendentii din frati beneficiaza de reprezentare numai pina la gradul IV (stranepot de frate), rudele colaterale de grad mai indepartat neavind vocatie legala la mostenirea defunctului.

Reprezentarea opereaza de drept si imperativ

Pentru ca - in toate cazurile in care reprezentarea este admisa - impartirea sa se faca pe tulpini, ea opereaza de drept si imperativ, vointa descendentilor putind influenta regulile reprezentarii numai prin renuntare la mostenire, dar nu si prin acceptarea ei cu efecte partiale (de exemplu fara beneficiul reprezentarii) sau sub conditie (de exemplu impartirea sa se faca in alte cote decit cele rezultind din regulile reprezentarii).

Regulile reprezentarii succesorale legale nu pot fi modificate nici prin vointa defunctului. In literatura de specialitate s‑a sustinut ca el ar putea, in limitele cotitatii disponibile si fara a aduce atingere rezervei, sa inlature reprezentarea legala sau sa o admita in alte cazuri decit cele prevazute de lege. Asemenea dispozitii testamentare trebuie sa fie interpretate nu in sens de inlaturare a reprezentarii legale sau de admitere a ei in alte cazuri si conditii decit cele prevazute de lege, ci ca exheredari, respectiv legate facute prin testament[3].

In toate cazurile - si independent de problema calificarii drepturilor mostenitorilor astfel gratificati - vointa defunctului exprimata prin testament va putea produce efecte numai cu respectarea drepturilor mostenitorilor rezervatari[4]. De exemplu daca defunctul a avut doi copii predecedati, dintre care unul a lasat un copil, iar celalalt doi copii (schema 10), el poate dispune impartirea mostenirii in cote egale intre cei trei nepoti (iar nu pe tulpini), fiindca rezerva primului nepot este de 1/3 si deci nu a fost atinsa prin dispozitia testamentara. Dar daca cel de‑al doilea copil al defunctului ar fi lasat trei copii (schema 8) si defunctul ar fi dispus impartirea mostenirii intre nepoti in cote egale, primul ar lua tot 1/3 (rezerva sa) si numai 2/3 ceilalti trei nepoti (cite 2/9). In ambele cazuri, dispozitia din testament are semnificatia unei exheredari partiale (de la 1/2 la 1/3) pentru primul nepot si de legate pentru ceilalti (marirea cotei de la 1/4 la 1/3, respectiv de la 1/6 la 2/9).

Efectele reprezentarii succesorale

Potrivit art. 667 Cod civil, "in toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe tulpina.". Aceasta inseamna ca reprezentantii unei persoane, indiferent de numarul lor - deoarece urca "in locul, in gradul si in dreptul reprezentatului" (art. 664 Cod civil) - vor lua din mostenire partea ce s‑ar fi cuvenit ascendentului reprezentat daca ar fi fost in viata la deschiderea mostenirii; ei nu pot pretinde mai mult, dar nici sa fie obligati sa ia mai putin. Deci stabilirea partii de mostenire se face pe tulpina (schema 9).

Aceasta mai inseamna ca, daca se pune problema reprezentarii a doua sau mai multe persoane decedate la data deschiderii mostenirii, reprezentantii lor vor imparti mostenirea nu pe capete (in functie de numarul lor), ci pe tulpini. De exemplu daca defunctul a avut doi copii predecedati, dintre care unul a lasat un copil, iar celalalt doi copii, acesti nepoti ai defunctului vor mosteni nu in parti egale, ci primul nepot va lua 1/2 din mostenire, iar ceilalti doi cite 1/4 fiecare, adica atit cit ar fi luat si ascendentul lor daca ar fi fost in viata (schema 10).

Daca o tulpina "a produs mai multe ramuri, subdivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura" (art. 667 Cod civil), partea cuvenita descendentilor din aceeasi ramura impartindu‑se intre ei in mod egal. Daca, in exemplul precedent, unul dintre nepoti (ramura N3) ar fi si el decedat la data deschiderii mostenirii, lasind doi copii (stranepoti fata de defunct), acestia vor mosteni tot pe tulpini (subtulpini), adica partea ce s‑ar fi cuvenit ascendentului lor (schema 11).

In toate cazurile mostenitorii care beneficiaza de reprezentarea legala, indiferent de gradul de rudenie fata de defunct, sint - prin definitie - mostenitori legali.

Desi la materia reprezentarii Codul civil nu precizeaza (art. 664 amintind numai de "dreptul reprezentantului"), este evident ca mostenitorii prin reprezentare dobindesc nu numai drepturi, dar si obligatii, in raport cu vocatia succesorala a fiecaruia (art. 774 si urm. Cod civil), raspunzind pentru pasivul mostenirii (datorii si sarcini) in limita activului mostenirii reprezentantul care a acceptat‑o sub beneficiu de inventar, si peste aceste limite reprezentantul care a accceptat‑o pur si simplu. In ambele cazuri, indiferent ca au acceptat sau au renuntat la mostenirea lasata de cel reprezentat (art. 668 Cod civil).

Desi reprezentarea opereaza de drept si imperativ, reprezentantul nu este obligat sa accepte mostenirea (art. 686 Cod civil), iar in caz de pluralitate de reprezentanti, fiecare pastreaza dreptul de optiune sucesorala, putind accepta pur si simplu sau sub beneficiu de inventar ori renunta la mostenire.

Aspecte specifice ale reprezentarii succesorale in conditiile aplicarii Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar

Potrivit art. 8 din lege, daca fostul proprietar al terenului nu este in viata pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, beneficiaza de prevederile legii mostenitorii lui "in conditiile legii civile". Intrucit legea civila permite mostenirea prin reprezentare, inseamna ca ea poate avea loc si in aplicarea Legii nr. 18/1991. In acest sens, in art. 14 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 131/1991 (privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor) s‑a precizat ca descendentii copiilor fostului proprietar (decedat), precum si descendentii fratilor sau surorilor lui, dupa caz, pot veni la mostenire in locul parintelui (copil sau frate/sora), in cazul in care acestia au "decedat anterior autorului succesiunii" (fostul proprietar al terenului, care nu a putut beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate nefiind in viata)[5].

Se impun doua precizari:

Reprezentarea se admite nu numai in cazul predecesului celui reprezentat (decedat anterior autorului succesiunii), dar si in cazul in care reprezentatul este comorient sau codecedat cu autorul succesiunii[6].

In cazul in care moartea copilului sau, dupa caz, a fratelui/surorii fostului proprietar (autor al succesiunii) ar fi intervenit nu "anterior" (sau concomitent), ci ulterior decesului autorului succesiunii - ipoteza neprevazuta de Regulament - problema urmeaza sa fie solutionata "in conditiile legii civile" (art. 8 din Legea nr. 18/1991). Dovedindu‑se ca mostenitorul (de exemplu un copil sau frate/sora, var primar etc. sau chiar legatar universal ori cu titlu universal) a fost in viata la data deschiderii mostenirii (lasata de fostul proprietar al terenului) va mosteni ei, si apoi cota mostenita, intrata in patrimoniul lui, se va transmite propriilor mostenitori (mostenire prin retransmisie)[7].

Titlurile de proprietate se elibereaza "pe numele tuturor mostenitorilor" (art. 13 al. 2 din Legea nr. 18/1991 si art. 34 al. 2 din Regulament - mostenire prin reprezentare, respectiv prin retransmitere), fara concretizarea drepturilor fiecaruia. Ulterior emiterii titlurilor de proprietate se pot ivi litigii intre mostenitori (de exemplu cu ocazia iesirii din indiviziune sau in legatura cu folosinta terenului), care trebuie sa fie solutionate "potrivit dreptului comun" (art. 13 al. 2 din Legea nr. 18/1991), prin aplicarea principiilor care guverneaza materia dreptului la mostenire, inclusiv reprezentarea succesorala (de exemplu stabilirea cotelor mostenite pe tulpini) si mostenirea prin retransmitere, nici o abatere neputind fi admisa daca nu este prevazuta de Legea nr. 18/1991.

In toate cazurile, mostenitorii - indiferent ca mostenesc in nume propriu, prin reprezentare sau prin retransmitere, ca mostenitori legali sau testamentari - pot dobindi prin reconstituirea dreptului de proprietate atit cit ar fi putut dobindi autorul lor (fostul proprietar) daca ar fi in viata, deci in limitele maxime prevazute de lege (art. 8 al. 3, art. 9 al. 1-2 si 12, art. 45- 48 din Legea nr. 18/1991 republicata), chiar daca fac parte din familii distincte.