SANCTIUNILE DE DREPT PENAL

SANCTIUNILE DE DREPT PENAL

Sanctiunile de drept penal sunt masuri de constrangere ori reeducare prin legea penala care se aplica in cazul savarsirii faptelor penale.

Aceste sanctiuni se deosebesc de celelalte sanctiuni juridice prin caracterul preponderent represiv si preventiv.

Ele se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

sunt prevazute de normele penale si aplicate in exclusivitate de organele penale;

au caracter represiv si implica o privatiune prin constrangerea unor drepturi;

urmaresc prevenirea savarsirii unor infractiuni;

sunt necesare pentru apararea valorilor sociale si au caracter inevitabil.

Categorii de sanctiuni de drept penal.

Sunt recunoscute trei categorii :

pedepsele;

masurile educative si,

masurile de siguranta.

1. Pedepsele.

Sunt sanctiuni proprii de drept penal si constau in luarea de masuri de constrangere fata de infractor in scopul apararii societatii, sunt singurele sanctiuni represive. De asemenea, sunt singurele sanctiuni penale deoarece masurile educative si masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal.

Aplicarea pedepselor este conditionata de stabilirea raspunderii penale a infractorului.

Scopul pedepsei.

Scopul pedepsei este consacrat in dispozitiile art.52 alin.1 din noul cod penal unde se arata ca " Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni".

Prevenirea savarsirii de noi infractiuni se realizeaza atat pentru cei caruia i se aplica o pedeapsa care este menita sa asigure constrangerea si reeducarea infractorului, asa numita preventie speciala - cat si pentru ceilalti destinatari ai legii penale care sub amenintarea cu pedeapsa prevazuta de legea penala isi conformeaza conduita exigentelor acesteia, asa numita preventie generala.

Functiile pedepsei.

Pedeapsa indeplineste urmatoarele functii :

a.       functia de constrangere - este consacrata expres in definitia legala a pedepsei "pedeapsa este o masura de constrangere" (art.52 Cod penal);

b.      functia de reeducare - este functia pedepsei evidentiata in doctrina penala si consacrata legislativ (art.52 alin.2 Cod penal)

Pe langa functiile de constrangere si reeducare ale pedepsei , care servesc in principal prevenirii speciale, in doctrina penala mai sunt examinate functiile de exemplaritate si de eliminare acre, ar indeplini in principal preventia generala.

c.       functia de exemplaritate a pedepsei - se manifesta si decurge din caracterul ei inevitabil atunci cand a fost savarsita o infractiune;

d.      functia de eliminare - consta in inlaturarea temporara sau definitiva a condamnatului din cadrul societatii.

Felurile pedepselor

A.     Dupa rolul si importanta atribuita pedepsei se disting

- pedepse principale - care sunt de sine statatoare, au rol principal in sanctionarea infractorului;

- pedepse complimentare - sunt pedepse care au rolul de a complini, completa represiunea si sunt aplicabile numai pe langa o pedeapsa principala;

- pedepse accesorii - care sunt un accesorii al pedepsei principale, decurg din pedeapsa principala.

B. Dupa obiectul asupra caruia poarta sanctiunea, se disting :

- pedepse privative de viata;

- pedepse corporale;

- pedepse privative de libertate;

- pedepse privative sau restrictive de drepturi;

- pedepse morale si,

- pedepse pecuniare.

C. Dupa gradul de determinare a pedepselor prin lege se disting :

- pedepse determinate - se caracterizeaza prin prevederea acestora in lege atat in natura lor cat si in cuantum. Acestea pot fi : absolut determinate (ce presupun prevederea in lege a duratei, a cuantumului fix in care se aplica respectiva pedeapsa), si relativ determinate (sunt acelea pentru care prin lege sunt prevazute limite intre care, astfel de pedepse, pot fi aplicate);

- pedepse nedeterminate - presupun prevederea in lege doar a naturii lor, fara a fi determinate limitele acestora intre care pot fi aplicate pentru savarsirea de infractiuni.

D. In literatura juridica se mai disting :

- pedepse unice sau singulare - sunt prevazute cate una pentru fapta incriminata;

- pedepse multiple - se caracterizeaza prin prevederea pentru aceeasi infractiune a mai multor pedepse de natura diferita.

2. Masurile educative.

Sunt sanctiuni de drept penal aplicabile numai infractorilor minori si au rol preponderent educativ.

Desi pot prezenta si o caracteristica coercitiva isi pastreaza rolul preponderent de masura educativa.

Masurile educative care se pot lua fata de infractorii minori, prevazute in codul penal sunt :

a.       mustrarea;

b.      libertatea supravegheata;

c.       internarea intr-un centru de reeducare si,

d.      internarea intr-un institut medical-educativ.

a.       mustrarea este masura educativa pe care o ia instanta de judecata fata de minorul care a savarsit o infractiune si consta in dojenirea acestuia, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, sfatuindu-l sa aiba o conduita buna in viitor, dovedind ca s-a intamplat, atragandu-i totodata atentia ca daca va savarsi o noua infractiune se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa.

b.      libertatea supravegheata - este masura educativa ce consta in punerea minorului ce a savarsit o infractiune, sub supraveghere deosebita pe timp de un an. Supravegherea este incredintata parintilor, celui ce l-a infiat, ori tutorelui, sau daca acestia nu exista sau nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare instanta poate dispune incredintarea supravegherii minorului, pe aceeasi perioada de un an, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude apropiate la cererea acesteia sau unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor.

c.       Internarea intr-un centru de reeducare este masura educativa ce consta in internarea minorului infractor intr-un centru de reeducare - din subordinea Ministerului Justitiei - in scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale. Masura se poate lua pe o durata nedeterminata si poate dura pana la implinirea varstei majoratului cu posibilitate de prelungire de 2 ani in anumite conditii.

d.      Internarea intr-un institut medical-educativ - este masura educativa ce consta in internarea minorului infractor care din cauza starii sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament medical si totodata de un regim special de reeducare: Masura de ia pe un timp nedeterminat si dureaza pana la implinirea varstei de 18 ani, iar daca starea psihofizica a minorului care a determinat luarea masurii a incetat mai inainte, masura trebuie ridicata de indata de catre instanta de judecata.

3. Masurile de siguranta.

Sunt sanctiuni de drept penal prevazute in legea penala ce se iau fata de persoanele ce au savarsit fapte prevazute de legea penala, dar nu ca o consecinta a savarsirii unei infractiuni, acest rol revenind pedepselor, fiind determinate de necesitatea prevenirii repetarii de fapte periculoase in viitor.

Clasificarea masurilor de siguranta.

A.     Potrivit dispozitiilor art.112 Cod penal masurile de siguranta sunt :

obligarea la tratament medical;

internarea medicala;

interzicerea de a ocupa o functie sau de a executa o profesie, o meserie ori o alta ocupatie;

interzicerea de a se afla in anumite localitati,

expulzarea strainilor;

confiscarea speciala si,

interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o durata determinata.

B.     Dupa natura lor masurile de siguranta se pot imparti in :

masuri cu caracter medical (obligarea la tratament medical si internarea medicala),

masuri restrictive de drepturi (interzicerea unei functii sau profesii, interzicerea de a se afla in anumite localitati, interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o durata determinata si expulzarea),

masuri restrictive de lucruri (confiscarea speciala)