SANCTIUNILE PROCEDURALE

Notiuni generale.

Consacrarea drepturilor si obligatiilor procesuale ar ramane doar formala in lipsa unor sanctiuni care sa impuna o conduita adecvata participantilor la activitatea judiciara.

Sanctiunile procedurale reprezinta o garantie a respectarii ordinii de drept; ele corespund atat unui interes general, dar si unui interes concret al partilor litigante.

Sanctiunile procedurale exercita doua functii importante: o functie preventiv educativa si una represiv intimidanta.

In codul de procedura civila, sanctiunile nu sunt reglementate sistematic, ci doar in legatura cu incalcarea diferitelor conditii de desfasurare a procesului civil.

Principalele sanctiuni procedurale sunt:

nulitatea actelor de procedura;

decaderea;

amenzile judiciare;

perimaerea procesului civil.

Nulitatea actelor de procedura

Concept

Nulitatea vizeaza o mare diversitate de acte ale instantei, ale partilor si ale altor participanti la procesul civil.

Codul de procedura civila nu defineste aceasta sanctiune. Astfel, in doctrina si jurisprudenta s-au dat numeroase definitii:

"Nulitatea este acea sanctiune care determina ineficienta actelor de procedura indeplinite cu nerespectarea regulilor de desfasurare a procesului civil".

Clasificare

Clasificarea nulitatilor este importanta deoarece vizeaza regimul juridic aplicabil acestora.

I.           in functie de natura normelor incalcate (norme imperative, norme dispozitive), nulitatile procedurale se impart in absolute si relative

Aceasta delimitare este facuta chiar de legiuitor, astfel cum rezulta din prevederile art. 108:

"(1) Nulitatile de ordine publica pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice stare a pricinii.

(2) Celelalte nulitati se declara numai dupa cererea partii care are interes sa o invoce."

Asadar textul se refera la "nulitatile de ordine publica" si la "celelalte nulitati".

Distinctia este importanta sub aspectul regimului juridic. Nulitatile absolute prezinta urmatoarele particularitati:

pot fi invocate in orice faza a procesului civil;

pot fi invocate de oricare din parti, procuror sau instanta, din oficiu;

viciile unui act afectat de nulitate absoluta nu pot fi acoperite.

Nulitatile relative prezinta urmatoarele trasaturi:

pot fi ridicate numai in limine litis, respectiv cel mai tarziu la prima zi de infatisare sau imediat ce s-a ivit cauza ce le-a determinat;

pot fi invocate numai de partea in favoarea careia a fost edictata norma;

viciile unui act afectat de nulitate relativa pot fi asanate.

II.        in functie de izvorul lor, nulitatile pot fi exprese si virtuale.

Nulitatile exprese (textuale, explicite) sunt acealea stabilite prin lege. Acestea isi au originea in vechiul drept francez care consacra principiul "nu exista nulitati fara text".

In prezent, Codul nostru de procedura civila contine putine texte care consacra in mod expres nulitatea pentru anumite incalcari: art.88, 89, 100, 133, 161, 288, 302, etc.

Nulitatile virtuale (tacite, implicite) isi au izvorul in nesocotirea principiilor de drept procesual civil sau a altor reguli de procedura. Altfel spus, daca s-au incalcat normele de procedura, neindicarea expresa a sanctiunii nulitatii nu inseamna ca actul va fi considerat eo ipso ca fiind valabil.

Mentionam ca marea majoritate a nulitatilor procedurale sunt nulitati virtuale.

III.     In functie de raportul cauzal dintre diferitele acte de procedura, nulitatile pot fi proprii si derivate.

Cele mai multe acte procedurale nu au o existenta autonoma; ele sunt precedate de alte acte, iar aceasta inlantuire are urmari si in materia nulitatii.

Astfel, art.106 al.1 prevede: "Anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare."

Nulitatea proprie lipseste de eficienta juridica actul de procedura indeplinit cu nesocotirea conditiilor sale de validitate.

Nulitatea derivata (iradiata) reprezinta o consecinta a invalidarii unor acte procedurale anterioare si fata de care actul in cauza se afla intr-un raport de dependenta functionala.

IV.     in functie de natura conditiilor neindeplinite, nulitatile pot fi intrinseci si extrinseci

Nulitatea intrinseca intervine cand se nesocoteste o conditie ce tine de substanta actului de procedura (citatia nu mentioneaza termenul sau instanta in fata careia se va desfasura judecata).

Nulitatea extrinseca intervine cand se incalca conditii exterioare actului (indeplinirea actului de catre o instanta necompetenta, neplata taxei de timbru, nedepunerea apelului la instanta a carei hotararre se ataca, etc.)

V.        In functie de intinderea efectelor distructive ale sanctiunii, nulitatile pot fi totale sau partiale

Nulitatea nu poate fi un scop in sine; actul trebuie salvat, in masura in care este posibil.

De pilda, art. 296 prevede "Instanta de apel poate pastra ori schimba, in tot sau in parte, hotararea atacata."

Subliniem totusi, ca in cele mai multe situatii, in materie procesual civila, nulitatea se rasfrange asupra intregului act.

VI.     In functie de modul in care opereaza, nulitatile pot fi de drept si judiciare.

Nulitatile de drept sunt cele care opereaza in temeiul legii, fara a mai fi nevoie de o hotarare care sa constate efectele produse (ineficienta actului de procedura)

Nulitatile judiciare sunt cele care afecteaza actul doar daca intervine o hotarare a judecatorului care sa pronunte sanctiunea.

Actualmente, specialistii in domeniul dreptul apreciaza ca toate nulitatile procedurale sunt judiciare. Indiferent de caracterul absolut sau relativ al nulitatii, interventia instantei este intotdeauna necesara. Daca nulitatea unui act de procedura nu a fost constatata de instanta, acel act va produce toate efectele sale.

Conditiile nulitatii

Constatarea si declararea nulitatii presupune indeplinirea unor conditii pentru aplicarea sanctiunii. Aceste conditii se desprind din capitolul intitulat "Nulitatea actelor de procedura" - art.105-108 Cod de proc.civ.

Art. 105 prevede: "(1) Actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule.

(2) Actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie"

Din analiza art. 105 al.2 cod de proc.civ. se desprind conditiile generale ale nulitatii procedurale:

a)     nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil;

b)    producerea unei vatamari;

c)     vatamarea sa nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului.

a) nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil;

Necesitatea acestei cerinte rezulta in mod expres din art.105 al.2: "Actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie."

Legiuitorul foloseste expresia "neobservarea formelor legale". In doctrina juridica se apreciaza prin referirea la "formele legale" legiuitorul a avut in vedere un concept generic, incluzand toate regulile de drept procesual civil, toate dispozitiile care privesc mersul proceselor in fata justitiei si functionarea legala a organelor judecatoresti. Asadar, prin "forme legale" nu trebuie sa intelegem, in acest context, numai cerintele privind forma exterioara a actelor de procedura.

De asemenea, se apreciaza ca referirea distincta la actele indeplinite de un functionar necompetent nu ar mai fi necesara, in conditiile precizarii generale facute in acelasi tesxt de lege.

Textul nu precizeaza categoria de functionari la care se refera: daca este vorba doar despre angajatii instantei sau si despre alti functionari publici. Se considera ca textul vizeaza nu numai functionarii din cadrul instantelor, ci si alte persoane care functioneaza pe langa organe ale statului.

b)    producerea unei vatamari;

Existenta conditiilor b. si c. reflecta conceptia legiuitorului de a inlatura orice formalism inutil in desfasurarea procesului, astfel incat nulitatea actelor de procedura sa reprezinte un ultim remediu.

Prin termenul de "vatamare" trebuie sa intelegem o vatamare de natura procesuala, provocata nu numai de nesocotirea drepturilor partilor, dar si de incalcarea celorlalte reguli privind solutionarea litigiului.

Subliniem ca problema existentei unei vatamari se pune doar in cazurile de nulitate prevazute de art.105 al.2 Cod de proc.civ. Observam ca art.105 al.1 declara nule actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent fara sa se impuna cerinta vatamarii. De altfel, art. 105 al.2 teza finala consacra prezumtia existentei unei vatamari in cazul nulitatilor exprese: " In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie."

c)     vatamarea sa nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului.

In cazul prevazut de art.105 al.1, nulitatea opereaza fara ca instanta sa aiba efectiv posibilitatea de a inlatura consecintele incalcarii regi'ulilor de procedura. Totusi, potrivit art. 160 Cod de proc.civ., "In cazul declararii necompetentei, dovezile administrate in instanta necompetenta raman castigate judecatii si instanta competenta nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice."

In cazul prevazut de art.105 al.2 inlaturarea efectelor negative difera in functie de natura normelor incalcate. Astfel, incalcarea normelor imperative se caracteriezaza, in principiu, pe imposibilitatea de a inlatura in alt mod vatamarea produsa, sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta a actelor de procedura.

Incalcarea normelor dispozitive atrage nulitatea relativa a actelor doar daca nu exista o alta posibilitate de inlaturare a consecintelor negative ale incalcarii legii. Astfel, potrivit art. 106 al.2, "Judecatorul va putea sa dispuna indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura".

Valorificare

Asa cum am afirmat, in sistemul nostru de drept, nulitatile nu opereaza ope legis, ci trebuie constatate de organele judiciare.

De regula, nulitatile procedurale se invoca pe calea unei exceptii de procedura propriu-zisa, cu respectarea regimului juridic specific nulitatilor absolute si a celor relative. In acest sens sunt semnificative dispozitiile art. 108 Cod de procedura civila: "(1) Nulitatile de ordine publica pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice stare a pricinii.

(2) Celelalte nulitati se declara numai dupa cererea partii care are interes sa o invoce.

(3) Neregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii in fond.

(4) Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt."

Efecte

Efectele nulitatii se concretizeaza, in principal, in ineficienta actului de procedura din momentul declararii nulitatii de catre instanta.

Astfel, daca prin actul anulat s-au luat anumite masuri, acestea nu se vor mai aduce la indeplinire; daca actele s-au executat intre timp, ele nu vor mai fi luate in considerare.

Legea acorda nulitatilor procedurale si un efect extensiv, de iradiere a sanctiunii asupra altor acte de procedura. In acest sens, art. 106 dispune: "(1) Anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare.

(2) Judecatorul va putea sa dispuna indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura."

Asadar, actele ulterioare care nu au o existenta de sine statatoare devin ineficiente chiar daca nu sunt afectate de un viciu procedural propriu.

In doctrina juridica, se apreciaza ca, in mod exceptional, nulitatea poate iradia nu numai asupra actelor urmatoare, ci si asupra unor acte anterioare sau concomitente cu actul viciat.

Si in aceasta materie se aplica principiul conversiunii actului juridic: nulitatea vizeaza numai functia procedurala a actului. Aceasta inseamna ca actul poate produce anumite efecte, chiar daca a fost anulat de instanta. De exemplu, o cerere de chemare in judecata anulata pentru neplata taxei de timbru poate fi folosita ulterior ca o marturisire extrajudiciara sau ca un inceput de dovada scrisa.