| CATEGORII DOCUMENTE |
| Administratie | Drept |
|
SOCIETATILE COMERCIALE |
Cuprins
1. Notiunea, elementele specifice si clasificarea societatilor comerciale
1.1. Definitie
1.2. Elementele specifice ale contractului de societate care sta la baza societatii comerciale
1.3. Formele societatii comerciale
2. Constituirea societatilor comerciale
2.1. Actele constitutive ale societatii comerciale
2.2. Formalitatile necesare constituirii societatilor comerciale
2.3. Regimul actelor juridice încheiate în cursul constituirii societatii comerciale
2.4. Consecintele încalcarii cerintelor legale de constituire a societatii comerciale
2.5. Înfiintarea sucursalelor si filialelor societatilor comerciale
2.6. Personalitatea juridica a societatii comerciale
3. Functionarea societatilor comerciale
3.1. Adunarea generala
3.2. Administratorii societatii
3.3. Controlul gestiunii societatii comerciale
4. Modificarea societatilor comerciale
4.1. Conditiile generale ale modificarii actului constitutiv
4.2. Marirea capitalului social
4.3. Reducerea capitalului social
4.4. Prelungirea duratei societatii
4.5. Fuziunea si divizarea societatilor comerciale
4.6. Schimbarea formei societatii comerciale
5. Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale
5.1. Dizolvarea societatilor comerciale
5.2. Lichidarea societatilor comerciale
C. Regulile speciale privind anumite forme ale societatii comerciale
1. Societatea pe actiuni
1.1. Notiunea societatii pe actiuni
1.2. Constituirea societatii pe actiuni
1.3. Functionarea societatii pe actiuni
1.4. Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni
2. Societatea cu raspundere limitata
2.1. Notiunea societatii cu raspundere limitata
2.3. Functionarea societatii cu raspundere limitata
2.4. Dizolvarea si lichidarea societatii cu raspundere limitata
Obiectivele unitatii de învatare
În urma studiului unitatii de învatare veti reusi sa:
A. Reglementarea juridica a societatilor comerciale în România
Reglementarea generala, dreptul comun, în materia societatilor comerciale este cuprinsa în Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, în forma republicata în 2004, modificata prin Legea nr. 441/2006, prin O. U. G. nr. 82/2007 si prin OUG nr. 52/2008.
Legea nr.31/1990 cuprinde reguli generale aplicabile oricarei societati comerciale, precum si reguli speciale privind fiecare forma juridica de societate comerciala.
Unele societati comerciale sunt guvernate de reglementari speciale (societatile bancare, societatile de asigurari).
B. Regulile comune aplicabile oricarei societati comerciale
1. Notiunea, elementele specifice si clasificarea societatilor comerciale
1.1. Definitie
Societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, în care asociatii se înteleg sa puna în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, în scopul realizarii si împartirii profitului rezultat.
1.2. Elementele specifice ale contractului de societate care sta la baza societatii comerciale
Elementele specifice contractului de societate care sta la baza societatii comerciale: aporturile asociatilor, intentia de a exercita în comun o activitate comerciala, precum si împartirea profitului.
a) Aporturile asociatilor
Prin aport se întelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimoniala.
Sub aspect etimologic, notiunea de aport desemneaza bunul adus în societate de catre asociat.
Aportul în numerar. Acest aport are ca obiect o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o transmita societatii.
Întrucât sumele de bani sunt indispensabile începerii activitatii comerciale, aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea societatii comerciale, indiferent de forma ei (art.16 din Legea 31/1990).
Aportul în natura. Acest aport are ca obiect anumite bunuri, care pot fi: bunuri imobile (cladiri, instalatii, etc.) si bunuri mobile corporale (materiale, marfuri, etc.) sau incorporale (creante, fond de comert, etc.).
Aporturile în natura sunt admise la toate formele de societate comerciala. Aceste aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si predarea efectiva a bunurilor catre societate (art.16 alin.2 din Legea 31/1990).
Aportul poate consta în transmiterea catre societate a dreptului de proprietate asupra bunului ori a dreptului de folosinta. În lipsa unei stipulatii contrare, bunurile devin proprietatea societatii (art.65 din Legea 31/1990).
Bunul care face obiectul aportului în natura trebuie evaluat în bani, pentru a se putea stabili valoarea partilor de interes, partilor sociale sau a actiunilor cuvenite asociatului în schimbul aportului. Aceasta evaluare se face de catre asociati sau, când este necesar, de catre experti.
Aportul în industrie. În terminologia legii, aportul în industrie consta în munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o efectueze în societate, având în vedere competenta si calificarea sa.
Aportul în prestatii în munca este permis numai asociatilor din societatea în nume colectiv si asociatilor comanditati din societatea în comandita.
În actul constitutiv, trebuie sa se arate aportul fiecarui asociat.
Legea nu cere ca aporturile asociatilor sa fie egale ca valoare sau ca ele sa aiba acelasi obiect si nici ca aportul unui asociat sa aiba un obiect unitar.
Asumarea obligatiei de aport este denumita subscriere la capitalul societatii. Ea se naste prin semnarea contractului de societate sau, dupa caz, prin participarea la subscriptia publica.
Efectuarea aportului poarta denumirea de varsare a capitalului (varsamânt). Asociatii sunt obligati sa efectueze aporturile potrivit stipulatiilor din contractul de societate si cu respectarea dispozitiilor legii.
Daca asociatul nu a respectat termenele de efectuare a aportului si, prin aceasta, a cauzat societatii anumite prejudicii, el este obligat la plata de despagubiri, în conditiile dreptului comun.
Pentru cazul când aportul a fost stipulat în numerar, legea prevede ca asociatul 'este obligat si la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia sa se faca varsamântul'.
Aporturile asociatilor trebuie privite nu numai în individualitatea lor, ci si în totalitatea acestora. Aceste aporturi reunite formeaza capitalul social al societatii si, totodata, ele constituie elemente ale patrimoniului societatii.
Capitalul social si patrimoniul societatii sunt doua concepte strâns legate între ele, dar nu trebuie confundate.
Capitalul social. Prin capitalul social al unei societati comerciale se întelege expresia valorica a totalitatii aporturilor în numerar si în natura ale asociatilor care participa la constituirea societatii. Capitalul social mai este denumit si capital nominal.
Capitalul social are o semnificatie contabila; el nu are o existenta reala, concreta, ci reprezinta o cifra convenita de asociati.
În bilantul societatii, capitalul social apare evidentiat la pasiv, deoarece el reprezinta aporturile asociatilor, care, la dizolvarea societatii, trebuie restituite. În schimb, bunurile efective care constituie aporturile asociatilor figureaza în activul bilantului, întrucât ele apartin societatii.
Capitalul social are însa si o semnificatie juridica; el constituie limita gajului general al creditorilor societatii, în sensul ca în patrimoniul societatii trebuie sa existe bunuri a caror valoare sa fie cel putin în limita capitalului social.
În scopul asigurarii intereselor creditorilor societatii, pentru anumite forme de societate, legea stabileste un plafon minim al capitalului social: 90.000. lei, în cazul societatii pe actiuni sau comandita pe actiuni; 200 lei, în cazul societatii cu raspundere limitata.
În privinta capitalului social, legea distinge între capitalul subscris si capitalul varsat.
Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a aporturilor pentru care asociatii s-au obligat sa contribuie la constituirea societatii. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.
Capitalul varsat este valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat în patrimoniul societatii.
Capitalul social al societatii este divizat în anumite fractiuni, denumite diferit dupa forma juridica a societatii: parti de interes, în cazul societatii în nume colectiv si societatii în comandita simpla; parti sociale, în cazul societatii cu raspundere limitata; actiuni, în cazul societatii pe actiuni sau în comandita pe actiuni.
Asociatii dobândesc în schimbul aportului un numar de parti de interes, parti sociale sau actiuni corespunzator valorii aportului fiecaruia.
Patrimoniul societatii. Patrimoniul societatii îl constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinând societatii.
Patrimoniul social cuprinde: activul social si pasivul social, care se evidentiaza în bilantul societatii cu respectarea dispozitiilor legale contabile.
Între capitalul social si patrimoniul societatii exista unele deosebiri.
Astfel, în timp ce capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor, patrimoniul societatii este o universalitate juridica, în care sunt cuprinse toate drepturile si obligatiile, precum si bunurile societatii.
Apoi, spre deosebire de capitalul social care nu are o existenta reala, patrimoniul cuprinde elemente concrete, adica totalitatea bunurilor societatii.
În sfârsit, pe când capitalul social este fix, patrimoniul societatii are o compozitie si o valoare care variaza, în functie de rezultatele activitatii societatii.
b) Intentia asociatilor de a colabora în desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis)
Un alt element esential al contractului de societate îl reprezinta elementul psihologic, adica intentia asociatilor de a colabora în desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis).
Affectio societatis presupune intentia de colaborare voluntara a asociatilor, de a lucra în comun, suportând toate riscurile activitatii comerciale.
Elementul psihologic affectio societatis constituie un criteriu de distinctie între societatea comerciala si anumite grupari economice sau contracte.
c) Împartirea profitului
Scopul societatii este acela de a realiza profit din activitatea comerciala desfasurata si de a-l împarti între asociati.
Cota-parte din profit ce se plateste fiecaruia dintre asociati poarta denumirea de dividend.
Întrucât activitatea comerciala ar putea sa înregistreze pierderi în loc de profit, datorita legaturii sociale care îi uneste, asociatii trebuie sa participe si la pierderi.
Deci, desfasurând activitatea comerciala în comun, asociatii participa împreuna, atât la profit, cât si la pierderile societatii.
Prin profit se întelege un câstig evaluabil în bani.
Realizarea ori nerealizarea de profit poate fi stabilita numai la sfârsitul exercitiului financiar, prin întocmirea situatiei financiare anuale.
Pentru a putea fi repartizat, profitul trebuie sa fie real. Aceasta înseamna ca trebuie sa se fi realizat un excedent, adica o suma care sa fie mai mare decât capitalul social.
Totodata, profitul trebuie sa fie util, adica sa reprezinte profitul ramas dupa întregirea capitalului social, când acesta s-a micsorat în cursul exercitiului financiar si dupa constituirea rezervelor.
Daca potrivit situatiei financiare anuale, nu exista profit, nu pot fi distribuite dividende asociatilor. În caz contrar, dividendele sunt fictive; ele sunt luate din activul patrimoniului în limita capitalului social, cu prejudicierea drepturilor creditorilor.
Distribuirea de dividende, în absenta unor beneficii reale si utile, reprezinta o fapta ilicita, care are consecinte sub aspect civil si penal.
În privinta împartirii profitului între asociati, legea consacra libertatea asociatilor de a decide prin actul constitutiv al societatii.
În cazul în care în actul constitutiv, asociatii nu au stabilit modul de împartire a profitului si de suportare a pierderilor, îsi gasesc aplicarea dispozitiile legale: 'dividendele se vor plati asociatilor în proportie cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel' (art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990).
În cazul în care societatea a realizat profit, acesta va fi repartizat de catre adunarea asociatilor pe destinatiile legale: reîntregirea capitalului social, formarea fondului de rezerva, reinvestire prin majorarea capitalului social, distribuire de dividende catre asociati etc.
Dividendele se platesc în termenul stabilit de adunarea generala, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar.
Daca societatea nu îsi executa obligatia de plata a dividendelor, ea va plati o penalitate aferenta perioadei de întârziere la nivelul dobânzii legale.
1.3. Formele societatii comerciale
Potrivit art.2 din Legea nr.31/1990, societatea comerciala îmbraca una din urmatoarele forme juridice: societatea în nume colectiv; societatea în comandita simpla; societatea pe actiuni; societatea în comandita pe actiuni; societatea cu raspundere limitata.
Deosebirile dintre diferitele forme ale societatii comerciale au drept criteriu întinderea raspunderii asociatilor fata de terti pentru obligatiile societatii (art.3 din Legea nr.31/1990)
a) Societatea în nume colectiv este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.
b) Societatea în comandita simpla este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pâna la concurenta aportului lor.
c) Societatea pe actiuni este societatea al carei capital social este împartit în actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; actionarii raspund numai în limita aportului lor.
d) Societatea în comandita pe actiuni este societatea al carei capital social este împartit în actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pâna la concurenta aportului lor.
e) Societatea cu raspundere limitata este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii raspund numai în limita aportului lor.
Enumerarea formelor juridice ale societatii comerciale are un caracter limitativ.
Persoanele care doresc sa constituie o societate comerciala sunt libere sa aleaga oricare forma de societate prevazuta de lege.
În mod exceptional, forma de societate este impusa de lege (societatile din domeniul bancar si al asigurarilor).
2. Constituirea societatilor comerciale
Societatea comerciala este, în esenta, un contract si, totodata, o persoana juridica. Fundamentul societatii comerciale îl reprezinta actul constitutiv sau, în anumite cazuri, actele constitutive.
Societatea comerciala dobândeste personalitate juridica prin îndeplinirea unor formalitati cerute de lege. Aceste formalitati se întemeiaza pe actul constitutiv sau, dupa caz, pe actele constitutive.
2.1. Actele constitutive ale societatii comerciale
Potrivit art.5 din Legea nr.31/1990, societatea în nume colectiv sau în comandita simpla se constituie prin contract de societate, iar societatea pe actiuni sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut.
În cazul societatii pe actiuni, în comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata, legea permite ca cele doua acte – contractul de societate si statutul – sa se încheie sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.
Societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane (societatea cu raspundere limitata cu asociat unic). În acest caz se întocmeste numai statutul.
Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv.
a) Contractul de societate
Conditiile pentru validitatea contractului de societate sunt urmatoarele: consimtamântul valabil al partilor care se obliga, capacitatea de a contracta, un obiect determinat si o cauza licita.
Consimtamântul partilor. Încheierea contractului de societate presupune manifestarea de vointa a partilor, în sensul încheierii contractului (art.984 C.civ.).
Potrivit legii, societatea comerciala va avea cel putin doi asociati, în afara de cazul când legea prevede altfel (art.4 din Legea nr.31/1990).
Vointa fiecareia dintre partile contractante trebuie sa fie animata de intentia de a desfasura în comun o activitate comerciala (affectio societatis).
Persoanele care încheie contractul de societate si, deci, îl semneaza, au calitatea de fondatori. Mai au aceasta calitate si persoanele care au un rol determinant în constituirea societatii.
Nu pot fi fondatori si, deci, nu pot încheia contractul de societate, persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de încredere, fals, uz de fals, înselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de lege.
Capacitatea partilor. O persoana fizica poate fi parte în contractul de societate daca are capacitatea pentru a încheia acest act juridic.
Obiectul contractului. Notiunea de obiect al contractului de societate desemneaza activitatea societatii.
Obiectul societatii este convenit de catre asociati si trebuie aratat în contractul de societate.
Activitatile comerciale care formeaza obiectul societatii pot consta în producerea si comercializarea marfurilor, executarea de lucrari ori prestarea de servicii.
Cauza contractului. În contractul de societate, cauza este participarea fiecarui asociat la rezultatele activitatii comerciale desfasurate în comun, adica împartirea profitului.
În cazul nerespectarii conditiilor de fond, prevazute de art.948 C.civ., contractul de societate este lovit de nulitate.
Forma scrisa a contractului. Contractul de societate se încheie în forma scrisa.
Contractul poate fi încheiat sub forma înscrisului sub semnatura privata.
În mod exceptional, contractul trebuie încheiat sub forma autentica în urmatoarele cazuri: printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren; se constituie o societate în nume colectiv sau în comandita simpla; societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica.
Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea societatii.
Consecintele nerespectarii conditiilor de forma ale actului constitutiv. În privinta nerespectarii conditiilor de forma ale actului constitutiv trebuie facuta o distinctie.
În cazurile când legea permite încheierea actului constitutiv în forma înscrisului sub semnatura privata, conditia de forma este ceruta ad probationem. În consecinta, dovada actului constitutiv se poate face numai prin înscris.
În cazurile când legea impune forma autentica a actului constitutiv, conditia de forma este ceruta ad validitatem. Nerespectarea formei autentice a actului constitutiv atrage nulitatea societatii, în conditiile art. 56 din Legea nr. 31/1990.
Cuprinsul contractului de societate. Contractul de societate trebuie sa cuprinda anumite clauze (elemente) care sa stabileasca relatiile dintre asociati. Aceste clauze sunt prevazute de Legea nr. 31/1990, diferentiat în functie de forma juridica a societatii; art. 7 stabileste cuprinsul actului constitutiv al societatii în nume colectiv, în comandita simpla si cu raspundere limitata, iar art.8 priveste actul constitutiv al societatii pe actiuni si în comandita pe actiuni.
Majoritatea clauzelor sunt comune tuturor formelor juridice de societate comerciala. Ele privesc identificarea partilor, individualizarea viitoarei societati, caracteristicile societatii, conducerea si gestiunea societatii, drepturile si obligatiile asociatilor, dizolvarea si lichidarea societatii.
Pe lânga clauzele comune, contractul de societate poate sa cuprinda si anumite clauze specifice unei anumite forme juridice de societate comerciala.
Clauzele expres prevazute de lege trebuie, în mod obligatoriu, sa fie cuprinse în contractul de societate.
Trebuie aratat ca partile nu pot deroga de la dispozitiile legale prin care se reglementeaza cuprinsul contractului de societate decât în cazurile expres prevazute de lege.
b) Statutul societatii
În cazul societatii pe actiuni, în comandita pe actiuni si cu raspundere limitata, constituirea societatii are ca fundament, pe lânga contractul de societate, statutul societatii.
Statutul, ca act constitutiv distinct, cuprinde datele de identificare a asociatilor si clauze care reglementeaza organizarea, functionarea si desfasurarea activitatii societatii
2.2. Formalitatile necesare constituirii societatilor comerciale
Procesul constituirii unei societati comerciale implica îndeplinirea a doua formalitati: întocmirea actului sau actelor constitutive în forma ceruta de lege si înmatricularea societatii.
a) Întocmirea actelor constitutive
Prin întocmirea actelor constitutive întelegem redactarea si, dupa caz, autentificarea înscrisurilor actelor respective. Înscrisul este redactat de asociati, avocat, notar.
În cazurile în care legea impune forma autentica, înscrisul actului constitutiv este prezentat notarului public, pentru autentificare.
b) Înmatricularea societatii comerciale
În scopul simplificarii formalitatilor de constituire a societatilor comerciale s-a instituit o procedura de înregistrare si autorizare a functionarii societatilor comerciale. Prin îndeplinirea acestei proceduri, societatea comerciala devine persoana juridica si, totodata, este autorizata sa functioneze, adica sa desfasoare activitatea comerciala stabilita prin actul constitutiv.
Înmatricularea societatii se solicita Biroului Unic din cadrul oficiului registrului comertului în a carei raza teritoriala îsi va avea sediul societatea comerciala.
Înmatricularea se realizeaza în baza unei cereri tip al carei continut este stabilit prin hotarâre a guvernului. Cererea trebuie însotita de urmatoarele documente:
a) actul sau actele constitutive, în forma ceruta de lege;
b) dovada efectuarii varsamintelor, în conditiile stabilite prin actul constitutiv. Dovada atesta liberarea aporturilor de catre asociati si, implicit, existenta capitalului social varsat. O atare dovada se face prin înscrisuri emise de banca sau C.E.C.;
c) actele care probeaza dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul aportului în natura. Aceste acte pot fi contracte de vânzare – cumparare, contracte de concesiune, brevete de inventii etc. În cazul bunurilor imobile, trebuie anexat si certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;
d) actele constatatoare ale operatiunilor încheiate în contul societatii si aprobate de asociati;
e) declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, administratorilor si a cenzorilor, ca îndeplinesc conditiile prevazute de Legea nr.31/1990. Declaratia atesta faptul ca aceste persoane nu cad sub interdictiile stabilite de art. 6 alin. 2, art. 15314 din Legea nr. 31/1990.
Împreuna cu cererea de înmatriculare se depune si declaratia-tip pe proprie raspundere, din care sa rezulte ca sunt îndeplinite conditiile pentru functionarea societatii (protectia mediului, protectia muncii, conditiile sanitare, sanitar-veterinare etc.).
Cererea de înmatriculare se solutioneaza de judecatorul delegat, care dispune prin încheiere înmatricularea societatii în registrul comertului.
Pe data înmatricularii, societatea dobândeste personalitate juridica (art.41 din Legea nr.31/1990).
Dupa efectuarea înmatricularii se elibereaza certificatul de înregistrare, care cuprinde codul unic de înregistrare precum si certificatul constatator al înregistrarii declaratiei-tip pe proprie raspundere, privind îndeplinirea conditiilor de functionare a societatii.
Dupa înmatriculare, un extras dupa încheierea judecatorului delegat privind înmatricularea societatii, se trimite Monitorului Oficial, spre publicare.
Legea prevede ca, în cazul unei societati pe actiuni, daca exista aporturi în natura, avantaje rezervate fondatorilor, operatiuni încheiate de fondatori în contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le ia asupra sa, judecatorul delegat numeste, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai multi experti, cu respectarea dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 31/1990.
Expertii desemnati vor întocmi un raport care va cuprinde raspunsurile lor privind elementele indicate de judecatorul delegat. În privinta aporturilor în natura, raportul trebuie sa cuprinda descrierea si modul de evaluare a fiecarui bun aportat si va preciza daca valoarea acestuia corespunde numarului si valorii acordate în schimb asociatului. Pentru bunurile mobile noi va fi luata în considerare factura.
Raportul întocmit de experti trebuie depus în 15 zile la oficiul registrului comertului (art. 38 din Legea nr. 31/1990).
În cazul când, în urma examinarii cererii, constata ca sunt îndeplinite conditiile privind înregistrarea societatii, judecatorul delegat va da o încheiere, prin care va autoriza constituirea societatii si va dispune înregistrarea ei în registrul comertului (art. 40 din Legea nr. 31/1990).
Judecatorul delegat trebuie sa pronunte încheierea în termen de 5 zile de la data îndeplinirii cerintelor legale pentru înregistrarea societatii.
Încheierea de înregistrare va cuprinde mentiunile actului constitutiv prevazute, dupa caz, de art. 7 sau 8 din Legea nr. 31/1990.
În cazul când cerintele legale privind constituirea societatii nu sunt îndeplinite, judecatorul delegat va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înregistrare, afara de cazul în care neregularitatile sunt înlaturate, în conditiile art. 46 din Legea nr. 31/1990.
Încheierea judecatorului delegat privind înregistrarea societatii este supusa numai recursului, care poate fi exercitat în termen de 15 zile de la data pronuntarii încheierii (art. 60 din Legea nr. 31/1990).
Recursul se depune si se mentioneaza în registrul comertului unde s-a facut înregistrarea cererii. Oficiul registrului comertului are obligatia ca, în termen de 3 zile de la depunerea recursului, sa îl înainteze tribunalului în a carui raza teritoriala se afla sediul societatii. Motivele recursului pot fi depuse cu cel putin 2 zile înaintea termenului de judecata (art. 60 alin.3 din Legea nr. 31/1990).
Înregistrarea dispusa prin încheierea judecatorului delegat se efectueaza în termen de 24 ore de la data la care încheierea judecatorului delegat a devenit irevocabila (art. 41 alin.2 din Legea nr. 31/1990). Încheierea devine irevocabila la data expirarii termenului pentru exercitarea recursului sau de la data respingerii recursului de catre tribunal.
Odata înregistrata în registrul comertului, societatea se considera constituita. Pe data înregistrarii, societatea devine persoana juridica.
2.3. Regimul actelor juridice încheiate în cursul constituirii societatii comerciale
Fondatorii, reprezentantii si alte persoane, care au lucrat în numele unei societati în curs de constituire, raspund solidar si nelimitat fata de tert pentru actele juridice încheiate cu acestia în contul societatii, în afara de cazul în care societatea, dupa ce a dobândit personalitate juridica, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societatii înca de la data încheierii lor (art.53 din Legea nr.31/1990).
2.4. Consecintele încalcarii cerintelor legale de constituire a societatii comerciale
Nerespectarea cerintelor legale privind constituirea societatii produce anumite consecinte.
Anumite încalcari ale legii pot fi constatate înainte de înmatricularea societatii în registrul comertului. În aceste cazuri, legea ofera mijloace pentru regularizarea societatii (art. 46 si 47 din Legea nr. 31/1990). Prin regularizare, societatea intra în normalitate si produce toate efectele.
Alte încalcari pot fi constatate dupa înmatricularea societatii în registrul comertului. În asemenea cazuri, societatea poate fi regularizata, dar prin intermediul instantei judecatoresti, printr-o actiune în regularizare (art. 48 din Legea nr. 31/1990).
În cazul unor neregularitati grave, legea prevede posibilitatea anularii societatii (art. 56 din Legea nr. 31/1990).
2.5. Înfiintarea sucursalelor si filialelor societatilor comerciale
La constituirea societatii comerciale asociatii pot avea în vedere, înca din acest moment, perspectivele dezvoltarii activitatii societatii. Este vorba de posibilitatea extinderii activitatii societatii în alte localitati sau în chiar localitatea unde îsi are sediul societatea. O atare extindere se poate realiza prin înfiintarea unor sucursale si filiale.
Sucursala. Potrivit art.43 din Legea nr.31/1990, sucursala este un dezmembramânt fara personalitate juridica al societatii comerciale. Aceasta subunitate este dotata de societate cu anumite fonduri, cu scopul de a desfasura o activitate economica, care intra în obiectul de activitate al societatii. Sucursala dispune de o anumita autonomie, în limitele stabilite de societate.
Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui (agentie, reprezentanta etc.), caruia societatea care îl înfiinteaza îi atribuie statut de sucursala.
Filiala. Filiala este o societate comerciala cu personalitate juridica. Aceasta societate, filiala, este constituita de societatea primara (societatea mama), care detine majoritatea capitalului sau. Din aceasta cauza, desi este subiect de drept distinct, totusi, filiala este dependenta si se afla sub controlul societatii primare.
În privinta sucursalelor sau altor sedii secundare, Legea nr. 31/1990 prevede ca actul constitutiv trebuie sa cuprinda sediile secundare – sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica – atunci când se înfiinteaza odata cu societatea sau conditiile pentru înfiintarea lor ulterior, daca se are în vedere o atare înfiintare.
Sucursala se înregistreaza înainte de începerea activitatii ei în registrul comertului din judetul unde va functiona.
2.6. Personalitatea juridica a societatii comerciale
Societatea comerciala se constituie prin initiativa asociatilor prin îndeplinirea formalitatilor prevazute de lege. Din moment ce s-a constituit cu respectarea conditiilor stabilite de lege, societatea comerciala dobândeste personalitate juridica.
a) Atributele de identificare a societatii
Firma societatii. Pentru identificarea ei în activitatea comerciala, societatea trebuie sa aiba un nume. Acest nume poarta denumirea de firma.
Potrivit legii, firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant îsi exercita comertul si sub care se semneaza (art. 30 din Legea nr. 26/1990).
Firma trebuie precizata în mod obligatoriu în contractul de societate.
Sediul societatii. Acest atribut este menit sa situeze societatea în spatiu, în cadrul raporturilor juridice la care participa. Pentru a-l distinge mai bine de domiciliul asociatilor, sediul societatilor este denumit sediu social.
Potrivit legii, asociatii sunt obligati sa arate sediul societatii în contractul de societate.
Nationalitatea societatii. Societatea comerciala se identifica si prin nationalitatea sa.
Notiunea de nationalitate nu este folosita în întelesul ei tehnic, de apartenenta a unui individ la un anumit stat, ci în sensul de statut juridic, adica de lege aplicabila constituirii, functionarii, dizolvarii si lichidarii societatii. Deci, nationalitatea societatii determina legea aplicabila persoanei juridice.
Legea nr.31/1990 prevede: 'Societatile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române' (art.1 alin.2).
Prin urmare, orice societate comerciala, daca si-a stabilit sediul pe teritoriul României, are nationalitate româna si, în consecinta, este supusa regimului Legii nr. 31/1990.
b) Vointa societatii comerciale
Ca persoana juridica, societatea comerciala are o vointa de sine statatoare, care nu se confunda cu vointele asociatilor.
Neavând o existenta organica, legea atribuie persoanei juridice vointa persoanelor fizice care o compun, în masura în care acestea actioneaza pentru realizarea scopului persoanei juridice. Vointele individuale ale asociatilor, prin manifestarea lor în adunarea generala, devin o vointa colectiva, care constituie vointa sociala, adica vointa societatii, ca o persoana juridica.
La baza formarii vointei sociale sta principiul majoritatii în capital.
c) Capacitatea juridica a societatii
Capacitatea juridica a societatii cuprinde capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta. Societatea comerciala are capacitate de folosinta, adica aptitudinea de a avea drepturi si obligatii.
Capacitatea de folosinta se dobândeste din ziua înmatricularii societatii în registrul comertului.
Capacitatea de folosinta a societatii comerciale este circumscrisa de scopul pentru care societatea a fost constituita. Ea este o capacitate de folosinta specializata. Asa cum prevede art. 34 din Decretul nr. 31/1954, 'persoana juridica nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfiintare sau statut'.
Specialitatea capacitatii de folosinta a societatii este determinata prin precizarea obiectului de activitate al societatii în contractul de societate.
Capacitatea de exercitiu. Având calitatea de persoana juridica, societatea comerciala beneficiaza si de capacitate de exercitiu; ea are aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii, savârsind acte juridice.
Actele juridice prin care societatea dobândeste drepturi si îsi asuma obligatii se încheie de catre administratorii societatii carora li s-a conferit puterea de reprezentanti ai societatii.
d) Patrimoniul societatii
Patrimoniul societatii este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial care apartin societatii.
Întrucât patrimoniul societatii are drept titular societatea, ca persoana juridica, înseamna ca acest patrimoniu are un caracter autonom; patrimoniul societatii este distinct de patrimoniile asociatilor care au constituit societatea. Pentru a evidentia caracterul sau autonom, patrimoniul societatii mai este denumit si patrimoniu social.
e) Consecintele juridice ale calitatii de persoana juridica a societatii comerciale
Dreptul societatii de a participa în nume propriu la raporturile juridice. Calitatea de persoana juridica da dreptul societatii comerciale de a participa în nume propriu la raporturile juridice.
Ca subiect de drept, societatea va putea sa dobândeasca drepturi si sa îsi asume obligatii savârsind acte juridice prin organele sale.
Raspunderea societatii pentru obligatiile sociale. Având dreptul sa participe la raporturile juridice, societatea comerciala îsi poate asuma anumite obligatii. Fiind obligatii ale societatii (obligatii sociale), societatea va raspunde pentru nerespectarea lor.
Raspunderea societatii pentru obligatiile sale este asigurata gratie patrimoniului propriu, asupra caruia creditorii societatii (creditorii sociali) au un drept de gaj general.
Potrivit Legii nr.31/1990, în cazul societatii în nume colectiv si societatii în comandita, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor, respectiv a asociatilor comanditati (art.3). Deci, în aceste cazuri, raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor sociale revine nu numai societatii, ci si asociatilor în nume colectiv si comanditatilor.
Dreptul societatii de a sta în justitie ca reclamanta sau pârâta.
Ca un efect al personalitatii juridice, societatea are dreptul de a sta în justitie, fie în calitate de reclamanta, fie în calitate de pârâta.
Societatea comerciala poate actiona, ca reclamanta, sau poate fi actionata, ca pârâta, prin reprezentantii sai legali.
3. Functionarea societatilor comerciale
Societatea comerciala functioneaza gratie organelor sale: adunarea generala, administratorii si cenzorii societatii.
3.1. Adunarea generala
Adunarea generala este organul de deliberare si decizie al societatii comerciale. Ea este formata din totalitatea asociatilor societatii. Potrivit legii, adunarea generala exprima vointa sociala, care decide în toate problemele esentiale ale activitatii societatii, inclusiv numirea celorlalte organe ale societatii (administratorii si cenzorii societatii). Adunarea generala apare ca organul suprem de conducere a societatii.
Legea nr. 31/1990 reglementeaza adunarea generala, ca atare, numai în cazul societatii pe actiuni sau în comandita pe actiuni si societatii cu raspundere limitata.
a) Felurile adunarii generale
Adunarea ordinara. Aceasta adunare se întruneste cel putin o data pe an, în cel mult 4 luni de la încheierea exercitiului financiar. Ea se va tine la sediul societatii si în localul indicat în convocare.
Adunarea ordinara poate sa discute si sa decida asupra oricarei probleme înscrisa în ordinea de zi. Potrivit legii, adunarea generala este obligata sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatia financiara anuala, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administrati, respectiv de directorat si de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, dupa caz, de auditorul financiar si sa fixeze dividendul cuvenit asociatilor (actionarilor); sa aleaga si sa revoce membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, si cenzori; sa se pronunte asupra gestiunii consiliului de administratie, respectiv a directoratului; sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate pe exercitiul financiar urmator etc. (art.111 din Legea nr.31/1990).
În societatea pe actiuni sau în comandita pe actiuni, pentru validitatea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot; hotarârile se iau cu majoritatea voturilor exprimate, daca în actul constitutiv sau în lege nu se prevad cerinte mai ridicate de cvorum majoritate (art. 112 din Legea nr. 31/1990). Daca nu se realizeaza prezenta ceruta sau majoritatea necesara luarii hotarârilor, adunarea ce se va întruni, dupa o a doua convocare, poate sa delibereze asupra acelorasi probleme indiferent de cvorumul întrunit, luând hotarâri cu majoritatea voturilor exprimate.
În societatea cu raspundere limitata, asupra problemelor obisnuite, adunarea decide prin votul reprezentând majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale (art. 192 din Legea nr. 31/1990).
În cazul societatii în nume colectiv si societatii în comandita simpla, hotarârile se iau prin votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.
Adunarea extraordinara. Aceasta adunare se întruneste ori de câte ori este nevoie a se lua o hotarâre în probleme care reclama modificarea actelor constitutive ale societatii. Asemenea probleme sunt: prelungirea duratei societatii; marirea sau reducerea capitalului social; schimbarea obiectului ori a formei societatii; mutarea sediului; fuziunea cu alte societati; dizolvarea anticipata a societatii etc. (art. 113 din Legea 31/1990).
Întrucât vizeaza probleme grave pentru viata societatii, conditiile de cvorum si majoritate sunt mai riguroase.
În societatea pe actiuni sau în comandita pe actiuni, pentru validitatea deliberarilor adunarii extraordinare, când actul constitutiv nu prevede altfel, este necesara prezenta actionarilor detinând cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar hotarârile se iau cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati (art. 115 din Legea nr. 31/1990). Daca aceste conditii nu sunt îndeplinite, la convocarile urmatoare, pentru validitatea deliberarii este necesara prezenta actionarilor reprezentând cel putin o cincime din numarul total de drepturi de vot, hotarârile fiind luate de majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.
Potrivit dispozitiilor legale adunarea generala extraordinara poate delega consiliului de administratie sau, dupa caz, administratorului unic, în conditiile stabilite de actul constitutiv sau de hotarârea adunarii generale, exercitiul unora dintre atributiile sale (mutarea sediului societatii, schimbarea obiectului de activitate al societatii, majorarea capitalului social, reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiunea de noi actiuni si conversia actiunilor dintr-o categorie în cealalta (art. 114 din Legea nr. 31/1990)).
Cu toate ca nu este consacrata de lege, solutia unanimitatii asociatilor se impune si în cazul modificarilor aduse actului constitutiv, în cazul societatii în nume colectiv si societatii în comandita simpla.
b) Convocarea adunarii generale
Adunarea generala se convoaca de consiliul de administratie, respectiv de directorat în cazul societatilor pe actiuni, de administratori si de catre asociati.
Administratorii sunt obligati sa convoace adunarea generala cel putin o data pe an sau ori de câte ori este necesara (art. 117 si 190 din Legea nr. 31/1990). Solutia este aplicabila oricarei societati comerciale, indiferent de forma sa.
Convocarea trebuie adusa la cunostinta asociatilor. Modalitatea de încunostintare a asociatilor este diferita tinând seama de forma societatii, în special de numarul asociatilor .
În cazul societatilor pe actiuni sau în comandita pe actiuni, care au un numar mare de actionari, înstiintarea se face prin publicarea convocarii în Monitorul Oficial, precum si într-unul dintre ziarele raspândite din localitatea în care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate ( art. 117 alin.3 din Legea nr. 31/1990).
c) Sedinta adunarii generale
Calitatea de asociat confera dreptul asociatului de a participa la adunarea generala. Acest drept se exercita personal de catre fiecare asociat. Legea permite si reprezentarea asociatilor la adunarea generala, dar în conditii speciale.
Actionarii nu vor putea fi reprezentati în adunarea generala decât prin alti actionari, în baza unei procuri speciale, în afara de cazul când prin actul constitutiv s-a prevazut altfel.
Sedinta adunarii generale se va tine în ziua, ora si locul aratate în convocare.
Dreptul de vot este strâns legat de participarea la capitalul social.
Potrivit legii, orice actiune achitata da dreptul la un vot în adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel (art. 101 din Legea nr. 31/1990).
Exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu au achitat varsamintele ajunse la scadenta.
În cazul societatii cu raspundere limitata, dreptul de vot al asociatilor se bazeaza pe acelasi principiu, ca si în cazul societatii pe actiuni sau în comandita pe actiuni; fiecare parte sociala da dreptul la un vot (art. 193 din Legea nr. 31/1990).
Pentru a-si exercita dreptul de vot în adunarea generala, asociatii trebuie sa faca dovada calitatii lor, în conditiile legii.
În sfârsit, legea interzice actionarilor care au calitatea membri ai consiliului de administratie, directoratului sau consiliului de supraveghere sa voteze, chiar în baza actiunilor pe care le poseda, descarcarea gestiunilor sau o problema în care persoana sau administratia lor ar fi în discutie. Ei pot vota însa situatia financiara anuala daca nu se poate forma majoritatea prevazuta de lege sau de actul constitutiv (art. 126 din Legea nr. 31/1990).
Hotarârile adunarii generale se iau prin vot deschis. În mod exceptional, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administratie, respectiv membrii consiliului de supraveghere si a cenzorilor/auditorilor interni, pentru revocarea lor si pentru luarea hotarârilor referitoare la raspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere si de control ale societatii (art. 130 din Legea nr. 31/1990).
Lucrarile adunarii trebuie consemnate într-un proces verbal semnat de presedinte si secretar.
d) Hotarârile adunarii generale
Hotarârile luate de adunarea generala cu respectarea legii si actului constitutiv sunt obligatorii pentru toti asociatii.
Cu privire la societatea pe actiuni sau în comandita pe actiuni, legea prevede expres ca hotarârile adunarii generale sunt obligatorii chiar si pentru actionarii care nu au luat parte la adunare ori au votat contra (art.132 din Legea nr. 31/1990).
Pentru a fi opozabile tertilor, hotarârile adunarii generale trebuie publicate în conditiile legii.
Hotarârile adunarii generale adoptate cu încalcarea legii ori a actelor constitutive pot fi anulate pe cale judecatoreasca.
În cazul societatii pe actiuni sau în comandita pe actiuni, legea prevede ca hotarârile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justitie de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta în procesul verbal al sedintei (art. 132 alin.2 din Legea nr. 31/1990).
Dispozitiile prevazute pentru societatile pe actiuni, în ce priveste dreptul de a ataca hotarârile adunarilor generale, se aplica si societatilor cu raspundere limitata (art. 196 din Legea nr. 31/1990).
Cererea de anulare a hotarârii adunarii generale se poate face în termen de 15 zile de la data publicarii ei în Monitorul Oficial.
Odata cu intentarea actiunii în anulare, reclamantul poate cere instantei suspendarea executarii hotarârii atacate (art.133 din Legea nr.31/1990).
3.2. Administratorii societatii
Vointa sociala a oricarei societati comerciale exprimata de adunarea generala este adusa la îndeplinire prin actele de executare ale persoanelor anume învestite, care realizeaza administrarea societatii.
Societatea comerciala este administrata de unul sau mai multi administratori.
În cazul societatii pe actiuni administratorii, daca sunt mai multi, formeaza consiliul de administratie.
Prin actul constitutiv se poate stipula ca societatea pe actiuni este administrata de un directorat si de un consiliu de supraveghere(art. 137).
Consiliul de administratie poate delega o parte din atributii unuia sau mai multor directori, numind pe unul din ei director general.
În societatea în comandita pe actiuni, administrarea societatii este încredintata unuia sau mai multor asociati comanditati (art.188).
În societatea cu raspundere limitata, administrarea societatii este realizata de unul sau mai multi administratori (art.197).
Din dispozitiile citate rezulta ca o societate comerciala, indiferent de forma ei juridica, este administrata de un administrator ori de mai multi administratori.
În cazul unei pluralitati de administratori, legea face o distinctie; în cazul societatii în nume colectiv, societatii în comandita simpla si societatii cu raspundere limitata, pluralitatea de administratori nu este organizata; în cazul societatii pe actiuni sau în comandita pe actiuni, pluralitatea de administratori este organizata sub forma unor organe colegiale de administrare (consiliul de administratie si directorii societatii). În cât priveste societatea pe actiuni, administrarea si conducerea societatii se poate realiza, la alegerea asociatilor, prin consiliul de administratie si directorii societatii (sistemul unitar) sau prin directorat si consiliul de supraveghere ( sistemul dualist).
În cele ce urmeaza, vom examina, mai întâi, aspectele generale privitoare la administrarea societatii prin administratori indiferent ca este singur sau sunt mai multi si formeaza un consiliu de administratie, iar administrarea societatii pe actiuni în sistem unitar sau dualist va fi examinata în cadrul sectiunii consacrate acestei forme de societate.
a) Statutul administratorilor
În calitate de administrator este numita, în mod obisnuit, o persoana fizica. S-a admis posibilitatea ca functia de administrator sa fie îndeplinita si de o persoana juridica.
Având în vedere rolul care revine administratorului în gestiunea societatii, persoana care este desemnata în aceasta calitate trebuie sa îndeplineasca conditiile cerute de lege.
Întrucât administratorul încheie acte juridice pentru realizarea scopului societatii, persoana fizica desemnata ca administrator trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina.
Persoana desemnata ca administrator trebuie sa aiba o moralitate nestirbita. Calitatea de administrator nu poate fi îndeplinita de o persoana care a fost condamnata pentru gestiune frauduloasa, abuz de încredere, fals, uz de fals, înselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni pedepsite de legea societatilor comerciale.
Administratorul poate avea calitatea de asociat ori poate fi neasociat.
Administratorii sunt desemnati la constituirea societatii sau, ulterior, de catre adunarea generala.
În scopul cunoasterii de catre terti a persoanelor care administreaza si reprezinta societatea, legea instituie anumite formalitati de publicitate.
Activitatea administratorului este, în principiu, o activitate remunerata. Organul competent sa decida asupra remunerarii administratorilor este adunarea asociatilor.
Art.72 din Legea nr.31/1990 dispune: 'Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si cele special prevazute în aceasta lege'.
Reglementarea mandatului administratorului este contractuala si legala. Aceasta dubla natura – contractuala si legala – a obligatiilor si raspunderii defineste functia de administrator al societatii comerciale si, în acelasi timp, o deosebeste de alte functii juridice.
Administratorul societatii poate face toate operatiile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societatii, afara de restrictiile aratate în actul constitutiv (art.70). În conditiile prevazute de lege, administratorul este îndreptatit sa reprezinte societatea în raporturile juridice ale societatii (art.7 si art.8).
Administratorul este în drept sa încheie actele de administrare si actele de dispozitie pe care le impune gestiunea societatii.
În privinta actelor de dispozitie de o anumita gravitate, legea cuprinde dispozitii speciale (art.441).
Puterea de a reprezenta societatea este distincta de puterea de administrare a societatii. Puterea de reprezentare exista numai daca ea a fost conferita administratorului. Exceptional, în cazul societatilor în nume colectiv, în comandita simpla si cu raspundere limitata, dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de stipulatie contrara în actul constitutiv.
Functia de administrator al societatii înceteaza prin: revocare, renuntarea administratorului, moartea, incapacitatea administratorului.
Revocarea este de competenta adunarii generale, în conditiile legii.
Întrucât calitatea de administrator are caracter intuitu personae, revocarea administratorilor este o revocare ad nutum, adica revocarea poate interveni oricând si independent de vreo culpa contractuala a administratorului.
Administratorul revocat se poate plânge instantei judecatoresti, dar instanta nu poate sa îl reintegreze în functie, chiar daca ar constata ca revocarea este fara o justa cauza. Actiunea administratorului nu poate fi decât o actiune în daune. Daca se constata ca revocarea este fara o justa cauza, ea da nastere unei raspunderi.
b) Raspunderea administratorilor
Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea obligatiilor izvorâte din contractul de mandat. Aceasta raspundere este o raspundere civila contractuala.
Administratorii raspund si pentru nerespectarea obligatiilor prevazute în sarcina lor de legea privind societatile comerciale. Întrucât nerespectarea unei obligatii legale poate fi o fapta ilicita civila (delict civil) ori o infractiune, raspunderea administratorilor va fi, dupa caz, o raspundere civila delictuala sau o raspundere penala.
Raspunderea civila a administratorilor este supusa dispozitiilor Legii nr.31/1990 si principiilor generale ale raspunderii civile.
Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea obligatiilor care le-au revenit în baza mandatului încredintat.
În cazul pluralitatii de administratori, fara a distinge dupa forma juridica a societatii, legea prevede raspunderea solidara a administratorilor pentru nerespectarea unor obligatii (art.73).
În afara de raspunderea obisnuita pentru faptele proprii, administratorii raspund, în anumite cazuri, si pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane. Potrivit art.1442 alin.2 din Legea nr.31/1990 administratorii raspund fata de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de îndatoririle functiei lor.
Administratorii societatii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati, daca, având cunostinta de neregularitatile savârsite de acestia, nu le denunta cenzorilor (art.1442 alin.4 din Legea nr.31/1990).
Raspunderea administratorilor fata de societate pentru prejudiciile suferite de aceasta se angajeaza în conditiile dreptului comun al raspunderii civile.
Cu privire la exonerarea de raspundere a administratorului sunt aplicabile regulile generale ale dreptului comun (art.1083 C.civ.). Legea nr.31/1990 cuprinde însa anumite dispozitii specifice pluralitatii administratorilor.
Cu referire la consiliul de administratie, art.148 alin.5 din lege prevede ca raspunderea pentru actele savârsite sau pentru omisiuni nu priveste si pe administratorii care au facut sa se constate, în registrul deciziilor consiliului, împotrivirea lor si au înstiintat despre aceasta pe cenzori sau auditorii interni si auditorul financiar.
Principiul avut în vedere în cazul analizat este deopotriva aplicabil si în cazul în care administratorul a absentat de la sedinta consiliului de administratie care a luat decizia pagubitoare.
În conceptia legii, actiunea în raspundere împotriva administratorilor este o actiune sociala; ea apartine societatii, iar nu asociatilor.
În mod exceptional, actiunea în raspundere poate fi introdusa si de actionarii soccietatii.
Potrivit Legii nr. 31/1990, unele fapte savârsite de administratorii societatii sunt incriminate si pedepsite ca infractiuni. În Titlul VIII al legii (art. 271-282) sunt prevazute infractiunile, precum si sanctiunile corespunzatoare.
3.3. Controlul gestiunii societatii comerciale
Buna functionare a unei societati comerciale implica necesitatea asigurarii unui control asupra actelor si operatiunilor administratorilor. Un atare control se exercita în mod diferit.
În societatile de persoane, care, în general, au un numar mic de asociati si se bazeaza pe încredere între asociati, controlul se exercita de toti asociatii, cu exceptia celor care au calitatea de administrator.
În societatile de capitaluri si societatea cu raspundere limitata, datorita complexitatii lor, controlul privind gestiunea societatii este încredintat unor persoane anume învestite, care sunt auditorii financiari si cenzorii societatii.
Situatiile financiare ale societatilor comerciale, care intra sub incidenta reglementarilor contabile armonizate cu directivele europene si standardele internationale de contabilitate, vor fi auditate de catre auditori financiari, persoane fizice sau persoane juridice, în conditiile prevazute de lege.
Societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.
În cazul societatilor comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotarî contactarea auditului financiar sau numirea cenzorilor dupa caz.
Societatea pe actiuni sau în comandita pe actiuni va avea trei cenzori si tot atâtia supleanti, daca în actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. În toate cazurile însa, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar (art. 159 si art. 187 din Legea nr. 31/1990).
În privinta societatii cu raspundere limitata, ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse obligatiei legale de auditare poate avea unul sau mai multi cenzori. Daca numarul asociatilor trece de cincisprezece, numirea cenzorilor este obligatorie (art. 199 din Legea nr. 31/1990).
Regulile privind desemnarea cenzorilor, drepturile, obligatiile si raspunderile acestora sunt reglementate unitar prin lege.
Cenzorii societatii sunt desemnati în mod diferit. În societatea pe actiuni sau în comandita pe actiuni, cenzorii sunt stabiliti prin actele constitutive, care trebuie sa prevada datele de identificare ale cenzorilor (art. 8 din Legea nr.31/1990). Ulterior, cenzorii sunt alesi de catre adunarea generala ordinara (art. 111 din Legea nr. 31/1990).
În societatea cu raspundere limitata, cenzorii se aleg de adunarea asociatilor (art. 199 din Legea nr. 31/1990).
În toate cazurile, durata mandatului cenzorilor este de trei ani, putând fi realesi.
Legea cere ca unul dintre cenzori sa fie contabil autorizat sau expert contabil.
Cenzorii pot fi actionari, cu exceptia cenzorului expert contabil sau contabil autorizat, care poate fi un tert ce exercita profesia individual ori în forme asociative reglementate de lege.
Cenzorii îsi pot îndeplini mandatul lor privind controlul gestiunii societatii gratie drepturilor si obligatiilor prevazute de lege.
Drepturile cenzorilor sunt menite sa asigure informarea cenzorilor privind activitatea societatii.
Cenzorii au dreptul sa participe la adunarile administratorilor, fara sa aiba drept de vot. Ei au dreptul sa obtina în fiecare luna de la administratori o situatie despre mersul operatiunilor comerciale.
Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice situatia financiara anuala daca este legal întocmita si în concordanta cu registrele. Ei trebuie sa verifice daca registrele sunt regulat tinute si daca evaluarea patrimoniului societatii s-a facut potrivit regulilor stabilite pentru întocmirea bilantului.
Cenzorii vor întocmi împreuna raportul privind situatia financiara anuala destinata adunarii generale. Tot împreuna vor delibera si asupra propunerilor asupra repartizarii beneficiilor.
Pentru celelalte obligatii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.
Potrivit legii, cenzorii vor trece într-un registru special deliberarile lor, precum si constatarile facute în timpul exercitarii mandatului lor (art. 165 din Legea nr. 31/1990).
Obligatiile si raspunderea cenzorilor sunt guvernate de regulile mandatului si de dispozitiile legii societatilor comerciale (art. 166 din Legea nr. 31/1990).
4. Modificarea societatilor comerciale
În anumite cazuri, conditiile economice pot determina necesitatea modificarii societatii comerciale constituita potrivit legii, pentru a fi adaptata noilor cerinte. Asociatii pot fi interesati în marirea sau reducerea capitalului social, schimbarea obiectului societatii sau formei juridice a societatii, prelungirea duratei societatii, etc.
Întrucât elementele care reclama schimbarea au fost stabilite prin actul constitutiv al societatii, modificarea societatii impune modificarea actului constitutiv.
4.1. Conditiile generale ale modificarii actului constitutiv
Actul constitutiv se poate modifica în conditiile stabilite de art. 204 din Legea nr. 31/1990.
a) Actul de modificare a actului constitutiv
Actul constitutiv poate fi modificat prin hotarârea adunarii generale,adoptata în conditiile legii sau prin hotarârea judecatoreasca.
Actul constitutiv se poate modifica prin hotarârea adunarii generale extraordinare.
În cazul retragerii din societate ori a excluderii asociatului din societate, prin hotarârea judecatoreasca privind retragerea ori excluderea asociatului, instanta va modifica actul constitutiv al societatii cu privire la participarea la capitalul social a celorlalti asociati.
b) Forma actului de modificare a actului constitutiv
Actul modificator trebuie sa îmbrace forma scrisa. Este obligatorie forma autentica când modificarea priveste: majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natura a unui teren; modificarea formei societatii într-o societate în nume colectiv sau societate în comandita simpla; majorarea capitalului social prin subscriptie publica.
c) Înregistrarea si publicarea actului modificator
potrivit legii, administratorii, respectiv directoratul va depune la registrul comertului, în termen de 15 zile, actul modificator si textul complet al actului constitutiv actualizat cu toate modificarile.
Ca orice înregistrare în registrul comertului, modificarea actului constitutiv este supusa controlului de legalitate, care se exercita de judecatorul delegat.
Dupa efectuarea mentiunii în registrul comertului a modificarii actului constitutiv, actul modificator se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial al României spre publicare, pe cheltuiala societatii.
Prin modificarea actului constitutiv pot fi afectate interesele creditorilor societatii. De aceea, hotarârea adunarii asociatilor sau a organelor statutare, dupa caz, privind modificarea actului constitutiv poate fi atacata cu opozitie de catre creditorii sociali si de catre orice persoana prejudiciata.
Modificarea actului constitutiv poate afecta interesele asociatiilor. De aceea, legea recunoaste asociatilor dreptul de a se retrage din societate.
4.2. Marirea capitalului social
Anumite nevoi ale societatii comerciale pot impune necesitatea maririi capitalului social al acesteia. Aceste nevoi pot consta în dorinta asociatilor de a dezvolta activitatea societatii sau de a înlatura unele dificultati financiare.
Marirea capitalului social se realizeaza în conditiile art.210 din Legea nr. 31/1990.
În mod obisnuit, marirea capitalului social se realizeaza prin noi aporturi. Potrivit art. 210 din Legea nr. 31/1990, capitalul social se poate mari prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar si/sau în natura.
Actiunile emise de societate pentru marirea capitalului social vor fi oferite spre subscriere în primul rând actionarilor societatii, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda.
Daca a expirat termenul de exercitare a dreptului de preferinta, actiunile vor putea fi subscrise public.
Adunarea generala va putea, pentru motive temeinice, sa ridice actionarilor dreptul de subscriere a noilor actiuni, în total sau în parte.
Dreptul de preferinta înceteaza daca noile actiuni reprezinta aporturi în natura.
Daca majorarea capitalului social al societatii se face prin oferta publica de valori mobiliare, trebuie respectata Legea nr. 297/2004.
Trebuie aratat ca în cazul maririi capitalului social prin majorarea valorii nominale a actiunilor, hotarârea adunarii generale trebuie luata cu votul tuturor actionarilor, afara de când se realizeaza prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune (art. 210 alin.4 din Legea nr. 31/1990).
În sfârsit, în toate cazurile, hotarârea adunarii generale privind marirea capitalului social are efect numai în masura în care a fost adusa la îndeplinire în termen de un an de la data ei ( art. 219 din Legea nr. 31/1990).
Capitalul social al unei societati comerciale poate fi marit si pe alte cai decât prin noi aporturi.
Actiunile noi pot fi liberate prin încorporarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale (art. 210 alin.2 din Legea nr. 31/1990).
Rezervele constau în anumite sume de bani prelevate din profitul societatii si au destinatiile prevazute de lege.
Actiunile noi ale societatii pot fi liberate si prin încorporarea profitului sau a primelor de emisiune (art. 210 alin.2 din Legea nr. 31/1990).
Actiunile noi pot fi liberate prin compensarea unor creante lichide si exigibile asupra societatii cu actiuni ale acesteia.
4.3. Reducerea capitalului social
În anumite cazuri, datorita unei activitati deficitare a societatii sau a unei conjuncturi nefavorabile, se poate ajunge la pierderea unei parti din activul net al patrimoniului societatii sub limita capitalului social. Într-un asemenea caz, capitalul social va trebui reîntregit ori redus, deoarece altfel nu se poate face vreo repartizare sau distribuire de beneficii (art.69 din Legea nr. 31/1990).
În alte cazuri, capitalul social avut în vedere la constituirea societatii se poate dovedi prea mare fata de nevoile activitatii societatii. Într-o asemenea situatie, pentru a asigura echilibrul între activul si pasivul patrimoniului societatii, asociatii pot reduce capitalul social al societatii.
Daca reducerea activului net este determinata de pierderi ale capitalului social, reducerea capitalului social se poate realiza, potrivit art. 207 alin.1 din Legea nr. 31/1990, prin: micsorarea numarului de actiuni sau de parti sociale; reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor sociale; dobândirea propriilor actiuni urmata de anularea lor.
Potrivit art. 207 alin.2 din Legea nr. 31/1990, daca reducerea capitalului social nu este determinata de pierderi, capitalul social se poate reduce prin: scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate; restituirea de catre asociati a unei cote parti din aportul, proportionala cu reducerea capitalului social si calculata egal pentru fiecare actiune sau parte sociala; alte procedee prevazute de lege.
Reducerea capitalului social se poate realiza în conditiile art. 204 din Legea nr.31/1990.
Hotarârea privind reducerea capitalului social trebuie sa respecte plafonul minim al capitalului social, atunci când legea fixeaza un asemenea plafon, sa arate motivele pentru care se face reducerea si procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.
Reducerea capitalului social va putea fi realizata numai dupa trecerea a doua luni de la data publicarii hotarârii adunarii asociatilor în Monitorul Oficial al României (art.208 din Legea nr.31/1990).
4.4. Prelungirea duratei societatii
Societatea comerciala va avea durata de existenta stabilita de asociati prin actul constitutiv. La expirarea acestei durate, societatea comerciala se dizolva.
Constatând ca societatea desfasoara o activitate profitabila, asociatii pot fi interesati în prelungirea duratei prevazuta de actul constitutiv. Acest lucru este posibil prin modificarea actului constitutiv, în sensul stabilirii altei durate sau a unei durate nedeterminate.
Prelungirea duratei societatii trebuie realizata înainte de expirarea duratei prevazute în actul constitutiv.
Prelungirea duratei societatii se realizeaza prin modificarea actului constitutiv în conditiile art.204 din Legea nr.31/1990.
Prin prelungirea duratei societatii, în conditiile legii, se asigura continuarea existentei societatii si dupa expirarea duratei prevazute în actul constitutiv.
4.5. Fuziunea si divizarea societatilor comerciale
Fuziunea si divizarea sunt procedee tehnico–juridice prin care se realizeaza restructurarea societatilor comerciale.
Fuziunea este operatiunea prin care:
a) una sau mai multe societati sunt dizolvate fara a intra în lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati, în schimbul repartizarii catre actionarii societatii sau societatilor absorbite de actiuni la societatea absorbanta si, eventual, al unei plati în numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate; sau
b) mai multe societati sunt dizolvate fara a intra în lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei societati pe care o constituie, în schimbul repartizarii de actiuni la societatea nou constituita si, eventual al unei plati în numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.
Divizarea este o operatiune prin care:
a) O societate, dupa ce este dizolvata, fara a intra în lichidare, transfera mai multor societati totalitatea patrimoniului sau, în schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile beneficiare si, eventual, al unei plati în numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate;
b) O societate, dupa ce este dizolvata, fara a intra în lichidare, transfera totalitatea patrimoniului sau mai multor societati nou constituite, în schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile nou constituite si, eventual, al unei plati în numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.
Divizarea poate avea loc si prin transferul simultan al patrimoniului societatii divizate catre una sau mai multe societati existente si una sau mai multe societati nou constituite (art.238 din Legea nr.31/1990).
În procesul fuziunii sau divizarii pot fi implicate numai societatile comerciale. Acestea pot avea aceeasi forma juridica sau forme diferite.
Potrivit art.239 din Legea nr.31/1990, fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare societate participanta, în conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societatii. Aceasta înseamna ca fiecare societate în parte trebuie sa îndeplineasca cerintele prevazute de art.204 din Legea nr.31/1990.
În cazul în care prin fuziune sau divizare se constituie o noua societate comerciala, trebuie îndeplinite si cerintele prevazute de lege pentru forma de societate convenita (art.239 alin.3 din Legea nr.31/1990).
Realizarea fuziunii sau divizarii implica anumite operatiuni, care trebuie îndeplinite în conditiile stabilite de lege.
În baza adunarii generale a asociatilor a fiecareia dintre societatile care participa la fuziune sau divizare, administratorii, respectiv membrii directoratului sunt împuterniciti sa întocmeasca un proiect de fuziune sau divizare.
Proiectul de fuziune sau divizare trebuie sa cuprinda: forma, denumirea si sediul social al societatilor participante la operatiune; conditiile alocarii de actiuni la societatea absorbanta sau la societatile beneficiare; data la care actiunile sau partile sociale dau detinatorilor dreptul de a participa la beneficii si orice conditii speciale care afecteaza acest drept; rata de schimb a actiunilor sau partilor sociale si cuantumul eventualelor plati în numerar; cuantumul primei de fuziune sau divizare; drepturile conferite de catre societatea absorbanta sau beneficiara detinatorilor de actiuni care confera drepturi speciale; orice avantaj special acordat expertilor; data la care au fost aprobate situatiile financiare ale societatilor participante si data la care tranzactiile societatii absorbite sau dizolvate sunt considerate, din punct de vedere contabil, ca apartinând uneia dintre societatile participante.
În plus, în cazul divizarii, planul trebuie sa cuprinda descrierea si repartizarea exacta a activelor si pasivelor care urmeaza a fi transferate fiecareia dintre societatile beneficiare, precum si repartizarea catre actionarii sau asociatii societatii divizate de actiuni, respectiv parti sociale, la societatile beneficiare si criteriile pe baza carora se face repartizarea.
Proiectul de fuziune sau divizare, semnat de reprezentantii societatilor participante la operatiune, se depune la oficiul registrului comertului la care este înmatriculata fiecare societate.
Întrucât prin fuziune sau divizare pot fi afectate interesele creditorilor societatilor participante la operatiune, legea recunoaste dreptul acestora de a face opozitie. Beneficiaza de acest drept oricare creditor al societatii care fuzioneaza sau se divide, având o creanta anterioara publicarii proiectului de fuziune sau divizare.
Pentru a putea hotarî în adunarea generala asupra fuziunii sau divizarii, asociatii trebuie sa fie informati asupra conditiilor si consecintelor operatiunii. În acest scop, administratorii societatilor care participa la fuziune sau divizare au obligatia sa puna la dispozitia asociatilor documentelor operatiunii.
Hotarârea privind fuziunea sau divizarea este luata, pe baza proiectului de fuziune sau de divizare, de catre adunarea generala a fiecareia dintre societatile participante la operatiune.
Hotarârea trebuie luata în termen de cel mult doua luni de la expirarea termenului stabilit de lege pentru exercitarea opozitiei sau, dupa caz, de la data la care hotarârea judecatoreasca a devenit irevocabila.
Conditiile de cvorum si majoritate pentru adoptarea hotarârii privind fuziunea sau divizarea sunt cele prevazute de lege pentru adunarea generala extraordinara.
În mod exceptional, hotarârea se ia cu unanimitate de voturi, în cazul când fuziunea sau divizarea are ca efect marirea obligatiilor asociatilor uneia dintre societatile participante la operatiune.
Prin fuziunea sau divizarea societatilor comerciale se produc anumite efecte.
Fuziunea sau divizarea are ca principal efect dizolvarea, fara lichidare, a societatii care îsi înceteaza existenta si transmiterea universala sau cu titlu universal a patrimoniului sau catre societatea sau societatile beneficiare (existente sau care iau fiinta).
În schimbul patrimoniului primit, societatea sau societatile beneficiare vor primi actiuni sau parti sociale ale lor catre asociatii societatii care îsi înceteaza existenta.
În cazul fuziunii prin absorbtie, societatea absorbanta dobândeste drepturile si este tinuta de obligatiile societatii absorbite; în cazul fuziunii prin contopire, drepturile si obligatiile societatilor, care îsi înceteaza existenta, vor trece asupra noii societati care a luat fiinta (art.250 din Legea nr.31/1990).
În cazul divizarii, societatile care dobândesc bunuri ca efect al divizarii raspund fata de creditori pentru obligatiile societatii care si-a încetat existenta prin divizare, proportional cu valoarea bunurilor dobândite, afara de cazul când prin actul de divizare s-au stabilit alte proportii. În cazul când nu se poate stabili societatea raspunzatoare pentru o anumita obligatie, societatile care au dobândit bunul prin divizare vor raspunde solidar.
Dispozitiile legale privind divizarea se aplica si în cazul desprinderii unei parti din patrimoniul unei societati si transmiterii ei catre una sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.
4.6. Schimbarea formei societatii comerciale
În cursul existentei unei societati comerciale, anumite interese ale asociatilor pot determina necesitatea schimbarii formei juridice a societatii; de exemplu, din societatea cu raspundere limitata în societate pe actiuni.
Schimbarea formei juridice a societatii se realizeaza în conditiile stabilite de lege pentru modificarea actului constitutiv al societatii.
Pentru realizarea operatiunii trebuie îndeplinite si conditiile prevazute de lege pentru forma de societate pe care o va lua societatea existenta (capital social, numar minim de asociati etc.).
Prin aceasta modificare a actului constitutiv se schimba forma juridica a societatii fara a-i afecta personalitatea juridica. Societatea initiala îsi continua existenta, dar într-un cadru juridic nou. În acest sens, art. 205 din Legea nr.31/1990 prevede ca schimbarea formei societatii nu atrage crearea unei persoane juridice noi.
5. Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale
Încetarea existentei societatii comerciale impune parcurgerea a doua faze: dizolvarea societatii si lichidarea societatii.
Faza dizolvarii societatii cuprinde anumite operatii care declanseaza si pregatesc încetarea existentei societatii. În aceasta faza, personalitatea juridica nu este afectata, însa dizolvarea pune capat activitatii normale a societatii.
Faza lichidarii societatii cuprinde acele operatii de lichidare a patrimoniului societatii, plata creditorilor si împartirea soldului între asociati. În aceasta faza, societatea continua sa îsi pastreze personalitatea juridica, dar ea este subordonata cerintelor lichidarii.
Cele doua faze sunt distincte si în consecinta ele trebuie parcurse în mod succesiv, cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege pentru fiecare. Aceasta înseamna ca numai dupa parcurgerea fazei dizolvarii se poate trece la faza lichidarii. Exceptional, în societatile în nume colectiv, în comandita simpla si cu raspundere limitata, asociatii pot hotarî, odata cu dizolvarea, si modul de lichidare a societatii.
O atare hotarâre poate fi luata numai daca asociatii sunt de acord cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii, si când asigura stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.
5.1. Dizolvarea societatilor comerciale
Cauzele generale de dizolvare a societatilor comerciale sunt prevazute de art. 227 din Legea nr. 31/1990.
Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. De vreme ce însusi actul constitutiv stabileste durata existentei societatii, înseamna ca la expirarea termenului contractual, societatea se dizolva. În acest caz, dizolvarea societatii opereaza în temeiul legii, fara a fi necesara vreo formalitate.
Ca o masura preventiva, art. 227 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, dispune ca asociatii trebuie consultati cu cel putin 3 luni înainte de expirarea duratei societatii cu privire la eventuala prelungire a acesteia. Daca administratorii societatii sau directoratul nu organizeaza consultarea, la cererea oricarui asociat, tribunalul va putea dispune prin încheiere efectuarea consultarii. Neefectuarea consultarii nu împiedica dizolvarea societatii la expirarea duratei prevazute în actul constitutiv.
Imposibilitatea realizarii obiectului de activitate sau realizarea acestuia. Daca obiectul de activitate nu se poate realiza, societatea se dizolva. Daca obiectul societatii s-a realizat, si deci scopul asociatilor a fost atins, societatea se dizolva (de exemplu, obiectul societatii a fost construirea unei sosele, care s-a realizat).
Imposibilitatea realizarii obiectului societatii si realizarea obiectului sunt chestiuni de fapt, care trebuie dovedite, pentru a justifica dizolvarea societatii.
Declararea nulitatii societatii. Nerespectarea cerintelor legale privind constituirea societatii, atrage nulitatea societatii. Pe data la care hotarârea judecatoreasca de declarare a nulitatii a devenit irevocabila, societatea înceteaza fara efect retroactiv si intra în lichidare. O atare încetare a existentei societatii echivaleaza cu dizolvarea societatii.
Hotarârea adunarii asociatilor. Întrucât constituirea societatii comerciale se bazeaza pe vointa asociatilor, manifestata prin actul constitutiv, asociatii pot decide si dizolvarea societatii. Vointa asociatilor privind dizolvarea societatii se manifesta în cadrul adunarii asociatilor.
Hotarârea tribunalului. Dizolvarea societatii prin hotarârea tribunalului are loc atunci când dizolvarea nu se poate realiza prin hotarârea adunarii generale.
Potrivit legii, tribunalul poate hotarî dizolvarea societatii pentru 'motive temeinice'. Un asemenea motiv îl reprezinta neîntelegerile grave dintre asociati, care împiedica functionarea societatii.
Falimentul societatii. Daca societatea face obiectul procedurii insolventei, patrimoniul societatii este lichidat, în vederea satisfacerii creantelor creditorilor, si, în consecinta, societatea se dizolva.
Art. 237 din Legea nr. 31/1990 prevede anumite cazuri de dizolvare-sanctiune:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
b) societatea nu a depus în cel mult 6 luni situatia financiara anuala sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului;
c) societatea si-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori asociatii au disparut sau nu au domiciliul ori resedinta cunoscuta;
d) societatea nu si-a completat capitalul social în conditiile legii.
Inactivitatea temporara nu duce la dizolvarea societatii. Ea trebuie însa anuntata organului fiscal si înscrisa în registrul comertului. Durata inactivitatii nu poate depasi trei ani (art.237 alin.2 din Legea nr.31/1990).
b) Caile dizolvarii societatii comerciale
Dizolvarea societatii comerciale se realizeaza pe trei cai: de drept, prin vointa asociatilor si pe cale judecatoreasca.
Fiecare dintre aceste cai de dizolvare impune respectarea unor conditii prevazute de lege.
Dizolvarea de drept a societatii. În cazul dizolvarii de drept a societatii, dizolvarea se produce de plin drept (ope legis), daca ipoteza legii este satisfacuta. În consecinta, pentru dizolvarea societatii nu este necesara îndeplinirea nici unei formalitati.
Legea nr. 31/1990 reglementeaza dizolvarea de drept a societatii în cazul expirarii termenului stabilit pentru durata societatii.
Din moment ce asociatii au stabilit, prin actul constitutiv, durata societatii, iar termenul fixat a expirat, societatea se dizolva, de plin drept, la data expirarii termenului.
Întrucât dizolvarea se produce de drept, nu este necesara nici o manifestare de vointa a asociatilor si nici o formalitate de publicitate.
Dizolvarea societatii prin vointa asociatiilor. Societatea comerciala se poate dizolva prin vointa asociatilor, manifestata în cadrul adunarii generale.
Pentru dizolvarea societatii prin vointa asociatilor trebuie respectate conditiile stabilite de lege pentru modificarea actului constitutiv.
Actul care constata hotarârea adunarii generale privind dizolvarea, în forma ceruta de lege, se depune la oficiul registrului comertului, pentru a se mentiona în registru, dupa care se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial, spre publicare.
Pentru a proteja pe asociati, legea permite revenirea supra hotarârii privind dizolvarea societatii.
Dizolvarea societatii pe cale judecatoreasca. Societatea comerciala poate fi dizolvata prin hotarârea tribunalului.
Potrivit legii, orice asociat poate cere, tribunalului, pentru motive temeinice, dizolvarea societatii. Legea prezuma drept motive temeinice neîntelegerile grave dintre asociati, care împiedica functionarea societatii.
Hotarârea judecatoreasca privind dizolvarea societatii trebuie înscrisa în registrul comertului si publicata în Monitorul Oficial.
Trebuie aratat ca dizolvarea societatii în conditiile art.237 din Legea nr.31/1990 se poate cere de orice persoana interesata, precum si de Oficiul National al Registrului Comertului.
Hotarârea tribunalului privind dizolvarea societatii se publica în Monitorul Oficial.
Pe data ramânerii definitive a hotarârii tribunalului, societatea va fi radiata din registrul comertului, din oficiu.
c) Efectele dizolvarii societatii comerciale
Indiferent de modul în care se realizeaza, dizolvarea societatii produce anumite efecte. Aceste efecte privesc deschiderea procedurii lichidarii si interdictia unor operatiuni comerciale noi.
Trebuie aratat ca dizolvarea nu are nici o consecinta asupra personalitatii juridice a societatii. Prin dizolvare, societatea nu se desfiinteaza, ci ea îsi continua existenta juridica, însa numai pentru operatiunile de lichidare.
Deschiderea procedurii lichidarii. Potrivit art.233 din Legea nr.31/1990, dizolvarea societatii are ca afect deschiderea procedurii lichidarii.
În anumite cazuri, dizolvarea are loc fara lichidare. Art.233 din lege mentioneaza cazul fuziunii si al divizarii societatilor comerciale.
Interdictia unor operatiuni comerciale noi. Potrivit art.233 alin.(2) din Legea nr.31/1990, din momentul dizolvarii, „ directorii, administratorii, respectiv directorii nu mai pot întreprinde noi operatiuni”.
Din moment ce a fost dizolvata, societatea nu poate decât sa continue realizarea operatiunilor comerciale aflate în curs, fara sa mai poata începe alte operatii noi.
Încalcarea interdictiei legale are drept consecinta raspunderea personala si solidara a administratorilor pentru operatiunile întreprinse.
5.2. Lichidarea societatilor comerciale
Lichidarea societatii comerciale consta într-un ansamblu de operatiuni care au ca scop terminarea operatiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvarii societatii, încasarea creantelor societatii, transformarea bunurilor societatii în bani, plata datoriilor societatii si împartirea activului net între asociati.
a) Principiile generale ale lichidarii societatilor comerciale
Lichidarea societatii, ca o faza subsecventa a dizolvarii societatii comerciale, este guvernata de anumite principii.
Personalitatea juridica a societatii subzista pentru nevoile lichidarii. Legea nr.31/1990 consacra expres acest principiu în urmatorii termeni: „societatea îsi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pâna la terminarea acesteia” (art.233).
Mentinerea personalitatii juridice a societatii are anumite consecinte.
Societatea comerciala îsi conserva atributele de identificare; ea îsi pastreaza firma, sediul social si nationalitatea.
Patrimoniul societatii continua sa apartina societatii, ca subiect de drept distinct. Patrimoniul social constituie, si dupa dizolvarea societatii, gajul general al creditorilor sociali. Într-adevar, lichidarea societatii nu aduce modificari raporturilor juridice dintre societate si creditorii sai. Acestia îsi pot valorifica drepturile lor împotriva societatii, care va raspunde cu patrimoniul sau.
În faza lichidarii, organele societatii nu îsi înceteaza activitatea.
Lichidarea societatii se face în interesul asociatilor. Lichidarea societatii, ca urmare a dizolvarii ei, se face în principal, în interesul asociatilor. Desigur, prin reglementarea lichidarii, sunt avute în vedere si interesele creditorilor societatii, dar numai în mod secundar. Într-adevar, asociatii nu pot primi nici o suma de bani în contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitarii creantelor creditorilor societatii.
Interesul asociatilor imprima specificitatea acestei lichidari si o deosebeste de procedura insolventei, care este menita sa ocroteasca, în mod exclusiv, interesele creditorilor.
Lichidarea societatii este obligatorie, iar nu facultativa. Lichidarea este obligatorie, deoarece societatea nu poate ramâne în faza de dizolvare; dupa dizolvare urmeaza, de regula, lichidarea, iar exceptional, transmiterea universala a patrimoniului, prin fuziune sau divizare.
b) Modificarile produse de trecerea la faza de lichidare a societatii comerciale
Trecerea societatii comerciale în faza lichidarii produce anumite consecinte asupra societatii.
Astfel, obiectul si scopul societatii se modifica în concordanta cu finalitatea lichidarii.
Apoi, administratorii societatii vor fi înlocuiti cu lichidatorii, care devin organul de administrare a societatii în lichidare.
În sfârsit, gestiunea societatii este predata lichidatorilor, care vor administra societatea aflata în lichidare.
c) Statutul lichidatorilor
Lichidatorii sunt persoanele însarcinate sa organizeze si sa conduca operatiunile de lichidare a societatii comerciale.
Lichidator poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica. Lichidatorul persoana fizica, ca si persoana fizica desemnata ca reprezentant permanent de catre lichidatorul persoana juridica, trebuie sa fie lichidatori autorizati, în conditiile legii (O.G. nr.79/1999).
Lichidatorii sunt numiti prin hotarârea adunarii asociatilor, cu majoritatea prevazuta de lege pentru modificarea actului constitutiv.
În toate cazurile în care nu sunt îndeplinite conditiile mentionate, lichidatorii sunt numiti de catre instanta judecatoreasca, la cererea oricaruia dintre administratori sau asociati.
Puterile lichidatorilor sunt cele conferite de asociati si cele prevazute de lege.
d) Lichidarea activului si pasivului societatii comerciale
Lichidarea activului societatii. Operatiunile de lichidare a activului societatii cuprind transformarea bunurilor societatii în bani si încasarea creantelor pe care societatea le are fata de terti.
Transformarea bunurilor societatii în bani se realizeaza pe calea licitatiei publice. Ca masura de protectie, legea interzice vânzare în bloc a bunurilor societatii, adica vânzarea bunurilor societatii pe un pret forfetar (global).
Încasarea creantelor se face la scadenta, potrivit obligatiilor asumate.
Pentru complinirea fondurilor necesare pot fi urmariti asociatii care raspund nelimitat pentru obligatiile sociale si asociatii care datoreaza societatii anumite sume de bani cu titlu de aport.
Lichidarea pasivului societatii. Prin lichidarea pasivului societatii se întelege plata datoriilor societatii catre creditorii sai.
Plata datoriilor fata de creditorii sociali se face cu sumele de bani rezultate din lichidarea activului societatii.
Pentru a proteja interesele creditorilor societatii, legea consacra anumite actiuni prin care acestia îsi pot valorifica drepturile lor (art.259).
e) Drepturile asociatilor cuvenite din lichidarea societatii comerciale
La încetarea existentei societatii ca urmare a dizolvarii si lichidarii, asociatii sunt îndreptatiti sa li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societatii sau cu ocazia majorarii capitalului social, precum si sa primeasca partea ce li se cuvine din eventualul profit ramas nedistribuit.
Asemenea drepturi pot fi valorificate numai dupa ce au fost achitate toate datoriile fata de creditorii societatii si numai daca a mai ramas un sold activ.
Dupa terminarea operatiunilor de lichidare a activului si pasivului societatii, lichidatorii sunt obligati sa întocmeasca situatia finala pentru a constata rezultatele lichidarii, precum si proiectul de repartizare a activului net între asociati.
Activul net constituie sursa din care sunt satisfacute drepturile asociatilor rezultate din lichidare.
În mod normal, activul net ar trebui sa serveasca pentru rambursarea valorii aporturilor asociatilor, iar restul care reprezinta profitul net sa fie repartizat între asociati proportional cu participarea la capitalul social.
Pentru simplificare, cele doua operatiuni sunt contopite si întregul activ net este repartizat asociatilor. În acest scop, legea prevede ca lichidatorii trebuie sa propuna „repartizarea activului între asociati”, în cazul societatilor în nume colectiv, în comandita simpla si cu raspundere limitata, respectiv „partea ce se cuvine fiecarei actiuni din repartizarea activului societatii”, în cazul societatii pe actiuni sau în comandita pe actiuni (art.263 si art.268 din Legea nr. 31/1990).
Situatia financiara finala de lichidare si proiectul de repartizare a activului net întocmite si semnate de lichidatori, trebuie aduse la cunostinta asociatilor, prin formalitatile prevazute de lege.
Asociatii nemultumiti pot face opozitie împotriva situatiei finale de lichidare si a proiectului de repartizare.
Pe baza propunerilor de repartizare aprobate, asociatii vor încasa sumele de bani care li se cuvin.
f) Închiderea lichidarii societatii comerciale
Dupa terminarea operatiunilor de repartizare a activului net între asociati, procedura lichidarii societatii comerciale este încheiata.
Potrivit art.260 alin.2 din Legea nr.31/1990, dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din registrul comertului.
De la data raderii înceteaza personalitatea juridica a societatii comerciale, cu toate consecintele care decurg din acest fapt.
C. Regulile speciale privind anumite forme ale societatii comerciale
1. Societatea pe actiuni
1.1. Notiunea societatii pe actiuni
Societatea pe actiuni este forma cea mai complexa si, totodata, cea mai evoluata a societatii comerciale.
Societatea pe actiuni poate fi definita ca acea societate constituita prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, în scopul împartirii profitului, si care raspund pentru obligatiile sociale numai în limita aporturilor lor.
Din definitia data rezulta caracterele societatii pe actiuni:
a) societatea se constituie dintr-un numar minim de asociati, denumiti actionari;
b) capitalul social este divizat în actiuni, care sunt titluri negociabile si transmisibile;
c) raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata; ei raspund numai pâna la concurenta capitalului social subscris.
1.2. Constituirea societatii pe actiuni
Constituirea societatii pe actiuni este reglementata de dispozitiile Legii nr.31/1990, care privesc constituirea oricarei societati comerciale, precum si anumite dispozitii speciale privind aceasta forma de societate.
a) Actele constitutive ale societatii
Potrivit art.5 din Legea nr.31/1990, societatea pe actiuni se constituie prin contract de societate si statut. Contractul de societate si statutul pot fi încheiate si sub forma unui înscris unic, numit act constitutiv.
Contractul de societate. Acesta trebuie sa se încheie în forma scrisa prevazuta de lege si sa cuprinda elementele prevazute de art.8 din Legea nr.31/1990.
Asociatii. Ca în orice societate comerciala, asociatii societatii pe actiuni, denumiti actionari pot fi persoane fizice sau juridice.
Pentru aceasta forma de societate, legea impune un numar minim al actionarilor; aceste societati se pot constitui daca au cel putin 2 actionari.
Firma societatii. În cazul societatii pe actiuni, firma se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati si va fi însotita de mentiunea scrisa în întregime „societate pe actiuni”, sau scrisa prescurtat „S.A.” (art.34 din Legea nr.26/1990).
Capitalul social. În contractul de societate trebuie sa se prevada capitalul social subscris si cel varsat.
Capitalul societatii pe actiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei cu posibilitatea Guvernului de a dispune majorarea capitalului social astfel încât sa nu fie sub echivalentul sumei de 25.000 euro. Deci, capitalul social subscris nu poate fi sub plafonul minim prevazut de lege.
La constituirea societatii, capitalul social subscris, varsat de fiecare actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social, va trebui varsat, pentru aportul în numerar, în termen de 12 luni de la înmatricularea societatii, iar pentru actiunile emise pentru aport în natura, în termen de cel mult 2 ani de la data înmatricularii (art.9 din Legea nr.31/1990).
Aporturile asociatilor. În contractul de societate trebuie aratat aportul fiecarui asociat. Aportul poate fi în numerar, în natura sau în creante. În societatea pe actiuni, aportul constând în prestatii în munca nu este permis.
Actiunile. Contractul de societate trebuie sa arate numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. Daca sunt mai multe categorii de actiuni, se va arata numarul, valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de actiuni.
Valoarea nominala a unei actiuni nu poate fi mai mica de 0,1 lei (art.93 din Legea nr.31/1990).
Administratorii societatii. În contractul de societate, asociatii trebuie sa mentioneze datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administratie, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere. De asemenea trebuie prevazute puterile conferite administratorilor si, dupa caz, directorilor, si daca ei urmeaza sa le exercite împreuna sau separat.
Cenzorii societatii. În contractul de societate trebuie sa se prevada datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar.
Clauze privind conducerea, administrarea, controlul gestiunii si functionarea societatii. În contractul de societate se pot prevedea clauze speciale privind luarea hotarârilor în adunarea generala si modul de lucru al administratorilor.
Tot astfel, în contract trebuie sa se prevada clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare.
Avantajele rezervate fondatorilor. Contractul de societate trebuie sa prevada eventualele avantaje conferite fondatorilor pentru activitatea lor legata de constituirea societatii.
Operatiunile încheiate de asociati în contul societatii. Constituirea societatii pe actiuni implica anumite operatiuni si cheltuieli. Întrucât acestea se realizeaza în contul societatii, legea prevede ca în contractul de societate trebuie sa se prevada operatiunile încheiate de asociati în contul societatii ce se constituie si pe care societatea urmeaza sa le preia, precum si sumele ce trebuie platite pentru acele operatiuni.
Statutul societatii. Statutul societatii pe actiuni se încheie în forma scrisa prevazuta de lege.
Asa cum am aratat, statutul societatii cuprinde datele de identificare ale asociatilor si clauze privind organizarea si functionarea societatii.
b) Modalitati de constituire a societatii
Legea consacra doua modalitati de formare a capitalului social, care sunt considerate si ca modalitati de constituire a societatii pe actiuni.
Constituirea simultana. Constituirea simultana sau concomitenta consta într-o procedura simpla de constituire a societatii pe actiuni, care este cea folosita si în cazul constituirii societatilor în nume colectiv, în comandita simpla si cu raspundere limitata.
În cazul în care exista cel putin cinci asociati, care acopera prin aporturile lor (subscriu) întregul capital social si fiecare efectueaza varsaminte de minimum 30% din capitalul social subscris, acestia vor putea trece la constituirea societatii pe actiuni, prin încheierea actelor constitutive si îndeplinirea formalitatilor prevazute de lege.
Constituirea societatii este simultana sau concomitenta, deoarece formarea capitalului social are loc în acelasi timp cu încheierea actelor constitutive ale societatii.
Constituirea continuata sau prin subscriptie publica Daca asociatii care initiaza constituirea societatii pe actiuni nu au resursele financiare necesare pentru a subscrie întregul capital social al societatii si sa verse minimul cerut de lege, ei pot apela la subscriptia publica, adica pot face o oferta de subscriere, adresata oricarei persoane care dispune de bani si doreste sa îi investeasca prin cumpararea de actiuni.
În acest caz, constituirea societatii presupune o faza premergatoare, necesara formarii capitalului social pe calea subscriptiei publice.
Întrucât constituirea societatii se realizeaza în timp, în mai multe faze, ea este denumita constituire continuata sau succesiva.
Constituirea societatii prin subscriptie publica implica urmatoarele operatiuni: întocmirea si lansarea prospectului de emisiune a actiunilor; subscrierea actiunilor; validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive ale societatii de catre adunarea constitutiva a subscriitorilor.
Operatiunile mentionate sunt realizate de fondatorii societatii. Având un rol determinant la constituirea societatii, fondatorii sunt cei care semneaza actele constitutive ori au un rol important în constituirea societatii pe actiuni. Ei au drepturile, obligatiile si raspunderile prevazute de lege.
Societatile constituite prin oferta publica de valori mobiliare intra sub incidenta Legii nr.297/2004 privind piata de capital.
c) Formalitatile necesare constituirii societatii
Formalitatile necesare constituirii societatii sunt cele prevazute de Legea nr.31/1990 pentru constituirea oricarei societati comerciale: întocmirea actelor constitutive si înmatricularea societatii.
Formalitatile mentionate sunt aceleasi, atât în cazul constituirii simultane, cât si în cazul constituirii continuate sau prin subscriptie publica.
Societatea pe actiuni devine persoana juridica din ziua înregistrarii sale în registrul comertului.
1.3. Functionarea societatii pe actiuni
a) Actiunile emise de societate
Actiunea este un titlu reprezentativ al contributiei asociatului, constituind o fractiune a capitalului social, care confera posesorului calitatea de actionar.
Actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala.
Valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica de 0, 1 lei.
Actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social. Toate actiunile trebuie sa încorporeze aceeasi valoare.
Având o valoare egala, actiunile confera posesorilor drepturi egale.
Actiunile sunt titluri negociabile. Actiunile emise de societate sunt titluri care încorporeaza anumite valori patrimoniale.
Dupa modul lor de transmitere, actiunile ordinare sunt de doua feluri: actiuni nominative si actiuni la purtator.
Caracteristica unei actiuni nominative este aceea ca identifica titularul actiunii. În titlu se mentioneaza numele, prenumele si domiciliul actionarului, sau, dupa caz, denumirea si sediul acestuia.
Actiunile nominative pot fi emise în forma materiala, pe suport de hârtie sau în forma dematerializata, prin înscriere în cont.
În cazul actiunii la purtator, elementele de identificare a titularului actiunii nu se mentioneaza în titlu. În consecinta, titular al actiunii este posesorul ei.
Prin actul constitutiv trebuie sa se prevada numarul si valoarea nominala a actiunii, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator, si numarul lor pe categorii.
Actionarii au anumite drepturi. Acestea sunt drepturi nepatrimoniale si drepturi patrimoniale:
dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor;
- dreptul de vot. Orice actiune platita da dreptul la un vot în adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel;
- dreptul de informare. Actionarii au dreptul sa fie informati asupra desfasurarii activitatii societatii;
- dreptul la dividende. Dividendele se platesc asociatilor în proportie cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel;
- dreptul asupra partii cuvenite din lichidarea societatii. La încetarea existentei societatii, actionarii au dreptul sa primeasca partea ce li se cuvine în urma lichidarii societatii.
Actiunile se transmit în mod diferit, dupa cum sunt actiuni nominative sau actiuni la purtator.
Legea stabileste unele reguli speciale pentru vânzarea actiunilor de catre actionari prin oferta publica.
b) Adunarea generala a actionarilor
Adunarile generale ale actionarilor sunt ordinare, extraordinare si speciale.
Adunarea generala ordinara. Aceasta adunare se întruneste cel putin o data pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exercitiului financiar.
Adunarea generala are ca atributii si este obligata: sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatia financiara anuala si sa fixeze dividendul; sa aleaga si sa revoce membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, si cenzorii, si sa fixeze, în conditiile legii, remuneratia acestora; sa se pronunte asupra gestiunii consiliului de administratie, respectiv a directoratului.
Adunarea generala extraordinara. Aceasta adunare se întruneste, în mod exceptional, când trebuie sa ia o hotarâre de importanta deosebita, care, de regula, reclama modificarea actului constitutiv al societatii.
Adunarea speciala. Aceasta adunare este formata din titularii unei anumite categorii de actiuni; de exemplu, daca societatea a emis actiuni preferentiale, cu dividend prioritar fara drept de vot, titularii acestor actiuni se pot întruni într-o adunare speciala.
c) Administrarea societatii
Prin Legea nr. 31/1990 în forma actuala modificata si completata prin Legea nr. 441/2006 si prin O.U.G. nr. 82/2007, a fost consacrata o noua conceptie privind administrarea si conducerea societatii pe actiuni. Noua reglementare materializeaza principiile guvernarii corporative si asigura armonizarea cu reglementarile din tarile Uniunii Europene.
Potrivit dispozitiilor actuale ale Legii nr. 31/1990, administrarea si conducerea societatii pe actiuni se realizeaza, fie prin consiliul de administratie ti directorii societatii (sistemul unitar), fie prin directori si consiliul de supraveghere(sistemul dualist)
c1 Sistemul unitar de administrare si conducere a societatii
Consiliul de administratie este format dintr-un numar impar de administratori desemnati în conditiile legii.
Pentru cazul societatilor comerciale pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul obligatiei legale de auditare, legea prevede un numar minim de 3 administratori. Consiliul de administratie poate delega o parte din atributiile sale directorilor societatii. Consiliul de administratie este condus de un presedinte.
Principalele atributii ale consiliului de administratie sunt: stabilirea directiilor principale de activitate si dezvoltare ale societatii; stabilirea sistemului contabil si de control financiar si aprobarea planificarii financiare; numirea si revocarea directorilor si remunerarea lor; supravegherea activitatii directorilor; pregatirea raportului anual, organizarea adunarii generale a actionarilor si implementarea hotarârilor acestora; introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolventei.
Consiliul de administratie se întruneste cel putin o data la 3 luni.
Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administratie, legea cere prezenta cel putin a jumatate din numarul membrilor consiliului, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel, iar deciziile se iau cu votul majoritatii membrilor prezenti.
Potrivit actualei reglementari consiliul de administratie poate crea comitete consultative, însarcinate cu desfasurarea de investigatii si cu elaborarea de recomandari pentru consiliul .
Activitatea comitetelor consultative este specializata pe domenii precum auditul, remunerarea administratorilor, directorilor, cenzorilor si personalului, nominalizarea de candidati pentru diferite posturi de conducere.
În cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare a anuale sunt supuse obligatiei legale de auditare financiara, crearea unui comitet de audit este obligatorie.
Directorii societatii sunt cei care exercita conducerea societatii. În acest scop art. 143 din lege dispune” consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai multor directori, numind pe unul din ei director general”.
Director al unei societati pe actiuni poate numai o persoana fizica.
Potrivit legii, directorii sunt responsabili cu luarea tuturor masurilor aferente conducerii societatii, în limitele obiectului de activitate al societatii si cu respectarea competentelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administratie si adunarii generale a actionarilor.
c2 Sistemul dualist de administrare si conducere a societatii
În sistemul dualist conducerea si administrarea societatii se realizeaza prin directorat si consiliul de supraveghere.
Directoratul este format din unul sau mai multi membri.
În cazul societatii pe actiuni ale caror situatii financiare anuale sunt supuse obligatiei legale de auditare, directoratul ester format din cel putin 3 membri.
Membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere si nu pot încheia cu societatea un contract de munca.
Membrii directoratului sunt desemnati de consiliul de supraveghere, care poate atribui unuia dintre directori presedinte al directoratului.
Pentru ca numirea unui membru al directoratului sa fie valabila, din punct de vedere juridic, trebuie ca persoana în cauza sa accepte numirea în mod expres.
Durata mandatului membrilor directoratului nu poate depasi 4 ani, cu posibilitatea de a fi realesi.
Directoratul asigura conducerea societatii. El îndeplineste actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societati, cu exceptia celor prevazute de lege în sarcina consiliului de supraveghere si a adunarii generale a actionarilor.
Potrivit legii directoratul reprezinta societatea în raporturile cu tertii si în justitie.
Pentru validitatea deciziilor directoratului este necesara prezenta a cel putin jumatate din numarul membrilor directoratului, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare.
Deciziile în cadrul directoratului se iau cu votul majoritatii celor prezenti.
Consiliul de supraveghere este format din cel putin 3 si cel mult 11 membri numiti de adunarea generala a actionarilor cu exceptia primilor membri care sunt desemnati prin actul constitutiv.
Calitatea de membru al consiliului de supraveghere o poate avea o persoana fizica sau o persoana juridica. persoanele care potrivit legii nu pot fi fondatori nu pot fi nici membrii ai consiliului de supraveghere.
Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membrii ai directoratului si nici nu pot încheia un contract de munca cu societate.
Durata functiei este stabilita prin actul constitutiv , dar ea nu poate depasi 4 ani cu posibilitatea de a fi realesi.
Raporturile dintre membrii consiliului de supraveghere si societate sunt cele referitoare la mandat si prevazute de Legea nr. 31/1990.
Principalele atributii ale consiliului de supraveghere sunt: exercitarea controlului permanent asupra conducerii societatii de catre directorat; numeste si revoca membrii directoratului; verifica conformitatea cu legea, actul constitutiv si hotarârile adunarii generale a operatiunilor de conducere a societatii.
Consiliul de supraveghere se întruneste cel putin o data la 3 luni si este convocat de presedintele sau.
Pentru validitatea deciziilor consiliului de supraveghere este necesara prezenta cel putin a jumatate din numarul membrilor consiliului, iar deciziile se iau cu votul majoritatii celor prezenti.
Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel putin 2 membri.
d) Cenzorii societatii
În societatea pe actiuni, controlul asupra actelor si operatiunilor administratorilor se exercita de catre auditorii financiari sau cenzori, în conditiile legii.
La societatile pe actiuni ale caror situatii financiare sunt supuse obligatiei legale de auditare alegerea auditorilor financiari este obligatorie.
În celelalte cazuri, adunarea generala ordinara va hotarî contractarea auditului financiar sau numirea de cenzori, dupa caz.
e) Obligatiunile emise de societate
Obligatiunile sunt titluri de valoare (de credit) emise de societate în schimbul sumelor de bani împrumutate, care încorporeaza îndatorirea societatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobânzile aferente.
Obligatiunile emise de societate sunt fractiuni ale unui împrumut unic contractat de societate. Totodata, obligatiunile sunt titluri de valoare; ele încorporeaza dreptul la suma de bani prevazuta în titlu.
Obligatiunile se ramburseaza la scadenta sau anticipat. Rambursarea obligatiunilor se face de catre societatea emitenta, cu plata dobânzii aferente.
1.4. Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni
Societatea pe actiuni se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale referitoare la dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale si regulilor speciale prevazute de lege pentru aceasta forma de societate.
2. Societatea cu raspundere limitata
2.1. Notiunea societatii cu raspundere limitata
Societatea cu raspundere limitata poate fi definita ca o societate constituita, pe baza deplinei încrederi, de doua sau mai multe persoane care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, în vederea împartirii beneficiilor si care raspund pentru obligatiile sociale în limita aportului lor.
Din definitia data rezulta caracterele societatii cu raspundere limitata:
a) asocierea se bazeaza pe încrederea asociatilor. Societatea are deci un caracter intuitu personae, ca si societatile de persoane;
b) capitalul social este divizat în anumite fractiuni denumite parti sociale. Aceste parti sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile;
c) asociatii raspund pentru obligatiile sociale numai în limita aportului lor.
Distinct de societatea cu raspundere limitata de tip clasic, constituita din doi sau mai multi asociati, Legea nr. 31/1990 reglementeaza si o varietate a acesteia - societatea cu raspundere limitata cu asociat unic.
Societatea cu raspundere limitata se poate constitui prin aportul unui singur asociat, care va fi detinatorul tuturor partilor sociale.
O persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi însa asociat unic decât într-o singura societate cu raspundere limitata cu asociat unic.
Societatea cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata alcatuita dintr-o singura persoana.
2.2. Constituirea societatii cu raspundere limitata
La baza constituirii societatii se afla actele constitutive ale societatii.
Pentru constituirea societatii cu raspundere limitata trebuie îndeplinite formalitatile cerute de lege.
a) Actele constitutive ale societatii
Societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut sau, dupa caz printr-un înscris unic.
În cazul societatilor cu raspundere limitata cu asociat unic, actul constitutiv este statutul.
Contractul de societate trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art.7 din Legea nr.31/1990.
Pentru a asigura caracterul intuitu personae al societatii, legea limiteaza numarul asociatilor la cel mult 50 (art.12 din Legea nr.31/1990).
Contractul de societate trebuie sa cuprinda capitalul social subscris si capitalul social varsat. Capitalul social nu poate fi mai mic de 200 lei.
Capitalul social se divide în fractiuni denumite parti sociale. Ele au o valoare nominala egala, care nu poate fi mai mica de 10 lei.
Potrivit legii, partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.
Statutul societatii cuprinde datele de identificare ale asociatilor si clauze privind organizarea si functionarea societatii.
b) Formalitatile necesare constituirii societatii
Formalitatile necesare constituirii societatii cu raspundere limita sunt cele prevazute de Legea nr.31/1990, pentru orice forma de societate comerciala.
2.3. Functionarea societatii cu raspundere limitata
a) Adunarea asociatilor
Adunarea generala a asociatilor este organul de deliberare si decizie al societatii. Ea exprima vointa sociala si, în consecinta, decide în toate problemele esentiale ale activitatii societatii.
În cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, atributiile prevazute de lege pentru societatea cu raspundere limitata apartin asociatului unic.
Hotarârile adunarii asociatilor se iau cu votul reprezentând majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, daca legea nu prevede altfel.
Pentru hotarârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, afara de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
b) Administratorii societatii
Societatea cu raspundere limitata este administrata de unul sau mai multi administratori.
Administratorii pot fi asociati sau neasociati si sunt desemnati prin actul constitutiv si alesi de adunarea asociatilor.
Când, prin actul constitutiv, sunt numiti mai multi administratori, asociatii pot prevedea ca ei sa lucreze împreuna sau individual.
Administratorii societatii pot face toate operatiile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile stabilite de actul constitutiv sau de lege.
Dreptul de a reprezenta societatea apartine administratorului care a fost împuternicit prin actul constitutiv sau prin hotarârea adunarii asociatilor, în calitate de reprezentant al societatii. Daca prin actul constitutiv nu s-a stabilit care administrator are puterea de reprezentare a societatii, legea prezuma ca dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator.
În cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, atributiile administratorilor sunt exercitate de catre asociatul unic, daca el are si calitatea de administrator.
c) Controlul gestiunii societatii
În societatea cu raspundere limitata, controlul asupra gestiunii societatii se realizeaza de auditorii financiari sau cenzorii societatii.
d) Transmiterea partilor sociale
Partile sociale încorporeaza anumite valori patrimoniale si, deci, ele pot fi transmise, în conditiile legii.
Cel mai adesea, transmiterea partilor sociale se face sub forma contractului de cesiune.
Cesiunea între asociatii aceleiasi societati se face în mod liber, fara a fi necesar consimtamântul celorlalti asociati.
Daca cesiunea are loc între un asociat si o persoana din afara societatii, legea cere ca cesiunea sa fie aprobata de asociatii care reprezinta cel putin trei patrimi din capitalul social al societatii.
În ambele cazuri, cesiunea trebuie sa îmbrace forma autentica si înscrisa în registrul comertului.
Partile sociale se transmit si pe cale succesorala. În contractul de societate se poate prevedea continuarea sau necontinuarea cu mostenitorii asociatului decedat.
e) Retragerea asociatului din societate
Retragerea asociatului din societatea cu raspundere limitata se poate realiza: în conditiile stabilite în actul constitutiv, prin hotarârea tuturor celorlalti asociati si prin hotarâre judecatoreasca (art.226 din Legea nr. 31/1990)
f) Excluderea asociatului din societate
Excluderea asociatului din societatea cu raspundere limitata se realizeaza în conditiile art.222-225 din Legea nr.31/1990.
2.4. Dizolvarea si lichidarea societatii cu raspundere limitata
Societatea cu raspundere limitata se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale referitoare la dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale si regulilor speciale prevazute de lege pentru aceasta forma de societate.
Exemple de subiecte de sinteza
1) Aporturile asociatilor;
2) Capitalul social;
3) Împartirea profitului;
4) Consecintele juridice ale calitatii de persoana juridica societatii comerciale;
5) Statutul administratorilor;
6) Raspunderea administratorilor;
7) Conditiile generale de modificare a actului constitutiv a societatii comerciale;
8) Fuziunea si divizarea societatilor comerciale;
9) Cauzele generale de dizolvare a societatilor comerciale;
10) Constituirea continuata a societatii pe actiuni;
11) Administrarea societatii pe actiuni;
12) Transmiterea partilor sociale.
Exemplu de test tip grila
Transmiterea partilor sociale înte vii se poate face:
a. liber, fara acordul celorlalti asociati;
b. numai cu acordul tuturor asociatilor,
c. cu votul majoritatii asociatilor prezenti la adunarea generala.
Bibilografie
Stanciu D. Carpenaru, Tratat de drept comercial român, Edit. Universul Juridic, Bucuresti, 2009
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 205
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
