SOCIETATILE COMERCIALE

Sectiunea 1. Notiuni introductive

1.1.Generalitati.

Originile societatilor comerciale sunt stravechi, fiind atestata geneza lor din antichitate, in urma cu patru milenii, cand a fost reglementata intr-o forma adecvata modului de productie scalavagist aceasta institutie juridica. Codul lui Hammurabi care dateaza din a doua jumatate a sec. al XVII-lea i.e.n. contureaza aceasta institutie prin 4 din cele 34 de articole ale sale rezervate contractelor.

Evolutia acestei institutii juridice urmeaza etapele istoriei , in dreptul roman facandu-si aparitia mai multe tipuri de societati comerciale , mai apropiate de sensul modern al conceptului de societate fiind : societatis omnium bonorum ( societate a tuturor bunurilor), societatis quaestus lucri compendi (societatea de castiguri viitoare), societatis unius rei (societatea bazata pe capitalul compus dintr-un singur bun), etc. Notabil ca , indiferent de forma in care functiona, societatea in dreptul roman era considerata un simplu contract si nu o persoana juridica, avand un patrimoniu distinct de patrimoniile asociatilor.

Dreptul feudal a recunoscut societatii comerciale personalitatea juridica. In perioada moderna, amplificarea ponderii comerciantilor societati comerciale persoane juridice s-a inregistrat diversificarea lor ca forma , pe plan juridic reprezentand institutia fundamentala a dreptului comercial contemporan.

Societatile comerciale sunt asadar principalii agenti comerciali in actuala economie de piata. In perioada dictaturii comuniste , existenta lor nu era reglementata decat in forma societatilor comerciale mixte constituite de intreprinderi autohtone cu parteneri de afaceri din strainatate. In prezenta, sunt reglementate printr-o reforma de proportii in materia societara a normelor legale incidente, sediul principal fiind Legea nr. 31/1990 rep. , denumita in continuare L.S.C. ( Legea societatilor comerciale).

1.2. Definitia societatii civile.

Art. 1491 din C.civ. dispune ca : "Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scopul de a imparti foloasele ce ar putea deriva". Consecutiv, art. 1492 stipuleaza ca: "orice societate trebuie sa aiba un ce licit si sa fie contractata spre folosul comun al partilor. Fiecare membru al societatii trebuie sa puna ceva in comun, sau bani , sau lucruri, sau industria sa". Din definitiile citate rezulta ca societatea este un contract in baza caruia doua sau mai multe persoane (asociati) convin sa puna in comun anumite bunuri pentru a desfasura impreuna o anumita activitate, in vederea realizarii si repartitiei beneficiilor ce vor rezulta. Se desprind din redactarea textelor legale citate caracterele juridice ale contractului de societate civila : contractul este multilateral ( la incheierea lui participa doua sau mai multe persoane care isi asuma obligatii corelativ drepturilor stipulate), cu titlu oneros (fiecare asociat intrevede obtinerea de beneficii ), cu caracter comutativ (fiind cunoscuta intinderea obligatiei fiecarui asociat din momentul perfectarii conventiei), consensual ( considerandu-se perfect si valabil incheiat prin simplul acord de vointe , forma scrisa este ceruta ad probationem). Conceptul de societate definit de art. 1491 din C.civ . este structural valabil si pentru societatea comerciala in elementele comune de esenta, legate de caracterul de grupare de persoane si de bunuri (capitaluri) in scop economic, lucrativ. Mai departe, ce le diferentiaza in reglementare consta in aceea ca , in cazul societatii comerciale:

a). obiectul sau natura operatiunilor pe care le realizeaza societatea sunt calificate distinct de catre Codul comercial ca fiind fapte de comert. Art. 1 din Legea nr. 31/1990 prevede ca : "in vederea efectuarii de acte de comert, persoanle fizice si persoanele juridice se pot asocia si constitui societati comerciale";

b). Societatea comerciala are personalitate juridica , potrivit art.1 alin.2 din L.S.C. care prevede ca : "Societatile comerciale ciu sediul in Romania sunt persoane juridice romane";

c). Societatea comerciala urmeaza norme distincte si exprese de reglementare legala in referire la conditiile de constituire si infiintare, in raport de cele incidente societatii civile. Societatile comerciale, potrivit art. 2 din L.S.C se vor constitui "in una din urmatoarele forme: societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata".

Sectiunea 2. Reguli comune aplicabile societatilor comerciale.

2.1. Notiunea, elementele si clasificarea

2.1.1. Notiunea de societate comerciala.

Societatea comerciala se defineste ca o entitate colectiva de persoane, fizice sau juridice, constituita pe baze asociative, potrivit contractului de societate, cu personalitate juridica, distincta de aceea a membrilor ce o compun si prin care asociatii convin sa puna in comun anumite bunuri in vederea exercitarii de fapte de comert, cu scopul realizarii de profit. Cu titlu de exceptie, societatea comerciala poate lua nastere ca efect al manifestarii unilaterale de vointa, este cazul societatii comerciale unipersonale, reglementata in cadrul societatii cu raspundere limitata cu unic asociat.

2.1.2. Elementele contractului de societate

Sunt descrise de aporturile asociatilor, intentia de a exercita in comun o activitate comerciala si intentia comuna de realizare a profitului in vederea repartitiei potrivit cotelor de participare la capitalul social sau ,derogator dreptului comun, potrivit clauzelor contractuale.

a).Aportul la formarea capitalului social consta intr-o operatiune juridica derivata din obligatia asumata de fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala. Aportul poate avea ca obiect o suma de bani (aportul in numerar), bunuri imobile (constructii, terenuri etc. ) si mobile corporale ( utilaje, marfuri ) sau bunuri mobile incorporale ( creante, fond de comert) reprezentand aportul in natura sau munca ori activitatea profesionala depusa in scopul realizarii obiectului de activitate al societatii, respectiv aportul in industrie. Asumarea obligatiei de aport este denumita subscriere la capitalul societatii si ia fiinta concomitent cu semnarea contractului de societate sau , particular, prin participare la subscriptie publica. Prin asumarea acestei obligatii, asociatii devin debitori fata de societate.

b).Capitalul social reflecta expresia valorica a totalitatii aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii. Sub aspect juridic, el constituie gajul general al creditorilor societatii. Sub aspect contabil, se regaseste evidentiat in bilantul contabil. Capitalul subscris este reprezentat de valoarea totalizata a aporturilor cu care s-au obligat asociatii sa contribuie la constituirea societatii, constituind capitalul social. Capitalul varsat reflecta valoric aporturile efectuate si incluse in patrimoniul societatii. Structura capitalului social este diferentiata potrivit formelor juridice ale societatilor comerciale regelemenate de L.S.C. : este fractionat in parti de interes in cazul societatilor de persoane ( societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla), actiuni in cazul societatilor de capitaluri (societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni), parti sociale in cazul societatii cu raspundere limitata, societate hibrid cu trasaturi comune societatilor de persoane si de capitaluri.

c). Patrimoniul social. Reprezinta o universalitate juridica ce cuprinde in sfera sa ansamblul drepturilor si obligatiilor , precum si totalitatea bunurilor societatii determinabile la un moment dat. Patrimoniul social , spre deosebire de capitalul social care se limiteaza la expresia valorica a aporturilor asociatilor , are o componenta de valoare variabila, direct proportionala cu rezultatul economico-financiar al societatii.

d). Profitul societatii reprezinta proiectia finalitatii activitatii comerciale desfasurate , asociatii participand in comun atat la beneficiile cat si la pierderile societatii. In sens larg, semnifica un castig evaluabil in bani, ceea ce explica affectio societatis . La sfarsitul fiecarui exercitiu financiar se stabileste cuantumul acestuia, prin intocmirea bilantului si a contului de profit si cheltuieli. Conditia esentiala pentru a fi reprtizat intre asociati potrivit contractului de societate este realitatea acestuia, exprimata sub fornma excedentului, nefiind admis de lege a se distribui beneficii din capitalul social al societatii. Modalitatea de distribuire a profitului urmeaza libertatea asociatilor de a decide, reflectata in contractul de societate. Cu titlu obligatoriu, in contract trebuie sa se stipuleze contributia fiecarui asociat la beneficii si pierderi sau modul de distribuire a beneficiilor (art. 3 si 8 din L.S.C.). Criteriul general avut in vedere la proportia urmarita in distributia profitului urmeaza contributia asociatilor la formarea capitalului social. In particular, ei pot conveni si cote inegale cu mentiunea ca sunt sanctionate cu nulitate de legea civila (art. 1513 din C.Civ.) clauzele leonine (intelegeri prin care unii asociati isi rezerva in detrimental altor asociati totalitatea castigurilor sau scutirea de a participa la piederi).

2.1.3. Clasificarea societatilor comerciale.In doctrina au fost propuse mai multe criterii de clasificare a societatilor comerciale:

a). Potrivit cifrei de afaceri a societatii, raportat la numarul de angajati ai societatii, se disting:

- intreprinderi mici;

-intreprinderi mijlocii;

-intreprinderi mari.

Tratamentul legal al societatilor comerciale astfel clasificate este guvernat de regulile dreptului comun in materie, potrivit formelor juridice in care functioneaza; interesul practic al clasificarii este insa reprezentat de politica legiuitorului de sprijinire si dezvoltare a intreprinderilor mici si mijlocii, prin adoptarea unor masuri legislative stimulative in plan economic si fiscal.

b). Potrivit provenientei capitalului social, functie de participant (statul sau subiect de drept comercial strain), se disting:

-societati cu capital integral de stat

-societati cu capital mixt (partial de stat si partial privat);

-societati cu capital integral privat.

si

-societati cu capital integral autohton;

-societati cu capital mixt (autohton si strain);

-societati cu capital integral strain.

c). Potrivit ponderii elementului intuitu personae, important la infiintarea societatii, distingem:

- Societati de persoane ( societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla) , care se infiinteaza , organizeaza si functioneaza in considerarea calitatilor profesionale si a identitatii asociatilor lor, are pronuntat caracter cooperativ, fiind determinante increderea si conlucrarea asociatilor in vederea obtinerii de profit si nu capitalul.Elementul intuitu personae se constituie ca un veritabil liant al acestor tipuri de societati comerciale.

-Societati de capitaluri (societatea pe actiuni, si in comandita pe actiuni), in care primeaza idea de capital, neiteresand elementul intuitu personae, respectiv calitatile personale, aptitudinile profesionale sau atitudinea asociatilor care se asociaza.

d). Potrivit intinderii raspunderii asociatilor pentru datoriile sociale, distingem categoria :

- Societatilor cu raspundere nelimitata ( in cazul carora asociatii raspund nelimitat si solidar , cu intregul lor patrimoniu, pentru datoriile societatii: societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla -asociatii comanditati).

-Societatilor cu raspundere limitata a asociatilor , in care legea comerciala instituie responsabilitatea limitata a asociatilor pentru datoriile sociale (societatea pe actiuni, societatea in comandita simpla si societatea cu raspundere limitata ). Asociatii din aceasta grupa raspund pentru datoriile sociale numai in limita valorica a aportului subscris. Asa fiind, pentru toate aceste forme de societate legiuitorul prevede expres un minim de capital ca o conditie de constituire a lor .

e). Potrivit structurii capitalului social si a modului cum este divizat intre asociati:

-societati cu parti sociale , al caror capital social este structurat in fractiuni egale numite parti sociale (societatile de persoane si societatea cu raspundere limitata.

-societati pe actiuni, generic numite asfel societatile emitente de actiuni ( Societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni). Specific, capitalul social este fractionat in parti egale, reprezentate prin titluri de valoare, numite actiuni.

f). Potrivit abilitatii societatii de a emite titluri de valoare sau lipsa unei astfel de abilitari:

-Societati emitente de titluri valoare (societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni); legea le recunoaste abilitatea de a emite titluri de valoare (inscris ce are valoare comerciala).

-Societati neemitente de titluri de valoare (societatile de persoane si societatea cu raspundere limitata ) care detin titluri societare (certificate de parti interese sau de parti sociale, care nu intrunesc trasaturile specifice titlurilor de valoare.

2.2. Constituirea si functionarea societatilor comerciale.

Legea nr.31/1990 modificata si completata prin O.U.G.nr. cuprinde, in titlul III, reguli generale pentru constituirea societatilor comerciale. Vointa asociatilor privind constituirea unei scocietati comerciale se materializeaza, in conditiile legii, cu respectarea fazelor obligatorii : consensuala, cvasijudiciara si publicitara. Potrivit art. 5 din L.S.C., societatea in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract de societate, iar societatea pe actiuni, sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut. In cazul societatii pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata, legea ingaduie ca cele doua acte - contractul de societate si statutul- sa se incheie sub forma unui inscris authentic, denumit act constitutiv.In cazul societatii cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane (societatea cu raspundere limitata cu unic asociat), caz in care se intocmeste numai statutul.

Contractul de societate fundamenteaza constituirea societatii comerciale, fiind calificat drept act de comert obiectiv conex. Trebuie sa contina elementele care il particularizeaza de alte forme associative (aporturile asociatilor, affectio societatis si repartitia profitului). Conform art. 948 din C.civ. ,trebuie sa indeplineasca anumite conditii esentiale pentru validitatea unei conventii (consimtamantul valabil al partilor care se obliga, capacitatea de a contracta, un obiect determinat si o cauza licita).

Conditiile de forma ale contractului de societate impun forma scrisa a contractului de societate. Potrivit O.U.G. 76/2001, nu se mai impune obligativitatea incheierii in forma autentica a actului constitutive decat in ipoteze expres determinate de catre legiuitor: cazul in care se aporteaza un teren la capitalul social (in natura), cand forma juridica a societatii comerciale implica raspunderea nelimitata a asociatilor sau a unora dintre ei pentru obligatiile sociale, cand societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica.

Contractul de societate trebuie sa contina elemente care sa prefigureze in mod clar relatiile dintre asociati in vederea desfasurarii activitatii comerciale in vederea carora s-au asociat. Sediul materiei se afla continut in art. 7 si 8 din L.S.C unde se prevad clause aplicabile diferentiat, functie de forma juridica a societatii.. Clauzele commune tuturor formelor de societate comerciala privesc identificarea partilor, individualizarea societatii, caracteristicile ei, conducerea si gestiunea societatii, drepturile si obligatiile asociatilor, dizolvarea si lichidarea societatii. Relativ la clauzele expres prevazute de lege, trebuie incluse cu titlu obligatoriu in contractul de societate, in caz contrar societatea nu va putea fi inmatriculata.

Formalitatile necesare constituirii societatilor comerciale sunt intocmirea actelor constitutive (in cazuri autorizate de lege, cu concursul notarului public) si inregistrarea si autorizarea functionarii societatii (prin participarea organelor competente, stabilite de catre O.U.G. nr. 76/2001. in scopul simplificarii formalitatilor de constituire a societatilor comerciale, prin O.U.G. nr. 76/2001 s+a instituit o procedura unica de inregistrare si autorizare a functionarii societatilor comerciale. Prin indeplinirea acestei proceduri, societatea comerciala devine persoana juridica si este astfel autorizata sa functioneze, potrivit obiectului sau societar. Potrivit ordonantei, procedura inregistrarii si autorizarii functionarii comerciantului este realizata de catre Biroul unic din cadrul camerelor de comert si industrie teritoriale, la solicitarea membrilor fondatori. Biroul unic este format din reprezentantii camerei de comert si industrie, oficiului registrului comertului si ai institutiilor care elibereaza avizele, autorizatiile sau /si acordurile strict necesare pentru autorizarea functionarii societatii comerciale. Cererea de inregistrare si autorizare a functionarii societatii comerciale se solutioneaza de catre judecatorul delegate, acesta fiind abilitat de lege cu controlul legalitatii actelor sau faptelor care , potrivit legii, sunt supuse formalitatilor de inregistrare in registrul comertului. Judecatorul delegate se pronunta prin incheiere in termen de 5 zile de la data indeplinirii cerintelor legale pentru inregistrarea societatii, incheuiere pentru care calea de atac este recursul (se exercita in termen de 15 zile de la data pronuntarii incheierii ). Inregistrarea Judecatorului delegate a hotararii dispuse se face in termen de 24 de ore de la data la care a devenit irevocabila.Pe data inregistrarii, societatea comerciala devine persoana juridica. Societatea comerciala urmeaza subsecvent formalitatile de publicitate in Monitorul oficial si de inscriere fiscala la directia generala a finantelor publice teritoriale.

Functionarea societatilor comerciale este reglementata prin prevederile cuprinse in Titlul III din Legea nr. 31/1990. Dispozitiile comune ale functionarii societatii comerciale trateaza : regimul juridic al bunurilor aduse ca aport in societate, dreptul asociatilor la dividende, despre administratorii societatii, obligatii referitoare la actele societatii comerciale.

Vointa societatii se manifesta prin concursul organelor sale. Organul de deliberare este adunarea generala a tuturor asociatilor, respectiv a actionarilor.

Vointa sociala este indeplinita prin actele juridice ale organului executive (de gestiune), care este administratorul societatii. Controlul gestiunii administratorilor este realizat de catre un organ specializat - cenzorii societatii.

In cazul societatii pe actiuni, forma cea mai evoluata, exista toate cele trei organe: adunarea generala a actionarilor, administratorii si, in anumite cazuri, consiliul de administratie, precum si cenzorii societatii.

In cazul societatii in nume colectiv, datorita numarului mic de asociati, este institutionalizata o adunare generala propriu-zisa. Controlul gestiunii se realizeaza de catre asociati, nefiind obligatorie desemnarea de cenzori.

In cazul societatii cu raspundere limitata, organele sunt aceleasi ca si in cazul societatii pe actiuni, cu unele particularitati.

2.3. Modificarea si dizolvarea societatilor comerciale.

In anumite situatii si momente ale activitatii societatii comerciale se pot inregistra actiuni necesare de modificare a conditiilor initiale de infiintare si functionare, pentru a corespunde cerintelor momentului. Asociatii port decide modificarea capitalului social (marirea sau reducerea acestuia), schimbarea sediului societatii, obiectului acesteia sau formei juridice , prelungirea duratei societatii etc. Modificarea actului constitutiv este reglementata de catre L.S.C. (Titul IV). Pentru modificarea actului constitutive, legea impune respectarea conditiilor de forma si de fond cerute pentru incheierea lui. Modificarea trebuie inregistrata in registrul comertului si publicata in monitorul Oficial, in conditiile prezentate de Legea nr. 31/1990 si O.U.G.nr. 76/2001.Actul de modificare a actului constitutive se realizeaza prin vointa asociatilor, exprimata in cadrul adunarii asociailor, sau de consiliul de administratie ori administratorul unic, in conditiile art. 114 din L.S.C. Decizia de modificare a actului constitutiv se ia de catre adunarea asociatilor in conditii de cvorum si majoritate ceruta de lege; in cazul societatii pe actiuni si in comandita pe actiuni, conditiile prevazute pentru adunarea generala extraordinara (art. 115 din L.S.C.), in cazul societatii in nume comlectiv, in comandita simpla si societatii curaspundere limitata, prin votul tuturor asociatilor (art.187 alin.2 din L.S.C.).

Prin modificarea actului constitutiv se poate creea ipoteza afectarii intereselor creditorilor societatii. In acest sens, legea dispune ca hotararea organelor statutare de decizie poate fi atacata cu opozitie de catre creditorii sociali si de catre orice persoana prejudiciata (art. 61 din L.S.C. jurisdictia fiind regelementata de dispozitiile art. 62 din L.S.C. de asemenea , legea comerciala recunoaste dreptul asociatilor de a se retrage din societate , in cazul in care apreciaza ca actul constitutiv le poate afecta prejudiciabil interesele.

Sectiunea 3. Reguli speciale aplicabile fiecarui tip de societate comerciala

3.1. Societatea in nume colectiv.

Este cunoscuta ca fiind cea mai veche forma de societate comerciala. Este de regula constituita dintr-un numaar mic de asociati, pentru derularea unor afaceri comerciale de mica intindere si cu risc financiar redus. Asociatii conlucreaza potrivit elementului intuitu personae specific societatii de persoane din care face parte. Asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor; capitalul social este divizat in parti de interes, care nu sunt reprezenatte prin titluri. De principiu, nu sunt transmisibile. Obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor. Prin participarea la constituirea unei societati in nume colectiv, asociatii nu dobandesc caliateta de comercianti.

3.2. Societatea in comandita simpla.

Nota caracteristica a societatii in comandita simpla este descrisa de prezenta a doua categorii de asociati: comanditatii, care raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar, indeplinind si calitatea de administratori ai societatii, si asociatii comanditari, care raspund in limita aporturilor lor, denumiti uneori in doctrina finantatorii societatii comerciale. Face parte din grupa societatilor de persoane: se bazeaza pe incredere ; comanditarii sunt detinatori de capital pe care vor sa-l investeasca fara a risca raspundere nelimitata si incredinteaza sumele de bani comanditatilor , care nu au suficient capital dar au initiativa si competenta profesionala necesara desfasurarii unei activitati comerciale in scopul obtinerii de profit. Este o societate fundamentata pe elemental intuitu personae, capitalul social este divizat in parti de interes, care nu sunt reprezentate prin titluri iar raspunderea asociatilor este diferita: asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar iar asociatii comanditari raspund in limita aportului lor.

3.3. Societatea pe actiuni.

Cunoscuta si sub denumirea de societate anonima, societatea pe actiuni reprezinta forma cea mai complexa si cea mai evoluata a societatii comerciale. In aceasta forma de societate primeaza idea de capital, neinteresand calitatile personale ale asociatilor. Asociatii contribuie cu aporturile lor la formarea capitalului social, fara sa desfasoare o activitate in societate , iar raspunderea lor pentru obligatiile sociale se limiteaza la aceste aporturi. Aceasta forma de societate este destinata marilor afaceri, care necesita capitaluri substantiale. Asa cum este reglementata, este autorizata sa faca apel la subscriptia publica pentru formarea unor capitaluri mari, necesare unor investitii majore.

Societatea se constituie dintr-un numar minim de asociati, (cinci) denumiti si actionari, capitalul social este divizat in actiuni, care sunt titluri negociabile si transmisibile . Raspunderea asociatilor este limitata pentru obligatiile sociale, ei raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris. Aporturile asociatilor pot fi in numerar, in natura sau in creante. Contarctul de societate trebuie sa prevada numarul si vaoarea nominala a actiunilor, cu precizarea daca sunt nominative sau la purtator. Valoarea unei actiuni nu poate fi mai mica de 1000 de lei (art. 93 din L.S.C.). Capitalul social al societatii pe actiuni trebuie sa fie de minimum 25.000.000 lei . Ca modalitate de subscriptie a capitalului social, art. 9 din L.S.C. prevede ca societatea pe actiuni se constituie prin prin subscriere integrala si simultana a capitalului social de catre semnatarii actului constitutive sau prin subscriptie publica. Asociatii sunt liberi sa aleaga modalitatea de subscriptie potrivit intereselor si posibilitatilor lor. Actiunile emise decatre societatea pe actiuni sunt de mai multe feluri: actiuni ordinare si actiuni preferentiale. Actiunile ordinare , la randul lor, se clasifica in actiuni nominative sia ctiuni la purtator. Characteristic actiunilor nominative este faptul ca se identifica titularula ctiunii prin elementele sale de identificare si pot fi emise in forma materiala, pe support dehartie, sau in forma dematerializata, prin inscrierein cont. In cazul actiunilor la purtator elementele de identificare ale titularului actiunii nu se mentioneaza in titlu, titularul dreptului de proprietate fiind posesorul ei. Drepturile aferente apartin si pot fi exerciate de catre persoana care poseda titlul. Actiunile preferentiale sunt actiuni cu dividend prioritar fara drept de vot si confera titularului lor un drept de dividend prelevat prioriatr asupra beneficiului distribuibil asupra exercitiului fianciar, inaintea oricaror altor plati, precum si drepturile recunoscute titularilor de actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a participa si de a vota, in temeiul acestor actiuni, in adunarile generale ale actionarilor. Actiunile se transmit diferit, dupa cum sunt actiuni nominative sau la purtator. In primul caz, circulatia juridica a lor este conditionata de indeplinirea unor formalitati (declaratie facuta in registrul actionarilor tinut de catre societatea emitenta, semnata de cedent sau de mandatarii lui si prin mentiunea facuta pe titu. (art. 98 din Legea nr. 31/1990 ). Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transmite prin simpla traditiune a acestuia (art. 99 din L.S.C.).

Necesarul societatii pe actiuni , la un moment dat, de obtinere a unui capital suplimentar, se poate realize printr-un imprumut pe termen lung in forma emiterii de obligatiuni. Obligatiunile sunt fractiuni ale iprumutului cu o anumita valoare nominala , sunt egale si indivizibile. Au regimul juridic de titluri de valoare, ele incorporeaza dreptul la suma de bani prevazuta in titlu. Pot fi nominative sau la purtator iar emiterea lor poate fi hotarata numai de adunarea generala extraordinara a societatii. In cazul in care obligatiunile fac obiectul unei oferte publice (conform O.U.G. nr. 28/2002, emiterea si tranzactionarea lor se face potrivit acestei ordonante (oferta publica autorizata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare urmata de prospect de emisiune , subscrierea obligatiunilor si emiterea titlului obligatiunilor.

3.4. Societatea in comandita pe actiuni.

Art. 3 din L.S.C. prevede ca societatea in comandita pe actiuni este acea societate ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comenditati; comanditarii sunt obligati numai pana la concurenta capitalului social subscris. Societatea cunoaste doua categorii de asociati: asociatii comanditari si asociatii comaditati. Intregul capital social este fractionat in actiuni, toti asociatii avand calitatea de actionari. In privinta raspunderii, se reglementeaza distinct: Comanditatii raspund nelimitat si solidar, iar comanditarii raspund numai in limita aportului lor. Societatea in comandita pe actiuni se constituie potrivit acelorsi reguli ca si societatilepe actiuni. Potrivit art. 183 din L.S.C., conducerea societatii este incredintata unora sau mai multor asociati comanditati, care au calitatea de administratori ai societatii. Ei pot fi revocati de adunarea generala a actionarilor printr-o hotarare adoptata cu conditiile de cvorum si majoritate cerute pentru adunarea generala extraordinara. Societatea in comandita pe actiuni se dizolva daca singurul asociat comanditar sau comanditat este supus procedurii falimentului, devine incapabil, este exclus, devine incapabil ori se retrage sau decedeaza. Acest efect nu se produce in cazul in care actul constitutive prevede clauza de continuare cu mostenitorii sau cand asociatul ramas decide continuarea existentei societatii sub forma societatii curaspundere limitata cu asociat unic (art. 224 alin. 3 din L.S.C.).

3.5. Societatea cu raspundere limitata.

Societatea cu raspundere limitata se constituie potrivit dispozitiilor art. si 23 din Legea nr. 31/1990. are natura duala, imprumutand elemente specifice din ambele grupe de societati comerciale: de persoane si de capitaluri. In practica comerciala este preferata si cunoscuta cu pondere larga, datorita avantajelor : raspunderea asociatilor la limita aportului la formarea capitalului social, limita minima de 2.000.000 lei pentru capitalul social, corespunde afacerilor comerciale de debut sau cu risc financiar redus. La baza constituirii societatii se afla contractul si statutul, iar in cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, actul constitutive il constituie statutul societatii. Stautul societatii se incheie in forma autentica. Adunarea generala a asociatilor este organul de deliberare si decizie al societatii cu raspundere limitata. Avand atributiuni de organ deliberativ si de decizie, adunarea generala a asociatilor hotaraste in conditii de cvorum si de majoritate diferite, asupra problemelor curente din viata societatii, precum si asupra unor chestiuni deosebite, cum sunt cele legate de modificarea contractului de societate si a statutului societatii.

Potrivit legii, deciziile luate decatre adunarea generala a asociatilor cu respectarea contractului de societate , stautului si dispozitiilor legale sunt obligatorii pentru toti asociatii, incusiv pentru cei care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Asociatul care se considera prejudiciat in drepturile sale poate cere instantei judecatoresti anularea hotararii adunarii asociatilor. Dreptul de a ataca hotararea se exercita in conditiile prevazute de lege pentru anularea hotararilor adunarii actionarilor (art. 144 din L.S.C.).

In societatea cu raspundere limitata, de regula, controlul asupra gestiunii societatii se efectueaza de catre asociati, in mod exceptional prin cenzorii societatii, analog societatii pe actiuni. Este vorba despre facultatea asociatilor de a dispune in acest sens, cu precizarea ca in situatia expusa de catre art. 147 alin. 2 din L.S.C. ( numarul asociatilor este mai mare de 15 ) este obligatorie desemnarea de cenzori.

Partile sociale confera caliatea de asociat cu toate drepturile si obligatiile aferente, nu sunt reprezentate prin titluri negociabile dar pot fi transmise, in conditiile legii , prin acte intre vii sau mortis causa, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Transmiterea lor se poate face intre asociati sau catre persoane straine de societate.

Dizolvarea societatii cu raspundere limitata intervine din cauzele expuse in art. 169 din L.S.C respectiv din cauze generale aplicabile fiecarui tip de societate. Art. 170 din L.S.C. prevede cazuri speciale de dizolvare a societatii : cand numarul asociatilor se reduce la unul singur, datorita falimentului, incapacitatii , excluderii, retragerii sau mortii celorlalti asociati. Nu se aplica acest caz special in cazul societatii unipersonale, sau daca s-a stipulat in contract clauza expresa de continuare a societatii cu mostenitorii asociatului decedat.

Societatea cu raspundere limitata se dizolva si in ipoteza micsorarii capitalului social sub limita legala minima (art. 169 din L.S.C.). De asemenea,constituie cauza de dizolvare cand se constata incidenta art. 211 alin.1 si 2 din L.S.C. privind incalcarea interdictiei unui S.R.L. cu asociat unic de a fi asociat unic intr-o societate cu raspundere limitata unipersonala.

4. Procedura reorganizarii si falimentului judiciar.

Procedura falimentului consta in anumite reguli prin care se reglementeaza executarea silita a bunurilor din patrimoniul debitorului , in vederea platii datoriilor fata de creditori. Art. 2 din Legea nr. 64/ in forma sa modificata, prevede ca "scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului in insolventa, fie prin reorganizarea comerciantului si a activitatii acestuia, fie prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment".

Un comerciant aflat in insolventa poate fi supus unei proceduri speciale , procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Se constituie, sintetic, ca un ansamblu de reguli reglementate de lege, care tind catre obtinerea de fonduri banesti pentru plata datoriilor debitorului aflat in insolventa, prin redresarea economico-financiara a activitatii debitorului sau prin executarea silita a bunurilor din patrimoniul acestuia.

Procedura are un caracter judiciar, se realizeaza de catre instanta de judecata , judecatorul sindic, administratorul , lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor (art. 5 din Legea nr. 64/1995 rep. ).

De asemenea, are caracter profesional, fiind aplicabila numai comerciantilor. Doctrina in materie descrie caracterul de remediu sau, dupa caz, de executare silita , caci potrivit art. 2 din Legea nr. 64/ procedura are drept scop fie

acoperirea pasivului debitorului, fie procedura reorganizarii, fie procedura falimentului.Conditiile cerute de lege referitor la aplicarea procedurii falimentului se refera la cumularea calitatii de debitor a comerciantului (persoana fizica sau juridica ) cu situatia sa de insolventa asa cum a redefinit O.G. nr. 38/2002 incetarea de plati , uzitata in termenii traditionali ai Legii nr. Prin insolventa, in conditiile legii, se intelege "acea stare a patrimoniului debitorului caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile ".

4.1. Reorganizarea societatilor comerciale

Potrivit legii cadru, prin reorganizare se intelege acea procedura care permite comerciantului aflat in incetare de plati sa-si reorganizeze activitatea pe baza de plan aprobat de tribunal, in scopul redresarii patrimoniale si a platii creditorilor . Daca planul de reorganizare a fost aprobat de catre judecatorul sindic, se pune in aplicare cu dublu scop : redresarea activitatii debitorului si plata creantelor catre creditori. Debitorul va trebui sa se conformeze unui plan de masuri organizatorice, economice, financiare, juridice, urmarind schimbarile de structura prevazute in plan. Debitorul aflat in prezenta unui plan de reorganizare confirmat va exercita administrarea singur sau ,dupa caz, sub supravegherea administratorului. Dreptul de administrare inceteaza motivate atunci cand judecatorul sindic dispune incetarea reorganizarii si lichidarea averii debitorului, in conditiile art. 77 si urm . din Lege.

4.2. Falimentul judiciar

Este o procedura prin care comerciantul, aflat in incetare de plati, este desesizat de averea sa, in scopul valorificarii ei si satisfacerii creditorilor. Consta intr-un ansamblu de acte juridice si operatiuni care privesc: hotararea de intrare in faliment, stabilirea masei active, efectuarea lichidarii bunurilor din patrimoniul debitorului, repartitia sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului, inchiderea procedurii falimentului.

Cazurile de aplicare a procedurii falimentului sunt enumerate in continutul art. 77 din Legea nr. 64/ 1995 rep. :

- debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment prin cererea introductiva; nu se afla in prezenta depunerii vreunui plan de reorganizare , sau planul nu a fost acceptat si confirmat conform legii;

- debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare, dupa cum nici una dintre persoanele interesate nu a propus un plan sau , desi apropus, nu a fost acceptat si confirmat;

-debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, neurmata de depunerea planului ori planul sau propus nu a fost acceptat si confirmat, iar nici una din partile participante la procedura nu a depus vreun plan sau , depus fiind, nu a fost acceptat si confirmat;

-prevederile planului connfirmat nu s-au realizat, obligatiile de plata a creantelor debitorilor nu s-au indeplinit sau continuarea activitatii debitorului in cursul reorganizarii este prejudiciabila patrimonial pentru debitor.

Judecatorul sindic decide intrarea debitorului in procedura falimentului prin incheiere. Prin incheiere, vapronunta dizolvarea societatii debitoare si va dispune:

- ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

-desemnarea unui lichidator, cu precizarea atributiilor acestuia si remuneratiei cuvenite;

- termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator catre lichidator, la care se adauga lista actelor si operatiunilor effectuate dupa deschiderea procedurii;

- indicarea tabloului general de creante cu lista creditorilor si creantele nascute dupa deschiderea procedurii;

- notificarea intrarii in faliment.

Masurile prealabile lichidarii consta in stabilirea averii debitorului supus procedurii, intocmirea listei bunurilor, sigilarea, inventarierea si conservarea bunurilor din averea debitorului.

Efectuarea lichidarii propriu-zise, bunurile sunt lichidate prin vanzarea lor, in conditiile legii, scopul fiind indestularea creantelor creditorilor.

Dupa parcurgerea operatiunilor prevazute de lege, procedura urmeaza sa se inchida, cazurile, luarea deciziei si consecintele inchiderii procedurii fiind stabilite de Legea nr. 64/1995.

4.3. Raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatilor comerciale .

Legea nr. 64/1995 rep. prevede in cap. IV raspunderea conducatorilor debitorului aflat in insolventa. Prin continutul ei , se prevede ca tribunalul poate sa dispuna ca parte din pasivul societatii pe actiuni sau al societatii cu raspundere limitata , ajunsa in starea de incetare de plati, sa fie suportat de catre membrii organelor de conducere -administratori, directori, cenzori-care sunt culpabili de generarea starii de insolventa , prin savarsirea de fapte cum ar fi: utilizarea bunurilor sau creditelor societatii in scop personal, initierea de fapte de comert pentru propriul interes, distinct de al societatii si prejudiciabil pentru aceasta, tinerea contabilitatii fictive sau cu eludarea legii, deturnarea de active ale societatii, angajarea in operatiuni riscante financiar pentru societate , in scopul intarzierii incetarii de plati sau plata preferentiala a unor creditori in detrimental altor creditori in luna precedenta incetarii platilor.

Raspunderea patrimoniala, asa cum este reglementata in art. 124 alin.2 , este dublata si de o raspundere penala, pentru faptele care constituie infractiuni.