STATUTE PROFESIONALE

STATUTE PROFESIONALE

Consideratii generale privind profesiile juridice si statutele acestora

In procesul complex de realizare a dreptului in ambele sale forme: conformarea si aplicarea legii intervin o serie de persoane si institutii cu atributii specifice si bine delimitate. Astfel, pe langa magistrati, persoanele chemate in primul rand sa aplice legea si care au si rol distinct in infaptuirea justitiei, intervin si alte persoane, care fie sprijina activitatea magistratilor sau a partilor implicate intr-o activitate juridica, fie desfasoara o activitate distincta cu conexiuni puternice cu prima categorie.

Fiecare din aceste persoane se incadreaza intr-o anumita profesie juridica distincta si parte componenta a sistemului juridic si judiciar al statului roman.

Statutele profesionale reprezinta un ansamblu de norme functionale si organizatorice proprii tuturor corpurilor profesionale care au o lege speciala de organizare si exercitare a profesiei. Statutele profesionale de regula, reglementeaza accesul in profesie, conduita profesionala, drepturile si obligatiile specifice, sanctiunile s.a.

Statutele profesionale sunt adoptate, de regula, de membrii corpului profesional respectiv si au valoare de acte normative subsecvente legilor de organizare si exercitare a profesiei, precum si de aplicare a legii in sine. Conceptul de statut profesional implica reglementarea unei categorii profesionale deja instituita printr-un act normativ anterior.

In general, prin statut se intelege un ansamblu de dispozitii cu caracter oficial prin care se stabileste constituirea unei organizatii si se stabilesc, de asemenea, scopul, structura si modul de functionare al acesteia.

Avand in vedere aceste doua acceptiuni ale notiunii de statut, precizam ca in cursul de fata avem in vedere primul sens, si anume acela de 'regulament' (nu de act constitutiv).

Legat de formele profesiilor juridice, intr-o conceptie traditionala toate persoanele care participau la infaptuirea actului de justitie, cu exceptia magistratilor erau incadrati in categoria auxiliarilor justitiei, fie ca era vorba de persoane cu studii juridice superioare, fie ca se vorbea de angajati ai autoritatilor judiciare. In prezent, trebuie facuta o distinctie intre parteneri ai justitiei, acestia fiind avocatii, consilierii juridici, notarii si executorii judecatoresti si auxiliarii justitiei: grefierii, arhivarii, registratorii, aprozii si altii.

Chiar daca toti contribuie la realizarea serviciului public, prin care se infaptuieste justitia, contributia fiecaruia este diferita si specializata.

Legat de justitie, acest termen are o dubla acceptiune: aceea de sistem al organelor judecatoresti si aceea de activitate desfasurata de aceste organe.

Principala sarcina a justitiei este aceea de a    aplica in concret normele dreptului material, asigurandu-se astfel derularea relatiilor sociale.

Justitia are doua mari functii: functia educativ-preventiva si functia sanctionatoare.

Situatia cea mai des intalnita este aceea in care regulile de drept sunt respectate, sub imperiul primei functii. Astfel, vorbim de o aplicare necontencioasa a dreptului prin conformare.

Atunci cand regulile dreptului obiectiv sunt incalcate, conflictele de drepturi si interese ce apar pot fi solutionate prin modalitati nejurisdictionale sau jurisdictionale.

In cazul primelor compromisul, fie este expres formulat, fie intervine o terta persoana pentru a realiza concilierea (medierea reglementata de legea 192/2006, concilierea din dreptul muncii sau tranzactia extrajudiciara).

Modurile jurisdictionale de solutionare a conflictelor cuprind in primul rand justitia statala infaptuita prin instantele judecatoresti, dar si o justitie privata, sub forma arbitrajului, insa tot sub controlul instantelor judecatoresti.

Etimologic, prin act jurisdictional se intelege actul prin care magistratul 'spune' legea, adica aplica legea. In plus, magistratul are si asa-numitul imperium, adica puterea de executare silita exprimat prin forta executorie.

Cadrul legal al exercitarii profesiilor juridice

Formele profesiilor juridice sunt:

- magistrat, cu variantele: judecator, procuror, magistrat, asistent, asistenti judiciari si personalul de specialitate juridica asimilat magistratilor;

- avocat;

- notar;

- consilier juridic;

- executor judecatoresc;

- personal auxiliar.

Statutul magistratilor este reglementat de:

- Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara;

- Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor (denumit, in continuare, Statut);

- Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii;

- Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor adoptat prin Hotararea C.S.M. nr. 328/2005.

Profesia de avocat este reglementata de:

- Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si executarea profesiei de avocat;

- Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004;

- Codul deontologic al avocatului din Uniunea Europeana.

Activitatea notariala este reglementata de:

- Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si activitatii notariale;

- Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995;

- Statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania;

- Codul deontologic al notarilor publici.

Statutul consiliului juridic este reglementat de:

- Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic;

- Statutul profesiei de consilier juridic;

- Codul deontologic al consilierilor juridici.

Activitatea executorului judecatoresc este reglementata de:

- Legea nr. 188/2000;

- Statutul Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti.

In cazul executorilor avem o categorie aparte, executorii bancari (Legea bancara nr. 58/1998 si Statutul Corpului Executorilor Bancari).