Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Dreptul tratatelor. Definitie. Elemente. Denumiri. Incheierea tratatelor. Intrarea in vigoare. Inregistrarea (in special din perspectiva legislatiei romane).

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Dreptul tratatelor. Definitie. Elemente. Denumiri. Incheierea tratatelor. Intrarea in vigoare. Inregistrarea (in special din perspectiva legislatiei romane).

Definitie, - Este un acord incheiat in scris intre state si guvernat de dreptul inter­national, fie ca este consemnat intr-un instrument unic sau in doua sau mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa [definitie data de art. 2 alin. (1) din Conventia de Ia Viena privind dreptul tratatelor - 1969].




- El se poate incheia insa si intre state si alte subiecte de drept international si intre acestea din urma.

- Scopul incheierii sale este de a produce efecte juridice (a crea, modifica sau stinge drepturi si obligatii in raporturile dintre subiecte de drept international).

- Elementele esentiale ale tratatului

- Conditii de fond in functie de care un act international este calificat ca tratat:

- Partile tratatului - trebuie sa fie subiecte de drept international (mai exact, partile tratatului trebuie sa aiba capacitatea de a incheia tratate);

- Vointa partilor - trebuie sa fie liber exprimata, fara vicii de consimtamant;

- Obiectul tratatului sa fie licit si rezonabil (posibil);

- Tratatul sa produca efecte juridice (stabilirea unor norme de con­duita obligatorii cu caracter general si permanent sau crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi ori obligatii anume intre parti);

Guvernarea tratatului de catre normele de drept international.

- Elementele accesorii ale tratatului

- Termenul - un eveniment viitor si sigur de care depinde intrarea in vigoare (termen suspensiv) sau iesirea din vigoare a unui tratat (termen rezolutoriu);

- Conditia - un eveniment viitor si nesigur de care depinde inceperea (conditie suspensiva) sau incetarea (conditie rezolutorie) executarii obli­gatiilor.

- Denumirea si clasificarea tratatului

- Termenul de «tratat» (in sens larg) denumeste toate actele juridice din aceasta categorie, indiferent de denumirile lor specifice.

. Denumirile mai frecvente:

Tratatul (in sens restrans) - intelegere cu caracter politic, econo-
mic, mai importanta si mai solemna (de pace, neagresiune, buna-vecina-
tate, de comert si navigatie);

- Conventia intelegerea prin care se reglementeaza relatiile
dintr-un domeniu special al relatiilor internationale (Conventia din 1969
privind dreptul tratatelor);

Acordul - intelegere intervenita mai ales in domeniul economic, comercial, financiar, cultural;

Pactul - intelegere intervenita in domenii concrete ale relatiilor politice dintre state si cu caracter solemn.

- Protocolul - poate fi un act accesoriu la un tratat preexistent, incheiat pentru a-1 modifica, prelungi, interpreta etc, dar si o intelegere de sine statatoare (a nu se confunda cu protocolul proces-verbal privind dezbaterile unei conferinte, reuniuni sau cu instrumentul prin care se certifica depunerea instrumentului de ratificare la depozitar);

- Actul general - acord multilateral ce stabileste un anumit regim juridic sau norme intr-un anumit domeniu al relatiilor internationale (de exemplu Actul general din 1929 pentru reglementarea pasnica a dife­rendelor);

-Statutul - acordul prin care se constituie o organizatie interna-
tionala sau se stabileste un anumit regim juridic (de exemplu: Statutul
Dunarii din 1921, Statutul CU etc);

Carta - acord prin care se constituie o organizatie internationala;

Schimbul de note sau de scrisori - acord de vointa prin note sau scrisori identice;

- Compromisul - acordul de a trimite un litigiu spre solutionare unei instante arbitrale sau juridice internationale;

- Modus vivendi - acord temporar (provizoriu) ce urmeaza a fi inlocuit cu un tratat cu clauze detaliate;

- Declaratia - document multilateral prin care se fixeaza reguli de conduita, modalitati de actiune sau puncte de vedere comune ce urmeaza a deveni reguli de conduita, principii (de exemplu Declaratia privind neutralitatea Laosului, 1962);

- Gentlemen's agreement - acord in forma verbala (de exemplu cel de la Londra, din 1946, privind alegerea membrilor nepermanenti ai Consiliului de Securitate);

- Altele: comunicate comune, aranjamente, intelegeri, memorandu­muri de intelegere etc.

Clasificare:

- Dupa criteriul functiei

- tratate-legi, tratate-contract

- Dupa numarul de participanti:

- bilaterale, - multilaterale

- Dupa termenul de validitate:

- cu termen sau aplicare limitata, fara termen,- cu termen si posibilitatea prelungirii.

- Dupa posibilitatea de aderare:



- deschise, - inchise

- Dupa criteriul formei (procedurii) de incheiere:

- propriu-zise, - in forma simplificata

- Dupa obiectul de reglementare:

- politice, - economice,- culturale, - in probleme juridice etc.

- Incheierea tratatului, Definitie: Ansamblul de activitati desfasurate, proceduri care trebuie indeplinite si reguli care trebuie observate pentru ca tratatul sa se formeze, sa devina obligatoriu pentru parti, sa intre in vigoare (sa existe in conformitate cu dreptul international).

- Autoritatile competente sa incheie tratate sunt prevazute de Constitutia si legislatia fiecarui stat, respectiv (pentru organizatiile inter­nationale) in actele constitutive ale organizatiilor internationale. in general, puterea executiva (presedintele, guvernul) are competenta pentru negociere si semnare, iar parlamentele pentru exprimarea consimtaman­tului de a deveni parte la tratat prin ratificare sau aderare.

- In cazul incalcarii unei norme interne, pentru ca aceasta incalcare sa fie considerata viciu de consimtamant (deci cauza de nulitate a tratatului), Conventia din 1969 prevede doua conditii:

incalcarea sa fie obiectiv evidenta

sa priveasca o norma fundamentala a dreptului intern.

Etapele incheierii:

- Negocierea. Aceasta se desfasoara intre reprezentanti ai statelor special abilitati in acest sens, fie prin functiile pe care le detin in stat, fie prin imputernicirea conferita de deplinele puteri ce le-au fost eliberate.

Conform Conventiei de la Viena, in prima categorie intra sefii de state, de guverne si ministrii afacerilor externe. Ambasadorii si reprezen­tantii permanenti sunt, de asemenea, imputerniciti de drept sa negocieze si sa adopte textul unui tratat, dar au nevoie de depline puteri pentru semnare.

- Autentificarea textului se face prin:

- semnare definitiva — atestare solemna a faptului ca negocierile s-au incheiat si ca textul reprezinta forma definitiva a tratatului, nemaiputand fi modificat unilateral de niciun stat participant (semnarea atrage obligatia pentru stat de a se abtine de la orice acte contrare scopului sau obiectului tratatului pana la momentul la care nu isi exprima clar intentia de a nu mai deveni parte, conform art. 18 din Conventia privind dreptul tratatelor din 1969);

- semnarea ad referendum (autentificare cu caracter provizoriu, care depinde de confirmarea ulterioara a statului, atunci cand reprezentantul are imputerniciri sa negocieze, dar nu sa si semneze);

parafarea (inscrierea initialelor numelui negociatorului, cu acelasi efect ca semnarea ad referendum).

Nota: Semnarea ad referendum si parafarea trebuie urmate de semnarea definitiva.

- Exprimarea consimtamantului de a deveni parte la tratat se face prin:

- semnare (atunci cand ea exprima nu doar autentificarea, ci si con­simtamantul);

- ratificare (act intern de aprobare a parlamentului ce presupune exis­tenta prealabila a unei semnaturi a reprezentantului);

- aderare (act intern, de regula tot al parlamentului, prin care statele semnatare, indiferent daca au luat sau nu parte la negocieri, pot deveni parte la tratat);

- aprobarea (de regula, act al guvernului);

- acceptarea (uneori echivalenta cu aprobarea, alteori cu aderarea); Acestea sunt urmate de:

- schimbul instrumentelor de ratificare, aprobare (in cazul conven­tiilor bilaterale);

- depunerea instrumentelor de ratificare, aderare, acceptare (in cazul conventiilor multilaterale);

- notificarea ratificarii, aprobarii, aderarii, acceptarii.

- Intrarea in vigoare

- Are loc conform prevederilor tratatului;

- La data schimbului instrumentelor de ratificare (pentru conventii bilaterale)

- La data depunerii unui anumit numar de instrumente de ratificare, aprobare

- La data ultimei comunicari privind indeplinirea procedurilor legale interne de intrare in vigoare (tot in cadru bilateral).

- Uneori se prevede un termen de la datele prevazute mai sus la care tratatul va intra in vigoare.

- Conform Conventiei din 1969, daca in tratat nu se prevede o proce­dura de intrare in vigoare sau o data, se considera ca intra in vigoare la data semnarii sau alta data la care se stabileste consimtamantul partilor de a fi legate prin acel tratat.

Inregistrarea tratatelor

- Carta ONU prevede, procedura inregistrarii la ONU a tratatelor.

- Neinregistrarea nu afecteaza insa forta lor juridica, ci doar opozabilitatea acestora fata de terti.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1129
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site