Stabilirea filiatiei fata de mama prin recunoastere

δ.1. Definitia si natura juridica a recunoasterii maternitatii

Recunoasterea maternitatii este actul unilateral prin care o femeie declara, in forma prevazuta de lege, ca este mama unui anumit copil.

Recunoasterea filiatiei fata de mama are o natura juridica mixta. Astfel, prin faptul ca o femeie marturiseste ca a nascut un copil, recunoasterea apare ca un mijloc de proba, iar datorita formei in care este cuprinsa marturisirea, recunoasterea este si un act juridic unilateral. Aceasta natura mixta a recunoasterii maternitatii, de act juridic unilateral si de mijloc de proba, determina caractere juridice specifice.

δ.2. Caracterele juridice ale recunoasterii

Caracterele juridice ale recunoasterii maternitatii sunt urmatoarele

a) este un act juridic unilateral, deoarece recunoasterea de maternitate isi produce efectele juridice fara a fi necesar consimtamantul copilului care este recunoscut. Pentru valabilitatea recunoasterii se cere numai ca manifestarea de vointa sa fie exprimata de o persoana constienta, cu discernamant. Asa fiind, recunoasterea unui copil este valabila, chiar daca ea este facuta de mama in timpul minoritatii sale;

b) caracter solemn, fiindca, in temeiul legii, recunoasterea de maternitate trebuie sa se faca intr-una din formele prevazute de Codul familiei;

c) caracter personal. Ca orice marturisire, recunoasterea nu poate fi realizata de reprezentantul legal al mamei sau, dupa decesul acesteia, de mostenitori. Acest caracter nu exclude posibilitatea ca recunoasterea sa poata fi facuta, in numele mamei, de catre un mandatar cu procura speciala si autentica;

d) este un act juridic pur si simplu, nesusceptibil de modalitati. Acest caracter decurge din natura de marturisire a recunoasterii si deci ea nu poate fi facuta sub conditie sau pe termen;

e) caracter irevocabil, deoarece, in baza art. 48 alin. 3 C.fam., mama nu mai poate reveni asupra recunoasterii maternitatii, chiar daca a facut-o prin testament;

f) caracter netransmisibil, deoarece, la decesul mamei, dreptul ei de a recunoaste un copil inceteaza. Acest drept nu poate sa treaca la mostenitorii legali ai acesteia;

g) caracter declarativ, deoarece se stabileste filiatia in mod retroactiv de la data nasterii copilului, iar in ceea ce priveste drepturile lui, chiar de la conceptie;

h) recunoasterea produce efecte fata de toata lumea, erga omnes. Copilul poate invoca filiatia astfel stabilita fata de orice persoana: mostenitori legali si cei testamentari, donatori etc. De asemenea, orice persoana interesata poate contesta recunoasterea care nu corespunde adevarului (art. 49 C.fam.).

δ.3. Cazurile in care poate interveni recunoasterea maternitatii

In mod exceptional, art. 48 alin. 1 C.fam. prevede posibilitatea stabilirii filiatiei fata de mama prin recunoastere, in urmatoarele doua cazuri:

- nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila. Nu prezinta importanta motivele pentru care inregistrarea nu a fost efectuata

- copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti. Acest caz se refera la copiii gasiti , a caror inregistrare se face potrivit art. 22 din Legea nr. 119/1996, si la copiii abandonati de mame in spital , a caror inregistrare se face potrivit art. 23 din Legea nr. 119/1996.

Dispozitiile art. 48 alin. 1 C.fam. nu pot fi extinse prin analogie la alte cazuri, deoarece exceptiile sunt de stricta interpretare. Iata cateva situatii - teoretice sau practice:

a) nasterea a fost inregistrata, iar ulterior registrul de stare civila a fost pierdut sau distrus. Nu suntem in prezenta unui caz de recunoastere, ci de reconstituire a actului de nastere, in conformitate cu art. 52 din Legea nr. 119/1996;

b) copilul a fost inregistrat ca nascut din parinti necunoscuti, iar ulterior a fost recunoscut de catre tata. O astfel de recunoastere, desi rara in practica, este posibila in baza art. 64 alin. 1 C.fam., care nu prevede o ierarhie in privinta stabilirii filiatiei. Ulterior, copilul poate fi recunoscut si de mama;

c) copilul trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti a fost adoptat cu efecte depline de catre o persoana. Mama isi poate recunoaste copilul, deoarece, pe de o parte, la data nasterii, copilul indeplinea conditia de a fi recunoscut, iar pe de alta parte, recunoasterea produce efecte retroactiv, filiatia fiind stabilita chiar din momentul nasterii. Adoptia ramane insa valabila

d) copilul gasit, adoptat cu efecte depline de catre propria sa mama, fara ca aceasta sa cunoasca existenta legaturii de filiatie. In literatura de specialitate s-a sustinut opinia potrivit careia este posibila recunoasterea copilului de catre mama adoptiva, care este si mama fireasca a copilului, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile art. 48 C.fam. Solutia se intemeiaza pe interesul de a preintampina o eventuala casatorie, incheiata cu incalcarea impedimentului rezultand din rudenie (art. 6 C.fam.) si a stabili adevarul biologic cu privire la filiatia copilului. In ceea ce ne priveste, consideram ca o astfel de recunoastere este posibila, insa adoptia trebuie desfiintata pe cale judecatoreasca, intrucat suntem in prezenta unui impediment nascut din rudenia fireasca: un parinte firesc nu poate adopta propriul copil. Cu alte cuvinte, rudenia fireasca si rudenia civila nu pot coexista intre aceleasi persoane;

e) recunoasterea copilului conceput, dar nenascut. In legatura cu aceasta chestiune, in literatura de specialitate au fost emise doua opinii.

Intr-o prima opinie se sustine ca nu poate fi recunoscut un copil inainte de a se naste, deoarece nu exista o dispozitie legala in acest sens.

Intr-o alta opinie , la care ne raliem, se considera ca este posibila recunoasterea copilului conceput, dar inca nenascut, in cazul in care mama a decedat imediat dupa nastere. Textele legale pe care se bazeaza aceasta solutie sunt: art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, potrivit caruia 'drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptie', si art. 48 C.fam.;

f) recunoasterea unui copil decedat. In literatura de specialitate se sustine ca aceasta problema se rezolva prin aplicarea, pe cale de analogie, a dispozitiilor art. 57 C.fam., in baza carora este posibila recunoasterea paternitatii unui copil decedat, numai daca el a lasat descendenti firesti. Unii autori propun aceeasi solutie, insa motiveaza ca, deoarece recunoasterea este un act juridic unilateral, nu se cere consimtamantul celui care urmeaza a fi recunoscut si deci nu are importanta daca exista sau nu descendenti firesti;

g) recunoasterea unui copil deja recunoscut. Daca un copil a fost recunoscut de catre o femeie si recunoasterea a fost inregistrata in registrul de stare civila, o alta recunoastere a aceluiasi copil, de catre o alta femeie, este imposibil de inregistrat, deoarece copilul are deja stabilita filiatia fata de mama. In aceasta situatie, cea de-a doua femeie trebuie ca, in baza art. 49 C.fam., sa conteste recunoasterea anterioara, pentru a o inlatura, si a face apoi posibila propria recunoastere de maternitate.

δ.4. Formele recunoasterii maternitatii

Codul familiei considera recunoasterea filiatiei fata de mama un act juridic solemn, in sensul ca ea nu poate fi exprimata decat in formele prevazute de lege. Potrivit dispozitiilor art. 48 alin.2 C. fam, recunoasterea maternitatii se poate face intr‑una din urmatoarele forme:

a) declaratie la serviciul de stare civila. Declaratia mamei de recunoastere a filiatiei fata de un copil se poate face la orice serviciu de stare civila, insa inscrierea recunoasterii se realizeaza, dupa caz, in registrul de stare civila al localitatii unde a fost inregistrata nasterea, daca este vorba de un copil gasit, sau in registrul de stare civila al localitatii in care s-a nascut copilul, daca nasterea nu a fost inregistrata;

b) inscris autentic. Recunoasterea de maternitate se poate face printr-un inscris care indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi autentic (art. 1171 C.civ.). In unele imprejurari, chiar cu ocazia solutionarii unor procese, declaratiile facute de parti si consemnate in incheierea de sedinta dobandesc forta probanta a actului autentic (de exemplu, recunoasterea facuta de mama la un interogatoriu, in cursul unui proces civil sau penal).

Forta probanta a declaratiei consemnate in actul prezentat sau intocmit de    notarul public sau de alte organe trebuie inteleasa in sensul ca acel act face dovada, in privinta imprejurarilor constatate personal de agentul instrumentator, pana la inscrierea in fals. Valoare absoluta au numai data si locul unde s-a facut declaratia de recunoastere, precum si faptul ca o asemenea declaratie a fost facuta de persoana identificata ca fiind autoarea declaratiei.

In ceea ce priveste veridicitatea continutului declaratiei, ea are o forta probanta relativa, pana la proba contrarie;

c) testament. Recunoasterea voluntara a filiatiei fata de mama se poate face prin oricare dintre formele de testament prevazute de lege: autentic, olograf, mistic, in forma speciala (art. 868-886 C.civ.).

Testamentul este un act esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca, atata timp cat este in viata, testatorul poate sa-l modifice. De la aceasta regula exista o singura exceptie care priveste materia noastra. Dispozitia testamentara prin care mama recunoaste un copil este constitutiva de drepturi in favoarea copilului, chiar din momentul in care aceasta a fost facuta. Astfel, daca testamentul isi produce efectele in ceea ce priveste actele de dispozitie asupra bunurilor numai din momentul mortii testatorului, efectele recunoasterii maternitatii se produc de indata. Asa fiind, revocarea testamentului prin care s-a facut o recunoastere nu are nici o influenta asupra marturisirii maternitatii (art. 48 alin. ultim C.fam.).

δ.5. Inregistrarea recunoasterii

Art. 44 lit. a din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila prevede ca in actul de nastere si, atunci cand este cazul, in cele de casatorie sau de deces se inscriu mentiuni cu privire la modificarea intervenita in starea civila a persoanei in cazul stabilirii filiatiei prin recunoastere. Inscrierea mentiunii de stabilire a filiatiei fata de mama pe marginea actelor de stare civila se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoastere intocmit potrivit legii.

Asa fiind, ofiterul de stare civila verifica daca recunoasterea copilului s-a facut intr-una din formele prevazute de lege - de exemplu, declaratie scrisa de mama, inscris autentic sau autentificat de un notar public ori testament -, dupa care    inregistreaza, prin mentiune pe marginea actului de nastere, modificarea intervenita in starea civila a copilului. Daca respectivul copil este decedat, inregistrarea se opereaza si pe marginea actului de deces. Intrucat pot fi recunoscuti si majorii, este posibil ca cel recunoscut sa fie casatorit. Intr-o astfel de ipoteza, ofiterul de stare civila inscrie mentiunile corespunzatoare si pe actul de casatorie.

Persoana care a fost recunoscuta de mama primeste un nou certificat de nastere, care corespunde actualei sale stari civile.

δ.6. Nulitatea recunoasterii maternitatii

In lipsa unei reglementari exprese a nulitatii recunoasterii maternitatii, in literatura juridica s-a sustinut ca recunoasterea filiatiei fata de mama este sanctionata cu nulitatea absoluta in urmatoarele cazuri:

- recunoasterea a fost facuta in alta forma decat cea prevazuta de lege

- recunoasterea a fost facuta de catre o alta persoana decat mama si aceasta nu avea procura speciala si autentica;

- mama care a recunoscut copilul nu are discernamant;

- recunoasterea este facuta in alte situatii decat cele prevazute de art. 48 alin.1 C.fam.

In legatura cu nulitatea relativa a recunoasterii de maternitate pentru vicii de consimtamant in literatura de specialitate s-a impus opinia care sustine ca recunoasterea poate fi anulata pentru vicii de consimtamant (eroare, dol, violenta), invocand urmatoarele argumente:

- recunoasterea este, in primul rand, un act juridic care creeaza legatura de filiatie intre mama si copil;

- fiind un act unilateral de vointa, recunoasterii de maternitate i se vor aplica toate regulile de la nulitatea actelor juridice;

- legea nu prevede in mod expres imposibilitatea sanctionarii cu nulitate relativa a recunoasterii de maternitate.